Înaltele părţi contractante,
    considerînd că în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Declaraţia universală a drepturilor omului, aprobată la 10 decembrie 1948 de către adunarea generală, este afirmat principiul că fiinţele umane, fără deosebire, trebuie să se bucure de drepturile omului şi de libertăţile fundamentale,
    considerînd că Organizaţia Naţiunilor Unite a manifestat, în mai multe rînduri, profunda solicitudine faţă de refugiaţi şi că s-a preocupat să asigure acestora exerciţiul cel mai larg posibil al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,
    considerînd că este de dorit să se revizuiască şi să se codifice acordurile internaţionale anterioare referitoare la statutul refugiaţilor şi să se extindă aplicarea acestor instrumente şi protecţia pe care o instituie pentru refugiaţi printr-un nou acord,
    considerînd că din acordarea dreptului de azil pot rezulta sarcini deosebit de grele pentru anumite ţări şi că rezolvarea corespunzătoare a problemelor a căror dimensiune şi caracter internaţional au fost recunoscute de către Organizaţia Naţiunilor Unite nu poate fi realizată, în această ipoteză, fără o solidaritate internaţională,
    exprimînd dorinţa că toate statele ce recunosc caracterul social şi umanitar al problemei refugiaţilor să facă tot ce le este în putere pentru a evita ca această problemă să devină o sursă de tensiune între state,
    luînd act de faptul că Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi are drept sarcină să vegheze la aplicarea convenţiilor internaţionale care asigură protecţia refugiaţilor şi recunoscînd că o coordonare efectivă a măsurilor luate pentru rezolvarea acestei probleme va depinde de cooperarea statelor cu Înaltul Comisar,
    au convenit asupra dispoziţiilor care urmează:
    A. Pentru scopurile prezentei convenţii, termenul de refugiat se va aplica oricărei persoane:
    (1) care a fost considerată refugiat potrivit aranjamentelor din 12 mai 1926 şi 30 iunie 1928 sau potrivit convenţiilor din 28 octombrie 1933 şi din 10 februarie 1938 şi protocolului din 14 septembrie 1939 sau ca urmare a aplicării Constituţiei Organizaţiei Internaţionale pentru Refugiaţi.
    Hotărîrile de neadmitere ca refugiat luate de Organizaţia Internaţională pentru Refugiaţi în timpul mandatului său nu constituie o piedică pentru acordarea calităţii de refugiat persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de paragraful 2 din prezenta secţiune;
    (2) care, în urma unor evenimente survenite înainte de 1 ianuarie 1951 şi unor temeri justificate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau opiniilor sale politice, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei ţări; sau care, neavînd nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care avea reşedinţa obişnuită ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă.
    În cazul unei persoane care are mai multe cetăţenii, expresia ţara a cărei cetăţenie o are vizează fiecare dintre ţările a cărei cetăţenie o are. Nu va fi considerată ca lipsită de protecţia ţării a cărei cetăţenie o are orice persoană care, fără un motiv valabil întemeiat pe o teamă justificată, nu a solicitat protecţia uneia dintre ţările a cărei cetăţenie o are.
    B. (1) Pentru scopurile prezentei convenţii, cuvintele evenimente survenite înaintea datei de 1 ianuarie 1951, ce figurează la art. 1, secţiunea A, vor putea fi înţelese în sensul de:
    a) “evenimente survenite înainte de 1 ianuarie 1951 în Europa”, sau
    b) “evenimente survenite înainte de 1 ianuarie 1951 în Europa sau în altă parte”;
şi fiecare stat contractant va face, în momentul semnării, ratificării sau aderării, o declaraţie prin care va preciza sensul pe care înţelege să-l dea acestei expresii din punctul de vedere al obligaţiilor asumate de el în virtutea prezentei convenţii.
    (2) orice stat contractant care a adoptat formula a) va putea în orice moment să-şi extindă obligaţiile sale adoptînd formula b) printr-o notificare adresată secretarului general al Naţiunilor Unite.
    C. Această convenţie va înceta să fie aplicabilă oricărei persoane vizate de dispoziţiile secţiunii A mai sus menţionate, în următoarele cazuri:
    (1) dacă a solicitat din nou şi în mod voluntar protecţia ţării a cărei cetăţenie o are; sau
    (2) dacă, după ce şi-a pierdut cetăţenia, a redobîndit-o în mod voluntar; sau
    (3) dacă a dobîndit o nouă cetăţenie şi se bucură de protecţia ţării a cărei cetăţenie a dobîndit-o; sau
    (4) dacă s-a reîntors în mod voluntar pentru a se stabili în ţara pe care a părăsit-o sau în afara căreia a stat de teama de a fi persecutată; sau
    (5) dacă împrejurările în urma cărora ea a fost recunoscută ca refugiat au încetat să existe, ea nu mai poate continua să refuze protecţia ţării a cărei cetăţenie o are.
