Semnată la New York la 9 mai 1992
    * În vigoare pentru Republica Moldova din 7 septembrie 1995

    Părţile la prezenta convenţie,
    conştiente că schimbările climei planetei şi efectele lor nefaste sunt un motiv de îngrijorare pentru întreaga omenire,
    preocupate de faptul că activitatea omenească a făcut să crească sensibil concentraţiile de gaze cu efect de seră în atmosferă, că această creştere intensifică efectul de seră natural şi că va rezulta, în medie, o încălzire suplimentară a suprafeţei terestre, pe care riscă să o suporte ecosistemele naturale şi omenirea,
    notînd că cea mai mare parte a gazelor cu efect de seră emise în lume, în trecut şi în momentul de faţă, îşi au originea în ţările dezvoltate, că emisiile pe locuitor în ţările de curs de dezvoltare sunt încă relativ slabe, iar că partea emisiilor totale imputabilă ţărilor în curs de dezvoltare va fi în creştere pentru a le putea permite satisfacerea nevoilor lor sociale şi de dezvoltare,
    conştiente de rolul şi importanţa absorbanţilor şi rezervoarelor de gaze cu efect de seră în ecosistemele terestre şi marine,
    notînd că prognoza schimbărilor climatice este afectată de un mare număr de incertitudini, mai ales în ceea ce priveşte derularea lor în timp, amploarea şi caracteristicile lor regionale,
    conştiente de caracterul global al schimbărilor climatice, care cere ca toate ţările să coopereze şi să participe la o acţiune internaţională, eficace şi corespunzătoare, potrivit responsabilităţilor lor comune, dar diferenţiată în funcţie de capacitatea şi situaţia lor socială şi economică,
    reamintind dispoziţiile pertinente ale Declaraţiei Conferinţei Naţiunilor Unite asupra mediului, adoptată la Stockholm la 16 iunie 1972,
    reamintind că, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi principiile de drept internaţional, statele care au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse, potrivit propriei lot politici de mediu şi dezvoltare, au şi datoria de a face astfel ca activităţile exercitate, în limitele jurisdicţiei lor sau sub controlul lor, să nu cauzeze daune mediului în alte state sau regiuni care nu depind de nici o jurisdicţie naţională,
    reafirmînd că principiul suveranităţii statelor trebuie să se afle la baza cooperării internaţionale destinate să facă faţă schimbărilor climatice,
    considerînd că este dreptul statelor să adopte o legislaţie eficace în materie de mediu, că normele, obiectivele de gospodărire şi priorităţile ecologice trebuie să reflecte condiţiile de mediu şi dezvoltare în care ele se înscriu şi că normele aplicate de unele ţări riscă să fie nepotrivite şi prea costisitoare pe plan economic şi social pentru alte ţări, în special pentru ţările în curs de dezvoltare,
    reamintind dispoziţiile Rezoluţiei nr. 44/228 a Adunării generale din 22 decembrie 1989 referitoare la Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltării, şi rezoluţiile sale nr. 43/53 din 6 decembrie 1988, 44/207 din 22 decembrie 1989, 45/212 din 21 decembrie 1990 şi 46/169 din 19 decembrie 1991 asupra protecţiei climei mondiale pentru generaţiile prezente şi viitoare,
    reamintind, deopotrivă, dispoziţiile Rezoluţiei nr. 44/206 a Adunării generale din 22 decembrie 1989 asupra eventualelor efecte nefaste ale unei creşteri a nivelului mărilor faţă de insule şi de zonele de coastă, mai ales faţă de zonele de coastă puţin înalte, precum şi dispoziţiile pertinente ale Rezoluţiei sale nr. 44/172 din 19 decembrie 1989 privind aplicarea planului de acţiune pentru combaterea deşertificării,
    reamintind, în plus, Convenţia de la Viena din 1985 privind protecţia stratului de ozon şi Protocolul de la Montreal din 1987 privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat şi modificat la 29 iunie 1990,
    luînd notă de declaraţia ministerială a celei de-a doua Conferinţe mondiale asupra climei, adoptată la 7 noiembrie 1990,
    conştiente de valoarea lucrărilor de analiză efectuate de numeroase state asupra schimbărilor climatice şi de contribuţiile importante aduse de Organizaţia Meteorologică Mondială, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu şi alte organe, organizaţii şi organisme ale Naţiunilor Unite, precum şi alte organisme internaţionale şi interguvernamentale, în schimbul de rezultate ale cercetărilor ştiinţifice şi în coordonarea cercetării,
    conştiente că măsurile care permit să se înţeleagă schimbările climatice şi să se facă faţă acestora au o eficacitate pentru mediu şi o eficacitate socială şi economică maxime, dacă ele se bazează pe consideraţii ştiinţifice, tehnice şi economice corespunzătoare şi dacă ele sunt constant reevaluate în lumina noilor progrese realizate în aceste domenii,
    ştiind că diferite măsuri luate a face faţă schimbărilor climatice îşi pot găsi în ele însele justificarea economică şi pot, de asemenea, să contribuie la rezolvarea altor probleme de mediu,
    ştiind, în egală măsură, că ţările dezvoltate trebuie să acţioneze imediat şi cu supleţe, pe baza unor priorităţi clar definite, ceea ce va constitui o primă etapă spre strategii de ansamblu la nivel mondial, naţional şi, eventual, regional, aceste strategii de ripostă trebuind să ţină cont de toate gazele cu efect de seră şi să ia în consideraţie, aşa cum se cuvine, rolul fiecăruia în intensificarea efectului de seră,
    ştiind, în plus, că ţările situate la o înălţime mică faţă de nivelul mării şi alte ţări insulare mici, ţările avînd zone de coastă puţin înalte, zone aride sau semiaride sau zone supuse inundaţiilor, secetei, deşertificării, precum şi ţările în curs de dezvoltare avînd ecosisteme muntoase fragile sunt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice,
    conştiente de dificultăţile deosebite pe care le vor cunoaşte ţările, în special ţările în curs de dezvoltare a căror economie este deosebit de tributară producţiei, utilizării şi exportului de combustibili fosili, în urma măsurilor luate pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră,
    afirmînd că măsurile luate pentru a evita schimbările climatice trebuie să fie strîns coordonate cu dezvoltarea socială şi economică, pentru a evita orice incidenţă nefastă asupra acesteia din urmă, ţinînd cont de nevoile prioritare legitime ale ţărilor în curs de dezvoltare, şi anume o creştere economică durabilă şi eradicarea sărăciei,
    conştiente că toate ţările şi, mai ales, ţările în curs de dezvoltare trebuie să poată avea acces la resursele necesare unei dezvoltări sociale şi economice durabile şi că, pentru a avansa spre acest obiectiv, ţările în curs de dezvoltare trebuie să sporească consumul lor de energie, nepierzînd din vedere că este posibil să se ajungă la un mai bun randament energetic şi să se controleze emisiile de gaze cu efect de seră într-un mod general şi, mai ales, aplicînd tehnologii noi în condiţii avantajoase din punct de vedere economic şi social,
    hotărîte să ocrotească sistemul climatic pentru generaţiile prezente şi viitoare,
    au convenit ceea ce urmează:
    În spiritul prezentei convenţii, se înţelege prin:
    1. efecte nefaste ale schimbărilor climatice: modificările mediului fizic sau ale fiinţelor vii datorate schimbărilor climatice şi care exercită efecte nocive semnificative asupra compoziţiei, stabilităţii sau productivităţii ecosistemelor naturale şi amenajate, asupra funcţionării sistemelor socioeconomice sau asupra sănătăţii şi bunăstării omului;
    2. schimbări climatice: schimbări de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activităţi omeneşti care alterează compoziţia atmosferei la nivel global şi care se adaugă variabilităţii naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile;
    3. sistem climatic: un ansamblu care înglobează atmosfera, hidrosfera, biosfera şi geosfera, precum şi interacţiunile lor;
    4. emisii: eliberarea în atmosferă de gaze cu efect de seră sau de precursori ai unor asemenea gaze dintr-o anumită zonă şi în cursul unei perioade date;
    5. gaze cu efect de seră: constituenţi gazoşi ai atmosferei, atît naturali, cît şi antropici, care absorb şi reemit radiaţia infraroşie;
    6. organizaţie regională de integrare economică: o organizaţie constituită din state suverane ale unei regiuni date, care are competenţă în domeniile determinate de prezenta convenţie sau de protocoalele sale şi care a fost autorizată, potrivit procedurilor sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte sau să aprobe prin sus-numitele instrumente sau să adere la acestea;
    7. rezervor: unul sau mai mulţi constituenţi ai sistemului climatic care reţin un gaz cu efect de seră sau un precursor de gaz cu efect de seră;
    8. absorbant: orice proces, orice activitate sau orice mecanism natural sau artificial, care conduce la dispariţia din atmosferă a unui gaz cu efect de seră, a unui aerosol sau a unui precursor de gaz cu efect de seră;
    9. sursă: orice proces sau activitate care eliberează în atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor de gaz cu efect de seră.
    Obiectivul final al prezentei convenţii şi al tuturor instrumentelor juridice conexe pe care conferinţa părţilor le-ar putea adopta este de a stabiliza, conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei, concentraţiile de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic. Se va conveni să se atingă acest obiectiv într-un interval de timp suficient pentru ca ecosistemele să se poată adapta natural la schimbările climatice, pentru ca producţia alimentară să nu fie ameninţată, iar dezvoltarea economică să se poată desfăşura în mod durabil.
    În măsurile pe care le vor lua pentru a atinge obiectivul convenţiei şi a aplica dispoziţiile acesteia, părţile vor fi îndrumate de ceea ce urmează:
    1. Revine în sarcina părţilor să ocrotească sistemul climatic în interesul generaţiilor prezente şi viitoare, pe baza echităţii şi în funcţie de responsabilităţile lor comune, dar diferenţiate şi de capacităţile lor. În consecinţă, revine în sarcina ţărilor dezvoltate-părţi să fie în avangarda luptei împotriva schimbărilor climatice şi a efectelor lor nefaste.
    2. Se cuvine să se ţină cont de nevoile specifice şi de situaţia specială a ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, mai ales a celor care sunt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice, precum şi părţilor, mai ales ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, cărora convenţia le-ar impune o sarcină disproporţională sau anormală.
    3. Revine în sarcina părţilor să ia măsuri de precauţie pentru a prevedea, a preveni sau a atenua cauzele schimbărilor climatice şi a limita efectele nefaste ale acestora. Cînd există riscul unor perturbări grave sau ireversibile, absenţa certitudinii ştiinţifice absolute nu trebuie să servească drept pretext pentru a amîna adoptarea unor asemenea măsuri, fiind stabilit că politicile şi măsurile pe care le atrag schimbările climatice reclamă un bun raport cost-eficacitate, încît să garanteze avantaje globale la costul cel mai scăzut cu putinţă. Pentru a atinge acest scop, se cuvine ca aceste politici şi măsuri să ţină seama de diversitatea contextelor socioeconomice, să fie globale, să se extindă la toate sursele, la toţi absorbanţii şi la toate rezervoarele de gaze cu efect de seră, asupra cărora s-a convenit să cuprindă măsuri de adaptare şi să se aplice tuturor sectoarelor economice. Iniţiativele care vizează să facă faţă schimbărilor climatice vor putea face obiectul unei acţiuni concertate a părţilor interesate.
    4. Părţile au dreptul să acţioneze pentru o dezvoltare durabilă şi trebuie să se ocupe efectiv de aceasta. Este necesar ca politicile şi măsurile destinate protejării sistemului climatic împotriva schimbărilor provocate de om să fie adaptate la situaţia proprie a fiecărei părţi şi să fie integrate în programe naţionale de dezvoltare, dezvoltarea economică fiind indispensabilă pentru adoptarea unor măsuri destinate să facă faţă schimbărilor climatice.
    5. Revine în sarcina părţilor să lucreze de comun acord la un sistem economic internaţional deschis care să conducă la o creştere economică şi la o dezvoltare durabilă a tuturor părţilor, în special a ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, pentru a le permite să studieze mai bine problemele puse de schimbările climatice. Trebuie să se evite ca măsurile luate pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, inclusiv măsurile unilaterale, să constituie un mijloc de impunere a unor discriminări arbitrare sau nejustificate pe planul comerţului internaţional sau a unor obstacole deghizate în calea acestui comerţ.
    1. Toate părţile, ţinînd cont de responsabilităţile lor comune, dar diferenţiate, şi de specificitatea priorităţilor lor naţionale şi regionale de dezvoltare, de obiectivele şi de situaţia lor:
    a) stabilesc, aduc la zi periodic, publică şi pun la dispoziţia conferinţei părţilor, conform art. 12, inventarele naţionale ale emisiilor antropice, pe baza surselor acestora şi ale absorbanţilor tuturor gazelor cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, recurgînd la metode comparabile care vor fi aprobate de conferinţa părţilor.
    b) stabilesc, realizează, publică şi aduc la zi, în mod regulat, programe naţionale şi, dacă este cazul, regionale, care conţin măsuri vizînd atenuarea schimbărilor climatice, ţinînd cont de emisiile antropice şi de diminuarea de către absorbanţi a gazelor cu efect de seră, reglementate de Protocolul de la Montreal, precum şi de măsuri vizînd facilitarea adaptării corespunzătoare la schimbările climatice;
    c) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, punerea la punct, aplicarea şi difuzarea - în special pe calea transferului - de tehnologii, practici şi procedee ce permit să controleze, să reducă sau să prevină emisiile antropice de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, în toate sectoarele pertinente, inclusiv cele privind energia, transporturile, industria, agricultura, pădurile şi gospodărirea deşeurilor;
    d) încurajează gospodărirea durabilă, încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, conservarea şi, dacă este cazul, consolidarea absorbanţilor şi rezervoarelor tuturor gazelor cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, mai ales biomasa, pădurile, oceanele, ca şi celelalte ecosisteme terestre, de coastă marine;
    e) pregătesc, în cooperare, adaptarea la impactul schimbărilor climatice, concep şi pun la punct planuri corespunzătoare şi integrate pentru gospodărirea zonelor de coastă, pentru resursele de apă şi agricultură şi pentru protecţia şi refacerea zonelor afectate de secetă şi deşertificare, în special din Africa, şi afectate de inundaţii;
    f) în politicile şi acţiunile lor sociale, economice şi de mediu ţin cont, în măsura posibilului, de consideraţii legate de schimbările climatice şi utilizează metode corespunzătoare, de exemplu, studii de impact, acumulate şi definite pe plan naţional pentru a reduce la minimum efectele - dăunătoare economiei, sănătăţii publice şi calităţii mediului - proiectelor sau ale măsurilor pe care ele le întreprind în vederea atenuării schimbărilor climatice sau adaptării la acestea;
    g) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, lucrările de cercetare ştiinţifică, tehnologică, socioeconomică şi altele, observaţia sistematică şi constituirea de arhive de date asupra sistemului climatic, care permit să se înţeleagă mai bine cauzele, efectele, amploarea şi eşalonarea în timp a schimbărilor climatice, precum şi consecinţele economice şi sociale ale diverselor strategii de răspuns, să se reducă şi să se risipească incertitudinile care există în această privinţă;
    h) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, schimbul de date ştiinţifice, tehnologice, tehnice, socioeconomice şi juridice asupra sistemului climatic, precum şi asupra consecinţelor economice şi sociale ale diferitelor strategii de răspuns, aceste date trebuind să fie schimbate, în integritatea lor, liber şi prompt;
    i) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, educaţia, formarea şi sensibilizarea publicului în domeniul schimbărilor climatice şi încurajează participarea cea mai largă la acest proces, mai ales cea a organizaţiilor neguvernamentale;
    j) comunică conferinţei părţilor informaţii privind aplicarea, conform art. 12.
    2. Ţările dezvoltate-părţi şi alte părţi care figurează în anexa nr. I îşi iau angajamentele specifice prevăzute mai jos:
    a) fiecare dintre aceste părţi adoptă politici naţionale şi ia, în consecinţă, măsurile necesare pentru atenuarea schimbărilor climatice, limitînd emisiile sale antropice de gaze cu efect de seră, protejînd şi consolidînd absorbanţii şi rezervoarele sale de gaze cu efect de seră. Aceste politici şi măsuri demonstrează că ţările dezvoltate iau iniţiativa modificării tendinţelor pe termen lung a emisiilor antropice, conform obiectivului convenţiei, recunoscînd că reîntoarcerea, pînă la sfîrşitul acestui deceniu, la nivelurile anterioare de emisii antropice de dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, ar contribui la o astfel de modificare şi ţinînd cont de diferenţele dintre aceste părţi în ceea ce priveşte punctul lor de plecare, abordarea lor, structura lor economică şi baza lor de resurse, de necesitatea de a menţine o creştere economică puternică şi durabilă, de tehnologii disponibile şi de alte circumstanţe proprii fiecărui caz, precum şi de necesitatea, pentru fiecare dintre aceste părţi, de a contribui în mod corespunzător şi echitabil la efortul întreprins la scară mondială pentru a atinge acest obiectiv. Aceste părţi pot aplica astfel de politici şi măsuri în asociaţie cu alte părţi şi pot ajuta alte părţi să contribuie la obiectivul convenţiei, în special la cel al prezentului alineat;
    b) în scopul de a favoriza progresul în această direcţie, fiecare dintre aceste părţi va comunica, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare pentru ea a convenţiei şi după aceea periodic, în conformitate cu art. 12, informaţii detaliate privind politicile şi măsurile la care se referă alin. a), precum şi previziunile care rezultă din acestea în ceea ce priveşte emisiile antropice, pe surse, şi absorbţia, prin absorbanţi, a gazelor cu efect de seră, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, pentru perioada prevăzută la alin. a), în vederea revenirii, individual sau în comun, a emisiilor antropice de dioxid de carbon şi de alte gaze cu efect de seră, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, la nivelurile din 1990. Conferinţa părţilor va trece în revistă aceste informaţii la prima sa sesiune, apoi la intervale periodice, conform art. 7;
