* În vigoare pentru Republica Moldova din 2 noiembrie 1995

    Ţările Uniunii, fiind deopotrivă animate de dorinţa de a proteja, într-un mod cît se poate de eficient şi uniform, drepturile de autor în lucrările literare şi artistice,
    Recunoscînd importanţa lucrărilor Conferinţei de revizuire ţinută la Stokholm în 1967,
    Au hotărît să revizuiască Actul adoptat de Conferinţa de la Stokholm, păstrînd fără modificări următoarele articole: de la 1 la 20 şi de la 22 la 26 ale respectivului Act.
    În consecinţă Membrii Plenipotenţiari subsemnaţi, după prezentarea împuternicirilor depline, recunoscute în formă bună şi corespunzătoare, au hotărît după cum urmează:
    Ţările pe teritoriul cărora se aplică prezenta Convenţie constituie o Uniune pentru Protecţia Drepturilor Autorilor asupra Operelor Literare şi Artistice.
    1) Expresia “opere literare şi artistice” va include orice producţie în domeniul literar, artistic şi ştiinţific, oricare ar fi forma de expresie a acestora, cum ar fi cărţi, pamflete şi alte scrieri, prelegeri, comunicări, discursuri şi alte lucrări de acelaşi gen, dramatice sau muzical-dramatice; opere coregrafice şi pantomime, opere muzicale cu sau fără text; opere audiovizuale (cine-, tele-, video filme, filme cu diapozitive etc.); opere de pictură, grafică, arhitectură, sculptură, gravură şi litografie, opere fotografice şi opere obţinute printr-un procedeu analogic fotografiei, opere de artă aplicată; ilustraţii, hărţi, planuri, schiţe şi opere tridimensionale referitoare la geografie, topografie, arhitectură sau ştiinţă.
    2) Cu toate acestea, stipularea ca operele în general sau anumite categorii specifice să nu fie ocrotite dacă nu au fost imprimate într-o formă materială, va ţine de domeniul legislaţiei naţionale a statelor Uniunii.
    3) Traducerile, adaptările, aranjamentele muzicale şi alte prelucrări ale operelor literare şi artistice vor fi ocrotite ca şi operele originale fără a prejudicia dreptul de autor al operei originale.
    4) Dreptul de a stabili protecţia acordată documentelor oficiale de natură legislativă, administrativă şi legală, precum şi protecţia acordată traducerilor oficiale ale respectivelor texte va ţine de domeniul legislaţiei naţionale a statelor membre ale Uniunii.
    5) Culegerile de opere literare şi artistice cum sunt enciclopediile şi antologiile, care prin modul de selectare şi de aranjare a materialelor constituie un produs al muncii intelectuale, sunt ocrotite ca atare, fără a prejudicia dreptul de autor al fiecărei părţi componente a culegerii.
    6) Operele menţionate în prezentul articol se vor bucura de protecţie în toate ţările Uniunii. Această protecţie va intra în vigoare în beneficiul autorului şi al succesorilor acestuia.
    7) După cum stipulează articolul 7 4) al prezentei Convenţii, este rezervat legislaţiilor naţionale dreptul de a determina limitele de influenţă a legilor asupra operelor de artă aplicată şi design industrial, modelelor, precum şi dreptul de a determina condiţiile în care atare opere, designuri şi modele vor fi protejate. Operele ocrotite în ţara de origine doar ca designuri şi modele vor beneficia, în alte state membre ale Uniunii, doar de protecţia specială oferită în ţara respectivă designurilor şi modelelor; cu toate acestea, în cazul în care în statul respectiv nu se acordă nici o protecţie specială, operele de acest gen vor fi ocrotite ca fiind opere artistice.
    8) Protecţia prezentei Convenţii nu va fi aplicată actualităţilor cotidiene sau faptelor diverse cu caracter de simplă comunicare a informaţiei de presă.
    1) Este rezervat legislaţiilor naţionale ale membrilor Uniunii dreptul de a exclude, în întregime sau parţial, discursurile politice, precum şi cele ţinute în cadrul procedurilor legale, de la protecţia prevăzută de articolul precedent.
    2) De asemenea, va constitui un subiect al legislaţiei naţionale şi determinarea condiţiilor, în care prelegerile, comunicările şi alte opere de acest gen, care sunt rostite în public, pot fi reproduse în presă, difuzate, comunicate publicului prin mijloace radioelectrice sau prin alte mijloace, în virtutea articolului 11 bis 1) al prezentei Convenţii, în cazul în care o atare valorificare este justificată de un scop de informare.
    3) Cu toate acestea, autorul se va bucura de dreptul exclusiv de a realiza o culegere a operelor sale, opere menţionate în paragrafele precedente.
    1) Protecţia din prezenta Convenţie se va extinde asupra:
    a) autorilor care sunt cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii, pentru operele lor, publicate sau nu;
    b) autorilor care nu sunt cetăţeni ai vreunui stat membru al Uniunii, pentru operele lor publicate pentru prima dată în unul din aceste state sau publicate simultan într-un stat din afara Uniunii şi în unul din cadrul Uniunii.
    2) În scopul aplicării prezentei Convenţii autorii care nu sunt cetăţeni ai vreunui stat membru al Uniunii, dar au reşedinţa în unul dintre ele, vor avea aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii statului respectiv.
    3) Expresia “opere publicate” înseamnă operele publicate cu consimţăm`ntul autorilor lor, oricare ar fi mijloacele de producere a copiilor, cu condiţia ca aceste copii să fie într-un număr care să satisfacă cererile rezonabile ale publicului, în funcţie de natura operei. Interpretarea unei opere dramatice, muzical-dramatice, cinematografice sau muzicale, recitarea publică a unei opere literare, comunicarea prin mijloace electrice sau difuzarea operelor literare şi artistice, expunerea unei opere artistice şi construirea de opere arhitecturale nu va constitui o publicare.
    4) O operă va fi considerată publicată simultan în mai multe ţări în cazul în care aceasta a fost publicată în două sau mai multe ţări în termen de 30 de zile de la data primei sale publicări.
    Protecţia din prezenta Convenţie se va extinde, chiar în cazul în care nu sunt satisfăcute condiţiile prevăzute de articolul 3, asupra:
    a) autorilor operelor cinematografice, producătorul cărora are sediul sau reşedinţa în unul din statele Uniunii; precum şi
    b) asupra autorilor operelor arhitecturale construite într-un stat membru al Uniunii sau ai altor opere artistice încorporate într-o clădire sau într-o altă construcţie aflată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii.
    1) În cazul operelor autorii cărora sunt protejaţi conform prezentei Convenţii, pe teritoriul statelor Uniunii, altele decît ţara de origine, autorii se vor bucura de drepturile pe care legile interne ale acestor ţări le acordă sau le vor acorda în viitor cetăţenilor lor, precum şi de drepturile acordate expres de prezenta Convenţie.
    2) Beneficierea de drepturile respective şi exercitarea acestora nu va fi supusă nici unei formalităţi; beneficierea şi exercitarea fiind posibile independent de existenţa protecţiei în ţara de origine a operei. În consecinţă indiferent de prevederea prezentei Convenţii, limitele protecţiei, precum şi mijloacele de redresare permise autorului pentru a-şi ocroti drepturile, vor fi administrate în exclusivitate de legile ţării în care este revendicată protecţia.
    3) Protecţia în ţara de origine va fi administrată de legea naţională a acesteia. Cu toate acestea, în cazul în care autorul nu este cetăţean al ţării de origine a operei, pentru care acesta este protejat în conformitate cu prezenta Convenţie, el va beneficia de aceleaşi drepturi ca şi autorii-cetăţeni cu drepturi depline.
    4) Un stat va fi considerat ţară de origine:
    a) în cazul operelor publicate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii, ţara respectivă; în cazul operelor publicate simultan în mai multe ţări ale Uniunii care acordă diferite termene de protecţie, aceasta va fi ţara care acordă cel mai scurt termen de protecţie;
    b) în cazul operelor publicate simultan într-un stat din afara Uniunii şi în unul din cadrul Uniunii, ţara din componenţa Uniunii;
    c) în cazul operelor nepublicate sau al operelor publicate pentru prima dată într-un stat din afara Uniunii, fără a fi publicat simultan într-un stat membru al Uniunii, ţara de origine va fi considerată ţara din componenţa Uniunii, al cărei cetăţean este autorul, cu următoarele condiţii:
    (i) dacă este cazul unei opere cinematografice, autorul căreia are sediul sau reşedinţa permanentă într-unul din statele Uniunii, ţara de origine va fi acest stat; şi
    (ii) dacă este cazul unei opere arhitecturale înălţate în unul din statele membre ale Uniunii sau al altei opere încorporate într-o clădire sau în altă construcţie aflată pe teritoriul unui stat din Uniune, ţara de origine va fi statul respectiv.
    1) Dacă o ţară din afara Uniunii nu ocroteşte într-un mod adecvat operele autorilor care sunt cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii, acesta din urmă are dreptul să impună restricţii în ce priveşte protecţia acordată operelor aparţinînd autorilor care, la data primei publicări, sunt cetăţeni ai celuilalt stat şi nu are reşedinţa permanentă într-un stat membru al Uniunii. În cazul în care ţara primei publicări se foloseşte de dreptul respectiv, celelalte state ale Uniunii nu vor fi obligate să acorde operelor, devenite subiecte ale unui tratament special, o protecţie mai extinsă decît cea acordată acestora de ţara primei publicări.
    2) Nici una dintre restricţiile prevăzute de paragraful precedent nu va afecta drepturile dobîndite de un autor în privinţa unei opere publicate în unul din statele Uniunii înainte de intrarea în vigoare a acestor restricţii.
    3) Statele membre ale Uniunii, care impun restricţii în acordarea dreptului de autor, în conformitate cu prezentul articol, vor aduce la cunoştinţă acest fapt Directorului General al Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuală (în continuare numit Director General) printr-o declaraţie în care să fie specificate ţările, pe teritoriul cărora este impusă restricţia protecţiei, şi restricţia drepturilor de autor ale cetăţenilor statelor respective. Directorul General va comunica imediat declaraţia respectivă tuturor statelor membre ale Uniunii.
    1) Independent de drepturile patrimoniale ale autorului, şi chiar după cesiunea respectivelor drepturi, autorul va avea dreptul să revendice paternitatea operei şi să obiecteze la orice denaturare, schimonosire sau altă modificare a operei, precum şi la orice acţiune derogatorie referitoare la opera respectivă, acţiune care va prejudicia onoarea sau reputaţia lui.
    2) Drepturile acordate autorului în conformitate cu paragraful precedent vor fi menţinute, după moartea acestuia, cel puţin pînă la expirarea duratei drepturilor economice, şi vor putea fi exercitate de către persoane sau instituţii autorizate de legislaţia ţării în care este revendicată protecţia. Cu toate acestea, statele, ale căror legislaţii la data ratificării sau aderării la prezentul Act nu prevăd protecţia tuturor drepturilor enumerate în paragraful precedent după decesul autorului, pot prevedea ca unele dintre drepturile respective să nu mai fie menţinute după decesul autorului.
    3) Mijloacele de redresare pentru ocrotirea drepturilor acordate de prezentul articol vor fi administrate de Legislaţia statului în care este revendicată protecţia.
    1) Durata dreptului de autor acordat de prezenta Convenţie se extinde pe parcursul întregii vieţi a autorului şi timp de 50 de ani după moartea acestuia.
    2) Cu toate acestea, în cazul operelor cinematografice, statele Uniunii au dreptul să prevadă ca durata protecţiei să expire după 50 de ani de la data prezentării în public a operei cu consimţămîntul autorului sau, în cazul în care un asemenea eveniment nu se produce timp de 50 de ani de la data creării unei atare opere, durata să expire după 50 de ani de la data creării operei respective.
    3) În cazul operelor anonime sau publicate cu pseudonim, durata protecţiei acordate de prezenta Convenţie va expira după 50 de ani de la data publicării ei. Cu toate acestea, în cazul în care pseudonimul adoptat de autor nu trezeşte îndoieli asupra identităţii acestuia, durata protecţiei va fi cea prevăzută în paragraful 1). Dacă autorul unei opere anonime sau publicate cu pseudonim îşi dezvăluie identitatea pe parcursul perioadei menţionate mai sus, durata protecţiei va fi cea prevăzută în paragraful 1). Statele Uniunii nu vor fi obligate să ocrotească operele anonime sau cele publicate cu pseudonim în cazul în care este rezonabilă prezumţia că de la decesul autorului operelor respective au trecut 50 de ani.
    4) Dreptul de a determina durata de protecţie a operelor fotografice şi a operelor de artă aplicată, în limitele în care acestea sunt ocrotite ca fiind artistice, va fi rezervat legislaţiei naţionale din statele membre ale Uniunii. Totuşi, durata respectivă va fi cel puţin 25 de ani, termen care curge de la data creării unei atare opere.
    5) Durata protecţiei ulterioare decesului autorului şi termenele prevăzute de paragrafele 2), 3) şi 4) vor curge de la data decesului sau de la evenimentele la care se referă în paragrafele respective, dar un atare termen va curge întotdeauna de la 1 ianuarie a anului următor decesului autorului sau evenimentului respectiv.
    6) Statele membre ale Uniunii au dreptul de a acorda o durată de protecţie mai lungă decît duratele prevăzute în paragrafele precedente.
    7) Statele membre ale Uniunii, care sunt părţi ale Actului de la Roma al prezentei Convenţii şi care acordă în virtutea legislaţiei naţionale în vigoare, la data semnării prezentului Act, o durată mai scurtă de protecţie decît cea prevăzută în paragrafele precedente, vor avea dreptul să menţină termenele respective după ratificarea sau aderarea la prezentul Act.
    8) În orice caz, durata protecţiei va fi reglementată de legislaţia naţională a statului în care este revendicată protecţia; cu toate acestea, dacă legislaţia statului respectiv nu prevede altfel, termenul nu va depăşi durata fixată în ţara de origine a operei.
    Prevederile articolului precedent vor fi aplicate de asemenea în cazul operelor create de coautori, cu condiţia ca termenul de la decesul autorului să curgă de la data decesului ultimului coautor supravieţuitor.
    Autorii operelor literare şi artistice protejate de prezenta Convenţie se bucură de dreptul exclusiv de a efectua sau de a autoriza traducerea operelor lor pe durata protecţiei drepturilor de autor pentru operele originale.
    1) Autorii operelor literare şi artistice ocrotite de prezenta Convenţie vor avea dreptul exclusiv de a autoriza reproducerea operelor respective, în orice mod şi sub orice formă.
    2) Va fi rezervat legislaţiei naţionale din statele membre ale Uniunii dreptul de a autoriza reproducerea unor atare opere în anumite cazuri speciale, cu condiţia ca o atare reproducere să nu fie în contradicţie cu valorificarea normală a operei şi să nu prejudicieze interesele legitime ale autorului.
    3) În scopul aplicării prevederilor prezentei Convenţii, orice imprimare audio sau video va fi considerată o reproducere.