    Se subînţelege totuşi că dispoziţiile prezentului paragraf nu se vor aplica oricărui refugiat menţionat în paragraful 1 al secţiunii A din prezentul articol, care poate invoca, pentru a refuza protecţia ţării a cărei cetăţenie o are, motive imperioase ce se referă la persecuţii anterioare;
    (6) în cazul unei persoane care nu are o cetăţenie, dacă, nemaiexistînd împrejurările în urma cărora a fost recunoscută ca refugiat, ea este în măsură să se întoarcă în ţara în care avea reşedinţa obişnuită.
    Se subînţelege totuşi că dispoziţiile prezentului paragraf nu se vor aplica oricărui refugiat menţionat în paragraful 1 al secţiunii A din prezentul articol, care poate invoca, pentru a refuza să se întoarcă în ţara în care el avea reşedinţa obişnuită, motive imperioase ce se referă la persecuţii anterioare.
    D. Această convenţie nu va fi aplicabilă persoanelor care beneficiază în prezent de o protecţie sau de o asistenţă din partea unui organism sau a unei instituţii a Naţiunilor Unite, alta decît Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.
    Atunci cînd această protecţie sau această asistenţă va înceta pentru un motiv oarecare, fără ca situaţia acestor persoane să fi fost reglementată în mod definitiv, în conformitate cu rezoluţiile pertinente adoptate de Adunarea generală a Naţiunilor Unite, aceste persoane vor beneficia, de drept, de regimul prevăzut de această convenţie.
    E. Această convenţie nu va fi aplicabilă unei persoane considerate de autorităţile competente ale ţării în care această persoană şi-a stabilit reşedinţa ca avînd drepturi şi obligaţii decurgînd din faptul că are cetăţenia acestei ţări.
    F. Dispoziţiile acestei convenţii nu vor fi aplicabile persoanelor despre care ar exista motive serioase să se creadă:
    a) că au comis o crimă contra păcii, o crimă de război sau o crimă contra umanităţii, în sensul instrumentelor internaţionale elaborate pentru a prevedea dispoziţii cu privire la aceste crime;
    b) că au comis o crimă gravă de drept comun în afara ţării de primire, înainte de a fi admise în aceasta ca refugiaţi;
    c) că s-au făcut vinovate de acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Naţiunilor Unite.
    Orice refugiat are, faţă de ţara în care se află, obligaţii care comportă, în special, datoria de a se conforma legilor şi regulamentelor, precum şi măsurilor luate pentru menţinerea ordinii publice.
    Statele contractante vor aplica dispoziţiile acestei convenţii refugiaţilor fără discriminare în ce priveşte rasa, religia sau ţara de origine.
    Statele contractante vor acorda refugiaţilor pe teritoriul lor un tratament cel puţin la fel de favorabil ca şi cel acordat naţionalilor în ce priveşte libertatea de a practica religia lor şi libertatea de instruire religioasă a copiilor lor.
    Nici o dispoziţie din această convenţie nu aduce atingere celorlalte drepturi şi avantaje acordate refugiaţilor, independent de această convenţie.
    În sensul acestei convenţii, expresia în aceleaşi împrejurări implică faptul că toate condiţiile (şi mai ales acelea care au legătură cu durata şi condiţiile de şedere sau de reşedinţă) pe care cel în cauză ar trebui să le îndeplinească, pentru a putea exercita dreptul în chestiune, dacă nu era refugiat, trebuie să fie îndeplinite de către el, cu excepţia condiţiilor care, datorită naturii lor, nu pot fi îndeplinite de către un refugiat.
    1. Sub rezerva dispoziţiilor mai favorabile prevăzute de prezenta convenţie, orice stat contractant va acorda refugiaţilor regimul pe care îl acordă în general străinilor.
    2. După o perioadă de rezidenţă de trei ani, toţi refugiaţii vor beneficia pe teritoriul statelor contractante de dispensa de reciprocitate legislativă.
    3. Orice stat contractant va continua să acorde refugiaţilor drepturile şi avantajele pe care ei puteau să le pretindă, în absenţa reciprocităţii, la data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru statul respectiv.
    4. Statele contractante vor lua în considerare cu bunăvoinţă posibilitatea de a acorda refugiaţilor, în absenţa reciprocităţii, drepturi şi avantaje, în afara celor pe care le-ar putea pretinde în virtutea paragrafelor 2 şi 3, precum şi posibilitatea pentru refugiaţii care nu îndeplinesc condiţiile vizate la paragrafele 2 şi 3 de a beneficia de dispensa de reciprocitate.
    5. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 de mai sus se aplică, de asemenea, drepturilor şi avantajelor vizate la art. 13, 18, 19, 21 şi 22 ale prezentei convenţii, ca şi drepturilor şi avantajelor care nu sînt prevăzute de către aceasta.
    În ce priveşte măsurile excepţionale care pot fi luate împotriva persoanei, bunurilor sau intereselor cetăţenilor unui stat determinat, statele contractante nu vor aplica aceste măsuri unui refugiat, cetăţean formal al sus-numitului stat, numai în considerarea cetăţeniei sale. Statele contractante care, potrivit legislaţiei lor, nu pot aplica principiul general consacrat în acest articol, vor acorda, în cazurile corespunzătoare, dispense în favoarea unor asemenea refugiaţi.