    c) este necesar ca, în spiritul alin. b), calcularea cantităţilor de gaze cu efect de seră, emise de surse şi diminuate de absorbanţi de gaze cu efect de seră, să se efectueze pe baza celor mai bune cunoştinţe ştiinţifice disponibile, mai ales în ceea ce priveşte capacitatea efectivă a absorbanţilor şi contribuţia fiecăruia dintre aceste gaze la schimbările climatice. Conferinţa părţilor va examina şi va adopta metodele ce vor trebui utilizate pentru acest calcul la prima sa sesiune şi, ulterior, le va trece în revistă, la intervale regulate;
    d) conferinţa părţilor, la prima sa sesiune, va examina alin. a) şi b), pentru a vedea dacă sunt adecvate. Ea o va face în lumina datelor ştiinţifice şi a evaluărilor cele mai sigure privind schimbările climatice şi impactul lor, precum şi a datelor tehnice, sociale şi economice pertinente. Pe baza acestui examen, conferinţa părţilor va lua măsurile necesare care vor putea permite adoptarea de amendamente la angajamentele vizate la alin. a) şi b). La prima sa sesiune, ea va lua, de asemenea, hotărîri în privinţa criteriilor care determină o aplicare comună, după cum se indică la alin. a). Ea va proceda la o a doua examinare a alin. a) şi b) cel mai tîrziu pînă la 31 decembrie 1998, apoi la intervale regulate, pe care tot ea le va hotărî pînă cînd obiectivul convenţiei va fi atins;
    e) fiecare dintre aceste părţi:
    (i) coordonează, după caz, cu celelalte părţi vizate, instrumentele economice şi administrative corespunzătoare, elaborate în spiritul obiectivului convenţiei;
    (ii) identifică şi revizuieşte periodic politicile şi practicile care încurajează activităţi ce conduc la creşterea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal, care ar apărea în caz contrar;
    f) conferinţa părţilor va trece în revistă, cel mai tîrziu pînă la 31 decembrie 1998, informaţiile disponibile, cu scopul de a decide asupra modificărilor pe care le va aduce listelor care figurează la anexele nr. I şi II, cu acordul părţii interesate;
    g) orice parte care nu figurează în anexa nr. I va putea, în instrumentul său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sau în orice moment ulterior, să notifice depozitarului intenţia sa de a fi angajat prin dispoziţiile de la alin. a)     şi b). Depozitarul va informa pe ceilalţi semnatari şi părţi despre orice notificare în acest sens.
    3. Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care figurează în anexa nr. II furnizează resurse financiare noi şi adiţionale pentru a acoperi totalitatea costurilor convenite pe care le suportă ţările în curs de dezvoltare-părţi ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor lor ce decurg din art. 12 paragraful 1. Ele furnizează, de asemenea, ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, în special în scopul transferului de tehnologie, resursele financiare în discuţie care le sunt necesare pentru a acoperi totalitatea costurilor suplimentare convenite, determinate de aplicarea măsurilor vizate la paragraful 1 al prezentului articol şi asupra cărora o ţară în curs de dezvoltare va conveni cu o entitate sau cu entităţile internaţionale vizate la art. 11, conform articolului amintit. Îndeplinirea acestor angajamente ţine cont de faptul că aporturile de fonduri trebuie să fie adecvate şi previzibile, precum şi de importanţa unei împărţiri corespunzătoare a sarcinii între ţările dezvoltate-părţi.
    4. Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care figurează în anexa nr. II ajută, de asemenea, ţările în curs de dezvoltare-părţi, deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice, să facă faţă la costul adaptării lor la efectele amintite.
    5. Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care figurează în anexa nr. II iau toate măsurile posibile în vederea încurajării, facilitării şi finanţării, potrivit nevoilor, a transferului sau accesului la tehnologii şi experienţă ecologic raţionale al celorlalte părţi şi, în mod deosebit, al ţărilor în curs de dezvoltare, cu scopul de a le permite aplicarea dispoziţiilor convenţiei. În acest proces, ţările dezvoltate-părţi susţin dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor şi tehnologiilor nepoluante în ţările în curs de dezvoltare-părţi. Celelalte părţi şi organizaţii care sunt în măsură să o facă, pot, de asemenea, să faciliteze transferul acestor tehnologii.
    6. Conferinţa părţilor acordă părţilor care figurează la anexa nr. I, care sunt în tranziţie către economia de piaţă, pentru a le pune în situaţia de a face faţă mai bine schimbărilor climatice, un anumit grad de flexibilitate în îndeplinirea angajamentelor lor de la paragraful 2, mai ales în ceea ce priveşte nivelul istoric, care va fi ales ca referinţă, al emisiilor antropice de gaze cu efect de seră, nereglementate de Protocolul de la Montreal.
    7. Măsura în care ţările în curs de dezvoltare se vor achita efectiv de angajamentele lor din convenţie va depinde de îndeplinirea eficace, de către ţările dezvoltate-părţi, a propriilor lor angajamente în ceea ce priveşte resursele financiare şi transferul de tehnologii şi va ţine cont de faptul că dezvoltarea economică şi socială şi eradicarea sărăciei sunt priorităţi esenţiale ale ţărilor în curs de dezvoltare-părţi.
    8. În scopul îndeplinirii angajamentelor enunţate în prezentul articol, părţile studiază măsuri - privind mai ales finanţarea, asigurarea şi transferul de tehnologii - care trebuie luate în cadrul convenţiei pentru a răspunde nevoilor şi preocupărilor specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare-părţi în faţa efectelor nefaste ale schimbărilor climatice şi ale impactului măsurilor de ripostă, în special în ţările următoare:
    a) mici ţări insulare;
    b) ţări care au zone de coastă situate puţin deasupra nivelului mării;
    c) ţări care au zone aride sau semiaride, zone de păduri şi zone supuse degradării pădurilor;
    d) ţări care au zone supuse catastrofelor naturale;
    e) ţări cu zone supuse secetei şi deşertificării;
    f) ţări care au zone cu o puternică poluare a atmosferei urbane;
    g) ţări care au ecosisteme fragile, în special ecosisteme montane;
    h) ţări a căror economie este puternic tributară fie veniturilor obţinute din producţia, transformarea şi exportul de combustibili fosili şi de produse înrudite cu o mare putere energetică, fie consumului combustibililor şi produselor menţionate;
    i) ţări fără litoral şi ţări de tranzit.
    Conferinţa părţilor poate să ia măsurile necesare, după caz, cu privire la prezentul paragraf.
    9. Părţile ţin cont, în acţiunea lor privind finanţarea şi transferul de tehnologii, de nevoile deosebite şi de situaţia specială a ţărilor mai puţin avansate.
    10. În îndeplinirea angajamentelor care decurg din convenţie, părţile ţin cont, conform art. 10, de situaţia acelora dintre ele, mai ales a ţărilor în curs de dezvoltare, a căror economie este vulnerabilă la efectele nefaste ale măsurilor de ripostă la schimbările climatice. Acesta este, în special, cazul părţilor a căror economie este deosebit de tributară fie veniturilor obţinute din producţia, transformarea şi exportul de combustibili fosili şi ale produselor înrudite, fie consumului acestor combustibili şi produse, fie utilizării de combustibili fosili, greu de înlocuit de către aceste părţi cu produse de substituţie.
    Pentru îndeplinirea angajamentelor lor în virtutea art. 4 paragraful 1 alin. g), părţile:
    a) susţin şi, după caz, dezvoltă mai mult organizaţiile sau programele şi reţelele internaţionale şi interguvernamentale al căror scop este de a defini, realiza, reevalua şi finanţa lucrările de cercetare, colectare a datelor şi de observare sistematică, ţinînd cont de necesitatea de a limita cît mai mult posibil dublele utilizări;
    b) susţin eforturile desfăşurate la niveluri internaţionale şi interguvernamentale pentru a întări observarea sistematică şi capacităţile şi mijloacele naţionale de cercetare ştiinţifică şi tehnică, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, şi pentru a încuraja accesul la datele care provin din zone ce nu depind de jurisdicţia naţională, şi la analiza acestor date, precum şi pentru a promova schimbul acestora;
    c) iau în considerare preocupările şi nevoile deosebite ale ţărilor în curs de dezvoltare-părţi şi cooperează pentru îmbunătăţirea mijloacelor şi capacităţilor lor endogene de participare la eforturile vizate la alin. a) şi b).
    Pentru îndeplinirea angajamentelor lor, în virtutea art. 4 paragraful 1 alin. i), părţile:
    a) se angajează să încurajeze şi să faciliteze la nivel naţional şi, dacă este cazul, subregional şi regional, conform legilor şi reglementărilor lor şi potrivit capacităţilor lor:
    (i) elaborarea şi aplicarea de programe de educaţie şi de sensibilizare a publicului asupra schimbărilor climatice şi a efectelor acestora;
    (ii) accesul publicului la informaţiile privind schimbările climatice şi efectele lor;
    (iii) participarea publicului la examinarea schimbărilor climatice şi a efectelor lor şi punerea la punct de măsuri corespunzătoare pentru a face faţă acestora; şi
    (iv) formarea de personal ştiinţific, tehnic şi administrativ;
    b) susţin prin cooperarea lor şi încurajează la nivel internaţional, recurgînd, dacă este cazul, la organismele existente;
    (i) punerea la punct şi schimbul de material educativ şi de material destinat sensibilizării publicului la schimbările climatice şi la efectele acestora; şi
    (ii) punerea la punct şi realizarea de programe de educaţie şi formare, inclusiv prin consolidarea organismelor naţionale şi prin schimbul sau detaşarea de personal însărcinat să formeze experţi în materie, mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare.
    1. A fost creată o conferinţă a părţilor.
    2. În calitate de organ suprem al prezentei convenţii, conferinţa părţilor face cu regularitate bilanţul aplicării convenţiei şi a celorlalte instrumente juridice conexe pe care ea le poate adopta şi ia, în limitele mandatului său, hotărîrile necesare pentru a favoriza aplicarea efectivă a convenţiei. În acest scop, conferinţa părţilor:
    a) examinează periodic obligaţiile părţilor şi dispoziţiile instituţionale care decurg din convenţie, în funcţie de obiectivul convenţiei, de experienţa dobîndită în momentul aplicării sale şi de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice;
    b) încurajează şi facilitează schimbul de informaţii asupra măsurilor adoptate de părţi pentru a face faţă schimbărilor climatice şi efectelor acestora, ţinînd cont de diversitatea situaţiilor, de responsabilităţile şi mijloacele părţilor, precum şi de angajamentele lor în baza convenţiei;
    c) facilitează, la cererea a două sau mai multe părţi, coordonarea măsurilor adoptate de ele pentru a face faţă schimbărilor climatice şi efectelor lor, ţinînd cont de diversitatea situaţiilor, a responsabilităţilor şi mijloacele părţilor, precum şi de angajamentele lor în baza convenţiei;
    d) încurajează şi îndrumă, conform obiectivului şi dispoziţiilor convenţiei, elaborarea şi perfecţionarea periodică de metode comparabile asupra cărora aceasta va conveni, vizînd, mai ales, inventarierea emisiilor de gaze cu efect de seră (în funcţie de surse) şi reducerea lor cu ajutorul absorbanţilor, precum şi evaluarea eficacităţii măsurilor luate pentru a limita aceste emisii şi a accentua absorbţia acestor gaze;
    e) evaluează, pe baza tuturor informaţiilor care îi sunt comunicate, conform dispoziţiilor convenţiei, aplicarea convenţiei de către părţi, efectele de ansamblu ale măsurilor luate în aplicarea acesteia, mai ales efectele ambientale, economice şi sociale şi incidenţele lor cumulate, şi progresele obţinute în realizarea obiectivului convenţiei;
    f) examinează şi adoptă rapoarte periodice asupra aplicării convenţiei şi asigură publicarea acestora;
    g) face recomandări privind toate problemele necesare aplicării convenţiei;
    h) se străduieşte să mobilizeze resursele financiare, conform art. 4 paragrafele 3, 4 şi 5 şi art. 11;
    i) creează organele subsidiare considerate necesare aplicării convenţiei;
    j) examinează rapoartele acestor organe, cărora ea le dă directive;
    k) hotărăşte şi adoptă, prin consens, reglementările interioare şi regulile de gospodărire financiară pentru ea însăşi şi pentru toate organele subsidiare;
    l) dacă este cazul, solicită şi utilizează serviciile şi concursul organizaţiilor internaţionale şi al organismelor interguvernamentale şi neguvernamentale competente, ca şi informaţiile pe care acestea i le furnizează;
    m) exercită şi alte funcţii necesare pentru atingerea obiectivului convenţiei, precum şi toate celelalte funcţii care îi sunt conferite de aceasta.
    3. Conferinţa părţilor adoptă, la prima sa sesiune, propriul său regulament interior şi pe cele ale organelor subsidiare create prin aplicarea convenţiei; reglementările respective cuprind procedura de luare de decizii aplicabilă problemelor pentru care convenţia nu prevede încă o procedură. Această procedură poate preciza majoritatea necesară pentru adoptarea unor hotărîri.
    4. Prima sesiune a conferinţei părţilor va fi convocată de secretariatul provizoriu vizat la art. 21 şi se va ţine un an mai tîrziu după intrarea în vigoare a convenţiei. Mai tîrziu, conferinţa părţilor, numai dacă nu hotărăşte altfel, îşi va ţine sesiunile ordinare o dată pe an.
    5. Conferinţa părţilor ţine sesiuni extraordinare în orice alt moment pe care îl consideră necesar, sau dacă o parte face o cerere în scris, cu condiţia ca această cerere să fie sprijinită de cel puţin o treime din părţi, în următoarele 6 luni după comunicarea făcută de secretariat părţilor.
    6. Organizaţia Naţiunilor Unite, instituţiile specializate ale Naţiunilor Unite şi Agenţia Internaţională de Energie Atomică, precum şi toate statele membre ale uneia dintre aceste organizaţii sau observatori pe lîngă una dintre aceste organizaţii care nu sunt părţi la convenţie, pot fi reprezentate la sesiunile conferinţei părţilor în calitate de observatori. Orice organ sau organism naţional sau internaţional, guvernamental sau neguvernamental competent în domeniile vizate de convenţie, care a făcut cunoscut secretariatului că doreşte să fie reprezentat la o sesiune a conferinţei părţilor, poate fi admis în această calitate, dacă cel puţin o treime din părţile prezente la aceasta nu fac obiecţie. Admiterea şi participarea observatorilor sunt determinate de regulamentul interior adoptat de conferinţa părţilor.
    1. A fost creat un secretariat.
    2. Funcţiile secretariatului sunt următoarele:
    a) să organizeze sesiunile conferinţei părţilor şi organelor subsidiare ale acesteia create în virtutea convenţiei şi să le furnizeze serviciile necesare;
    b) să sintetizeze şi să difuzeze rapoartele pe care le primeşte;
    c) la cerere, să ajute părţile şi, în special printre acestea, ţările în curs de dezvoltare, să sintetizeze şi să difuzeze informaţiile cerute de convenţie;
    d) să stabilească rapoartele asupra activităţilor şi să le supună conferinţei părţilor;
    e) să asigure coordonarea necesară cu secretariatele altor organe internaţionale competente;
    f) să ia, sub supervizarea conferinţei părţilor, dispoziţiile administrative şi contractuale care necesită îndeplinirea eficace a funcţiilor sale; şi
    g) să exercite celelalte funcţii de secretariat care îi revin în baza convenţiei sau a unuia dintre protocoalele sale şi orice alte funcţii pe care conferinţa părţilor poate să i le atribuie.
    3. La prima sa sesiune, conferinţa părţilor va desemna un secretariat permanent şi va da dispoziţiile necesare pentru funcţionarea sa.
    1. A fost creat un organ subsidiar de asistare ştiinţifică şi tehnologică, însărcinat să furnizeze în timp util conferinţei părţilor şi, dacă este cazul, celorlalte organe subsidiare, informaţii şi recomandări privind aspectele ştiinţifice şi tehnologice ale convenţiei. Acest organ, deschis participării tuturor părţilor, este multidisciplinar. El este compus din reprezentanţi ai guvernelor care se bucură de autoritate în domeniul lor de competenţă. El raportează cu regularitate conferinţei părţilor asupra tuturor aspectelor privind activitatea sa.
    2. Organul, care acţionează sub autoritatea conferinţei părţilor şi care se sprijină pe dezbaterile organelor internaţionale competente, are ca funcţii:
    a) de a determina cunoştinţele ştiinţifice asupra schimbărilor climatice şi a efectelor acestora;
    b) de a determina, pe plan ştiinţific, efectele măsurilor luate în aplicarea convenţiei;
    c) de a recenza tehnologiile şi experienţa de vîrf inovatoare şi performante şi de a indica mijloacele încurajare a dezvoltării acestora şi de asigurare a transferului lor;
    d) de a furniza avize asupra programelor ştiinţifice asupra cooperării internaţionale şi a cercetării şi dezvoltării în materie de schimbări climatice şi asupra mijloacelor de a ajuta ţările în curs de dezvoltare, să se doteze cu o capacitate proprie;
    e) de a răspunde la întrebările ştiinţifice, tehnologice şi metodologice pe care conferinţa părţilor şi organele sale subsidiare i le vor putea pune.
    3. Funcţiile şi mandatul organului vor putea fi precizate mai înainte de conferinţa părţilor.
    1. Se creează un organ subsidiar de implementare însărcinat să ajute conferinţa părţilor la asigurarea aplicării şi urmăririi implementării convenţiei. Acest organ, deschis participării tuturor părţilor, este compus din reprezentanţii guvernelor, experţi în domeniul schimbărilor climatice. El raportează cu regularitate conferinţei părţilor toate aspectele privind activităţile sale.
    2. Organul, acţionînd sub autoritatea conferinţei părţilor, are ca funcţii:
    a) de a examina informaţiile comunicate conferinţei conform art. 12 paragraful 1, pentru a evalua efectul global conjugat al măsurilor luate de părţi în lumina evaluării ştiinţifice cele mai recente ale schimbărilor climatice;