    1) Sunt permise citările dintr-o operă publicată legal, inclusiv cele din articolele din presa cotidiană şi cea periodică sub formă de sumare ale presei, cu condiţia ca citările să fie efectuate în conformitate cu practica legală şi gradul de extindere a valorificării lor să nu depăşească gradul justificat de scopul în care a fost valorificată opera.
    2) Va fi rezervat legislaţiei naţionale din statele membre ale Uniunii şi acordurilor speciale existente sau care vor fi încheiate între acestea dreptul de a permite valorificarea, într-o măsură justificată de scop, a operelor literare şi artistice pentru ilustrarea publicaţiilor, a emisiunilor sau a imprimărilor audio şi video în scopuri didactice, cu condiţia ca o atare valorificare să nu contrazică practica legală.
    3) În cazul în care operele sunt valorificate în conformitate cu prevederile paragrafelor precedente ale prezentului articol, vor fi indicate în mod obligatoriu sursa şi numele autorului, dacă acestea apar în operă.
    1) Va fi rezervat legislaţiei din statele membre ale Uniunii dreptul de a autoriza reproducerea în presă, în emisiuni sau periodice, în articole referitoare la economia curentă, la subiectele politice sau religioase, precum şi reproducerea operelor difuzate, avînd acelaşi caracter, în cazurile în care dreptul la reproducere, difuzare sau comunicare publică a acestora nu este expres rezervat. Cu toate acestea, sursa va fi întotdeauna indicată clar; consecinţele legale ale încălcării obligaţiei respective vor fi reglementate de legislaţia statului în care este revendicată protecţia.
    2) Va fi de asemenea rezervat legislaţiei naţionale a statelor membre ale Uniunii dreptul de a determina condiţiile în care, în scopul relatării evenimentelor curente prin intermediul fotografiei, cinematografiei, al emisiunii sau al comunicării publice, operele literare şi artistice, audio sau video, publicate în cursul evenimentului, pot fi, în măsura justificată de scopul de informare, reproduse şi publicate.
    1) Autorii operelor dramatice, muzical-dramatice şi muzicale se bucură de dreptule exclusiv de a autoriza următoarele:
    (i) comunicarea şi interpretarea publică a operelor lor, inclusiv o atare comunicare şi interpretare publică prin orice mijloace sau procedee;
    (ii) orice comunicare publică a reprezentării şi a interpretării operelor lor.
    2) Autorii operelor dramatice şi muzical-dramatice se bucură, pe parcursul întregii durate a drepturilor lor asupra operelor originale, de aceleaşi drepturi şi în privinţa traducerilor operelor respective.
    1) Autorii operelor literare şi artistice se bucură de dreptul exclusiv de a autoriza:
    (i) difuzarea operelor lor sau comunicarea publică a acestora prin orice mijloace de difuzare a semnelor, sunetelor şi imaginilor, altele decît cele radioelectrice;
    (ii) orice comunicare publică prin mijloace radioelectrice sau prin retransmitere a emisiunii unei opere, în cazul în care comunicarea respectivă este efectuată de o altă organizaţie decît cea iniţială;
    (iii) comunicarea publică prin difuzoare sau prin alte aparate similare care transmit, prin semne, sunete sau imagini.
    2) Este rezervat legislaţiei naţionale a statelor membre ale Uniunii dreptul de a determina condiţiile în care drepturile la care s-au făcut referiri în paragrafele precedente por fi exercitate, cu precizarea că respectivele condiţii se vor aplica doar în ţările în care au fost reglementate. Aceste reglementări nu pot prejudicia în nici un mod drepturile morale ale autorului, şi nici dreptul acestuia de a obţine o remuneraţie echitabilă care, în absenţa unui acord, va fi stabilit de o autoritate competentă.
    3) În absenţa unei stipulaţii contrare, permisiunea acordată în conformitate cu prevederile paragrafului 1) al prezentului articol nu va implica autorizarea de a imprima, prin mijloace şi cu aparate de înregistrare a sunetelor şi a imaginilor, opera difuzată. Cu toate acestea, va fi rezervat legislaţiei naţionale din statele Uniunii dreptul de a determina reglementările privitoare la imprimările temporare realizate de o organizaţie de difuziune prin intermediul propriilor sale mijloace şi valorificate în scopurile propriilor emisiuni. Păstrarea imprimărilor respective în arhivele speciale poate fi autorizată, în ce priveşte caracterul documentar excepţional al acestora, de legislaţia statului respectiv.
    1) Autorii operelor literare se bucură de dreptul exclusiv de a autoriza următoarele:
    (i) recitarea publică a operelor lor, inclusiv o recitare publică prin orice mijloace sau procedee;
    (ii) orice comunicare publică prin orice mijloace a recitării operelor lor.
    2) Autorii operelor literare se bucură, pe parcursul întregii durate a drepturilor lor asupra operei originale, de aceleaşi drepturi asupra traducerilor operelor respective.
    Autorii operelor literare şi artistice se bucură de dreptul exclusiv de a autoriza adaptările, prelucrările sau alte modificări ale operelor lor.
    1) Orice stat membru al Uniunii are dreptul să-şi impună rezervări şi condiţii în privinţa dreptului exclusiv acordat autorului unei opere muzicale, precum şi autorului oricăror texte, imprimarea cărora a fost autorizată de către cel din urmă odată cu imprimarea operei muzicale, de a autoriza imprimarea audio a operei muzicale respective, împreună cu cuvintele, dacă acestea există; dar toate rezervele şi condiţiile respective vor fi aplicate doar pe teritoriul statului care şi le-a impus şi nu vor prejudicia, în nici o împrejurare, drepturile autorilor respectivi de a obţine o remunerare echitabilă, remunerare care, în absenţa unui acord, va fi fixată de o autoritate competentă.
    2) Imprimările operelor muzicale realizate în unul din statele membre ale Uniunii în conformitate cu articolul 13 3) al Convenţiilor semnate la Roma în 2 iunie 1928 şi la Bruxelles în 26 iunie 1948, pot fi reproduse în statul respectiv fără consimţămîntul autorului operei muzicale pînă la expirarea termenului de doi ani de la data aderării statului respectiv la prezentul Act.
    3) Imprimările realizate în conformitate cu paragrafele 1) şi 2) ale prezentului articol şi importate fără consimţămîntul părţilor într-un stat în care acestea sunt tratate ca fiind imprimări ilegale vor fi sechestrate.
    1) Autorii operelor literare şi artistice au dreptul exclusiv de a autoriza:
    (i) adaptarea cinematografică şi reproducerea unor atare opere şi distribuirea operelor astfel adaptate sau reproduse;
    (ii) interpretarea publică şi comunicarea publică prin mijloace radioelectrice a operelor astfel adaptate sau reproduse.
    2) Dreptul de a adapta, la orice altă formă artistică, a producţiei cinematografice derivate din operele literare sau artistice va fi rezervat, fără a prejudicia autorizarea de către autorul producţiei cinematografice, autorilor operelor originale.
    3) Prevederile articolului 13 1) nu se vor aplica.
    1) Fără a prejudicia dreptul de autor asupra oricărei opere care poate fi adaptată sau reprodusă, opera cinematografică este ocrotită ca şi o operă originală. Titularul dreptului de autor al unei opere cinematografice are aceleaşi drepturi ca şi autorul operei originale, inclusiv drepturile la care s-au făcut referiri în articolul precedent.
    2) a) Dreptul de a acorda drepturile de autor asupra operei cinematografice va fi rezervat legislaţiei naţionale a statului în care este revendicată protecţia.
    b) Cu toate acestea, în statele Uniunii în care, conform legislaţiei în vigoare, autorii care au contribuit la crearea operei sunt consideraţi, de asemenea, titulari ai dreptului de autor, aceşti coautori, care şi-au asumat atare contribuţii, nu au dreptul, în lipsa oricărei stipulări contrare sau exprese, să obiecteze la reproducerea, distribuirea, interpretarea publică, comunicarea publică sau la subtitrarea ori dublarea textelor operei.
    c) În vederea aplicării subparagrafului b) precedent, dreptul de a stabili dacă respectivele contribuţii asumate vor fi exprimate, sub formă de acord scris sau de act scris avînd aceleaşi efecte, este rezervat legislaţiei statului în care îşi are sediul sau reşedinţa permanentă producătorul operei cinematografice. Totuşi, prevederea despre forma contribuţiilor asumate (un acord scris sau un act scris cu aceleaşi efecte) va constitui un subiect al legislaţiei statului Uniunii în care a fost revendicată protecţia. Ţările, ale căror legislaţii prevăd astfel, vor informa Directorul General printr-o declaraţie scrisă, declaraţie care va fi imediat comunicată de către Directorul General tuturor celorlalte ţări membre ale Uniunii.
    d) prin “stipulaţie contrară sau expresă” se înţelege orice condiţie restrictivă care priveşte contribuţia la care s-au făcut referiri mai sus.
    3) Dacă legislaţia naţională nu prevede contrariul, prevederile paragrafului 2) b) de mai sus nu se vor aplica autorilor de scenarii, dialoguri şi opere muzicale create în scopul realizării operei cinematografice şi nici regizorilor principali ai acesteia. Totuşi, în cazul în care legislaţia internă a unui stat membru al Uniunii nu conţine reglementări privind aplicarea paragrafului 2) b) menţionat, cu privire la regizorul principal, statul respectiv va notifica Directorul General prin intermediul unei declaraţii scrise, declaraţie care va fi imediat comunicată de către Directorul General tuturor celorlalte state membre ale Uniunii.
    1) Autorul sau moştenitorii acestuia au dreptul inalienabil, în ce priveşte operele de artă originale sau manuscrise originale ale scriitorilor şi compoziţiilor, la o remuneraţie din orice vînzare a operei, vînzare ulterioară primului transfer efectuat de către autorul operei.
    2) Protecţia prevăzută de paragraful precedent poate fi revendicată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii doar în cazul în care aceasta este prevăzută de legislaţia statului, al cărui cetăţean este autorul. Revendicarea se va face în limitele permise de statul, pe teritoriul căruia este revendicată protecţia.
    3) Modul de achitare a remuneraţiei şi cuantumul acesteia constituie subiecte ale legislaţiei naţionale.
    1) Pentru ca autorul operelor literare şi artistice ocrotite de prezenta Convenţie să fie considerat ca atare şi, în consecinţă, să fie îndrituit să acţioneze în justiţie violările acestui drept pe teritoriul statelor Uniunii, dacă legislaţia naţională nu prevede contrariul, este suficient să apară numele autorului în opera respectivă în mod obişnuit. Prezentul paragraf va fi aplicat chiar dacă numele respectiv este un pseudonim, în cazul în care pseudonimul folosit de autor nu trezeşte îndoieli.
    2) Se prezumă că persoana fizică sau juridică al cărei numele apare într-o operă cinematografică în mod obişnuit în lipsa probelor contrarii, este considerat producătorul acesteia.
    3) În cazul operelor anonime sau al celor publicate cu pseudonime, altele decît cele prevăzute de paragraful 1), editorul numele căruia apare în operă va fi considerat, în lipsa probelor contrarii, reprezentant al autorului şi în această calitate editorul va fi îndrituit să ocrotească şi să valorifice drepturile acestuia. Aplicarea prevederilor prezentului paragraf va înceta în momentul în care autorul îşi dezvăluie identitatea şi îşi revendică paternitatea operei.
    4) a) În cazul operelor nepublicate, dacă identitatea autorului nu este cunoscută, dar există motive să se prezume că este cetăţean al unui stat membru al Uniunii, va fi rezervat legislaţiei naţionale a acestui stat dreptul de a desemna o autoritate competentă care să reprezinte autoul şi să fie îndrituită să ocrotească şi să aplice drepturile acestuia pe teritoriul statelor membre ale Uniunii.
    b) Statele Uniunii care realizează atare desemnări în conformitate cu prezenta prevedere vor înştiinţa Directorul General prin intermediul unei declaraţii scrise, conţinînd informaţii complete referitoare la autoritatea astfel desemnată. Directorul General va comunica imediat această declaraţie tuturor statelor membre ale Uniunii.
    1) Copiile ilegale ale unei opere vor fi supuse sechestrării în orice stat membru al Uniunii, pe teritoriul căruia opera se bucură de protecţia legală.
    2) Prevederile paragrafului precedent vor fi aplicate şi în cazul reproducerilor care provin dintr-un stat în care opera nu este protejată sau a încetat să fie protejată.
    3) Sechestrarea se face în conformitate cu legislaţia internă a fiecărui stat.
    Prevederile prezentei Convenţii nu vor afecta în nici un mod dreptul guvernului fiecărui stat al Uniunii de a autoriza, de a controla sau interzice prin legislaţie şi reglementări administrative circulaţia, interpretarea şi demonstrarea oricărei opere sau producţii în privinţa cărora autoritatea competentă va considera necesară exercitarea dreptului respectiv.
    1) Prezenta Convenţie se va aplica asupra tuturor operelor care la data intrării ei în vigoare încă nu ţin de domeniul public în ţara de origine, prin expirarea duratei de protecţie.
    2) Cu toate acestea dacă prin expirarea duratei de protecţie garantate anterior o operă a devenit subiect al valorificării publice în statul în care este revendicată protecţia, opera respectivă nu va fi pusă sub ocrotire din nou în această ţară.
    3) Aplicarea principiului indicat se va face conform convenţiilor speciale în acest sens, convenţii încheiate deja sau care urmează să fie încheiate între statele Uniunii. În lipsa unor atare prevederi, statele respective vor determina, fiecare în limita în care îl priveşte, condiţiile de aplicare a acestui principiu.
    4) Prevederile precedente vor fi aplicate de asemenea în cazul noilor aderări la Uniune şi în cazurile în care protecţia este extinsă în conformitate cu articolul 7 sau prin renunţarea la rezerve.
    Prevederile prezentei convenţii nu prezintă impediment de a revendica o protecţie mai extinsă, prevederi garantate de legislaţia oricărui stat al Uniunii.
    Guvernele statelor Uniunii îşi rezervă dreptul de a încheia acorduri speciale prin care acordă autorilor drepturi mai extinse decît cele garantate de Convenţie sau conţin alte prevederi care nu contravin prezentei Convenţii. Prevederile acordurilor în vigoare care corespund acestor condiţii pot fi aplicate în continuare.
    1) Prevederile speciale cu privire la ţările în curs de dezvoltare sunt expuse în Capitolul suplimentar.
    2) Sub rezerva prevederilor articolului 28 1) b), Capitolul suplimentar constituie o parte integrantă a prezentului Act.
    1) a) Uniunea are o Asamblee constituită din statele membre ale Uniunii, legate prin articolele 22-26.
    b) Guvernul fiecărui stat este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, consilieri şi experţi.
    c) Cheltuielile fiecărei delegaţii sunt suportate de guvernul care a desemnat-o.