    Nici una din dispoziţiile prezentei convenţii nu are ca efect împiedicarea vreunui stat contractant, în timp de război sau în alte circumstanţe grave şi excepţionale, de a lua, în mod provizoriu, cu privire la o persoană determinată, măsurile pe care acest stat le apreciază indispensabile securităţii naţionale, pînă la stabilirea de către statul contractant respectiv că această persoană este efectiv un refugiat şi că menţinerea sus-ziselor măsuri este necesară, în cazul său, în interesul securităţii naţionale.
    1. Atunci cînd un refugiat a fost deportat în cursul celui de-al doilea război mondial şi transportat pe teritoriul unuia dintre statele contractante, unde îşi are reşedinţa, durata acestei reşedinţe forţate este considerată ca reşedinţă regulată pe acest teritoriu.
    2. Atunci cînd un refugiat a fost deportat de pe teritoriul unui stat contractant în cursul celui de-al doilea război mondial, iar el s-a întors în acel stat înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii, cu scopul de a-şi stabili reşedinţa pe acest teritoriu, perioada care precede şi aceea care urmează acestei deportări vor fi considerate, pentru toate situaţiile în care o reşedinţă neîntreruptă este necesară, ca reprezentînd o singură perioadă neîntreruptă.
    În cazul refugiaţilor folosiţi în mod regulat ca membri ai echipajului la bordul unei nave purtînd pavilionul unui stat contractant, acest stat va examina cu bunăvoinţă posibilitatea de a autoriza ca respectivii refugiaţi să se stabilească pe teritoriul său şi să le elibereze documente de călătorie sau de a-i admite, cu titlu temporar, pe teritoriul său, îndeosebi în scopul facilitării stabilirii lor într-o altă ţară.
    1. Statutul personal al unui refugiat va fi guvernat de legea ţării unde îşi are domiciliul sau, în lipsa unui domiciliu, de legea ţării unde îşi are reşedinţa.
    2. Drepturile dobîndite anterior de către refugiat, care decurg din statutul personal, în special cele care rezultă din căsătorie, vor fi recunoscute de către fiecare stat contractant, sub rezerva, dacă va fi cazul, a îndeplinirii formalităţilor prevăzute de legislaţia statului respectiv, înţelegîndu-se, totuşi, că dreptul în cauză trebuie să fie dintre cele care ar fi fost recunoscute de legislaţia statului respectiv, dacă cel în cauză n-ar fi devenit un refugiat.
    Statele contractante vor acorda oricărui refugiat un tratament cît mai favorabil posibil şi, în orice caz, un tratament care să nu fie mai puţin favorabil decît cel acordat, în aceleaşi împrejurări, străinilor în general, în ce priveşte dobîndirea de proprietăţi mobiliare şi imobiliare, precum şi de alte drepturi care se referă la acestea, închirierea şi alte contracte privind proprietatea mobiliară şi imobiliară.
    În materie de protecţie a proprietăţii industriale, în special de invenţii, desene, modele, mărci de fabrică, firme de comerţ şi în materie de protecţie a proprietăţii literare, artistice şi ştiinţifice, orice refugiat va beneficia, în ţara unde îşi are reşedinţa obişnuită, de aceeaşi protecţie care este acordată naţionalilor ţării respective. Pe teritoriul oricăruia dintre statele contractante, el se va bucura de aceeaşi protecţie care este acordată pe teritoriul respectiv cetăţenilor ţării în care el îşi are reşedinţa obişnuită.
    Statele contractante vor acorda refugiaţilor care îşi au reşedinţa legală pe teritoriul lor, în ce priveşte asociaţiile cu scop apolitic şi nelucrativ şi sindicatele profesionale, tratamentului cel mai favorabil acordat cetăţenilor unei ţări străine, în aceleaşi împrejurări.
    1. Orice refugiat va avea, pe teritoriul statelor contractante, acces liber şi facil în faţa tribunalelor.
    2. În statul contractant unde îşi are reşedinţa obişnuită, orice refugiat se va bucura de acelaşi tratament ca oricare cetăţean în ce priveşte accesul la tribunale, inclusiv asistenţa judiciară şi scutirea de cauţiunea judicatum solvi.
    3. În statele contractante, altele decît cel unde îşi are reşedinţa obişnuită, în legătură cu problemele vizate la paragraful 2, orice refugiat se va bucura de acelaşi tratament ca cel acordat unui cetăţean al ţării unde el îşi are reşedinţa obişnuită.
    1. Statele contractante vor acorda oricărui refugiat avînd reşedinţa obişnuită pe teritoriul lor tratamentul cel mai favorabil acordat, în aceleaşi împrejurări, cetăţenilor unei ţări străine în ce priveşte exerciţiul unei activităţi profesionale salarizate.