    b) de a examina informaţiile comunicate conferinţei conform art. 12 paragraful 2, pentru a ajuta conferinţa părţilor să efectueze examinările prevăzute la art. 4 paragraful 2 alin. d);
    c) de a ajuta conferinţa părţilor, potrivit necesităţilor, să pregătească şi să execute hotărîrile sale.
    1. Un mecanism însărcinat să furnizeze resursele financiare sub formă de donaţii sau în condiţii favorabile, mai ales pentru transferul de tehnologii, este definit aici. Acest mecanism depinde de conferinţa părţilor, în faţa căreia este răspunzător şi care îi defineşte politicile, priorităţile propriului program şi criteriile de eligibilitate legate de convenţie. Funcţionarea sa este încredinţată uneia sau mai multor entităţi internaţionale existente.
    2. Mecanismul financiar este constituit pe baza unei reprezentări echitabile şi echilibrate a tuturor părţilor, în cadrul unui sistem de gospodărire transparent.
    3. Conferinţa părţilor şi entitatea sau entităţile însărcinate să asigure funcţionarea mecanismului financiar stabilesc acorduri necesare pentru a da efect paragrafelor de mai sus, printre care ar trebui să figureze:
    a) modalităţi destinate să asigure că proiectele financiare în domeniul schimbărilor climatice sunt conforme cu politicile, priorităţile de program şi criteriile de aprobare definite de conferinţa părţilor;
    b) modalităţile potrivit cărora o decizie de finanţare va putea fi revăzută în lumina acestor politici, priorităţi de program şi criterii;
    c) prezentarea regulată de către entitate sau entităţi, la conferinţa părţilor, de rapoarte asupra operaţiunilor sale de finanţare, conform principiului responsabilităţii acesteia definit la paragraful 1;
    d) determinarea, sub o formă previzibilă şi identificabilă, a sumei totale de mijloace financiare necesare şi disponibile pentru aplicarea prezentei convenţii şi modul în care această sumă totală va fi revăzută periodic.
    4. La prima sa sesiune, conferinţa părţilor va face ceea ce este necesar pentru a da efect dispoziţiilor de mai sus, examinînd şi luînd în consideraţie dispoziţiile provizorii vizate la art. 21 paragraful 3 şi va decide asupra eventualei menţineri a acestor dispoziţii. Apoi, în următorii 4 ani, va evalua funcţionarea mecanismului şi va lua măsurile corespunzătoare.
    5. Ţările dezvoltate-părţi vor putea, de asemenea, să furnizeze, iar ţările în curs de dezvoltare-părţi vor putea obţine resurse financiare pe cale bilaterală, regională sau multilaterală, în scopul aplicării convenţiei.
    1. Conform art. 4 paragraful 1, fiecare parte comunică conferinţei părţilor, prin intermediul secretariatului, elementele de informare de mai jos:
    a) un inventar naţional al emisiilor antropice, pe surse, şi al absorbţiei, prin absorbanţi pentru toate gazele cu efect de seră, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, în măsura în care mijloacele îi permit aceasta, utilizînd metode comparabile asupra cărora conferinţa părţilor cade de acord şi a căror utilizare o va încuraja;
    b) o descriere generală a măsurilor pe care aceasta le ia sau intenţionează să le ia pentru a aplica convenţia;
    c) orice altă informaţie pe care partea o consideră utilă pentru a atinge obiectivul convenţiei şi potrivită pentru a exprima în comunicarea sa, în măsura posibilului, date utile determinării tendinţelor emisiilor antropice în lume.
    2. Fiecare ţară dezvoltată-parte şi fiecare altă parte înscrisă în anexa
    nr. I vor include în comunicarea lor următoarele elemente de informare:
    a) descrierea detaliată a politicilor şi măsurilor pe care le-au adoptat pentru a se conforma angajamentului subscris la art. 4 paragraful 2 alin. a) şi b);
    b) estimarea precisă a efectelor pe care politicile şi măsurile vizate la alin. a) le vor avea asupra emisiilor antropice de gaze cu efect de seră de la surse şi asupra absorbţiei prin absorbanţi în timpul perioadei vizate la art. 4 paragraful 2 alin. a).
    3. În plus, fiecare ţară dezvoltată-parte şi fiecare altă parte dezvoltată, care figurează la anexa nr. II dau detalii asupra măsurilor luate, conform art. 4 paragrafele 3-5.
    4. Ţările în curs de dezvoltare-părţi vor putea să propună, pe o bază voluntară, proiecte de finanţare precizînd tehnologiile, materialele, echipamentul, tehnicile sau practicile specifice necesare pentru a le executa şi dînd, dacă este posibil, o estimare a tuturor costurilor suplimentare ale acestor proiecte, a progreselor scontate în reducerea emisiilor şi a absorbţiei gazelor cu efect de seră, precum şi o estimare a avantajelor pe care se poate conta.
    5. Fiecare ţară dezvoltată-parte şi fiecare altă parte înscrisă în anexa nr. I vor prezenta comunicarea lor iniţială în următoarele 6 luni după intrarea în vigoare a convenţiei în ceea ce le priveşte. Fiecare dintre părţile care nu figurează pe această listă va prezenta comunicarea sa iniţială în următorii 3 ani după intrarea în vigoare a convenţiei, în ceea ce o priveşte, sau după disponibilizarea resurselor financiare, conform art. 4 paragraful 3. Părţile care se numără printre ţările puţin avansate vor fi libere să aleagă data comunicării lor iniţiale. Apoi, frecvenţa comunicării tuturor părţilor va fi fixată de conferinţa părţilor, care va ţine cont de diferenţele de scadenţă indicate în prezentul paragraf.
    6. Informaţiile comunicate de părţi în aplicarea prezentului articol vor putea fi transmise în cel mai scurt timp de secretariat conferinţei părţilor şi organelor subsidiare competente. Conferinţa părţilor va putea, la nevoie, să revadă procedurile de transmitere a informaţiilor.
    7. Începînd de la prima sa sesiune, conferinţa părţilor va dispune asigurarea furnizării unui ajutor tehnic şi financiar ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, la cererea acestora, care să le ajute să reunească şi să comunice informaţiile cerute în prezentul articol şi să recenzeze mijloacele tehnice şi financiare necesare executării proiectelor propuse şi măsurilor de ripostă luate în baza art. 4. Acest ajutor va putea fi furnizat de alte părţi, prin organizaţii internaţionale competente şi prin secretariat, după caz.
    8. Orice grupare de părţi poate, sub rezerva de a se conforma directivelor conferinţei părţilor şi de a o aviza în prealabil pe aceasta, să se achite de obligaţiile enunţate în prezentul articol, prezentînd o comunicare comună, cu condiţia de a include în aceasta o informaţie asupra modului în care fiecare parte s-a achitat de obligaţiile individuale care îi revin din convenţie.
    9. Informaţiile primite de secretariat şi despre care partea care le furnizează va indica că sunt confidenţiale, după criterii pe care conferinţa părţilor le va stabili, vor fi compilate de secretariat, astfel încît să păstreze acest caracter înainte de a fi transmise unuia dintre organele chemate să le primească şi să le examineze.
    10. Sub rezerva paragrafului 9 şi fără a renunţa la posibilitatea, pentru orice parte, de a face comunicarea sa publică oricînd, comunicările prezentate de părţi în aplicarea prezentului articol sunt puse de secretariat la dispoziţia publicului concomitent cu supunerea lor conferinţei părţilor.
    Conferinţa părţilor va studia, la prima sa sesiune, realizarea unui proces consultativ multilateral, la dispoziţia părţilor, la cererea acestora, pentru reglementarea problemelor referitoare la aplicarea convenţiei.
    1. În caz de diferend între două sau mai mult de două părţi privind interpretarea sau aplicarea convenţiei, părţile interesate se străduiesc să îl regleze pe calea negocierii sau prin orice alt mijloc paşnic la alegerea lor.
    2. Cînd ratifică, acceptă sau aprobă convenţia sau aderă la aceasta sau în orice moment care urmează acestora, o parte care nu este o organizaţie regională de integrare economică poate declara, printr-un instrument scris depus depozitarului, că, faţă de orice diferend legat de interpretarea sau aplicarea convenţiei, ea recunoaşte ca obligatoriu de drept şi în afara unei înţelegeri speciale referitoare la orice parte care acceptă aceeaşi obligaţie:
    a) supunerea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie;
    b) arbitrajul, conform procedurii pe care o va adopta imediat ce va fi posibil conferinţa părţilor printr-o anexă consacrată arbitrajului.
    O parte care este o organizaţie regională de integrare economică poate face, în materie de arbitraj, o declaraţie în acest sens, conform procedurii vizate la alin. b).
    3. Declaraţia făcută în aplicarea paragrafului 2 rămîne în vigoare la expirarea sa conform prevederilor sale sau pînă la expirarea unei perioade de 3 luni de la data la care notificarea scrisă a revocării acestei declaraţii a fost depusă la depozitar.
    4. Depunerea unei noi declaraţii, notificarea revocării unei declaraţii sau expirarea unei declaraţii nu afectează cu nimic o procedură începută la Curtea Internaţională de Justiţie sau la tribunalul arbitral, cu condiţia ca părţile la diferend să nu convină altfel.
    5. Sub rezerva paragrafului 2, dacă la expirarea termenului de 12 luni de la data la care o parte a notificat unei alte părţi existenţa unui diferend între ele, părţile interesate nu au ajuns la rezolvarea diferendului dintre ele folosind mijloacele descrise la paragraful 1, diferendul, la cererea uneia dintre părţile la diferend, este supus concilierii.
    6. O comisie de conciliere a fost creată la cererea oricăreia dintre părţile la diferend. Comisia este compusă din membri desemnaţi, în număr egal, de fiecare parte interesată şi dintr-un preşedinte ales de comun acord de membrii desemnaţi de părţi. Comisia prezintă o recomandare pe care părţile o examinează cu bună credinţă.
    7. Conferinţa părţilor va adopta, de îndată ce va fi posibil, o procedură complementară de conciliere într-o anexă consacrată concilierii.
    8. Dispoziţiile prezentului articol se aplică oricărui instrument juridic conex pe care conferinţa părţilor îl poate adopta, cu condiţia ca instrumentul să nu dispună altfel.
    1. Orice parte poate propune amendamente la convenţie.
    2. Amendamentele la convenţie sunt adoptate la sesiune ordinară a conferinţei părţilor. Textul oricăror propuneri de amendament la convenţie este comunicat părţilor de către secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de reuniunea la care acesta este propus spre adoptare. Secretariatul comunică, de asemenea, propunerile de amendament semnatarilor convenţiei şi, pentru informare, depozitarului.
    3. Părţile nu precupeţesc nici un efort pentru a ajunge la un acord prin consens asupra oricărei propuneri de amendament la convenţie. Dacă orice efort în acest sens se dovedeşte inutil şi nu intervine nici un acord, amendamentul este adoptat printr-un vot care să întrunească trei sferturi din majoritatea părţilor prezente şi votante. Amendamentul adoptat este comunicat de către secretariat depozitarului, care îl transmite tuturor părţilor, pentru acceptare.
    4. Instrumentele de acceptare a amendamentului sunt depuse la depozitar. Orice amendament, adoptat conform paragrafului 3, intră în vigoare, pentru părţile care l-au acceptat, la 90 de zile de la data primirii de către depozitar a instrumentelor de acceptare a cel puţin trei sferturi din părţile la convenţie.
    5. Amendamentul intră în vigoare pentru oricare dintre celelalte părţi la 90 de zile de la data depunerii de către această parte, la depozitar, a instrumentului său de acceptare a respectivului amendament.
    6. În spiritul prezentului articol, prin expresia părţi prezente şi votante se înţelege părţile care au fost prezente şi care votează “pentru” sau “împotrivă”.
    1. Anexele convenţiei fac parte integrantă din aceasta şi, cu excepţia dispoziţiei contrar exprimate de orice referinţă la convenţie constituie o referinţă la anexele sale. Fără a prejudicia dispoziţiile art. 14 paragraful 2 alin. b) şi paragraful 7, anexele se limitează la liste, formule şi alte documente descriptive cu caracter ştiinţific, tehnic, procedural şi administrativ.
    2. Anexele convenţiei sunt propuse şi adoptate potrivit procedurii descrise la art. 15 paragrafele 2, 3 şi 4.
    3. Orice anexă adoptată în aplicarea paragrafului 2 intră în vigoare, pentru toate părţile la convenţie, la 6 ani după data la care depozitarul le-a notificat adoptarea, excepţie făcînd părţile care, în acelaşi interval, notifică în scris depozitarului că ele nu acceptă această anexă. Faţă de părţile care retrag această notificare de acceptare, anexa intră în vigoare după 90 de zile de la primirea de către depozitar a notificării acestei retrageri.
    4. Pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare de amendamente la anexele convenţiei, procedura este aceeaşi ca pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor, conform paragrafelor 2 şi 3.
    5. Dacă adoptarea unei anexe sau a unui amendament la o anexă necesită un amendament la convenţie, această anexă sau acest amendament nu intră în vigoare decît atunci cînd amendamentul la convenţie intră el însuşi în vigoare.
    1. Conferinţa părţilor poate, la oricare dintre sesiunile sale ordinare, să adopte protocoale la convenţie.
    2. Textul oricărui protocol propus este comunicat părţilor, de către secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de sesiune.
    3. Regulile care determină intrarea în vigoare a oricărui protocol sunt definite de protocolul însuşi.
    4. Numai părţile la convenţie pot fi părţi la un protocol.
    5. Numai părţile la un protocol iau decizii în virtutea respectivului protocol.
    1. Fiecare parte la convenţie dispune de un vot, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 de mai jos.
    2. În domeniile competenţei lor, organizaţiile de interpretare economică regională dispun, pentru a-şi exercita dreptul lor de vot, de un număr de voturi egal cu numărul statelor membre care sunt părţi la convenţie. Aceste organizaţii nu exercită dreptul lor de vot dacă unul dintre statele membre îl exercită pe al său şi invers.
    Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul convenţiei şi al protocoalelor adoptate conform art. 17.
    Prezenta convenţie este deschisă semnării de către statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membre ale unei instituţii specializate a Naţiunilor Unite, părţi la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi la organizaţiile de integrare economică regională, la Rio de Janeiro, în timpul Conferinţei Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltării, apoi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, de la 20 iunie 1992 la 19 iunie 1993.
    1. Pînă la sfîrşitul primei sesiuni a conferinţei părţilor, funcţiile de secretariat vizate la art. 8 vor fi exercitate provizoriu de către secretariatul creat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia sa nr. 45/212 din 21 decembrie 1990.
    2. Şeful secretariatului provizoriu vizat la paragraful 1 de mai sus va colabora strîns cu grupul interguvernamental de experţi pentru studierea schimbării climei, astfel încît acesta să poată răspunde nevoilor obiective de aviz ştiinţific şi tehnic obiectiv. Vor putea fi consultate alte organe ştiinţifice competente.
    3. Fondul Global pentru Mediu al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu şi al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare va fi entitatea internaţională însărcinată să asigure, cu titlu provizoriu, funcţionarea mecanismului financiar vizat la art. 11. Ar trebui, în această privinţă, ca fondul să fie reorganizat în mod corespunzător, iar componenţa membrilor săi să devină universală, pentru a putea răspunde la exigenţele prevederilor art. 11.
    1. Convenţia este supusă ratificării, acceptării, aprobării sau aderării statelor şi organizaţiilor de integrare economică regională. Ea va fi deschisă aderării a doua zi după ce va înceta să fie deschisă semnării. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sunt depuse la depozitar.
    2. Orice organizaţie de integrare economică regională care devine parte la convenţie, fără ca unul dintre statele sale membre să fie parte la aceasta, este legată prin toate obligaţiile care decurg din convenţie. Cînd unul sau mai multe state membre ale unei asemenea organizaţii sunt părţi la convenţie, această organizaţie şi statele sale membre cad de acord asupra responsabilităţilor lor în executarea obligaţiilor pe care i le propune convenţia. În caz asemănător, organizaţia şi statele sale membre nu sunt abilitate să exercite concomitent drepturile care decurg din convenţie.
    3. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, organizaţiile de integrare economică regională indică gradul lor de competenţă faţă de problemele determinate de convenţie. În plus, aceste organizaţii informează depozitarul, care informează, la rîndul său, părţile despre orice modificare deosebită a gradului competenţei lor.
    1. Convenţia va intra în vigoare după 90 de zile de la data depunerii celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
    2. Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare economică regională care ratifică, acceptă sau aprobă convenţia sau aderă la ea după depunerea celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare după 90 de zile de la data depunerii de către acest stat sau de către această organizaţie a instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
    3. În spiritul paragrafelor 1 şi 2, instrumentul depus de o organizaţie de integrare economică regională nu este considerat în plus faţă de cele depuse de statele sale membre.
    Nici o rezervă nu poate fi făcută la prezenta convenţie.
    1. La expirarea termenului de 3 ani de la data intrării în vigoare a convenţiei pentru o parte, aceasta va putea să o denunţe printr-o notificare scrisă la depozitar.
    2. Această denunţare va avea efect la expirarea termenului de un an de la data la care depozitarul a primit notificarea sau la orice dată ulterioară specificată în respectiva notificare.
    3. Orice parte care a denunţat convenţia va fi considerată ca avînd denunţat şi orice protocol la care ea este parte.
    Originalul prezentei convenţii, ale cărei texte în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt în egală măsură autentice, va fi depus la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    În baza acestuia, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
    Făcută la New York la data de 9 mai 1992.