    2) a) Asambleea:
    (i) tratează toate problemele privind menţinerea şi dezvoltarea Uniunii şi aplicarea prezentei Convenţii;
    (ii) dă Biroului Internaţional pentru Proprietatea Intelectuală (numit în continuare Biroul Internaţional), prevăzut în Convenţia pentru Constituirea Organizaţiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuală (numită în continuare Organizaţia), directive referitoare la pregătirea conferinţelor de revizuire ţinînd cont de observaţiile statelor Uniunii care nu sunt legate prin articolele 22-26;
    (iii) examinează şi aprobă raporturile şi activitatea Directorului General al Organizaţiei în privinţa Uniunii şi îi dă instrucţiuni necesare privind subiectele care ţin de competenţa Uniunii;
    (iv) alege membrii Comitetului Executiv al Asambleii;
    (v) examinează şi aprobă rapoartele şi activitatea Comitetului Executiv şi îi dă directive;
    (vi) determină programul, adoptă bugetul bienal al Uniunii şi aprobă dările de seamă financiare;
    (vii) adoptă regulamentul financiar al Uniunii;
    (viii) constituie comitete de experţi şi grupuri de lucru conform necesităţilor Uniunii;
    (ix) determină care dintre statele care nu sunt membre ale Uniunii şi care organizaţii nonguvernamentale internaţionale pot fi admise la reuniunile sale în calitate de observatori;
    (x) adoptă modificări ale articolelor 22-26;
    (xi) întreprinde alte acţiuni adecvate în vederea realizării obiectivelor Uniunii;
    (xii) exercită alte atare funcţii în conformitate cu prezenta Convenţie;
    (xiii) dacă acceptă, exercită drepturi asemănătoare cu cele care îi sunt acordate în Convenţia de constituire a Organizaţiei.
    b) Asupra chestiunilor care prezintă interes şi pentru alte Uniuni administrate de Organizaţie, Asambleea statuează după ce ia cunoştinţă de opinia Comitetului de Coordonare al Organizaţiei.
    3) a) Fiecare stat membru al Asambleii dispune de un vot.
    b) Jumătate din statele membre ale Uniunii constituie cvorumul.
    c) Prin derogare de la dispoziţiile subparagrafului b) în cazul în care, la o şedinţă, numărul statelor reprezentate este mai mic decît jumătate, dar este egal sau mai mare decît o treime din statele membre ale Asambelii, acestea pot lua decizii, dar, exceptînd hotărîrile privind propria procedură, toate deciziile vor fi aplicabile doar dacă sunt îndeplinite condiţiile următoare: Biroul Internaţional va comunica deciziile respective statelor membre ale Asambleii care nu au fost reprezentate şi le va invita să-şi exprime în formă scrisă votul sau abţinerea în termen de trei luni de la data comunicării. Dacă, la expirarea acestei perioade, numărul statelor care şi-au exprimat astfel votul sau abţinerea atinge numărul necesar pentru a constitui majoritatea la şedinţa care a avut loc, atare decizii vor intra în vigoare cu condiţia că, în acelaşi timp, se obţine majoritatea necesară pentru aprobare.
    d) Deciziile Asambleii, sub rezerva prevederilor articolului 26 2), vor necesita două treimi din voturile exprimate.
    e) Abţinerile nu vor fi luate în consideraţie.
    f) Un delegat are dreptul să reprezinte un singur stat şi să voteze doar în numele acestuia.
    g) Statele Uniunii, care nu fac parte din Asamblee, vor fi admise la reuniunile sale în calitate de observatori.
    4) a) Asambleea se întruneşte în fiecare al doilea an calendaristic în şedinţe ordinare în baza convocării de către Directorul General şi, în absenţa circumstanţelor excepţionale, pe parcursul aceleiaşi perioade şi în acelaşi loc ca şi Asambleea Generală a Organizaţiei.
    b) Asambleea se va întruni în şedinţe extraordinare în urma convocării de către Directorul general, la cererea Comitetului Executiv sau la cererea unei pătrimi din statele membre ale Asambleii.
    5) Asambleea va adopta propriile reguli de procedură.
    1) Asambleea dispune de un Comitet Executiv.
    2) a) Comitetul Executiv este compus din statele alese de Asamblee dintre statele membre ale Asambleii. În afară de acestea, conform prevederilor articolului 25 7) b) statul pe teritoriul căruia îşi are sediul Organizaţia, va avea un loc ex officio în Comitet.
    b) Guvernele statelor membre ale Comitetului Executiv sunt reprezentate de cîte un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, consilieri şi experţi.
    c) Cheltuielile fiecărei delegaţii sunt suportate de guvernul care a desemnat respectiva delegaţie.
    3) Numărul statelor membre ale Comitetului Executiv corespunde unei pătrimi din numărul statelor membre ale Asambleii. La stabilirea numărului de locuri care trebuie ocupate restul rezultat din împărţirea la patru va fi ignorat.
    4) La alegerea membrilor Comitetului Executiv, Asambleea va ţine cont de distribuirea geografică echitabilă şi de necesitatea ţărilor care au aderat la Acordurile speciale care pot fi semnate cu Uniunea - de a fi printre ţările care constituie Comitetul Executiv.
    5) a) Mandatele membrilor Comitetului Executiv încep la închiderea şedinţei Asambleii, la care aceştia au fost aleşi, şi se vor încheia la sfîrşitul şedinţei ordinare următoare a Asambleii.
    b) Membrii Comitetului Executiv pot fi realeşi cu condiţia ca numărul membrilor realeşi să nu depăşească două treimi din numărul total al acestora.
    c) Asambleea va stabili detaliile regulilor de alegere şi posibilele realegeri ale membrilor Comitetului Executiv.
    6) a) Comitetul Executiv:
    (i) pregăteşte proiectul ordinii de zi a Asambleii;
    (ii) furnizează Asambleii propuneri privind proiectul programului şi bugetul bienal al Uniunii, pregătite de către Directorul General;
    (iii) exclus;
    (iv) furnizează Asambleii rapoartele periodice ale Directorului General, precum şi rapoartele anuale de audit contabil, toate însoţite de comentarii adecvate;
    (v) ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea programului Uniunii de către Directorul General, în conformitate cu hotărîrile Asambleii şi ţinînd cont de circumstanţele existente între două sesiuni ordinare ale Asambleii;
    (vi) îndeplineşte alte funcţii care i s-au acordat în conformitate cu prezenta Convenţie.
    b) comitetul Executiv va lua deciziile în conformitate cu sugestiile Comitetului de Coordonare al Organizaţiei şi ţinînd cont de subiectele care prezintă interes şi pentru alte Uniuni administrate de Organizaţie.
    7) a) Comitetul Executiv se va întruni o dată pe an în şedinţe ordinare, în urma convocării de către Directorul General, de preferinţă pe parcursul aceleiaşi perioade şi în acelaşi loc cu Comitetul de Coordonare al Organizaţiei.
    b) Comitetul Executiv se întruneşte în şedinţe extraordinare în urma convocării de către Directorul General atît din proprie iniţiativă, cît şi la cererea Preşedintelui sau a unei pătrimi din membrii săi.
    8) a) Fiecare stat membru al Comitetului Executiv dispune de un vot.
    b) Jumătate din statele membre ale Comitetului Executiv constituie cvorumul.
    c) Hotărîrile sunt luate prin simpla majoritate a voturilor exprimate.
    d) Abţinerile nu sunt luate în consideraţie.
    e) Un delegat are dreptul să reprezinte un singur stat şi să voteze doar în numele acestui stat.
    9) Statele Uniunii care nu sunt membre ale Comitetului Executiv sunt admise la şedinţele acestuia în calitate de observatori.
    10) Comitetul Executiv îşi adoptă propriile reguli de procedură.
    1) a) Funcţiile de administrare a Uniunii sunt îndeplinite de Biroul Internaţional, succesorul Biroului Uniunii, asociat cu Biroul Uniunii desemnat de Convenţia Internaţională de Protecţie a Proprietăţii Industriale.
    b) Biroul Internaţional prestează în special servicii de secretariat pentru diferite organe ale Uniunii.
    c) Directorul General al Organizaţiei este cel mai înalt funcţionar al Uniunii şi reprezintă Uniunea.
    2) Biroul Internaţional adună şi publică informaţii privind protecţia dreptului de autor. Fiecare stat al Uniunii comunică prompt Biroului Internaţional textele noilor legi şi toate textele oficiale cu privire la protecţia dreptului de autor.
    3) Biroul Internaţional publică o revistă lunară.
    4) La cerere, Biroul Internaţional furnizează oricărui stat informaţii cu privire la subiectele ce ţin de protecţia dreptului de autor.
    5) Biroul Internaţional organizează studii şi prestează servicii, avînd drept scop facilitarea protecţiei dreptului de autor.
    6) Directorul General şi orice membru al personalului, desemnat de director, au dreptul să participe, fără drept de vot, la toate întrunirile Asambleii, ale Comitetului Executiv, precum şi ale altor Comitete de experţi sau Grupuri de lucru. Directorul General sau un membru al personalului desemnat de acesta este de drept secretarul acestor organisme.
    7) a) În conformitate cu instrucţiunile Asambleii şi în cooperare cu Comitetul Executiv, Biroul Internaţional va efectua pregătirile pentru conferinţele de revizuire a prevederilor Convenţiei, cu excepţia articolelor 22-26.
    b) Biroul Internaţional poate consulta organizaţiile interguvernamentale, precum şi cele internaţionale nonguvernamentale în problema pregătirilor pentru conferinţa de revizuire.
    c) Directorul General şi persoanele desemnate de acesta participă, fără a avea drept de vot, la lucrările conferinţelor respective.
    8) Biroul Internaţional exercită şi alte funcţii care îi sunt atribuite.
    1) a) Uniunea dispune de un buget.
    b) Bugetul Uniunii include veniturile şi cheltuielile Uniunii, contribuţiile acesteia la bugetul unic de cheltuieli al Uniunilor, precum şi, în cazurile în care este disponibilă, suma rezervată bugetului Conferinţei Organizaţiei.
    c) Cheltuielile care nu sunt atribuite în exclusivitate Uniunii, ci aparţin simultan alteia sau mai multor Uniuni administrate de Organizaţie, sunt considerate comune tuturor Uniunilor. Partea Uniunii în atare cheltuieli comune este proporţională cu interesul pe care aceste cheltuieli îl prezintă pentru ea.
    2) Bugetul Uniunii se constituie în concordanţă cu necesităţile bugetelor altor Uniuni administrate de Organizaţie.
    3) Bugetul Uniunii este finanţat din următoarele surse:
    (i) contribuţiile statelor membre ale Uniunii;
    (ii) încasările şi plăţile cuvenite pentru serviciile prestate de către Biroul Internaţional în numele Uniunii;
    (iii) încasările obţinute din vînzarea publicaţiilor Biroului Internaţional care aparţin Uniunii şi din transmiterea drepturilor asupra acestor publicaţii;
    (iv) donaţii, mijloace moştenite şi subvenţii;
    (v) rente, dobînzi şi alte venituri diverse.
    4) a) În scopul stabilirii contribuţiilor la buget, fiecare stat al Uniunii aparţine unei clase şi plăteşte contribuţiile anuale în baza numărului de unităţi fixate după cum urmează:
    Clasa I               - 25
    Clasa II              - 20
    Clasa III             - 15
    Clasa IV             - 10
    Clasa V              - 5
    Clasa VI             - 3
    Clasa VII            - 1
    b) Fiecare stat, în cazul în care nu a precizat anterior, va indica, odată cu depunerea actului de ratificare sau aderare, clasa din care doreşte să facă parte. Orice stat are dreptul să-şi schimbe clasa. În cazul în care alege o clasă inferioară, statul respectiv trebuie să informeze Asambleea în cursul unei şedinţe ordinare a acesteia. Orice atare schimbare intră în vigoare la începutul anului calendaristic ulterior şedinţei.
    c) Contribuţia anuală a fiecărui stat va reprezenta aceeaşi proporţie faţă de suma totală, cu care fiecare stat contribuie la bugetul anual al Uniunii, ca şi numărul cotelor statului la numărul cotelor tuturor statelor contribuabile.
    d) Contribuţiile trebuie achitate la 1 ianuarie a fiecărui an.
    e) Un stat care are restanţe la plata contribuţiilor nu va dispune de vot în nici unul dintre organele Uniunii, al cărui membru este, dacă mărimea restanţelor este egală cu sau depăşeşte mărimea contribuţiilor datorate de aceasta pentru ultimii doi ani precedenţi. Cu toate acestea, orice organ al Uniunii are dreptul să permită unui stat să continue exercitarea drepturilor de vot în organul respectiv în cazul în care şi pe durata pe care organul e convins că amînarea plăţii se datorează unor circumstanţe excepţionale şi inevitabile.
    f) Dacă bugetul nu este adoptat înainte de începutul unei noi perioade financiare, acesta va avea, în conformitate cu reglementările financiare, dimensiunea celui din anul precedent.
    5) Dimensiunile taxelor şi sumelor datorate pentru serviciile prestate de Biroul Internaţional în numele Uniunii vor fi stabilite şi raportate Asambleii şi Comitetului Executiv de către Directorul General.
    6) a) Uniunea dispune de un fond de mijloace circulante constituit printr-un vărsămînt unic efectuat de fiecare stat al Uniunii. Dacă fondul de mijloace circulante devine insuficient, Asambleea decide o majorare a acestuia.
    b) Cuantumul plăţii iniţiale a fiecărui stat achitate la fondul menţionat sau participarea la majorarea acesteia este proporţională cu contribuţia statului respectiv în anul în care este constituit fondul sau în care se decide majorarea.
    c) Proporţia şi condiţiile de plată le stabileşte Asambleea la propunerea Directorului General şi ţinîndu-se cont de avizul Comitetului de Coordonare al Organizaţiei.
    7) a) Acordul cu privire la sediu încheiat cu statul pe teritoriul căruia se află sediul Organizaţiei prevede clauza că, în cazul în care este considerat insuficient fondul de mijloace circulante, acest stat îi acordă un împrumut. Cuantumul şi condiţiile împrumuturilor sunt stabilite în fiecare caz aparte prin acorduri separate între statul respectiv şi Organizaţie. Atîta timp cît acest stat are obligaţiunea să acorde împrumuturi, el dispune de un loc ex officio în comitetul Executiv.
    b) Statul la care se referă subparagraful a), precum şi Organizaţia au fiecare dreptul să denunţe obligaţia de a acorda împrumuturi, prin intermediul unei notificări în formă scrisă. Denunţarea intră în vigoare după trei ani de la sfîrşitul anului în care s-a făcut notificarea.
    8) Auditul va fi efectuat de unul sau mai multe state ale Uniunii sau de către auditori externi desemnaţi, cu acordul lor, de către Asamblee în conformitate cu regulamentul financiar.
    1) Propunerile pentru modificarea articolelor 22, 23, 24, 25 şi a prezentului articol pot fi iniţiate de către orice stat membru al Asambleii, de către Comitetul Executiv sau de către directorul General. Propunerile respective sunt comunicate statelor membre ale Asambleii de către Directorul General cu cel puţin şase luni înainte de discutarea lor la Asamblee.
    2) Amendamentele la articolele la care se referă paragraful 1) sunt adoptate de către Asamblee cu trei pătrimi din voturile exprimate; cu toate acestea, orice amendament la articolul 22 şi la prezentul paragraf necesită patru cincimi din voturile exprimate.