    2. În orice caz, măsurile restrictive impuse străinilor sau angajării străinilor, în scopul protecţiei pieţei naţionale a muncii, nu vor fi aplicabile refugiaţilor care au fost deja dispensaţi de acestea la data intrării în vigoare a acestei convenţii de către statul contractant interesat sau care îndeplinesc una din următoarele condiţii:
    a) au 3 ani de rezidenţă în ţara respectivă;
    b) au ca soţ o persoană posedînd cetăţenia ţării de reşedinţă. Un refugiat nu poate invoca beneficiul acestei dispoziţii în cazul cînd şi-a abandonat soţul;
    c) are unu sau mai mulţi copii posedînd cetăţenia ţării de reşedinţă.
    3. Statele contractante vor primi cu bunăvoinţă adoptarea de măsuri ţinînd să asimileze drepturile tuturor refugiaţilor în ce priveşte exercitarea de profesiuni salarizate cu acelea ale cetăţenilor lor, în special pentru refugiaţii care au intrat pe teritoriul lor în aplicarea unui program de recrutare de forţă de muncă sau a unui program de imigrare.
    Statele contractante vor acorda refugiaţilor care se află în mod legal pe teritoriul lor tratamentul cel mai favorabil posibil şi, în orice caz, un tratament nu mai puţin favorabil decît cel acordat, în aceleaşi împrejurări, străinilor în general, în ce priveşte exercitarea unei profesiuni nesalarizate în agricultură, industrie, artizanat sau comerţ, precum şi pentru crearea de societăţi comerciale şi industriale.
    1. Fiecare stat contractant va acorda refugiaţilor care se află în mod legal pe teritoriul lor, titulari de diplome recunoscute de către autorităţile competente ale statului respectiv şi care doresc să exercite o profesiune liberă, un tratament cît mai favorabil posibil şi, în orice caz, un tratament nu mai puţin favorabil decît acela acordat, în aceleaşi împrejurări, străinilor în general.
    2. Statele contractante vor face tot ceea ce le stă în putinţă, în conformitate cu legile şi constituţiile lor, pentru a asigura instalarea unor asemenea refugiaţi în teritorii, altele decît teritoriile metropolitane, pentru care ele îşi asumă responsabilitatea relaţiilor internaţionale.
    În cazul cînd există un sistem de raţionalizare la care este supusă populaţia în ansamblul său şi care reglementează repartiţia generală a produselor la care există o penurie, refugiaţii vor avea tratamentul naţionalilor.
    În privinţa locuinţelor, în măsura în care această problemă intră sub incidenţa legilor şi regulamentelor sau este supusă controlului autorităţilor publice, statele contractante vor acorda refugiaţilor care îşi au reşedinţa legală pe teritoriul lor un tratament cît mai favorabil posibil; în orice caz, acest tratament nu va fi mai puţin favorabil decît cel acordat, în aceleaşi împrejurări, străinilor în general.
    1. Statele contractante vor acorda refugiaţilor acelaşi tratament ca şi cetăţenilor lor în ceea ce priveşte învăţămîntul primar.
    2. Statele contractante vor acorda refugiaţilor un tratament cît mai favorabil posibil şi, în orice caz, nu mai puţin favorabil decît cel acordat străinilor în general, în aceleaşi împrejurări, în privinţa formelor de educaţie, altele decît învăţămîntul primar şi, în special, în ceea ce priveşte accesul la studii, recunoaşterea certificatelor de studii, a diplomelor şi titlurilor universitare eliberate în străinătate, reducerea de taxe şi impozite şi acordarea de burse de studii.
    Statele contractante vor acorda refugiaţilor avînd reşedinţa regulată pe teritoriul lor acelaşi tratament în materie de asistenţă şi securitate publică ca şi cel acordat cetăţenilor lor.
    1. Statele contractante vor acorda refugiaţilor avînd reşedinţa regulată pe teritoriul lor acelaşi tratament ca şi cetăţenilor lor în ceea ce priveşte următoarele materii:
    a) în măsura în care aceste probleme sînt reglementate de legislaţie sau depind de autorităţile administrative, remuneraţia, inclusiv alocaţiile de familie, atunci cînd aceste alocaţii fac parte din remuneraţie, durata timpului de muncă, orele suplimentare, concediile plătite, restricţiile privind munca la domiciliu, vîrsta minimă de angajare, ucenicia şi formarea profesională, munca femeilor şi a adolescenţilor, beneficiul avantajelor oferite de contractele colective de muncă;
    b) asigurările sociale (dispoziţiile legale cu privire la accidentele de muncă, bolile profesionale, maternitate, boli, invaliditate, bătrîneţe, deces, şomaj, sarcini familiale, precum şi cu privire la orice alt risc care, potrivit legislaţiei naţionale, este acoperit de către un sistem de securitate socială), sub rezerva:
    i) aranjamentelor corespunzătoare vizînd menţinerea drepturilor cîştigate şi a drepturilor în curs de dobîndire;
    ii) dispoziţiilor speciale prevăzute de legislaţia naţională a ţării de reşedinţă, vizînd prestaţiile sau fracţiunile de prestaţii plătibile exclusiv din fondurile publice, ca şi alocaţiile vărsate persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile privind cotizaţia pentru obţinerea unei pensii normale.