UNITED NATIONS
FRAMEWORK CONVENTION
ON CLIMATE CHANGE
signed at New York on mai 9, 1992

The Parties to this Convention,
Acknowledging that change in the Earth’s climate and its adverse effects are a common concern of humankind,
Concerned that human activities have been substantially increasing the atmospheric concentrations of greenhouse gases, that these increases enhance the natural greenhouse effect, and that this will result on average in an additional warming of the Earth’s surface and atmosphere and may adversely affect natural ecosystems and humankind,
Noting that the largest share of historical and current global emissions of greenhouse gases has originated in developed countries, that per capita emissions in developing countries are still relatively low and that the share of global emissions originating in developing countries will grow to meet their social and development needs,
Aware of the role and importance in terrestrial and marine ecosystems of sinks and reservoirs of greenhouse gases,
Noting that there are many uncertainties in predictions of climate change, particularly with regard to the timing, magnitude and regional patterns thereof,
Acknowledging that the global nature of climate change calls for the widest possible cooperation by all countries and their participation in an effective and appropriate international response, in accordance with their common but differentiated responsibilities and respective capabilities and their social and economic conditions,
Recalling the pertinent provisions of the Declaration of the United Nations Conference on the Human Environment, adopted at Stockholm on 16 June 1972,
Recalling also that States have, in accordance with the Charter of the United Nations and the principles of international law, the sovereign right to exploit their own resources pursuant to their own environmental and developmental policies, and the responsibility to ensure that activities within their jurisdiction or control do not cause damage to the environment of other States or of areas beyond the limits of national jurisdiction,
Reaffirming the principle of sovereignty of States in international cooperation to address climate change,
Recognizing that States should enact effective environmental legislation, that environmental standards, management objectives and priorities should reflect the environmental and developmental context to which they apply, and that standards applied by some countries may be inappropriate and of unwarranted economic and social cost to other countries, in particular developing countries,
Recalling the provisions of General Assembly resolution 44/228 of 22 December 1989 on the United Nations Conference on Environment and Development, and resolutions 43/53 of 6 December 1988, 44/207 of 22 December 1989, 45/212 of 21 December 1990 and 46/169 of 19 December 1991 on protection of global climate for present and future generations of mankind,
Recalling also the provisions of General Assembly resolution 44/206 of 22 December 1989 on the possible adverse effects of sea level rise on islands and coastal areas, particularly low-lying coastal areas and the pertinent provisions of General Assembly resolution 44/172 of 19 December 1989 on the implementation of the Plan of Action to Combat Desertification,
Recalling further the Vienna Convention for the Protection of the Ozone Layer, 1985, and the Montreal Protocol on Substances that Deplete the Ozone Layer, 1987, as adjusted and amended on 29 June 1990,
Noting the Ministerial Declaration of the Second World Climate Conference adopted on 7 November 1990,
Conscious of the valuable analytical work being conducted by many States on climate change and of the important contributions of the World Meteorological Organization, the United Nations Environment Programme and other organs, organizations and bodies of the United Nations system, as well as other international and intergovernmental bodies, to the exchange of results of scientific research and the coordination of research,
Recognizing that steps required to understand and address climate change will be environmentally, socially and economically most effective if they are based on relevant scientific, technical and economic considerations and continually re-evaluated in the light of new findings in these areas,
Recognizing that various actions to address climate change can be justified economically in their own right and can also help in solving other environmental problems,
Recognizing also the need for developed countries to take immediate action in a flexible manner on the basis of clear priorities, as a first step towards comprehensive response strategies at the global, national and, where agreed, regional levels that take into account all greenhouse gases, with due consideration of their relative contributions to the enhancement of the greenhouse effect,
Recognizing further that low-lying and other small island countries, countries with low-lying coastal, arid and semi-arid areas or areas liable to floods, drought and desertification, and developing countries with fragile mountainous ecosystems are particularly vulnerable to the adverse effects of climate change,
Recognizing the special difficulties of those countries, especially developing countries, whose economies are particularly dependent on fossil fuel production, use and exportation, as a consequence of action taken on limiting greenhouse gas emissions,
Affirming that responses to climate change should be coordinated with social and economic development in an integrated manner with a view to avoiding adverse impacts on the latter, taking into full account the legitimate priority needs of developing countries for the achievement of sustained economic growth and the eradication of poverty,
Recognizing that all countries, especially developing countries, need access to resources required to achieve sustainable social and economic development and that, in order for developing countries to progress towards that goal, their energy consumption will need to grow taking into account the possibilities for achieving greater energy efficiency and for controlling greenhouse gas emissions in general, including through the application of new technologies on terms which make such an application economically and socially beneficial,
Determined to protect the climate system for present and future generations,