    3) Orice amendament la articolele la care se referă paragraful 1) va intra în vigoare după expirarea termenului de o lună de la data la care notificarea scrisă a aprobării, notificare efectuată în conformitate cu procedeele constituţionale corespunzătoare ale acestui stat, a fost recepţionată de către Directorul General de la trei pătrimi din statele care erau membri ai Asambleii la data adoptării amendamentului. Orice amendament al articolelor respective astfel acceptat se va aplica în toate statele membre ale Asambleii la data intrării în vigoare a amendamentului, precum şi în statele care au devenit membre ale acesteia la o dată ulterioară, cu precizarea că orice amendamente cu privire la sporirea obligaţiilor financiare ale statelor Uniunii sunt obligatorii în exclusivitate pentru statele care au notificat acceptarea unui atare amendament.
    1) Prezenta Convenţie poate fi supusă revizuirii referitoare la introducerea amendamentelor menite să îmbunătăţească sistemul Uniunii.
    2) În acest scop, conferinţele vor fi organizate succesiv în statele Uniunii cu participarea delegaţiilor din aceste state.
    3) Sub rezerva articolului 26, aplicabil la modificarea articolelor 22-26, orice revizuire a prezentului Act, inclusiv a Compartimentului suplimentar, necesită unanimitatea voturilor exprimate.
    1) a) Orice stat membru al Uniunii, semnatar al prezentului Act, are dreptul să-l ratifice şi, în cazul care nu l-a semnat, are dreptul să adere la acesta. Instrumentele de ratificare şi actele de aderare sunt prezentate Directorului General.
    b) Orice stat al Uniunii are dreptul să declare în propriul act de ratificare sau aderare că ratificarea sau aderarea sa nu se va referi la articolele 1-21 şi la Compartimentul suplimentar totodată dacă un atare stat a făcut o declaraţie anterioară privind articolul VI 1) al Compartimentului suplimentar, acesta are dreptul să declare în actul de ratificare sau aderare doar că ratificarea sau aderarea nu se va referi la articolele 1-20.
    c) Orice stat al Uniunii care, în conformitate cu subparagraful b), a declarat că ratificarea sau aderarea nu se referă la prevederile indicate, are dreptul să declare, la orice dată ulterioară, că extinde efectele ratificării sau aderării sale la prevederile respective. O atare declaraţie se depune la Directorul General.
    2) a) Articolele 1-21 şi Compartimentul suplimentar vor intra în vigoare după trei luni de la data la care au fost respectate următoarele două condiţii:
    (i) cel puţin cinci state ale Uniunii au ratificat sau aderat la prezentul Act fără a face declaraţii după cum permite paragraful 1) b).
    (ii) Franţa, Spania, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii devin părţi ale Convenţiei Universale cu privire la Drepturile de Autor, revizuită la Paris la 24 iulie 1971.
    b) Intrarea în vigoare, la care se referă subparagraful a), se va aplica acelor state ale Uniunii, care cu cel puţin trei luni înainte de respectiva intrare în vigoare au depus actele de ratificare sau aderare, acte care nu conţin declaraţii permise de paragraful 1) b).
    c) Pe teritoriul fiecărui stat al Uniunii care nu cade sub incidenţa subparagrafului b) şi care ratifică sau aderă la prezentul Act fără a face declaraţie conform paragrafului 1) b), articolele 1-21 şi compartimentul suplimentar intră în vigoare după trei luni de la data la care Directorul General a notificat avizarea instrumentului relevant de ratificare sau aderare, în condiţiile în care în documentul avizat nu a fost indicată o dată ulterioară. În acest ultim caz, articolele 1-21 şi Compartimentul suplimentar intră în vigoare pe teritoriul respectivului stat la data astfel indicată.
    3) Pe teritoriul statului Uniunii care a ratificat sau a aderat la prezentul Act, cu sau fără o declaraţie permisă de paragraful 1) b), articolele 22-38 intră în vigoare după trei luni de la data la care Directorul General a notificat avizarea unui act relevant de ratificare sau aderare, în cazul în care în actul respectiv nu a fost indicată o dată ulterioară. În acest ultim caz, articolele 22-38 intră în vigoare pe teritoriul statului respectiv la data indicată în Act.
    1) Orice stat din afara Uniunii are dreptul să accepte prezentul Act şi astfel să devină parte a prezentei Convenţii şi membru al Uniunii. Actele de aderare sunt depuse la Directorul General.
    2) a) Sub rezerva paragrafului b), prezenta Convenţie va intra în vigoare pe teritoriul oricărui stat din afara Uniunii după trei luni de la data la care Directorul General a notificat avizarea actului de aderare, dacă în actul respectiv nu a fost indicată o dată ulterioară. În acest ultim caz prezenta convenţie intră în vigoare pe teritoriul statului respectiv la data indicată în act.
    b) Dacă intrarea în vigoare în conformitate cu paragraful (a) precede intrarea în vigoare a articolelor 1-21 şi a Compartimentului suplimentar în conformitate cu articolul 28 2) a), acea ţară va fi legată de articolele 1-20 ale Actului de la Bruxelles al prezentei convenţii în loc de articolele 1-21 şi Compartimentul suplimentar.
    Ratificarea sau aderarea la prezentul Act a unui stat care nu cade sub incidenţa articolelor 22-38 ale Actului de la Stokholm al prezentei convenţii este exclusiv în limitele articolului 14 2) al Convenţiei de Constituire a Organizaţiei şi se echivalează cu ratificarea sau aderarea la respectivul Act de la Stokholm în limitele stipulate de articolul 28 1) b) (i) al acestui Act.
    1) Sub rezervele admise de paragraful 2) al prezentului articol, de articolul 28 1) b), de articolul 33 2) şi de Compartimentul suplimentar, ratificarea sau aderarea atrage după sine acceptarea tuturor prevederilor şi beneficierea de toate avantajele acordate de prezenta Convenţie.
    2) (a) Orice stat membru al Uniunii, prin ratificarea sau aderarea la prezentul Act, poate păstra, conform articolului V 2) al Compartimentului suplimentar, rezervele formulate anterior, cu precizarea că acesta trebuie să facă o declaraţie a efectului respectiv la momentul depunerii instrumentului de ratificare sau aderare.
    b) Orice stat din afara Uniunii la aderarea la prezenta Convenţie în conformitate cu articolul V 2) al compartimentului suplimentar, poate declara că intenţionează să substituie, cel puţin temporar, aplicarea articolului 8 al prezentului Act, articol referitor la dreptul la traducere, cu aplicarea prevederilor articolului 5 al Convenţiei Uniunii din 1886, în varianta completată la Paris în 1896, cu precizarea că prevederile respective se aplică în exclusivitate asupra traducerilor într-o limbă de uz general în ţara respectivă. În conformitate cu articolul I 6) b) al Compartimentului suplimentar, orice stat are dreptul să aplice, în ce priveşte dreptul la traducerea operelor a căror ţară de origine este un stat care beneficiază de o atare rezervă, protecţia echivalentă cu protecţia oferită de statul din urmă.
    c) Orice stat are dreptul să-şi retragă respectivele rezerve în orice moment, printr-o notificare adresată Directorului General.
    1) Orice stat are dreptul să declare în actul de ratificare sau aderare sau să aducă la cunoştinţa Directorului General printr-o notificare scrisă la orice dată ulterioară că prezenta Convenţie se va aplica tuturor părţilor teritoriului său, părţi care vor fi menţionate în declaraţie sau în notificare şi de relaţiile externe ale cărora acesta este responsabil.
    2) Orice stat care a făcut o atare declaraţie sau a prezentat o atare notificare are dreptul, la orice dată, să aducă la cunoştinţa Directorului General că prezenta Convenţie va înceta să se aplice întregului teritoriu sau anumitor părţi ale acestuia.
    3) a) Orice declaraţie făcută în conformitate cu paragraful 1) intră în vigoare la aceeaşi dată cu actul de ratificare sau aderare în care a fost inclusă, şi orice notificare făcută în conformitate cu respectivul paragraf intră în vigoare după trei luni de la data efectuării notificării de către Directorul General.
    b) Orice notificare efectuată în virtutea paragrafului 2) va intra în vigoare după douăsprezece luni de la data recepţionării acesteia de către Directorul General.
    4) Stipulaţiile prezentului articol nu vor implica în nici un caz recunoaşterea tacită a acceptării de către un stat unional a situaţiei de fapt privind teritoriul asupra căruia prezenta Convenţie este aplicată de către un alt stat al Uniunii printr-o declaraţie în virtutea paragrafului 1).
    1) Prezentul Act va înlocui, în relaţiile dintre statele Uniunii, şi în limitele în care se aplică acesta, Convenţia de la Berna din 9 septembrie 1886, precum şi Actele ulterioare de revizuire. Actele anterioare în vigoare vor continua să fie aplicate, în întregime sau în limitele în care prezentul Act nu le înlocuieşte prin stipulaţia precedentă, în relaţiile cu statele Uniunii, care nu ratifică sau nu aderă la prezentul Act.
    2) Statele din afara Uniunii, care devin părţi ale prezentului Act, în conformitate cu paragraful 3) vor aplica prezentul Act în relaţiile cu oricare stat al Uniunii, care nu face parte din prezentul Act sau, deşi a aderat sau l-a ratificat, a făcut o declaraţie conform articolului 28 1) b). Atare state recunosc că statul respectiv al Uniunii, în relaţiile cu ele:
    (i) are dreptul să aplice prevederile celui mai recent Act la care este parte această ţară şi
    (ii) în conformitate cu articolul I 6) al Compartimentului suplimentar are dreptul să adapteze protecţia la nivelul prevăzut de prezentul Act.
    3) Orice stat care a beneficiat de vreo facilitate prevăzută în Compartimentul suplimentar poate să aplice prevederile Compartimentului suplimentat referitoare la drepturi sau posibilităţi de care a beneficiat în relaţiile sale cu orice alt stat membru al Uniunii care nu este parte a prezentului Act, cu condiţia ca statul din urmă să fi acceptat aplicarea prevederilor menţionate mai sus.
    1) Orice dispută între două sau mai multe state ale Uniunii privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, dispută care nu e soluţionată prin negocieri, poate fi adusă, de către orice stat implicat, în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie în conformitate cu statutul Curţii, dacă statele implicate nu convin asupra altei metode de soluţionare. Statul care aduce disputa în faţa Curţii va notifica Biroul Internaţional; Biroul Internaţional va aduce subiectul la cunoştinţa celorlalte state membre ale Uniunii.
    2) Fiecare stat are dreptul, în momentul semnării prezentului Act sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare sau aderare, să declare că nu va aplica prevederile paragrafului 1). Disputele dintre un atare stat şi orice alt stat al Uniunii nu vor cădea sub incidenţa prevederilor paragrafului 1).
    3) Orice stat care a făcut o declaraţie în conformitate cu prevederile paragrafului 2) are oricînd dreptul să-şi retragă respectiva declaraţie printr-o notificare adresată Directorului General.
    1) În conformitate cu articolul 29 bis, nici un stat nu are dreptul să ratifice sau să adere la actele anterioare prezentei Convenţii, odată ce articolele 1-21 şi Compartimentul suplimentar au intrat în vigoare.
    2) Odată ce articolele 1-21 şi Compartimentul suplimentar au intrat în vigoare, nici un stat nu are dreptul să facă o declaraţie în conformitate cu articolul 5 al Protocolului privind statele în curs de dezvoltare, anexat la Actul de la Stokholm.
    1) Prezenta Convenţie va rămîne în vigoare fără limită de durată.
    2) Orice stat are dreptul de a denunţa prezentul Act printr-o notificare adresată Directorului General. O atare denunţare va constitui şi o denunţare a tuturor Actelor anterioare şi va afecta în exclusivitate statul care o face, Convenţia rămînînd în vigoare şi executorie faţă de celelalte state ale Uniunii.
    3) Denunţarea va intra în vigoare după un an de la data la care Directorul General a recepţionat notificarea.
    4) Dreptul la denunţare acordat de prezentul articol nu va fi exercitat de nici un stat înaintea expirării duratei de cinci ani de la data la care statul respectiv a devenit membru al Uniunii.
    1) Orice stat care este parte a prezentei Convenţii îşi asumă obligaţia să adopte, în conformitate cu propria sa Constituţie, măsurile necesare pentru asigurarea aplicării prezentei Convenţii.
    2) Se subînţelege că, la data ratificării sau aderării unui stat la prezenta Convenţie, acesta va fi capabil, potrivit legislaţiei sale interne, să asigure aplicarea dispoziţiilor prezentei Convenţii.
    1) a) Prezentul act va fi semnat într-un singur exemplar în limbile franceză şi engleză şi, în conformitate cu paragraful 2), este prezentat Directorului General.
    b) Textele oficiale vor fi întocmite de către Directorul General, după consultarea cu guvernele interesate, în limbile arabă, germană, italiană, portugheză şi spaniolă, precum şi în alte limbi pe care le va indica Asambleea.
    c) În cazul diferenţelor de opinie asupra interpretării diverselor texte, varianta franceză va prevala.
    2) Prezentul Act va rămîne deschis pentru semnare pînă la 31 ianuarie 1972. Pînă la această dată, exemplarul la care s-au făcut referiri în paragraful 1) a) se va păstra la guvernul Republicii Franţa.
    3) Directorul General va certifica şi va transmite două exemplare ale textului semnat al prezentului Act guvernelor tuturor statelor Uniunii şi, la cerere, guvernului oricărui alt stat.
    4) Directorul General va înregistra prezentul Act la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    5) Directorul General va notifica guvernele tuturor statelor Uniunii cu privire la semnări, avizări, instrumente de ratificare sau aderare şi alte declaraţii incluse în atare instrumente sau făcute în conformitate cu articolele 28 1) c), 30 2) a) şi b) şi 33 2) cu privire la intrarea în vigoare a oricăror prevederi ale prezentului Act, notificări ale denunţărilor şi la notificările efectuate în virtutea articolelor 30 2) c), 31 1) şi 2), 33 3) şi 38 1), precum şi în virtutea Compartimentului suplimentar.
    1) Statele Uniunii, care nu au ratificat sau nu au aderat la prezentul Act sau care nu cad sub incidenţa articolelor 22-26 ale Actului de la Stokholm al prezentei Convenţii, au dreptul să exercite, pînă în 26 aprilie 1975, dacă doresc, drepturile acordate de articolele mai sus menţionate, ca şi cum ar cădea sub incidenţa acestor articole. Orice stat care doreşte să exercite aceste drepturi va înainta o notificare scrisă în acest sens Directorului General; respectiva notificare va intra în vigoare la data recepţionării ei. Atare state sunt considerate membri ai Asambleii pînă la data menţionată.
    2) Atîta timp cît toate statele Uniunii nu au devenit membri ai Organizaţiei, Biroul Internaţional al Organizaţiei va funcţiona, de asemenea, în calitate de Birou al Uniunii, şi Directorul General va avea calitatea de Director al respectivului Birou.
    3) Odată ce toate statele Uniunii devin membri ai Organizaţiei, drepturile, obligaţiile şi proprietatea Biroului Uniunii vor fi transferate Biroului Internaţional al Organizaţiei.