    2. Drepturile la prestaţie rezultate din decesul unui refugiat, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, nu vor fi afectate de faptul că persoana îndreptăţită îşi are reşedinţa în afara teritoriului statului contractant.
    3. Statele contractante vor extinde pentru refugiaţi efectele favorabile ale acordurilor pe care le-au încheiat sau le vor încheia între ele, cu privire la menţinerea drepturilor cîştigate sau în curs de dobîndire, în materie de securitate socială, dacă refugiaţii îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru cetăţenii ţărilor semnatare ale acordurilor respective.
    4. Statele contractante vor examina cu bunăvoinţă posibilitatea de a extinde, cît mai mult posibil, pentru refugiaţi, efectele favorabile ale acordurilor similare care sînt sau vor fi în vigoare între aceste state contractante şi statele necontractante.
    1. Atunci cînd exercitarea unui drept de către un refugiat ar necesita, în mod normal, concursul autorităţilor unei ţări străine, la care el nu poate recurge, statele contractante pe teritoriul cărora refugiatul îşi are reşedinţa se vor îngriji să-i fie acordată asistenţa necesară fie de către autorităţile lor proprii, fie de către o autoritate internaţională.
    2. Autoritatea sau autorităţile menţionate la paragraful 1 vor elibera sau se vor îngriji să se elibereze, sub controlul lor, refugiaţilor, documentele sau certificatele care în mod normal ar fi eliberate unui străin de către autorităţile sale naţionale sau prin intermediul acestora.
    3. Documentele sau certificatele astfel eliberate vor înlocui actele oficiale eliberate străinilor de către autorităţile naţionale sau prin intermediul acestora şi vor fi considerate valabile pînă la proba contrară.
    4. Sub rezerva excepţiilor care ar putea fi admise în favoarea persoanelor nevoiaşe, serviciile menţionate în prezentul articol vor putea fi remunerate, dar aceste remunerări vor fi moderate şi raportate la cele percepute naţionalilor pentru servicii similare.
    5. Dispoziţiile acestui articol nu afectează cu nimic dispoziţiile art. 27 şi 28.
    Fiecare stat contractant va acorda refugiaţilor care se găsesc în mod legal pe teritoriul său dreptul de a-şi alege locul de reşedinţă şi de a circula liber, cu rezervele instituite de reglementările aplicabile străinilor, în general, în aceleaşi împrejurări.
    Statele contractante vor elibera documente de identitate fiecărui refugiat care se găseşte pe teritoriul lor şi care nu posedă un document de călătorie valabil.
    1. Statele contractante vor elibera refugiaţilor care îşi au reşedinţa obişnuită pe teritoriul lor documente de călătorie care să le permită să călătorească în afara acestui teritoriu, afară de cazul că raţiuni imperioase privind securitatea naţională sau ordinea publică nu se opun la aceasta; dispoziţiile apendice la prezenta convenţie se vor aplica acestor documente. Statele contractante vor putea elibera un astfel de document de voiaj oricărui alt refugiat care se găseşte pe teritoriul lor; ele vor acorda o atenţie specială cazurilor refugiaţilor care se găsesc pe teritoriul lor şi care nu sînt în măsură de a obţine un document de călătorie din ţara unde îşi au reşedinţa obişnuită.
    2. Documentele de călătorie eliberate potrivit acordurilor internaţionale anterioare de către părţile la aceste acorduri vor fi recunoscute de către statele contractante şi considerate ca şi cum ele ar fi fost eliberate refugiaţilor în virtutea prezentului articol.
    1. Statele contractante nu vor impune refugiaţilor obligaţii, taxe, impozite, indiferent ce denumire ar purta, altele sau mai ridicate decît cele care sînt sau vor fi percepute de la propriii cetăţeni în situaţii similare.
    2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedică aplicarea faţă de refugiaţi a dispoziţiilor legilor şi regulamentelor cu privire la taxele aferente pentru eliberarea către străini de documente administrative, inclusiv documente de identitate.
    1. Fiecare stat contractant va permite refugiaţilor, potrivit legilor şi regulamentelor din ţările lor, să transfere bunurile pe care ei le-au introdus pe teritoriul său, pe teritoriul unei alte ţări unde ei au fost admişi în scopul de a se reinstala.
    2. Fiecare stat contractant va trata cu bunăvoinţă cererile prezentate de refugiaţii care doresc să obţină autorizaţia de a-şi transfera toate bunurile necesare pentru reinstalarea lor în altă ţară unde ei au fost admişi.
    1. Statele contractante nu vor aplica sancţiuni penale, pe motivul intrării sau şederii lor ilegale, refugiaţilor care, sosind direct din teritoriul unde viaţa sau libertatea lor erau ameninţate în sensul prevăzut de art. 1, intră sau se găsesc pe teritoriul lor fără autorizaţie, sub rezerva prezentării lor fără întîrziere la autorităţi pentru a le expune motivele, recunoscute ca valabile, ale intrării sau prezenţei lor ilegale.