Have agreed as follows:

Article 1
Definition

For the purposes of this Convention:
1. “Adverse effects of climate change” means changes in the physical environment or biota resulting from climate change which have significant deleterious effects on the composition, resilience or productivity of natural and managed ecosystems or on the operation of socio-economic systems or on human health and welfare.
2. “Climate change” means a change of climate which is attributed directly or indirectly to human activity that alters the composition of the global atmosphere and which is in addition to natural climate variability observed over comparable time periods.
3. “Climate system” means the totality of the atmosphere, hydrosphere, biosphere and geosphere and their interactions.
4. “Emissions” means the release of greenhouse gases and/or their precursors into the atmosphere over a specified area and period of time.
5. “Greenhouse gases” means those gaseous constituents of the atmosphere, both natural and anthropogenic, that absorb and re-emit infrared radiation.
6. “Regional economic integration organization” means an organization constituted by sovereign States of a given region which has competence in respect of matters governed by this Convention or its protocols and has been duly authorized, in accordance with its internal procedures, to sign, ratify, accept, approve or accede to the instruments concerned.
7. “Reservoir” means a component or components of the climate system where a greenhouse gas or a precursor of a greenhouse gas is stored.
8. “Sink” means any process, activity or mechanism which removes a greenhouse gas, an aerosol or a precursor of a greenhouse gas from the atmosphere.
9. “Source” means any process or activity which releases a greenhouse gas, an aerosol or a precursor of a greenhouse gas into the atmosphere.