    1) Orice stat considerat în curs de dezvoltare în conformitate cu practica stabilită a Asambleii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, stat care ratifică sau aderă la Prezentul Act, act a cărui parte integrantă este Compartimentul suplimentar, stat, care, din punct de vedere economic, cultural şi social, nu se consideră imediat la acea dată capabil să garanteze protecţia tuturor drepturilor oferite de prezentul Act, acest stat are dreptul să declare, printr-o notificare avizată de Directorul General la data depunerii instrumentului de ratificare sau aderare, sau, conform articolului V 1) c), la orice dată ulterioară, că va beneficia de posibilităţile care i se acordă conform articolului II, sau de posibilitatea acordată în conformitate cu articolul III, sau de ambele facilităţi. Acesta are dreptul să facă o declaraţie în virtutea articolului V 1) a), în loc să beneficieze de posibilitatea prevăzută de articolul II.
    2) a) Orice declaraţie conform paragrafului 1) notificată înainte de expirarea perioadei de zece ani de la intrarea în vigoare a articolelor 1-21 şi a prezentului Compartiment suplimentar conform articolului 28 2) va fi aplicată pînă la expirarea perioadei menţionate. O atare declaraţie poate fi reînnoită în întregime sau în parte pentru perioade de zece ani, de fiecare dată printr-o notificare avizată de Directorul General cu maximum cincisprezece luni şi minimum trei luni înainte de expirarea perioadei de zece ani în curs.
    b) Orice declaraţie făcută conform paragrafului 1), notificată după expirarea perioadei de zece ani de la data intrării în vigoare a articolelor 1-21 şi a prezentului Compartiment suplimentar, în conformitate cu articolul 28 2), va fi aplicată pînă la expirarea perioadei de zece ani în curs. Orice atare declaraţie poate fi reînnoită, după cum prevede propoziţia a doua a subparagrafului a).
    3) Orice stat membru al Uniunii, care a încetat să fie considerat ţară în curs de dezvoltare, după cum prezumă paragraful 1), nu va mai avea dreptul să-şi reînnoiască declaraţia după cum prevede paragraful 2) şi, indiferent dacă îşi retrage sau nu declaraţia în mod oficial, un atare stat nu va mai beneficia de posibilităţile la care se referă paragraful 1), după expirarea termenului curent de zece ani sau după expirarea unei perioade de trei ani de la încetarea considerării acestuia ţară în curs de dezvoltare; se va aplica acel termen din cele numit care expiră mai tîrziu.
    4) În cazul în care, la data la care declaraţia făcută în conformitate cu paragraful 1) sau 2) încetează să fie aplicată, mai există exemplare în stoc, exemplare executate după o licenţă acordată în virtutea prezentului Compartiment suplimentar, distribuirea acestora poate continua pînă la epuizarea stocului.
    5) Orice stat, care cade sub incidenţa prevederilor prezentului Act şi care a depus o declaraţie sau o notificare în conformitate cu articolul 31 1) cu privire la aplicarea prezentului Act asupra unui anumit teritoriu, situaţia căruia poate fi considerată similară cu aceea a ţărilor la care se referă paragraful 1), are dreptul, în privinţa teritoriului respectiv, să facă declaraţia la care se referă paragraful 1) şi notificarea de reînnoire la care se referă paragraful 2). Atîta timp cît o atare declaraţie sau notificare rămîne în vigoare, prevederile prezentului Compartiment suplimentar se vor aplica asupra teritoriului în privinţa căruia au fost întocmite acestea.
    6) a) Faptul că un stat beneficiază de facilităţile la care se referă paragraful 1) nu permite altui stat să acorde o protecţie mai restrînsă operelor, a căror ţară de origine este primul stat, decît protecţia pe care este obligat să o garanteze conform articolelor 1-20.
    b) Pînă la data la care expiră perioada aplicată în virtutea articolului I 3), dreptul de a se trata reciproc conform articolului 30 2) b), propoziţia a doua, nu va fi exercitat în privinţa operelor, ţara de origine a cărora este un stat care a făcut o declaraţie conform articolului V 1) a).
    1) Orice stat, care a declarat că va beneficia de facilitatea prevăzută în prezentul articol, va avea dreptul, în ceea ce priveşte operele publicate în formă tipărită sau în alte forme similare de reproducere, să substituie dreptul exclusiv prevăzut de articolul 8 printr-un sistem de licenţe nonexclusive şi nontransferabile, acordate de autoritatea competentă în conformitate cu următoarele condiţii şi în virtutea articolului IV.
    2) a) Conform paragrafului 3), dacă, după expirarea perioadei de trei ani, sau a oricărei perioade mai lungi determinată de legislaţia naţională a statului respectiv, termen care începe să curgă de la data primei publicări a operei, traducerea unei atare lucrări nu a fost publicată într-o limbă de uz general în statul respectiv de către titularul dreptului la traducere, sau cu autorizarea acestuia, orice cetăţean al statului respectiv poate obţine o licenţă pentru a efectua traducerea operei în limba menţionată şi poate publica traducerea în formă tipărită sau în altă formă similară de reproducere.
    b) În virtutea condiţiilor prevăzute de prezentul articol, o licenţă poate fi acordată, de asemenea, în cazul în care toate ediţiile traducerii, ediţii publicate în limba respectivă, sunt epuizate.
    3) a) În cazul traducerilor într-o limbă care nu este de uz general în unul sau în mai multe state dezvoltate, membre ale Uniunii, perioada de trei ani, la care se referă paragraful 2) a), va fi substituită cu o perioadă de un an.
    b) Orice stat la care se referă paragraful 1) are dreptul, cu acordul unanim al statelor dezvoltate, membre ale Uniunii, state în care aceeaşi limbă este de uz general, să substituie, în cazul traducerilor în acea limbă, perioada de trei ani la care se referă paragraful 2) a) cu o perioadă mai scurtă stabilită de un atare acord, dar care să nu fie mai scurtă de un an. Totuşi, prevederile propoziţiei anterioare nu se vor aplica în cazul în care limba respectivă este engleza, franceza sau spaniola.
    Directorul General va fi informat cu privire la un atare acord de către Guvernele care l-au încheiat.
    4) a) Nici o licenţă, care poate fi obţinută după trei ani, nu va fi acordată, în virtutea prezentului articol, înainte de expirarea unei perioade ulterioare de şase luni precum nici o licenţă care poate fi obţinută după un an nu va fi acordată, în virtutea prezentului articol, înainte de expirarea termenului ulterior de nouă luni, termen care curge:
    (i) de la data la care solicitantul satisface cerinţele menţionate în articolul IV 1) sau
    (ii) în cazul în care identitatea sau adresa titularului dreptului la traducere este necunoscută, de la data la care solicitantul trimite, după cum prevede articolului IV 2), exemplare ale cererii înaintate autorităţii competente să acorde licenţa.
    b) Nu se va acorda licenţa în conformitate cu prezentul articol, dacă pe parcursul perioadei menţionate de şase sau nouă luni, titularul dreptului la traducere publică sau autorizează publicarea unei traduceri în limba pentru care a fost înaintată solicitarea.
    5) Orice licenţă la care se referă prezentul articol va fi acordată doar în scopuri didactice, de studiu sau cercetare.
    6) În cazul în care o traducere a unei opere este publicată de către titularul dreptului la traducere sau cu autorizarea acestuia la un preţ relativ proporţional cu preţul cerut în stat pentru operele comparabile, orice licenţă acordată conform prezentului articol va fi suspendată, dacă o atare traducere este în aceeaşi limbă şi, în mare măsură, cu acelaşi conţinut ca şi traducerea publicată după licenţă. Distribuirea oricăror copii făcute înainte de suspendarea licenţei poate fi continuată pînă la epuizarea stocului.
    7) Pentru operele compuse în temei din ilustraţii, licenţa pentru executarea şi publicarea traducerii textului şi pentru reproducerea şi publicarea ilustraţiilor poate fi acordată în exclusivitate dacă au fost satisfăcute, de asemenea, condiţiile articolului III.
    8) Nici o licenţă nu va fi acordată, în conformitate cu prezentul articol, în cazul în care autorul a retras din circulaţie toate copiile operei sale.
    9) a) O licenţă pentru executarea traducerii unei opere care a fost publicată în formă tipărită sau în altă formă similară de reproducere poate fi acordată, de asemenea, oricărei organizaţii de difuziune, care are sediul în unul din statele la care se referă paragraful 1), în urma unei solicitări înaintate autorităţii competente a statului respectiv, solicitare înaintată de organizaţia menţionată, cu precizarea obligativităţii respectării următoarelor condiţii:
    (i) traducerea să fie executată pe baza unui exemplar realizat şi achiziţionat în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul respectiv;
    (ii) traducerea să fie destinată în exclusivitate valorificării în emisiunile cu scop strict didactic sau pentru răspîndirea rezultatelor unor cercetări tehnice şi ştiinţifice speciale în mediul experţilor unei anumite profesii;
    (iii) traducerea să fie valorificată în exclusivitate în scopurile la care se referă condiţia (ii) prin intermediul unor emisiuni realizate în mod legal şi destinate receptorilor de pe teritoriul statului respectiv, inclusiv emisiuni realizate prin mijlocirea unor înregistrări sonore şi vizuale efectuate în mod legal şi în exclusivitate în scopurile unor atare emisiuni;
    (iv) toate valorificările traducerii să fie fără vreun scop comercial.
    b) Imprimările audio sau video ale unei traduceri efectuate de o organizaţie de difuziune după o licenţă acordată în virtutea prezentului paragraf pot fi, de asemenea, valorificate, în scopurile şi conform condiţiilor la care se referă subparagraful a) şi cu acordul organizaţiei respective, de către altă organizaţie cu sediul în statul, autoritatea competentă a căruia a acordat licenţa respectivă.
    c) În cazul în care toate criteriile şi condiţiile expuse în subparagraful a) sunt respectate, unei organizaţii de difuziune i se poate acorda, de asemenea, o licenţă pentru traducerea oricărui text inclus în imprimarea audiovizuală, dacă o atare imprimare a fost pregătită şi publicată în exclusivitate în scopul valorificării în legătură cu activităţile instructive sistematice.
    d) În conformitate cu subparagrafele a) – c), prevederile paragrafelor precedente se vor aplica la acordarea şi exercitarea oricărei licenţe obţinute în virtutea prezentului paragraf.
    1) Orice stat care a declarat că va beneficia de facilitatea prevăzută de prezentul articol va avea dreptul să substituie dreptul exclusiv la reproducere prevăzut de articolul 9 cu un sistem de licenţe neexclusive şi netransmisibile, acordate de autoritatea competentă în virtutea articolului IV şi conform condiţiilor ce urmează:
    2) a) În cazul unei opere care cade sub incidenţa prezentului articol în virtutea paragrafului 7), după expirarea
    (i) perioadei relevante specificate în paragraful 3), termen care curge de la data primei publicări a ediţiei operei, sau
    (ii) unei perioade mai lungi determinate de legislaţia naţională a statului la care se referă paragraful 1), termen care curge de la aceeaşi dată, copiile unei atare ediţii nu au fost distribuite în statul respectiv publicului sau în sistemul activităţilor instructive, de către titularul dreptului la reproducere sau cu autorizarea acestuia, la un preţ relativ proporţional cu preţul cerut în mod normal în acel stat pentru opere comparabile, orice cetăţean al statului respectiv poate obţine o licenţă de reproducere şi publicare a unei atare ediţii la acelaşi preţ sau la un preţ mai mic, licenţă care să acorde dreptul de a valorifica opera în legătură cu activităţile instructive sistematice.
    b) O licenţă de reproducere şi publicare a unei ediţii care a fost distribuită după cum prevede subparagraful a) poate fi, de asemenea, acordată, în virtutea condiţiilor prevăzute de prezentul articol, dacă, după expirarea perioadei de aplicare, nici o copie autorizată a ediţiei respective nu a fost pusă în vînzare pe durata unei perioade de şase luni în statul respectiv, pentru public sau în legătură cu activităţile instructive sistematice la un preţ relativ proporţional cu preţul cerut în mod normal în stat pentru operele comparabile.
    3) Perioada la care se referă paragraful 2) a) (i) va fi de cinci ani cu următoarele excepţii:
    (i) pentru operele care ţin de ştiinţele naturale şi fizice, inclusiv matematica, şi de tehnologie, perioada va fi de trei ani;
    (ii) pentru operele artistice, poezie, dramă şi muzică, pentru literatura despre artă, perioada va fi de şapte ani.
    (4) a) Nici o licenţă care poate fi obţinută după trei ani nu va fi acordată în virtutea prezentului articol pînă la expirarea unui termen de şase luni
    (i) termen care curge de la data la care solicitantul îndeplineşte cerinţele menţionate în articolul IV 1), sau
    (ii) în cazul în care identitatea sau adresa titularului dreptului la reproducere nu sunt cunoscute, termenul curge de la data la care solicitantul trimite, după cum stipulează articolul IV 2), exemplare ale solicitării înaintate autorităţii competente să acorde licenţa.
    b) În cazurile în care licenţele pot fi obţinute după alte perioade şi se aplică articolul IV 2), nici o licenţă nu va fi acordată pînă la expirarea unei perioade de trei luni, termen care curge de la data expedierii copiilor solicitării.
    c) Dacă, în timpul perioadei de trei sau şase luni la care se referă subparagrafele a) şi b), are loc o distribuire conform stipulărilor paragrafului 2) a), nici o licenţă nu va fi acordată în virtutea prezentului articol.
    d) Nici o licenţă nu va fi acordată dacă autorul a retras din circulaţie toate exemplarele ediţiei pentru reproducerea şi publicarea căreia a fost solicitată licenţa.
    5) O licenţă de reproducere şi publicare a traducerii unei opere nu va fi acordată în conformitate cu prezentul articol în următoarele cazuri:
    (i) dacă traducerea nu a fost publicată de către titularul dreptului la traducere sau cu autorizarea acestuia, sau
    (ii) dacă traducerea este efectuată într-o limbă care nu este de uz general în statul în care este solicitată licenţa.
    6) În cazul în care exemplarele unei ediţii a unei opere sunt distribuite într-un stat indicat la paragraful 1) publicului sau în legătură cu activităţile instructive sistematice, de către titularul dreptului la reproducere sau cu autorizarea acestuia, la un preţ relativ proporţional cu preţul cerut în mod normal în acest stat pentru opere comparabile, orice licenţă acordată în virtutea prezentului articol va fi suspendată, dacă o atare ediţie este în aceeaşi limbă şi, în general, are acelaşi conţinut ca şi ediţia publicată după licenţa menţionată. Toate copiile apărute înainte de suspendarea licenţei pot fi distribuite în continuare pînă la epuizarea stocului.
    7) a) Conform subparagrafului b), operele, la care se referă prezentul articol, sunt limitate la operele tipărite sau publicate în orice formă similară de reproducere.
    b) Prezentul articol se va aplica, de asemenea, la reproducerile audiovizuale ale unor imprimări audiovizuale legale, inclusiv operele protejate încorporate în acestea, precum şi la reproducerea traducerilor oricărui text încorporat, într-o limbă de uz general în statul în care este solicitată licenţa, cu condiţia ca în toate cazurile imprimările respective să fie elaborate şi publicate în exclusivitate în scopul valorificării în activităţile instructive sistematice.