    2. Statele contractante nu vor aplica, în ce priveşte deplasările acestor refugiaţi, alte restricţii decît acelea care sînt necesare; aceste restricţii vor fi aplicate numai pînă la reglementarea statutului lor de refugiaţi în ţara respectivă sau pînă la obţinerea admiterii în altă ţară. În vederea acestei ultime admiteri, statele contractante vor acorda acestor refugiaţi un termen rezonabil şi toate facilităţile necesare.
    1. Statele contractante nu vor expulza un refugiat care se găseşte în mod legal pe teritoriul lor decît pentru raţiuni de securitate naţională sau de ordine publică.
    2. Expulzarea unui asemenea refugiat nu va avea loc decît în executarea unei hotărîri adoptate conform procedurii prevăzute de lege. Refugiatului va trebui să i se permită, în afara cazului în care raţiuni imperioase privind securitatea naţională se opun, să prezinte probe în apărarea sa, să poată face recurs şi să poată fi reprezentat, în acest scop, în faţa unei autorităţi competente sau în faţa uneia sau mai multor persoane special desemnate de autoritatea competentă.
    3. Statele contractante vor acorda unui asemenea refugiat un termen rezonabil pentru a-i permite să încerce să fie admis legal într-o altă ţară. Statele contractante pot aplica, în cadrul acestui termen, măsurile de ordine internă pe care le vor considera oportune.
    1. Nici un stat contractant nu va expulza sau returna, în nici un fel un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viaţa sau libertatea sa ar fi ameninţate pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinii politice.
    2. Beneficiul prezentei dispoziţii nu va putea totuşi fi invocat de către un refugiat faţă de care ar exista motive serioase de a fi considerat ca un pericol pentru securitatea ţării unde se găseşte sau care, fiind condamnat definitiv pentru o crimă sau un delict deosebit de grav, constituie o ameninţare pentru comunitatea ţării respective.
    Statele contractante vor facilita, pe cît posibil, asimilarea şi naturalizarea refugiaţilor. Ele se vor strădui, în special, să accelereze procedura de naturalizare şi de reducere, pe cît posibil, a taxelor şi costurilor acestei proceduri.
    1. Statele contractante se angajează să coopereze cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi sau cu orice altă instituţie a Naţiunilor Unite care i-ar succeda, în exercitarea funcţiilor sale şi, în special, să uşureze sarcina sa de supraveghere a aplicării dispoziţiilor acestei convenţii.
    2. În scopul de a permite Înaltului Comisariat sau oricărei alte instituţii a Naţiunilor Unite care i-ar succeda de a prezenta rapoarte organelor competente ale Naţiunilor Unite, statele contractante se angajează să le furnizeze, în forma potrivită, informaţiile şi datele statistice cerute cu privire la:
    a) statutul refugiaţilor;
    b) aplicarea prezentei convenţii;
    c) legile, regulamentele şi decretele care sînt sau vor intra în vigoare în ce priveşte refugiaţii.
    Statele contractante vor comunica secretarului general al Naţiunilor Unite textele legilor şi regulamentelor pe care le vor putea adopta pentru a asigura aplicarea acestei convenţii.
    Fără prejudicierea dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 28, această convenţie înlocuieşte, între părţile contractante, acordurile din 5 iulie 1922, 31 mai 1924, 12 mai 1926, 30 iunie 1928 şi 30 iulie 1935, precum şi convenţiile din 28 octombrie 1933 şi 10 februarie 1938, protocolul din 14 septembrie 1939 şi acordul din 15 octombrie 1946.
    Orice diferend între părţile la prezenta convenţie referitor la interpretarea sau aplicarea acesteia, care nu va putea fi soluţionat prin alte mijloace, va fi supus Curţii Internaţionale de Justiţie, la cererea uneia dintre părţile în diferend.
    1. Prezenta convenţie va fi deschisă spre semnare la Geneva, la 28 iulie 1951 şi, după această dată, depusă la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ea va rămîne deschisă spre semnare la Oficiul european al Naţiunilor Unite de la 28 iulie pînă la 31 august 1951 şi din nou deschisă spre semnare la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite de la 17 septembrie 1951 pînă la 31 decembrie 1952.
    2. Prezenta convenţie va fi deschisă semnării de către toate statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi de către orice alt stat care nu este membru al organizaţiei, invitat la Conferinţa plenipotenţiarilor referitoare la statutul refugiaţilor şi apatrizilor sau de către orice stat căruia adunarea generală i-a adresat o invitaţie în acest sens. Ea va trebui să fie ratificată, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Naţiunilor Unite.
    3. Statele vizate la paragraful 2 al prezentului articol vor putea să adere la prezenta convenţie începînd cu data de 28 iulie 1951. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la secretarul general al Naţiunilor Unite.