Articolul 2
Objective

The ultimate objective of this Convention and any related legal instruments that the Conference of the Parties may adopt is to achieve, in accordance with the relevant provisions of the Convention, stabilization of greenhouse gas concentrations in the atmosphere at a level that would prevent dangerous anthropogenic interference with the climate system. Such a level should be achieved within a time frame sufficient to allow ecosystems to adapt naturally to climate change, to ensure that food production is not threatened and to enable economic development to proceed in a sustainable manner.

Article 3
Principles

In their actions to achieve the objective of the Convention and to implement its provisions, the Parties shall be guided, inter alia, by the following:
1. The Parties should protect the climate system for the benefit of present and future generations of humankind, on the basis of equity and in accordance with their common but differentiated responsibilities and respective capabilities. Accordingly, the developed country Parties should take the lead in combating climate change and the adverse effects thereof.
2. The specific needs and special circumstances of developing country Parties, especially those that are particularly vulnerable to the adverse effects of climate change, and of those Parties, especially developing country Parties, that would have to bear a disproportionate or abnormal burden under the Convention, should be given full consideration.
3. The Parties should take precautionary measures to anticipate, prevent or minimize the causes of climate change and mitigate its adverse effects. Where there are threats of serious or irreversible damage, lack of full scientific certainty should not be used as a reason for postponing such measures, taking into account that policies and measures to deal with climate change should be cost-effective so as to ensure global benefits at the lowest possible cost. To achieve this, such policies and measures should take into account different socio-economic contexts, be comprehensive, cover all relevant sources, sinks and reservoirs of greenhouse gases and adaptation, and comprise all economic sectors. Efforts to address climate change may be carried out cooperatively by interested Parties.
4. The Parties have a right to, and should, promote sustainable development. Policies and measures to protect the climate system against human-induced change should be appropriate for the specific conditions of each Party and should be integrated with national development programmes, taking into account that economic development is essential for adopting measures to address climate change.
5. The Parties should cooperate to promote a supportive and open international economic system that would lead to sustainable economic growth and development in all Parties, particularly developing country Parties, thus enabling them better to address the problems of climate change. Measures taken to combat climate change, including unilateral ones, should not constitute a means of arbitrary or unjustifiable discrimination or a disguised restriction on international trade.

Article 4
Commitmens

1. All Parties, taking into account their common but differentiated responsibilities and their specific national and regional development priorities, objectives and circumstances, shall:
(a) Develop, periodically update, publish and make available to the Conference of the Parties, in accordance with Article 12, national inventories of anthropogenic emissions by sources and removals by sinks of all greenhouse gases not controlled by the Montreal Protocol, using comparable methodologies to be agreed upon by the Conference of the Parties;
(b) Formulate, implement, publish and regularly update national and, where appropriate, regional programmes containing measures to mitigate climate change by addressing anthropogenic emissions by sources and removals by sinks of all greenhouse gases not controlled by the Montreal Protocol, and measures to facilitate adequate adaptation to climate change;
(c) Promote and cooperate in the development, application and diffusion, including transfer, of technologies, practices and processes that control, reduce or prevent anthropogenic emissions of greenhouse gases not controlled by the Montreal Protocol in all relevant sectors, including the energy, transport, industry, agriculture, forestry and waste management sectors;
(d) Promote sustainable management, and promote and cooperate in the conservation and enhancement, as appropriate, of sinks and reservoirs of all greenhouse gases not controlled by the Montreal Protocol, including biomass, forests and oceans as well as other terrestrial, coastal and marine ecosystems;
(e) Cooperate in preparing for adaptation to the impacts of climate change; develop and elaborate appropriate and integrated plans for coastal zone management, water resources and agriculture, and for the protection and rehabilitation of areas, particularly in Africa, affected by drought and desertification, as well as floods;
(f) Take climate change considerations into account, to the extent feasible, in their relevant social, economic and environmental policies and actions, and employ appropriate methods, for example impact assessments, formulated and determined nationally, with a view to minimizing adverse effects on the economy, on public health and on the quality of the environment, of projects or measures undertaken by them to mitigate or adapt to climate change;
(g) Promote and cooperate in scientific, technological, technical, socio-economic and other research, systematic observation and development of data archives related to the climate system and intended to further the understanding and to reduce or eliminate the remaining uncertainties regarding the causes, effects, magnitude and timing of climate change and the economic and social consequences of various response strategies;
(h) Promote and cooperate in the full, open and prompt exchange of relevant scientific, technological, technical, socio-economic and legal information related to the climate system and climate change, and to the economic and social consequences of various response strategies;
(i) Promote and cooperate in education, training and public awareness related to climate change and encourage the widest participation in this process, including that of non-governmental organizations; and
(j) Communicate to the Conference of the Parties information related to implementation, in accordance with Article 12.
2. The developed country Parties and other Parties included in annex I commit themselves specifically as provided for in the following:
(a) Each of these Parties shall adopt national policies and take corresponding measures on the mitigation of climate change, by limiting its anthropogenic emissions of greenhouse gases and protecting and enhancing its greenhouse gas sinks and reservoirs. These policies and measures will demonstrate that developed countries are taking the lead in modifying longer-term trends in anthropogenic emissions consistent with the objective of the Convention, recognizing that the return by the end of the present decade to earlier levels of anthropogenic emissions of carbon dioxide and other greenhouse gases not controlled by the Montreal Protocol would contribute to such modification, and taking into account the differences in these Parties’ starting points and approaches, economic structures and resource bases, the need to maintain strong and sustainable economic growth, available technologies and other individual circumstances, as well as the need for equitable and appropriate contributions by each of these Parties to the global effort regarding that objective. These Parties may implement such policies and measures jointly with other Parties and may assist other Parties in contributing to the achievement of the objective of the Convention and, in particular, that of this subparagraph;
(b) In order to promote progress to this end, each of these Parties shall communicate, within six months of the entry into force of the Convention for it and periodically thereafter, and in accordance with Article 12, detailed information on its policies and measures referred to in subparagraph (a) above, as well as on its resulting projected anthropogenic emissions by sources and removals by sinks of greenhouse gases not controlled by the Montreal Protocol for the period referred to in subparagraph (a), with the aim of returning individually or jointly to their 1990 levels these anthropogenic emissions of carbon dioxide and other greenhouse gases not controlled by the Montreal Protocol. This information will be reviewed by the Conference of the Parties, at its first session and periodically thereafter, in accordance with Article 7;
(c) Calculations of emissions by sources and removals by sinks of greenhouse gases for the purposes of subparagraph (b) above should take into account the best available scientific knowledge, including of the effective capacity of sinks and the respective contributions of such gases to climate change. The Conference of the Parties shall consider and agree on methodologies for these calculations at its first session and review them regularly thereafter;
(d) The Conference of the Parties shall, at its first session, review the adequacy of subparagraphs (a) and (b) above. Such review shall be carried out in the light of the best available scientific information and assessment on climate change and its impacts, as well as relevant technical, social and economic information. Based on this review, the Conference of the Parties shall take appropriate action, which may include the adoption of amendments to the commitments in subparagraphs (a) and (b) above. The Conference of the Parties, at its first session, shall also take decisions regarding criteria for joint implementation as indicated in subparagraph (a) above. A second review of subparagraphs (a) and (b) shall take place not later than 31 December 1998, and thereafter at regular intervals determined by the Conference of the Parties, until the objective of the Convention is met;
(e) Each of these Parties shall :
(i) coordinate as appropriate with other such Parties, relevant economic and administrative instruments developed to achieve the objective of the Convention; and
(ii) identify and periodically review its own policies and practices which encourage activities that lead to greater levels of anthropogenic emissions of greenhouse gases not controlled by the Montreal Protocol than would otherwise occur;
(f) The Conference of the Parties shall review, not later than 31 December 1998, available information with a view to taking decisions regarding such amendments to the lists in annexes I and II as may be appropriate, with the approval of the Party concerned;
(g) Any Party not included in annex I may, in its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, or at any time thereafter, notify the Depositary that it intends to be bound by subparagraphs (a) and (b) above. The Depositary shall inform the other signatories and Parties of any such notification.
3. The developed country Parties and other developed Parties included in annex II shall provide new and additional financial resources to meet the agreed full costs incurred by developing country Parties in complying with their obligations under Article 12, paragraph 1. They shall also provide such financial resources, including for the transfer of technology, needed by the developing country Parties to meet the agreed full incremental costs of implementing measures that are covered by paragraph 1 of this Article and that are agreed between a developing country Party and the international entity or entities referred to in Article 11, in accordance with that Article. The implementation of these commitments shall take into account the need for adequacy and predictability in the flow of funds and the importance of appropriate burden sharing among the developed country Parties.
4. The developed country Parties and other developed Parties included in annex II shall also assist the developing country Parties that are particularly vulnerable to the adverse effects of climate change in meeting costs of adaptation to those adverse effects.
5. The developed country Parties and other developed Parties included in annex II shall take all practicable steps to promote, facilitate and finance, as appropriate, the transfer of, or access to, environmentally sound technologies and know-how to other Parties, particularly developing country Parties, to enable them to implement the provisions of the Convention. In this process, the developed country Parties shall support the development and enhancement of endogenous capacities and technologies of developing country Parties. Other Parties and organizations in a position to do so may also assist in facilitating the transfer of such technologies.
6. In the implementation of their commitments under paragraph 2 above, a certain degree of flexibility shall be allowed by the Conference of the Parties to the Parties included in annex I undergoing the process of transition to a market economy, in order to enhance the ability of these Parties to address climate change, including with regard to the historical level of anthropogenic emissions of greenhouse gases not controlled by the Montreal Protocol chosen as a reference.
7. The extent to which developing country Parties will effectively implement their commitments under the Convention will depend on the effective implementation by developed country Parties of their commitments under the Convention related to financial resources and transfer of technology and will take fully into account that economic and social development and poverty eradication are the first and overriding priorities of the developing country Parties.
8. In the implementation of the commitments in this Article, the Parties shall give full consideration to what actions are necessary under the Convention, including actions related to funding, insurance and the transfer of technology, to meet the specific needs and concerns of developing country Parties arising from the adverse effects of climate change and/or the impact of the implementation of response measures, especially on:
(a) Small island countries;
(b) Countries with low-lying coastal areas;
(c) Countries with arid and semi-arid areas, forested areas and areas liable to forest decay;
(d) Countries with areas prone to natural disasters;
(e) Countries with areas liable to drought and desertification;
(f) Countries with areas of high urban atmospheric pollution;
(g) Countries with areas with fragile ecosystems, including mountainous ecosystems;
(h) Countries whose economies are highly dependent on income generated from the production, processing and export, and/or on consumption of fossil fuels and associated energy-intensive products; and
(i) Land-locked and transit countries.
Further, the Conference of the Parties may take actions, as appropriate, with respect to this paragraph.
9. The Parties shall take full account of the specific needs and special situations of the least developed countries in their actions with regard to funding and transfer of technology.
10. The Parties shall, in accordance with Article 10, take into consideration in the implementation of the commitments of the Convention the situation of Parties, particularly developing country Parties, with economies that are vulnerable to the adverse effects of the implementation of measures to respond to climate change. This applies notably to Parties with economies that are highly dependent on income generated from the production, processing and export, and/or consumption of fossil fuels and associated energy-intensive products and/or the use of fossil fuels for which such Parties have serious difficulties in switching to alternatives.