    1) În virtutea articolelor II şi III, o licenţă poate fi acordată doar dacă solicitantul aduce dovezi conform procedurii statului respectiv, că el a solicitat autorizarea de către titularul dreptului de a realiza şi a publica traducerea sau reproducerea şi publicarea ediţiei şi a primit refuz, sau că, după un efort considerabil, el nu a reuşit să găsească titularul dreptului. În acelaşi timp cu înaintarea cererii, solicitantul va anunţa centrele de informare naţionale şi internaţionale la care se referă paragraful 2).
    2) În cazul în care titularul dreptului nu poate fi găsit, solicitantul licenţei va expedia, printr-o poştă aeriană înregistrată, exemplare ale cererii sale, cerere înaintată autorităţii competente să acorde licenţele editorului, al cărui nume apare în operă, precum şi centrelor de informare naţionale şi internaţionale care pot fi indicate de către Guvernul statului care se consideră principalul loc de activitate a editorului în cauză în notificarea avizată de Directorul General.
    3) Numele autorului va fi indicat pe toate copiile traducerii sau reproducerii publicate după licenţa acordată în virtutea articolelor II şi III. Titlul operei va apărea pe orice atare exemplar. În cazul unei traduceri, titlul original al operei va figura neapărat pe toate copiile menţionate.
    4) a) Nici o licenţă, acordată în virtutea articolului II sau a articolului III, nu se va extinde asupra exportului de copii, şi orice atare licenţă va fi valabilă în exclusivitate pentru publicarea traducerii sau a reproducerii, după caz, pe teritoriul statului în care a fost solicitată licenţa.
    b) În scopurile aplicării paragrafului a), noţiunea de export va include expedierea copiilor din orice teritoriu către un stat care, în privinţa teritoriului respectiv, a făcut o declaraţie conform articolului I 5).
    c) În cazul în care o instituţie guvernamentală sau publică dintr-un stat, care a acordat o licenţă de traducere conform articolului II în altă limbă decît engleza, franceza sau spaniola, expediază copii ale traducerii publicate după o atare licenţă în alt stat, o atare expediere de copii nu va fi considerată export, în scopurile aplicării prevederilor subparagrafului a), dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
    (i) persoanele care primesc copiile sunt cetăţeni ai statului care a acordat licenţa sau organizaţii care reunesc cetăţeni ai acestui stat;
    (ii) copiile trebuie să fie valorificate doar în scopuri didactice, de studiu sau cercetare;
    (iii) expedierea copiilor şi distribuirea ulterioară a acestora către utilizator este fără vreun scop comercial; şi
    (iv) statul în care au fost expediate copiile a căzut de acord cu statul, autoritatea competentă a căruia a acordat licenţa, în vederea autorizării primirii sau a distribuirii, sau a ambelor acţiuni şi Directorul General a fost informat cu privire la acord de către Guvernul statului în care a fost acordată licenţa.
    5) Toate copiile publicate după licenţa acordată în virtutea articolului II sau a articolului III vor conţine o notă în limba respectivă, care să stipuleze că toate copiile pot fi distribuite doar în statul pe teritoriul căruia este valabilă licenţa.
    6) a) La nivel naţional vor fi adoptate prevederile necesare pentru a asigura:
    (i) ca licenţele să stipuleze, în favoarea titularului dreptului la traducere sau reproducere, după caz, o remuneraţie compensatorie care corespunde standardelor de plată oferite în mod normal pentru licenţe, remuneraţii negociate liber, între persoanele din cele două state implicate; şi
    (ii) plata şi transferul remuneraţiei compensatorii: în cazul în care intervin reglementări valutare naţionale, autoritatea competentă depune toate eforturile, prin intermediul mecanismelor internaţionale, pentru a asigura transferul în valută internaţională convertibilă sau în echivalentul acesteia.
    b) În legislaţia naţională vor fi adoptate prevederile necesare pentru asigurarea unei traduceri corecte a operei sau a reproducerii fidele a oricărei lucrări după caz.
    1) a) Orice stat îndrituit să facă o declaraţie conform căreia va beneficia de o facilitate prevăzută de articolul II, la data ratificării sau aderării la prezentul Act, are dreptul să înlocuiască declaraţia:
    (i) cu o declaraţie privind dreptul la traducere în cazul unui stat căruia i se aplică articolul 30 2) a);
    (ii) în cazul unui stat care nu cade sub incidenţa articolului 30 2) a), şi chiar dacă nu este un stat din afara Uniunii, cu declaraţie conform prevederilor articolului 30 2) b), prima propoziţie.
    b) În cazul unui stat care încetează să fie considerat ţară în curs de dezvoltare, după prevederile articolului I 1), declaraţia făcută în conformitate cu prezentul paragraf va fi în vigoare pînă la data expirării perioadei de aplicare conform articolului I 3);
    c) Orice stat care a făcut o declaraţie în virtutea prezentului paragraf nu are dreptul de a beneficia ulterior de facilitatea prevăzută de articolul II, chiar dacă îşi retrage declaraţia respectivă.
    2) În conformitate cu paragraful 3), orice stat care a beneficiat de facilitatea prevăzută de articolul II nu are dreptul să facă ulterior o declaraţie conform paragrafului 1).
    3) Orice stat care a încetat să fie considerat ţară în curs de dezvoltare conform articolului I 1) are dreptul, în termen de maximum doi ani pînă la expirarea perioadei aplicate în virtutea articolului I 3), să facă o declaraţie cu efectul prevăzut de articolul 30 2) b), propoziţia întîi, chiar dacă este membru al Uniunii. O atare declaraţie va intra în vigoare la data expirării perioadei aplicate conform articolului I 3).
    1) Începînd cu data prezentului Act şi în orice timp pînă la data aderării sale la articolele 1-21 şi la Compartimentul suplimentar, orice stat membru al Uniunii are dreptul să declare:
    (i) în cazul unui stat care, dacă ar cădea sub incidenţa articolelor 1-21 şi a Compartimentului suplimentar şi ar beneficia de facilităţile la care se referă articolul I 1) - că va aplica prevederile articolelor II sau III, sau ale ambelor articole asupra operelor a căror ţară de origine este un stat care, conform subparagrafului (ii) de mai jos, admite aplicarea articolelor respective asupra unor atare opere sau un stat care cade sub incidenţa articolelor 1-21 şi a Compartimentului suplimentar; o atare declaraţie poate să se refere la articolul V, şi nu la articolul II.
    (ii) că admite în privinţa operelor, a căror ţară de origine este el, aplicarea prezentului Compartiment suplimentar pe teritoriul statelor care au făcut o declaraţie în conformitate cu subparagraful (i) de mai sus sau o notificare conform articolului  I.
    2) Orice declaraţie făcută în virtutea paragrafului 1) trebuie să fie în formă scrisă şi avizată de Directorul General. Declaraţia intră în vigoare la data depunerii.
Drept pentru care subsemnaţii, autorizaţi în acest scop, au semnat prezentul act.
    Întocmint la Paris la 24 iulie 1971.




    The countries of the Union, being equally animated by the desire to protect, in as effective and uniform a manner as possible, the rights of authors in their literary and artistic works,
    Recognizing the importance of the work of the Revision Conference held at Stockholm in 1967,
    Have resolved to revise the Act adopted by the Stockholm Conference, while maintaining without change Articles 1 to 20 and 22 to 26 of that Act.
    Consequently, the undersigned Plenipotentiaries, having presented their full powers, recognized as in good and due form, have agreed as follows:
    The countries to which this Convention applies constitute a Union for the protection of the rights of authors in their literary and artistic works.
    (1) The expression “literary and artistic works” shall include every production in the literary, scientific and artistic domain, whatever may be the mode or form of its expression, such as books, pamphlets and other writings; lectures, addresses, sermons and other works of the same nature; dramatic or dramatico-musical works; choreographic works and entertainments in dumb show; musical compositions with or without words; cinematographic works to which are assimilated works expressed by a process analogous to cinematography; works of drawing, painting, architecture, sculpture, engraving and lithography; photographic works to which are assimilated works expressed by a process analogous to photography; works of applied art; illustrations, maps, plans, sketches and three-dimensional works relative to geography, topography, architecture or science.
    (2) It shall, however, be a matter for legislation in the countries of the Union to prescribe that works in general or any specified categories of works shall not be protected unless they have been fixed in some material form.
    (3) Translations, adaptations, arrangements of music and other alterations of a literary or artistic work shall be protected as original works without prejudice to the copyright in the original work.
    (4) It shall be a matter for legislation in the countries of the Union to determine the protection to be granted to official texts of a legislative, administrative and legal nature, and to official translations of such texts.
    (5) Collections of literary or artistic works such as encyclopaedias and anthologies which, by reason of the selection and arrangement of their contents, constitute intellectual creations shall be protected as such, without prejudice to the copyright in each of the works forming part of such collections.
    (6) The works mentioned in this article shall enjoy protection in all countries of the Union. This protection shall operate for the benefit of the author and his successors in title.
    (7) Subject to the provisions of Article 7(4) of this Convention, it shall be a matter for legislation in the countries of the Union to determine the extent of the application of their laws to works of applied art and industrial designs and models, as well as the conditions under which such works, designs and models shall be protected. Works protected in the country of origin solely as designs and models shall be entitled in another country of the Union only to such special protection as is granted in that country to designs and models; however, if no such special protection is granted in that country, such works shall be protected as artistic works.
    (8) The protection of this Convention shall not apply to news of the day or to miscellaneous facts having the character of mere items of press information.
    (1) It shall be a matter for legislation in the countries of the Union to exclude, wholly or in part, from the protection provided by the preceding Article political speeches and speeches delivered in the course of legal proceedings.
    (2) It shall also be a matter for legislation in the countries of the Union to determine the conditions under which lectures, addresses and other works of the same nature which are delivered in public may be reproduced by the press, broadcast, communicated to the public by wire and made the subject of public communication as envisaged in Article 11bis (1) of this Convention, when such use is justified by the informatory purpose.
    (3) Nevertheless, the author shall enjoy the exclusive right of making a collection of his works mentioned in the preceding paragraphs.
    (1) The protection of this Convention shall apply to:
    (a) authors who are nationals of one of the countries of the Union, for their works, whether published or not;
    (b) authors who are not nationals of one of the countries of the Union, for their works first published in one of those countries, or simultaneously in a country outside the Union and in a country of the Union.
    (2) Authors who are not nationals of one of the countries of the Union but who have their habitual residence in one of them shall, for the purposes of this Convention, be assimilated to nationals of that country.
    (3) The expression “published works” means works published with the consent of their authors, whatever may be the means of manufacture of the copies, provided that the availability of such copies has been such as to satisfy the reasonable requirements of the public, having regard to the nature of the work. The performance of a dramatic, dramatico-musical, cinematographic or musical work, the public recitation of a literary work, the communication by wire or the broadcasting of literary or artistic works, the exhibition of a work of art and the construction of a work of architecture shall not constitute publication.
    (4) A work shall be considered as having been published simultaneously in several countries if it has been published in two or more countries within thirty days of its first publication.
    The protection of this Convention shall apply, even if the conditions of Article 3 are not fulfilled, to:
    (a) authors of cinematographic works the maker of which has his headquarters or habitual residence in one of the countries of the Union;
    (b) authors of works of architecture, erected in a country of the Union or of other artistic works incorporated in a building or other structure located in a country of the Union.
    (1) Authors shall enjoy, in respect of works for which they are protected under this Convention, in countries of the Union other than the country of origin, the rights which their respective laws do now or may hereafter grant to their nationals, as well as the rights specially granted by this Convention.
    (2) The enjoyment and the exercise of these rights shall not be subject to any formality; such enjoyment and such exercise shall be independent of the existence of protection in the country of origin of the work. Consequently, apart from the provisions of this Convention, the extent of protection, as well as the means of redress afforded to the author to protect his rights, shall be governed exclusively by the laws of the country where protection is claimed.
    (3) Protection in the country of origin is governed by domestic law. However, when the author is not a national of the country of origin of the work for which he is protected under this Convention, he shall enjoy in that country the same rights as national authors.
    (4) The country of origin shall be considered to be
    (a) in the case of works first published in a country of the Union, that country; in the case of works published simultaneously in several countries of the Union which grant different terms of protection, the country whose legislation grants the shortest term of protection;
    (b) in the case of works published simultaneously in a country outside the Union and in a country of the Union, the latter country;
    (c) in the case of unpublished works or of works first published in a country outside the Union, without simultaneous publication in a country of the Union, the country of the Union of which the author is a national, provided that:
    (i) when these are cinematographic works the maker of which has his headquarters or his habitual residence in a country of the Union, the country of origin shall be that country, and
    (ii) when these are works of architecture erected in a country of the Union or other artistic works incorporated in a building or other structure located in a country of the Union, the country of origin shall be that country.
    (1) Where any country outside the Union fails to protect in an adequate manner the works of authors who are nationals of one of the countries of the Union, the latter country may restrict the protection given to the works of authors who are, at the date of the first publication thereof, nationals of the other country and are not habitually resident in one of the countries of the Union. If the country of first publication avails itself of this right, the other countries of the Union shall not be required to grant to works thus subjected to special treatment a wider protection than that granted to them in the country of first publication.
    (2) No restrictions introduced by virtue of the preceding paragraph shall affect the rights which an author may have acquired in respect of a work published in a country of the Union before such restrictions were put into force.
    (3) The countries of the Union which restrict the grant of copyright in accordance with this Article shall give notice thereof to the Director General of the World Intellectual Property Organization (hereinafter designated as “the Director General”) by a written declaration specifying the countries in regard to which protection is restricted, and the restrictions to which rights of authors who are nationals of those countries are subjected. The Director General shall immediately communicate this declaration to all the countries of the Union.
    (1) Independently of the author’s economic rights, and even after the transfer of the said rights, the author shall have the right to claim authorship of the work and to object to any distortion, mutilation or other modification of, or other derogatory action in relation to, the said work, which would be prejudicial to his honor or reputation.
    (2) The rights granted to the author in accordance with the preceding paragraph shall, after his death, be maintained, at least until the expiry of the economic rights, and shall be exercisable by the persons or institutions authorized by the legislation of the country where protection is claimed. However, those countries whose legislation, at the moment of their ratification of or accession to this Act, does not provide for the protection after the death of the author of all the rights set out in the preceding paragraph may provide that some of these rights may, after his death, cease to be maintained.
    (3) The means of redress for safeguarding the rights granted by this Article shall be governed by the legislation of the country where protection is claimed.
    (1) The term of protection granted by this Convention shall be the life of the author and fifty years after his death.
    (2) However, in the case of cinematographic works, the countries of the Union may provide that the term of protection shall expire fifty years after the work has been made available to the public with the consent of the author, or, failing such an event within fifty years from the making of such a work, fifty years after the making.