    1. Orice stat va putea, în momentul semnării, ratificării sau aderării, să declare că prezenta convenţie se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care el le reprezintă pe plan internaţional sau la unu ori mai multe dintre ele. O asemenea declaraţie îşi va produce efectele în momentul intrării în vigoare a convenţiei pentru statul respectiv.
    2. În orice moment ulterior, această extindere se va face prin notificare adresată secretarului general al Naţiunilor Unite şi îşi va produce efectele începînd cu cea de-a 90-a zi care va urma datei la care secretarul general al Naţiunilor Unite a primit notificarea sau de la data intrării în vigoare a convenţiei pentru statul respectiv, dacă această ultimă dată este posterioară.
    3. În ce priveşte teritoriile cărora prezenta convenţie nu li se aplică la data semnării, ratificării sau aderării, fiecare stat interesat va examina posibilitatea de a lua, cît mai curînd posibil, orice măsuri necesare în scopul aplicării ei la teritoriile respective, sub rezerva, dacă este cazul, a consimţămîntului guvernelor acestor teritorii, cerut din raţiuni constituţionale.
    În cazul unui stat federal sau neunitar, se vor aplica următoarele dispoziţii:
    a) în ce priveşte acele articole ale convenţiei a căror aplicare depinde de acţiunea legislativă a puterii legislative federale, obligaţiile guvernului federal vor fi, în această măsură, aceleaşi cu cele ale părţilor care nu sînt state federale;
    b) în ce priveşte articolele prezentei convenţii, a căror aplicare depinde de acţiunea legislativă a fiecăruia dintre statele, provinciile sau cantoanele constitutive, care nu sînt, în virtutea sistemului constituţional al federaţiei, ţinute să ia măsuri legislative, guvernul federal va aduce, cît mai curînd posibil şi cu avizul său favorabil, articolele respective la cunoştinţa autorităţilor competente ale statelor, provinciilor sau cantoanelor;
    c) un stat federal, parte la convenţie, va comunica, la cererea oricărui alt stat contractant, care îi va fi transmisă prin secretarul general al Naţiunilor Unite, o prezentare asupra legislaţiei şi practicilor în vigoare în statul federal şi în unităţile sale constitutive în ce priveşte o dispoziţie sau alta a convenţiei, indicînd măsura în care respectiva dispoziţie a fost pusă în aplicare printr-o acţiune legislativă sau de altă natură.
    1. În momentul semnării, ratificării sau aderării, orice stat va putea formula rezerve la articolele convenţiei, cu excepţia art. 1, 3, 4, 16 (1), 33 şi 36 - 46 inclusiv.
    2. Orice stat contractant care a formulat o rezervă, conform paragrafului 1 al acestui articol, va putea în orice moment să o retragă, printr-o comunicare, în acest sens, adresată secretarului general al Naţiunilor Unite.
    1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care va urma datei depunerii celui de-al şaselea instrument de ratificare sau de aderare.
    2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenţia sau vor adera la aceasta după depunerea celui de-al şaselea instrument de ratificare sau de aderare, ea va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care va urma datei depunerii de către acel stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare.
    1. Orice stat contractant va putea denunţa convenţia în orice moment, prin notificare adresată secretarului general al Naţiunilor Unite.
    2. Denunţarea va produce efecte pentru statul respectiv la un an de la data cînd ea a fost primită de către secretarul general al Naţiunilor Unite.
    3. Orice stat care a făcut o declaraţie sau o notificare potrivit art. 40 va putea, în orice moment ulterior, printr-o notificare adresată secretarului general al Naţiunilor Unite, să declare că convenţia va înceta să se aplice teritoriului respectiv după un an de la data la care secretarul general va primi notificarea.
    1. Orice stat contractant va putea, în orice moment, printr-o notificare adresată secretarului general al Naţiunilor Unite, să ceară revizuirea prezentei convenţii.
    2. Adunarea generală a Naţiunilor Unite va recomanda, dacă va fi cazul, măsurile ce vor trebui luate în legătură cu această cerere.
    Secretarul general al Naţiunilor Unite va notifica tuturor statelor membre ale Naţiunilor Unite, precum şi statelor nemembre vizate de art. 39:
    a) declaraţiile şi notificările prevăzute la secţiunea B a art. 1;
    b) semnăturile, ratificările şi aderările prevăzute de art. 39;
    c) declaraţiile şi notificările prevăzute de art. 40;
    d) rezervele formulate sau retrase la care se referă art. 42;
    e) data la care prezenta convenţie va intra în vigoare, în aplicarea art. 43;
    f) denunţările şi notificările prevăzute de art. 44;
    g) cererile de revizuire prevăzute de art. 45.
    Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în mod cuvenit, au semnat, în numele guvernelor lor, prezenta convenţie.
    Făcută la Geneva, la 28 iulie una mie nouă sute cincizeci şi unu, într-un singur exemplar, ale cărui texte în limbile engleză şi franceză sînt egal autentice, care va fi depus în arhivele Naţiunilor Unite şi de pe care vor fi transmise copii certificate conforme cu originalul tuturor statelor membre ale Naţiunilor Unite, precum şi statelor nemembre prevăzute de art. 39.