Article 5
Research and systematic obsevation

In carrying out their commitments under Article 4, paragraph 1(g), the Parties shall:
(a) Support and further develop, as appropriate, international and intergovernmental programmes and networks or organizations aimed at defining, conducting, assessing and financing research, data collection and systematic observation, taking into account the need to minimize duplication of effort;
(b) Support international and intergovernmental efforts to strengthen systematic observation and national scientific and technical research capacities and capabilities, particularly in developing countries, and to promote access to, and the exchange of, data and analyses thereof obtained from areas beyond national jurisdiction; and
(c) Take into account the particular concerns and needs of developing countries and cooperate in improving their endogenous capacities and capabilities to participate in the efforts referred to in subparagraphs (a) and (b) above.

Article 6
Education, training and public awareness

In carrying out their commitments under Article 4, paragraph 1(i), the Parties shall:
(a) Promote and facilitate at the national and, as appropriate, subregional and regional levels, and in accordance with national laws and regulations, and within their respective capacities:
(i) the development and implementation of educational and public awareness programmes on climate change and its effects;
(ii) public access to information on climate change and its effects;
(iii) public participation in addressing climate change and its effects and developing adequate responses; and
(iv) training of scientific, technical and managerial personnel.
(b) Cooperate in and promote, at the international level, and, where appropriate, using existing bodies:
(i) the development and exchange of educational and public awareness material on climate change and its effects; and
(ii) the development and implementation of education and training programmes, including the strengthening of national institutions and the exchange or secondment of personnel to train experts in this field, in particular for developing countries.

Article 7
Conference of the parties

1. A Conference of the Parties is hereby established.
2. The Conference of the Parties, as the supreme body of this Convention, shall keep under regular review the implementation of the Convention and any related legal instruments that the Conference of the Parties may adopt, and shall make, within its mandate, the decisions necessary to promote the effective implementation of the Convention. To this end, it shall:
(a) Periodically examine the obligations of the Parties and the institutional arrangements under the Convention, in the light of the objective of the Convention, the experience gained in its implementation and the evolution of scientific and technological knowledge;
(b) Promote and facilitate the exchange of information on measures adopted by the Parties to address climate change and its effects, taking into account the differing circumstances, responsibilities and capabilities of the Parties and their respective commitments under the Convention;
(c) Facilitate, at the request of two or more Parties, the coordination of measures adopted by them to address climate change and its effects, taking into account the differing circumstances, responsibilities and capabilities of the Parties and their respective commitments under the Convention.
(d) Promote and guide, in accordance with the objective and provisions of the Convention, the development and periodic refinement of comparable methodologies, to be agreed on by the Conference of the Parties, inter alia, for preparing inventories of greenhouse gas emissions by sources and removals by sinks, and for evaluating the effectiveness of measures to limit the emissions and enhance the removals of these gases;
(e) Assess, on the basis of all information made available to it in accordance with the provisions of the Convention, the implementation of the Convention by the Parties, the overall effects of the measures taken pursuant to the Convention, in particular environmental, economic and social effects as well as their cumulative impacts and the extent to which progress towards the objective of the Convention is being achieved;
(f) Consider and adopt regular reports on the implementation of the Convention and ensure their publication;
(g) Make recommendations on any matters necessary for the implementation of the Convention;
(h) Seek to mobilize financial resources in accordance with Article 4, paragraphs 3, 4 and 5, and Article 11;
(i) Establish such subsidiary bodies as are deemed necessary for the implementation of the Convention;
(j) Review reports submitted by its subsidiary bodies and provide guidance to them;
(k) Agree upon and adopt, by consensus, rules of procedure and financial rules for itself and for any subsidiary bodies;
(l) Seek and utilize, where appropriate, the services and cooperation of, and information provided by, competent international organizations and intergovernmental and non-governmental bodies; and
(m) Exercise such other functions as are required for the achievement of the objective of the Convention as well as all other functions assigned to it under the Convention.
3. The Conference of the Parties shall, at its first session, adopt its own rules of procedure as well as those of the subsidiary bodies established by the Convention, which shall include decision-making procedures for matters not already covered by decision- making procedures stipulated in the Convention. Such procedures may include specified majorities required for the adoption of particular decisions.
4. The first session of the Conference of the Parties shall be convened by the interim secretariat referred to in Article 21 and shall take place not later than one year after the date of entry into force of the Convention. Thereafter, ordinary sessions of the Conference of the Parties shall be held every year unless otherwise decided by the Conference of the Parties.
5. Extraordinary sessions of the Conference of the Parties shall be held at such other times as may be deemed necessary by the Conference, or at the written request of any Party, provided that, within six months of the request being communicated to the Parties by the secretariat, it is supported by at least one-third of the Parties.
6. The United Nations, its specialized agencies and the International Atomic Energy Agency, as well as any State member thereof or observers thereto not Party to the Convention, may be represented at sessions of the Conference of the Parties as observers. Any body or agency, whether national or international, governmental or non-governmental, which is qualified in matters covered by the Convention, and which has informed the secretariat of its wish to be represented at a session of the Conference of the Parties as an observer, may be so admitted unless at least one-third of the Parties present object. The admission and participation of observers shall be subject to the rules of procedure adopted by the Conference of the Parties.

Article 8
Secretariat

1. A secretariat is hereby established.
2. The functions of the secretariat shall be:
(a) To make arrangements for sessions of the Conference of the Parties and its subsidiary bodies established under the Convention and to provide them with services as required;
(b) To compile and transmit reports submitted to it;
(c) To facilitate assistance to the Parties, particularly developing country Parties, on request, in the compilation and communication of information required in accordance with the provisions of the Convention;
(d) To prepare reports on its activities and present them to the Conference of the Parties;
(e) To ensure the necessary coordination with the secretariats of other relevant international bodies;
(f) To enter, under the overall guidance of the Conference of the Parties, into such administrative and contractual arrangements as may be required for the effective discharge of its functions; and
(g) To perform the other secretariat functions specified in the Convention and in any of its protocols and such other functions as may be determined by the Conference of the Parties.
3. The Conference of the Parties, at its first session, shall designate a permanent secretariat and make arrangements for its functioning.

Article 9
Subsidiary body for scientific
and technological advise

1. A subsidiary body for scientific and technological advice is hereby established to provide the Conference of the Parties and, as appropriate, its other subsidiary bodies with timely information and advice on scientific and technological matters relating to the Convention. This body shall be open to participation by all Parties and shall be multidisciplinary. It shall comprise government representatives competent in the relevant field of expertise. It shall report regularly to the Conference of the Parties on all aspects of its work.
2. Under the guidance of the Conference of the Parties, and drawing upon existing competent international bodies, this body shall:
(a) Provide assessments of the state of scientific knowledge relating to climate change and its effects;
(b) Prepare scientific assessments on the effects of measures taken in the implementation of the Convention;
(c) Identify innovative, efficient and state- of-the-art technologies and know-how and advise on the ways and means of promoting development and/or transferring such technologies;
(d) Provide advice on scientific programmes, international cooperation in research and development related to climate change, as well as on ways and means of supporting endogenous capacity-building in developing countries; and
(e) Respond to scientific, technological and methodological questions that the Conference of the Parties and its subsidiary bodies may put to the body.
3. The functions and terms of reference of this body may be further elaborated by the Conference of the Parties.

Article 10
Subsidiary body for implimentation

1. A subsidiary body for implementation is hereby established to assist the Conference of the Parties in the assessment and review of the effective implementation of the Convention. This body shall be open to participation by all Parties and comprise government representatives who are experts on matters related to climate change. It shall report regularly to the Conference of the Parties on all aspects of its work.
2. Under the guidance of the Conference of the Parties, this body shall:
(a) Consider the information communicated in accordance with Article 12, paragraph 1, to assess the overall aggregated effect of the steps taken by the Parties in the light of the latest scientific assessments concerning climate change;
(b) Consider the information communicated in accordance with Article 12, paragraph 2, in order to assist the Conference of the Parties in carrying out the reviews required by Article 4, paragraph 2(d); and
(c) Assist the Conference of the Parties, as appropriate, in the preparation and implementation of its decisions.

Article 11
Financial mechanism

1. A mechanism for the provision of financial resources on a grant or concessional basis, including for the transfer of technology, is hereby defined. It shall function under the guidance of and be accountable to the Conference of the Parties, which shall decide on its policies, programme priorities and eligibility criteria related to this Convention. Its operation shall be entrusted to one or more existing international entities.
2. The financial mechanism shall have an equitable and balanced representation of all Parties within a transparent system of governance.
3. The Conference of the Parties and the entity or entities entrusted with the operation of the financial mechanism shall agree upon arrangements to give effect to the above paragraphs, which shall include the following:
(a) Modalities to ensure that the funded projects to address climate change are in conformity with the policies, programme priorities and eligibility criteria established by the Conference of the Parties;
(b) Modalities by which a particular funding decision may be reconsidered in light of these policies, programme priorities and eligibility criteria;
(c) Provision by the entity or entities of regular reports to the Conference of the Parties on its funding operations, which is consistent with the requirement for accountability set out in paragraph 1 above; and
(d) Determination in a predictable and identifiable manner of the amount of funding necessary and available for the implementation of this Convention and the conditions under which that amount shall be periodically reviewed.
4. The Conference of the Parties shall make arrangements to implement the above mentioned provisions at its first session, reviewing and taking into account the interim arrangements referred to in Article 21, paragraph 3, and shall decide whether these interim arrangements shall be maintained. Within four years thereafter, the Conference of the Parties shall review the financial mechanism and take appropriate measures.
5. The developed country Parties may also provide and developing country Parties avail themselves of, financial resources related to the implementation of the Convention through bilateral, regional and other multilateral channels.