    (3) In the case of anonymous or pseudonymous works, the term of protection granted by this Convention shall expire fifty years after the work has been lawfully made available to the public. However, when the pseudonym adopted by the author leaves no doubt as to his identity, the term of protection shall be that provided in paragraph (1). If the author of an anonymous or pseudonymous work discloses his identity during the above-mentioned period, the term of protection applicable shall be that provided in paragraph (1). The countries of the Union shall not be required to protect anonymous or pseudonymous works in respect of which it is reasonable to presume that their author has been dead for fifty years.
    (4) It shall be a matter for legislation in the countries of the Union to determine the term of protection of photographic works and that of works of applied art in so far as they are protected as artistic works; however, this term shall last at least until the end of a period of twenty-five years from the making of such a work.
    (5) The term of protection subsequent to the death of the author and the terms provided by paragraphs (2), (3) and (4), shall run from the date of death or of the event referred to in those paragraphs, but such terms shall always be deemed to begin on the 1 st of January of the year following the death or such event.
    (6) The countries of the Union may grant a term of protection in excess of those provided by the preceding paragraphs.
    (7) Those countries of the Union bound by the Rome Act of this Convention, which grant, in their national legislation in force at the time of signature of the present Act, shorter terms of protection than those provided for in the preceding paragraphs, shall have the right to maintain such terms when ratifying or acceding to the present Act.
    (8) In any case, the term shall be governed by the legislation of the country where protection is claimed; however, unless the legislation of that country otherwise provides, the term shall not exceed the term fixed in the country of origin of the work.
    The provisions of the preceding Article shall also apply in the case of a work of joint authorship, provided that the terms measured from the death of the author shall be calculated from the death of the last surviving author.
    Authors of literary and artistic works protected by this Convention shall enjoy the exclusive right of making and of authorizing the translation of their works throughout the term of protection of their rights in the original works.
    (1) Authors of literary and artistic works protected by this Convention shall have the exclusive right of authorizing the reproduction of these works, in any manner or form.
    (2) It shall be a matter for legislation in the countries of the Union to permit the reproduction of such works in certain special cases, provided that such reproduction does not conflict with a normal exploitation of the work and does not unreasonably prejudice the legitimate interests of the author.
    (3) Any sound or visual recording shall be considered as a reproduction for the purposes of this Convention.
    (1) It shall be permissible to make quotations from a work which has already been lawfully made available to the public, provided that their making is compatible with fair practice, and their extent does not exceed that justified by the purpose, including quotations from newspaper articles and periodicals in the form of press summaries.
    (2) It shall be a matter for legislation in the countries of the Union, and for special agreements existing or to be concluded between them, to permit the utilization, to the extent justified by the purpose, of literary or artistic works by way of illustration in publications, broadcasts or sound or visual recordings for teaching, provided such utilization is compatible with fair practice.
    (3) Where use is made of works in accordance with the preceding paragraphs of this Article, mention shall be made of the source, and of the name of the author, if it appears thereon.
    (1) It shall be a matter for legislation in the countries of the Union to permit the reproduction by the press, the broadcasting or the communication to the public by wire, of articles published in newspapers or periodicals on current economic, political or religious topics, and of broadcast works of the same character, in cases in which the reproduction, broadcasting or such communication thereof is not expressly reserved. Nevertheless, the source must always be clearly indicated; the legal consequences of a breach of this obligation shall be determined by the legislation of the country where protection is claimed.
    (2) It shall also be a matter for legislation in the countries of the Union to determine the conditions under which, for the purpose of reporting current events by means of photography, cinematography, broadcasting or communication to the public by wire, literary or artistic works seen or heard in the course of the event may, to the extent justified by the informatory purpose, be reproduced and made available to the public.
    (1) Authors of dramatic, dramatico-musical and musical works shall enjoy the exclusive right of authorizing:
    (i) the public performance of their works, including such public performance by any means or process;
    (ii) any communication to the public of the performance of their works.
    (2) Authors of dramatic or dramatico-musical works shall enjoy, during the full term of their rights in the original works, the same rights with respect to translations thereof.
    (1) Authors of literary and artistic works shall enjoy the exclusive right of authorizing:
    (i) the broadcasting of their works or the communication thereof to the public by any other means of wireless diffusion of signs, sounds or images;
    (ii) any communication to the public by wire or by rebroadcasting of the broadcast of the work, when this communication is made by an organization other than the original one;
    (iii) the public communication by loudspeaker or any other analogous instrument transmitting, by signs, sounds or images, the broadcast of the work.
    (2) It shall be a matter for legislation in the countries of the Union to determine the conditions under which the rights mentioned in the preceding paragraph may be exercised, but these conditions shall apply only in the countries where they have been prescribed. They shall not in any circumstances be prejudicial to the moral rights of the author, nor to his right to obtain equitable remuneration which, in the absence of agreement, shall be fixed by competent authority.
    (3) In the absence of any contrary stipulation, permission granted in accordance with paragraph (1) of this Article shall not imply permission to record, by means of instruments recording sounds or images, the work broadcast. It shall, however, be a matter for legislation in the countries of the Union to determine the regulations for ephemeral recordings made by a broadcasting organization by means of its own facilities and used for its own broadcasts. The preservation of these recordings in official archives may, on the ground of their exceptional documentary character, be authorized by such legislation.
    (1) Authors of literary works shall enjoy the exclusive right of authorizing:
    (i) the public recitation of their works, including such public recitation by any means or process;
    (ii) any communication to the public of the recitation of their works.
    (2) Authors of literary works shall enjoy, during the full term of their rights in the original works, the same rights with respect to translations thereof.
    Authors of literary or artistic works shall enjoy the exclusive right of authorizing adaptations, arrangements and other alterations of their works.
    (1) Each country of the Union may impose for itself reservations and conditions on the exclusive right granted to the author of a musical work and to the author of any words, the recording of which together with the musical work has already been authorized by the latter, to authorize the sound recording of that musical work, together with such words, if any; but all such reservations and conditions shall apply only in the countries which have imposed them and shall not, in any circumstances, be prejudicial to the rights of these authors to obtain equitable remuneration which, in the absence of agreement, shall be fixed by competent authority.
    (2) Recordings of musical works made in a country of the Union in accordance with Article 13 (3) of the Convention signed at Rome on June 2, 1928, and at Brussels on June 26, 1948, may be reproduced in that country without the permission of the author of the musical work until a date two years after that country becomes bound by this Act.
    (3) Recordings made in accordance with paragraphs (1) and (2) of this Article and imported without permission from the parties concerned into a country where they are treated as infringing recordings shall be liable to seizure.
    (1) Authors of literary or artistic works shall have the exclusive right of authorizing:
    (i) the cinematographic adaptation and reproduction of these works, and the distribution of the works thus adapted or reproduced;
    (ii) the public performance and communication to the public by wire of the works thus adapted or reproduced.
    (2) The adaptation into any other artistic form of a cinematographic production derived from literary or artistic works shall, without prejudice to the authorization of the author of the cinematographic production, remain subject to the authorization of the authors of the original works.
    (3) The provisions of Article 13 (1) shall not apply.
    (1) Without prejudice to the copyright in any work which may have been adapted or reproduced, a cinematographic work shall be protected as an original work. The owner of copyright in a cinematographic work shall enjoy the same rights as the author of an original work, including the rights referred to in the preceding Article.
    (2) (a) Ownership of copyright in a cinematographic work shall be a matter for legislation in the country where protection is claimed.
    (b) However, in the countries of the Union which, by legislation include among the owners of copyright in a cinematographic work authors who have brought contributions to the making of the work, such authors, if they have undertaken to bring such contributions, may not, in the absence of any contrary or special stipulation, object to the reproduction, distribution, public performance, communication to the public by wire, broadcasting or any other communication to the public, or to the subtitling or dubbing of texts, of the work.
    (c) The question whether or not the form of the undertaking referred to above should, for the application of the preceding subparagraph (b), be in a written agreement or a written act of the same effect shall be a matter for the legislation of the country where the maker of the cinematographic work has his headquarters or habitual residence. However, it shall be a matter for the legislation of the country of the Union where protection is claimed to provide that the said undertaking shall be in a written agreement or a written act of the same effect. The countries whose legislation so provides shall notify the Director General by means of a written declaration, which will be immediately communicated by him to all the other countries of the Union.
    (d) By “contrary or special stipulation” is meant any restrictive condition which is relevant to the aforesaid undertaking.
    (3) Unless the national legislation provides to the contrary, the provisions of paragraph (2) (b) above shall not be applicable to authors of scenarios, dialogues and musical works created for the making of the cinematographic work, nor to the principal director thereof. However, those countries of the Union whose legislation does not contain rules providing for the application of the said paragraph (2) (b) to such director shall notify the Director General by means of a written declaration, which will be immediately communicated by him to all the other countries of the Union.
    (1) The author, or after his death the persons or institutions authorized by national legislation, shall, with respect to original works of art and original manuscripts of writers and composers, enjoy the inalienable right to an interest in any sale of the work subsequent to the first transfer by the author of the work.
    (2) The protection provided by the preceding paragraph may be claimed in a country of the Union only if legislation in the country to which the author belongs so permits, and to the extent permitted by the country where this protection is claimed.
    (3) The procedure for collection and the amounts shall be matters for determination by national legislation.
    (1) In order that the author of a literary or artistic work protected by this Convention shall, in the absence of proof to the contrary, be regarded as such, and consequently be entitled to institute infringement proceedings in the countries of the Union, it shall be sufficient for his name to appear on the work in the usual manner. This paragraph shall be applicable even if this name is a pseudonym, where the pseudonym adopted by the author leaves no doubt as to his identity.
    (2) The person or body corporate whose name appears on a cinematographic work in the usual manner shall, in the absence of proof to the contrary, be presumed to be the maker of the said work.
    (3) In the case of anonymous and pseudonymous works, other than those referred to in paragraph (1) above, the publisher whose name appears on the work shall, in the absence of proof to the contrary, be deemed to represent the author, and in this capacity be shall be entitled to protect and enforce the author’s rights. The provisions of this paragraph shall cease to apply when the author reveals his identity and establishes his claim to authorship of the work.
    (4) (a) In the case of unpublished works where the identity of the author is unknown, but where there is every ground to presume that he is a national of a country of the Union, it shall be a matter for legislation in that country to designate the competent authority who shall represent the author and shall be entitled to protect and enforce his rights in the countries of the Union.
    (b) Countries of the Union which make such designation under the terms of this provision shall notify the Director General by means of a written declaration giving full information concerning the authority thus designated. The Director General shall at once communicate this declaration to all other countries of the Union.
    (1) Infringing copies of a work shall be liable to seizure in any country of the Union where the work enjoys legal protection.
    (2) The provisions of the preceding paragraph shall also apply to reproductions coming from a country where the work is not protected, or has ceased to be protected.
    (3) The seizure shall take place in accordance with the legislation of each country.
    The provisions of this Convention cannot in any way affect the right of the Government of each country of the Union to permit, to control, or to prohibit by legislation or regulation, the circulation, presentation, or exhibition of any work or production in regard to which the competent authority may find it necessary to exercise that right.
    (1) This Convention shall apply to all works which, at the moment of its coming into force, have not yet fallen into the public domain in the country of origin through the expiry of the term of protection.
    (2) If, however, through the expiry of the term of protection which was previously granted, a work has fallen into the public domain of the country where protection is claimed, that work shall not be protected anew.
    (3) The application of this principle shall be subject to any provisions contained in special conventions to that effect existing or to be concluded between countries of the Union. In the absence of such provisions, the respective countries shall determine, each in so far as it is concerned, the conditions of application of this principle.
    (4) The preceding provisions shall also apply in the case of new accessions to the Union and to cases in which protection is extended by the application of Article 7 or by the abandonment of reservations.
    The provisions of this Convention shall not preclude the making of a claim to the benefit of any greater protection which may be granted by legislation in a country of the Union.
    The Governments of the countries of the Union reserve the right to enter into special agreements among themselves, in so far as such agreements grant to authors more extensive rights than those granted by the Convention, or contain other provisions not contrary to this Convention. The provisions of existing agreements which satisfy these conditions shall remain applicable.
    (1) Special provisions regarding developing countries are included in the Appendix.
    (2) Subject to the provisions of Article 28(1)(b), the Appendix forms an integral part of this Act.
    (1) (a) The Union shall have an Assembly consisting of those countries of the Union which are bound by Articles 22 to 26.
    (b) The Government of each country shall be represented by one delegate, who may be assisted by alternate delegates, advisors, and experts.
    (c) The expenses of each delegation shall be borne by the Government which has appointed it.
    (2) (a) The Assembly shall:
    (i) deal with all matters concerning the maintenance and development of the Union and the implementation of this Convention;
    (ii) give directions concerning the preparation for conferences of revision to the International Bureau of Intellectual Property (hereinafter designated as “the International Bureau”) referred to in the Convention establishing the World Intellectual Property Organization’ (hereinafter designated as “the Organization”), due account being taken of any comments made by those countries of the Union which are not bound by Articles 22 to 26;
    (iii) review and approve the reports and activities of the Director General of the Organization concerning the Union, and give him all necessary instructions concerning matters within the competence of the Union;
    (iv) elect the members of the Executive Committee of the Assembly;
    (v) review and approve the reports and activities of its Executive Committee, and give instructions to such Committee;
    (vi) determine the program and adopt the triennial budget of the Union, and approve its final accounts;
    (vii) adopt the financial regulations of the Union;
    (viii) establish such committees of experts and working groups as may be necessary for the work of the Union;
    (ix) determine which countries not members of the Union and which intergovernmental and international non-governmental organizations shall be admitted to its meetings as observers;
    (x) adopt amendments to Articles 22 to 26;
    (xi) take any other appropriate action designed to further the objectives of the Union;
    (xii) exercise such other functions as are appropriate under this Convention;
    (xiii) subject to its acceptance, exercise such rights as are given to it in the Convention establishing the Organization.
    (b) With respect to matters which are of interest also to other Unions administered by the Organization, the Assembly shall make its decisions after having heard the advice of the Coordination Committee of the Organization.
    (3) (a) Each country member of the Assembly shall have one vote.
    (b) One half of the countries members of the Assembly shall constitute a quorum.
    (c) Notwithstanding the provisions of subparagraph (b), if, in any session, the number of countries represented is less than one half but equal to or more than one third of the countries members of the Assembly, the Assembly may make decisions but, with the exception of decisions concerning its own procedure, all such decisions shall take effect only if the following conditions are fulfilled. The International Bureau shall communicate the said decisions to the countries members of the Assembly which were not represented and shall invite them to express in writing their vote or abstention within a period of three months from the date of the communication. If, at the expiration of this period, the number of countries having thus expressed their vote or abstention attains the number of countries which was lacking for attaining the quorum in the session itself, such decisions shall take effect provided that at the same time the required majority still obtains.
    (d) Subject to the provisions of Article 26 (2), the decisions of the Assembly shall require two thirds of the votes cast.
    (e) Abstentions shall not be considered as votes.
    (f) A delegate may represent, and vote in the name of, one country only.
    (g) Countries of the Union not members of the Assembly shall be admitted to its meetings as observers.
    (4) (a) The Assembly shall meet once in every third calendar year in ordinary session upon convocation by the Director General and, in the absence of exceptional circumstances, during the same period and at the same place as the General Assembly of the Organization.