    1. Documentul de călătorie prevăzut la art. 28 al prezentei convenţii va fi conform cu modelul ataşat anexei.
    2. Acest document va fi redactat în cel puţin două limbi : una din cele două limbi va fi engleza sau franceza.
    Sub rezerva reglementărilor din ţara de emitere, copiii vor putea fi menţionaţi în documentul unuia dintre părinţi sau, în circumstanţe excepţionale, în cel al altui refugiat adult.
    Taxele percepute pentru eliberarea documentului nu vor depăşi nivelul cel mai scăzut aplicabil paşapoartelor naţionale.
    Sub rezerva cazurilor speciale sau excepţionale, documentul va fi eliberat pentru cel mai mare număr posibil de ţări.
    Durata valabilităţii documentului va fi de un an sau de doi ani, la alegerea autorităţii care îl eliberează.
    1. Reînnoirea sau prelungirea valabilităţii documentului este de resortul autorităţii care l-a eliberat, atît timp cît titularul nu s-a stabilit în mod legal pe alt teritoriu şi rezidă legal pe teritoriul sus-zisei autorităţi. Eliberarea unui nou document este, în aceleaşi condiţii de resortul autorităţii care a eliberat documentul anterior.
    2. Reprezentanţii diplomatici sau consulari autorizaţi în mod special în acest scop vor fi împuterniciţi să extindă, pentru o perioadă care nu va depăşi 6 luni, valabilitatea documentelor de călătorie eliberate de guvernele lor respective.
    3. Statele contractante vor examina cu bunăvoinţă posibilitatea reînnoirii sau prelungirii valabilităţii documentelor de călătorie sau de a elibera noi documente refugiaţilor care nu mai îşi au reşedinţa legală pe teritoriul lor, în cazul cînd aceşti refugiaţi nu sînt în măsură să obţină un document de călătorie din ţara unde îşi au reşedinţa regulată.
    Statele contractante vor recunoaşte valabilitatea documentelor eliberate conform dispoziţiilor art. 28 al prezentei convenţii
    Autorităţile competente ale ţării în care refugiatul doreşte să se deplaseze vor aplica, dacă sînt dispuse să-l admită, o viză pe documentul de călătorie al acestuia, dacă o astfel de viză este necesară.
    1. Statele contractante se angajează să elibereze vize de tranzit refugiaţilor care au obţinut viza pentru un teritoriu de destinaţie finală.
    2. Eliberarea acestei vize va putea fi refuzată pentru motive care ar justifica refuzarea vizei oricărui străin.
    Taxele aferente pentru eliberarea vizei de ieşire, de intrare sau de tranzit nu vor depăşi tarifele cele mai scăzute aplicabile vizelor pentru paşapoartele străine.
    În cazul unui refugiat care îşi schimbă reşedinţa şi se stabileşte în mod legal pe teritoriul unui alt stat contractant, responsabilitatea eliberării unui nou document va reveni, din acel moment, potrivit prevederilor şi condiţiilor stipulate la art. 28, autorităţii competente a acelui teritoriu, căreia refugiatul va avea dreptul să-şi prezinte cererea.
    Autoritatea care eliberează un nou document are îndatorirea să-l reţină pe cel vechi şi să-l înapoieze ţării care l-a eliberat, dacă vechiul document menţionează că trebuie returnat ţării care l-a eliberat; în caz contrar, autoritatea care emite noul document îl va retrage şi anula pe cel vechi.
    1. Fiecare dintre statele contractante se angajează să permită titularului unui document de călătorie, care îi va fi eliberat de statul respectiv în aplicarea prevederilor art. 28 al prezentei convenţii, să revină pe teritoriul său în orice moment, în cadrul perioadei de valabilitate a acestui document.
    2. Sub rezerva dispoziţiilor alineatului precedent, un stat contractant poate să ceară ca titularul acestui document să îndeplinească toate formalităţile care ar putea fi impuse celor care ies sau se întorc în ţară.
    3. Statele contractante îşi rezervă dreptul, în cazuri excepţionale sau în cazurile cînd şederea refugiatului este permisă pentru o perioadă determinată, de a limita, în momentul eliberării documentului respectiv, perioada de timp în care refugiatul s-ar putea reîntoarce, această perioadă neputînd fi mai mică de 3 luni.
    Sub unica rezervă a prevederilor paragrafului 13, dispoziţiile prezentei anexe nu afectează, în nici un fel, legile şi reglementările care guvernează, pe teritoriile statelor contractante, condiţiile de admitere, de tranzit, de şedere, de stabilire şi de ieşire.
    Nici eliberarea documentului, nici menţiunile făcute în acesta nu pot determina sau afecta statutul deţinătorului, în special în ce priveşte cetăţenia.
    Eliberarea documentului nu conferă deţinătorului nici un drept la protecţie din partea reprezentanţelor diplomatice şi consulare ale ţării care l-au eliberat şi nu conferă acestor reprezentanţe un drept de protecţie.

    anexa