Articolul 12
Communication of information
related to implimentation

1. In accordance with Article 4, paragraph 1, each Party shall communicate to the Conference of the Parties, through the secretariat, the following elements of information:
(a) A national inventory of anthropogenic emissions by sources and removals by sinks of all greenhouse gases not controlled by the Montreal Protocol, to the extent its capacities permit, using comparable methodologies to be promoted and agreed upon by the Conference of the Parties;
(b) A general description of steps taken or envisaged by the Party to implement the Convention; and
(c) Any other information that the Party considers relevant to the achievement of the objective of the Convention and suitable for inclusion in its communication, including, if feasible, material relevant for calculations of global emission trends.
2. Each developed country Party and each other Party included in annex I shall incorporate in its communication the following elements of information:
(a) A detailed description of the policies and measures that it has adopted to implement its commitment under Article 4, paragraphs 2(a) and 2(b); and
(b) A specific estimate of the effects that the policies and measures referred to in subparagraph (a) immediately above will have on anthropogenic emissions by its sources and removals by its sinks of greenhouse gases during the period referred to in Article 4, paragraph 2(a).
3. In addition, each developed country Party and each other developed Party included in annex II shall incorporate details of measures taken in accordance with Article 4, paragraphs 3, 4 and 5.
4. Developing country Parties may, on a voluntary basis, propose projects for financing, including specific technologies, materials, equipment, techniques or practices that would be needed to implement such projects, along with, if possible, an estimate of all incremental costs, of the reductions of emissions and increments of removals of greenhouse gases, as well as an estimate of the consequent benefits.
5. Each developed country Party and each other Party included in annex I shall make its initial communication within six months of the entry into force of the Convention for that Party. Each Party not so listed shall make its initial communication within three years of the entry into force of the Convention for that Party, or of the availability of financial resources in accordance with Article 4, paragraph 3. Parties that are least developed countries may make their initial communication at their discretion. The frequency of subsequent communications by all Parties shall be determined by the Conference of the Parties, taking into account the differentiated timetable set by this paragraph.
6. Information communicated by Parties under this Article shall be transmitted by the secretariat as soon as possible to the Conference of the Parties and to any subsidiary bodies concerned. If necessary, the procedures for the communication of information may be further considered by the Conference of the Parties.
7. From its first session, the Conference of the Parties shall arrange for the provision to developing country Parties of technical and financial support, on request, in compiling and communicating information under this Article, as well as in identifying the technical and financial needs associated with proposed projects and response measures under Article 4. Such support may be provided by other Parties, by competent international organizations and by the secretariat, as appropriate.
8. Any group of Parties may, subject to guidelines adopted by the Conference of the Parties, and to prior notification to the Conference of the Parties, make a joint communication in fulfilment of their obligations under this Article, provided that such a communication includes information on the fulfilment by each of these Parties of its individual obligations under the Convention.
9. Information received by the secretariat that is designated by a Party as confidential, in accordance with criteria to be established by the Conference of the Parties, shall be aggregated by the secretariat to protect its confidentiality before being made available to any of the bodies involved in the communication and review of information.
10. Subject to paragraph 9 above, and without prejudice to the ability of any Party to make public its communication at any time, the secretariat shall make communications by Parties under this Article publicly available at the time they are submitted to the Conference of the Parties.

Article 13
Resolution of questions regarding implementation

The Conference of the Parties shall, at its first session, consider the establishment of a multilateral consultative process, available to Parties on their request, for the resolution of questions regarding the implementation of the Convention.

Article 14
Settlement of disputes

1. In the event of a dispute between any two or more Parties concerning the interpretation or application of the Convention, the Parties concerned shall seek a settlement of the dispute through negotiation or any other peaceful means of their own choice.
2. When ratifying, accepting, approving or acceding to the Convention, or at any time thereafter, a Party which is not a regional economic integration organization may declare in a written instrument submitted to the Depositary that, in respect of any dispute concerning the interpretation or application of the Convention, it recognizes as compulsory ipso facto and without special agreement, in relation to any Party accepting the same obligation:
(a) Submission of the dispute to the International Court of Justice, and/or
(b) Arbitration in accordance with procedures to be adopted by the Conference of the Parties as soon as practicable, in an annex on arbitration.
A Party which is a regional economic integration organization may make a declaration with like effect in relation to arbitration in accordance with the procedures referred to in subparagraph (b) above.
3. A declaration made under paragraph 2 above shall remain in force until it expires in accordance with its terms or until three months after written notice of its revocation has been deposited with the Depositary.
4. A new declaration, a notice of revocation or the expiry of a declaration shall not in any way affect proceedings pending before the International Court of Justice or the arbitral tribunal, unless the parties to the dispute otherwise agree.
5. Subject to the operation of paragraph 2 above, if after twelve months following notification by one Party to another that a dispute exists between them, the Parties concerned have not been able to settle their dispute through the means mentioned in paragraph 1 above, the dispute shall be submitted, at the request of any of the parties to the dispute, to conciliation.
6. A conciliation commission shall be created upon the request of one of the parties to the dispute. The commission shall be composed of an equal number of members appointed by each party concerned and a chairman chosen jointly by the members appointed by each party. The commission shall render a recommendatory award, which the parties shall consider in good faith.
7. Additional procedures relating to conciliation shall be adopted by the Conference of the Parties, as soon as practicable, in an annex on conciliation.
8. The provisions of this Article shall apply to any related legal instrument which the Conference of the Parties may adopt, unless the instrument provides otherwise.

Article 15
Amendments to the convention

1. Any Party may propose amendments to the Convention.
2. Amendments to the Convention shall be adopted at an ordinary session of the Conference of the Parties. The text of any proposed amendment to the Convention shall be communicated to the Parties by the secretariat at least six months before the meeting at which it is proposed for adoption. The secretariat shall also communicate proposed amendments to the signatories to the Convention and, for information, to the Depositary.
3. The Parties shall make every effort to reach agreement on any proposed amendment to the Convention by consensus. If all efforts at consensus have been exhausted, and no agreement reached, the amendment shall as a last resort be adopted by a three-fourths majority vote of the Parties present and voting at the meeting. The adopted amendment shall be communicated by the secretariat to the Depositary, who shall circulate it to all Parties for their acceptance.
4. Instruments of acceptance in respect of an amendment shall be deposited with the Depositary. An amendment adopted in accordance with paragraph 3 above shall enter into force for those Parties having accepted it on the ninetieth day after the date of receipt by the Depositary of an instrument of acceptance by at least three-fourths of the Parties to the Convention.
5. The amendment shall enter into force for any other Party on the ninetieth day after the date on which that Party deposits with the Depositary its instrument of acceptance of the said amendment.
6. For the purposes of this Article, “Parties present and voting” means Parties present and casting an affirmative or negative vote.

Article 16
Adoption and amendment of annexes
to the convemtion

1. Annexes to the Convention shall form an integral part thereof and, unless otherwise expressly provided, a reference to the Convention constitutes at the same time a reference to any annexes thereto. Without prejudice to the provisions of Article 14, paragraphs 2(b) and 7, such annexes shall be restricted to lists, forms and any other material of a descriptive nature that is of a scientific, technical, procedural or administrative character.
2. Annexes to the Convention shall be proposed and adopted in accordance with the procedure set forth in Article 15, paragraphs 2, 3, and 4.
3. An annex that has been adopted in accordance with paragraph 2 above shall enter into force for all Parties to the Convention six months after the date of the communication by the Depositary to such Parties of the adoption of the annex, except for those Parties that have notified the Depositary, in writing, within that period of their non-acceptance of the annex. The annex shall enter into force for Parties which withdraw their notification of non-acceptance on the ninetieth day after the date on which withdrawal of such notification has been received by the Depositary.
4. The proposal, adoption and entry into force of amendments to annexes to the Convention shall be subject to the same procedure as that for the proposal, adoption and entry into force of annexes to the Convention in accordance with paragraphs 2 and 3 above.
5. If the adoption of an annex or an amendment to an annex involves an amendment to the Convention, that annex or amendment to an annex shall not enter into force until such time as the amendment to the Convention enters into force.

Article 17
Protocols

1. The Conference of the Parties may, at any ordinary session, adopt protocols to the Convention.
2. The text of any proposed protocol shall be communicated to the Parties by the secretariat at least six months before such a session.
3. The requirements for the entry into force of any protocol shall be established by that instrument.
4. Only Parties to the Convention may be Parties to a protocol.
5. Decisions under any protocol shall be taken only by the Parties to the protocol concerned.

Article 18
Right to vote

1. Each Party to the Convention shall have one vote, except as provided for in paragraph 2 below.
2. Regional economic integration organizations, in matters within their competence, shall exercise their right to vote with a number of votes equal to the number of their member States that are Parties to the Convention. Such an organization shall not exercise its right to vote if any of its member States exercises its right, and vice versa.

Article 19
Depositary

The Secretary-General of the United Nations shall be the Depositary of the Convention and of protocols adopted in accordance with Article 17.

Article 20
Signature

This Convention shall be open for signature by States Members of the United Nations or of any of its specialized agencies or that are Parties to the Statute of the International Court of Justice and by regional economic integration organizations at Rio de Janeiro, during the United Nations Conference on Environment and Development, and thereafter at United Nations Headquarters in New York from 20 June 1992 to 19 June 1993.

Article 21
Interim arrangement

1. The secretariat functions referred to in Article 8 will be carried out on an interim basis by the secretariat established by the General Assembly of the United Nations in its resolution 45/212 of 21 December 1990, until the completion of the first session of the Conference of the Parties.
2. The head of the interim secretariat referred to in paragraph 1 above will cooperate closely with the Intergovernmental Panel on Climate Change to ensure that the Panel can respond to the need for objective scientific and technical advice. Other relevant scientific bodies could also be consulted.
3. The Global Environment Facility of the United Nations Development Programme, the United Nations Environment Programme and the International Bank for Reconstruction and Development shall be the international entity entrusted with the operation of the financial mechanism referred to in Article 11 on an interim basis. In this connection, the Global Environment Facility should be appropriately restructured and its membership made universal to enable it to fulfil the requirements of Article 11.

Article 22
Ratification, acceptance, approval or accesion

1. The Convention shall be subject to ratification, acceptance, approval or accession by States and by regional economic integration organizations. It shall be open for accession from the day after the date on which the Convention is closed for signature. Instruments of ratification, acceptance, approval or accession shall be deposited with the Depositary.
2. Any regional economic integration organization which becomes a Party to the Convention without any of its member States being a Party shall be bound by all the obligations under the Convention. In the case of such organizations, one or more of whose member States is a Party to the Convention, the organization and its member States shall decide on their respective responsibilities for the performance of their obligations under the Convention. In such cases, the organization and the member States shall not be entitled to exercise rights under the Convention concurrently.
3. In their instruments of ratification, acceptance, approval or accession, regional economic integration organizations shall declare the extent of their competence with respect to the matters governed by the Convention. These organizations shall also inform the Depositary, who shall in turn inform the Parties, of any substantial modification in the extent of their competence.

Article 23
Entry into force

1. The Convention shall enter into force on the ninetieth day after the date of deposit of the fiftieth instrument of ratification, acceptance, approval or accession.
2. For each State or regional economic integration organization that ratifies, accepts or approves the Convention or accedes thereto after the deposit of the fiftieth instrument of ratification, acceptance, approval or accession, the Convention shall enter into force on the ninetieth day after the date of deposit by such State or regional economic integration organization of its instrument of ratification, acceptance, approval or accession.
3. For the purposes of paragraphs 1 and 2 above, any instrument deposited by a regional economic integration organization shall not be counted as additional to those deposited by States members of the organization.

Article 24
Reservation

No reservations may be made to the Convention.

Article 25
Withdrawal

1. At any time after three years from the date on which the Convention has entered into force for a Party, that Party may withdraw from the Convention by giving written notification to the Depositary.
2. Any such withdrawal shall take effect upon expiry of one year from the date of receipt by the Depositary of the notification of withdrawal, or on such later date as may be specified in the notification of withdrawal.
3. Any Party that withdraws from the Convention shall be considered as also having withdrawn from any protocol to which it is a Party.

Article 26
Authentic texts

The original of this Convention, of which the Arabic, Chinese, English, French, Russian and Spanish texts are equally authentic, shall be deposited with the Secretary-General of the United Nations.
IN WITNESS WHEREOF the undersigned, being duly authorized to that effect, have signed this Convention.
DONE at New York this ninth day of May one thousand nine hundred and ninety-two.