    (b) The Assembly shall meet in extraordinary session upon convocation by the Director General, at the request of the Executive Committee or at the request of one fourth of the countries members of the Assembly.
    (5) The Assembly shall adopt its own rules of procedure.
    (1) The Assembly shall have an Executive Committee.
    (2) (a) The Executive Committee shall consist of countries elected by the Assembly from among countries members of the Assembly. Furthermore, the country on whose territory the Organization has its headquarters shall, subject to the provisions of Article 25 (7) (b), have an ex officio seat on the Committee.
    (b) The Government of each country member of the Executive Committee shall be represented by one delegate, who may be assisted by alternate delegates, advisors, and experts.
    (c) The expenses of each delegation shall be borne by the Government which has appointed it.
    (3) The number of countries members of the Executive Committee shall correspond to one fourth of the number of countries members of the Assembly. In establishing the number of seats to be filled, remainders after division by four shall be disregarded.
    (4) In electing the members of the Executive Committee, the Assembly shall have due regard to an equitable geographical distribution and to the need for countries party to the Special Agreements which might be established in relation with the Union to be among the countries constituting the Executive Committee.
    (5) (a) Each member of the Executive Committee shall serve from the close of the session of the Assembly which elected it to the close of the next ordinary session of the Assembly.
    (b) Members of the Executive Committee may be re-elected, but not more than two-thirds of them.
    (c) The Assembly shall establish the details of the rules governing the election and possible re-election of the members of the Executive Committee.
    (6) (a) The Executive Committee shall:
    (i) prepare the draft agenda of the Assembly;
    (ii) submit proposals to the Assembly respecting the draft program and triennial budget of the Union, prepared by the Director General;
    (iii) approve, within the limits of the program and the triennial budget, the specific yearly budgets and programs prepared by the Director General;
    (iv) submit, with appropriate comments, to the Assembly the periodical reports of the Director General and the yearly audit reports on the accounts;
    (v) in accordance with the decisions of the Assembly and having regard to circumstances arising between two ordinary sessions of the Assembly, take all necessary measures to ensure the execution of the program of the Union by the Director General;
    (vi) perform such other functions as are allocated to it under this Convention.
    (b) With respect to matters which are of interest also to other Unions administered by the Organization, the Executive Committee shall make its decisions after having heard the advice of the Coordination Committee of the Organization.
    (7) (a) The Executive Committee shall meet once a year in ordinary session upon convocation by the Director General, preferably during the same period and at the same place as the Coordination Committee of the Organization.
    (b) The Executive Committee shall meet in extraordinary session upon convocation by the Director General, either on his own initiative, or at the request of its Chairman or one fourth of its members.
    (8) (a) Each country member of the Executive Committee shall have one vote.
    (b) One half of the members of the Executive Committee shall constitute a quorum.
    (c) Decisions shall be made by a simple majority of the votes cast.
    (d) Abstentions shall not be considered as votes.
    (e) A delegate may represent, and vote in the name of, one country only.
    (9) Countries of the Union not members of the Executive Committee shall be admitted to its meetings as observers.
    (10) The Executive Committee shall adopt its own rules of procedure.
    (1) (a) The administrative tasks with respect to the Union shall be performed by the International Bureau, which is a continuation of the Bureau of the Union united with the Bureau of the Union established by the International Convention for the Protection of Industrial Property.
    (b) In particular, the International Bureau shall provide the secretariat of the various organs of the Union.
    (c) The Director General of the Organization shall be the chief executive of the Union and shall represent the Union.
    (2) The International Bureau shall assemble and publish information concerning the protection of copyright. Each country of the Union shall promptly communicate to the International Bureau all new laws and official texts concerning the protection of copyright.
    (3) The International Bureau shall publish a monthly periodical.
    (4) The International Bureau shall, on request, furnish information to any country of the Union on matters concerning the protection of copyright.
    (5) The International Bureau shall conduct studies, and shall provide services, designed to facilitate the protection of copyright.
    (6) The Director General and any staff member designated by him shall participate, without the right to vote, in all meetings of the Assembly, the Executive Committee, and any other committee of experts or working group. The Director General, or a staff member designated by him, shall be ex officio secretary of these bodies.
    (7) (a) The International Bureau shall, in accordance with the directions of the Assembly and in cooperation with the Executive Committee, make the preparations for the conferences of revision of the provisions of the Convention other than Articles 22 to 26.
    (b) The International Bureau may consult with intergovernmental and international non-governmental organizations concerning preparations for conferences of revision.
    (c) The Director General and persons designated by him shall take part, without the right to vote, in the discussions at these conferences.
    (8) The International Bureau shall carry out any other tasks assigned to it.
    (1) (a) The Union shall have a budget.
    (b) The budget of the Union shall include the income and expenses proper to the Union, its contribution to the budget of expenses common to the Unions, and, where applicable, the sum made available to the budget of the Conference of the Organization.
    (c) Expenses not attributable exclusively to the Union but also to one or more other Unions administered by the Organization shall be considered as expenses common to the Unions. The share of the Union in such common expenses shall be in proportion to the interest the Union has in them.
    (2) The budget of the Union shall be established with due regard to the requirements of coordination with the budgets of the other Unions administered by the Organization.
    (3) The budget of the Union shall be financed from the following sources:
    (i) contributions of the countries of the Union;
    (ii) fees and charges due for services performed by the International Bureau in relation to the Union;
    (iii) sale of, or royalties on, the publications of the International Bureau concerning the Union;
    (iv) gifts, bequests, and subventions;
    (v) rents, interests, and other miscellaneous income.
    (4) (a) For the purpose of establishing its contribution towards the budget, each country of the Union shall belong to a class, and shall pay its annual contributions on the basis of a number of units fixed as follows:
    Class I                 25
    Class II                20
    Class III              15
    Class IV              10
    Class V                5
    Class VI               3
    Class VII             1
    (b) Unless it has already done so, each country shall indicate, concurrently with depositing its instrument of ratification or accession, the class to which it wishes to belong. Any country may change class. If it chooses a lower class, the country must announce it to the Assembly at one of its ordinary sessions. Any such change shall take effect at the beginning of the calendar year following the session.
    (c) The annual contribution of each country shall be an amount in the same proportion to the total sum to be contributed to the annual budget of the Union by all countries as the number of its units is to the total of the units of all contributing countries.
    (d) Contributions shall become due on the first of January of each year.
    (e) A country which is in arrears in the payment of its contributions shall have no vote in any of the organs of the Union of which it is a member if the amount of its arrears equals or exceeds the amount of the contributions due from it for the preceding two full years. However, any organ of the Union may allow such a country to continue to exercise its vote in that organ if, and as long as, it is satisfied that the delay in payment is due to exceptional and unavoidable circumstances.
    (f) If the budget is not adopted before the beginning of a new financial period, it shall be at the same level as the budget of the previous year, in accordance with the financial regulations.
    (5) The amount of the fees and charges due for services rendered by the International Bureau in relation to the Union shall be established, and shall be reported to the Assembly and the Executive Committee, by the Director General.
    (6) (a) The Union shall have a working capital fund which shall be constituted by a single payment made by each country of the Union. If the fund becomes insufficient, an increase shall be decided by the Assembly.
    (b) The amount of the initial payment of each country to the said fund or of its participation in the increase thereof shall be a proportion of the contribution of that country for the year in which the fund is established or the increase decided.
    (c) The proportion and the terms of payment shall be fixed by the Assembly on the proposal of the Director General and after it has heard the advice of the Coordination Committee of the Organization.
    (7) (a) In the headquarters agreement concluded with the country on the territory of which the Organization has its headquarters, it shall be provided that, whenever the working capital fund is insufficient, such country shall grant advances. The amount of these advances and the conditions on which they are granted shall be the subject of separate agreements, in each case, between such country and the Organization. As long as it remains under the obligation to grant advances, such country shall have an ex officio seat on the Executive Committee.
    (b) The country referred to in subparagraph (a) and the Organization shall each have the right to denounce the obligation to grant advances, by written notification. Denunciation shall take effect three years after the end of the year in which it has been notified.
    (8) The auditing of the accounts shall be effected by one or more of the countries of the Union or by external auditors, as provided in the financial regulations. They shall be designated, with their agreement, by the Assembly.
    (1) Proposals for the amendment of Articles 22, 23, 24, 25, and the present Article, may be initiated by any country member of the Assembly, by the Executive Committee, or by the Director General. Such proposals shall be communicated by the Director General to the member countries of the Assembly at least six months in advance of their consideration by the Assembly.
    (2) Amendments to the Articles referred to in paragraph (1) shall be adopted by the Assembly. Adoption shall require three-fourths of the votes cast, provided that any amendment of Article 22, and of the present paragraph, shall require four fifths of the votes cast.
    (3) Any amendment to the Articles referred to in paragraph (1) shall enter into force one month after written notifications of acceptance, effected in accordance with their respective constitutional processes, have been received by the Director General from three fourths of the countries members of the Assembly at the time it adopted the amendment. Any amendment to the said Articles thus accepted shall bind all the countries which are members of the Assembly at the time the amendment enters into force, or which become members thereof at a subsequent date, provided that any amendment increasing the financial obligations of countries of the Union shall bind only those countries which have notified their acceptance of such amendment.
    (1) This Convention shall be submitted to revision with a view to the introduction of amendments designed to improve the system of the Union.
    (2) For this purpose, conferences shall be held successively in one of the countries of the Union among the delegates of the said countries.
    (3) Subject to the provisions of Article 26 which apply to the amendment of Articles 22 to 26, any revision of this Act, including the Appendix, shall require the unanimity of the votes cast.
    (1)(a) Any country of the Union which has signed this Act may ratify it, and, if it has not signed it, may accede to it. Instruments of ratification or accession shall be deposited with the Director General.
    (b) Any country of the Union may declare in its instrument of ratification or accession that its ratification or accession shall not apply to Articles 1 to 21 and the Appendix, provided that, if such country has previously made a declaration under Article VI(1) of the Appendix, then it may declare in the said instrument only that its ratification or accession shall not apply to Articles 1 to 20.
    (c) Any country of the Union which, in accordance with sub-paragraph (b), has excluded provisions therein referred to from the effects of its ratification or accession may at any later time declare that it extends the effects of its ratification or accession to those provisions. Such declaration shall be deposited with the Director General.
    (2) (a) Articles 1 to 21 and the Appendix shall enter into force three months after both of the following two conditions are fulfilled:
    (i) at least five countries of the Union have ratified or acceded to this Act without making a declaration under paragraph (1)(b),
    (ii) France, Spain, the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, and the United States of America, have become bound by the Universal Copyright Convention as revised at Paris on July 24, 1971.
    (b) The entry into force referred to in sub-paragraph (a) shall apply to those countries of the Union which, at least three months before the said entry into force, have deposited instruments of ratification or accession not containing a declaration under paragraph (1)(b).
    (c) With respect to any country of the Union not covered by sub-paragraph (b) and which ratifies or accedes to this Act without making a declaration under paragraph (1)(b), Articles 1 to 21 and the Appendix shall enter into force three months after the date on which the Director General has notified the deposit of the relevant instrument of ratification or accession, unless a subsequent date has been indicated in the instrument deposited. In the latter case, Articles 1 to 21 and the Appendix shall enter into force with respect to that country on the date thus indicated.
    (d) The provisions of sub-paragraphs (a) to (c) do not affect the application of Article VI of the Appendix.
    (3) With respect to any country of the Union which ratifies or accedes to this Act with or without a declaration made under paragraph (1)(b), Articles 22 to 38 shall enter into force three months after the date on which the Director General has notified the deposit of the relevant instrument of ratification or accession, unless a subsequent date has been indicated in the instrument deposited. In the latter case, Articles 22 to 38 shall enter into force with respect to that country on the date thus indicated.
    (1) Any country outside the Union may accede to this Act and thereby become party to this Convention and a member of the Union. Instruments of accession shall be deposited with the Director General.
    (2) (a) Subject to sub-paragraph (b), this Convention shall enter into force with respect to any country outside the Union three months after the date on which the Director General has notified the deposit of its instrument of accession, unless a subsequent date has been indicated in the instrument deposited. In the latter case, this Convention shall enter into force with respect to that country on the date thus indicated.
    (b) If the entry into force according to sub-paragraph (a) precedes the entry into force of Articles 1 to 21 and the Appendix according to Article 28 (2) (a), the said country shall, in the meantime, be bound, instead of by Articles 1 to 21 and the Appendix, by Articles 1 to 20 of the Brussels Act of this Convention.
    Ratification of or accession to this Act by any country not bound by Articles 22 to 38 of the Stockholm Act of this Convention shall, for the sole purposes of Article 14(2) of the Convention establishing the Organization, amount to ratification of or accession to the said Stockholm Act with the limitation set forth in Article 28(1)(b)(i) thereof.
    (1) Subject to the exceptions permitted by paragraph (2) of this article, by Article 28(1)(b), by Article 33(2), and by the Appendix, ratification or accession shall automatically entail acceptance of all the provisions and admission to all the advantages of this Convention.
    (2) (a) Any country of the Union ratifying or acceding to this Act may, subject to Article V(2) of the Appendix, retain the benefit of the reservations it has previously formulated on condition that it makes a declaration to that effect at the time of the deposit of its instrument of ratification or accession.
    (b) Any country outside the Union may declare, in acceding to this Convention and subject to Article V(2) of the Appendix, that it intends to substitute, temporarily at least, for Article 8 of this Act concerning the right of translation, the provisions of Article 5 of the Union Convention of 1886, as completed at Paris in 1896, on the clear understanding that the said provisions are applicable only to translations into a language in general use in the said country. Subject to Article I(6)(b) of the Appendix, any country has the right to apply, in relation to the right of translation of works whose country of origin is a country availing itself of such a reservation, a protection which is equivalent to the protection granted by the latter country.
    (c) Any country may withdraw such reservations at any time by notification addressed to the Director General.
    (1) Any country may declare in its instrument of ratification or accession, or may inform the Director General by written notification at any time thereafter, that this Convention shall be applicable to all or part of those territories, designated in the declaration or notification, for the external relations of which it is responsible.
    (2) Any country which has made such a declaration or given such a notification may, at any time, notify the Director General that this Convention shall cease to be applicable to all or part of such territories.
    (3) (a) Any declaration made under paragraph (1) shall take effect on the same date as the ratification or accession in which it was included, and any notification given under that paragraph shall take effect three months after its notification by the Director General.
    (b) Any notification given under paragraph (2) shall take effect twelve months after its receipt by the Director General.
    (4) This article shall in no way be understood as implying the recognition or tacit acceptance by a country of the Union of the factual situation concerning a territory to which this Convention is made applicable by another country of the Union by virtue of a declaration under paragraph (1).
    (1) This Act shall, as regards relations between the countries of the Union, and to the extent that it applies, replace the Berne Convention of September 9, 1886, and the subsequent Acts of revision. The Acts previously in force shall continue to be applicable, in their entirety or to the extent that this Act does not replace them by virtue of the preceding sentence, in relations with countries of the Union which do not ratify or accede to this Act.
    (2) Countries outside the Union which become party to this Act shall, subject to paragraph (3), apply it with respect to any country of the Union not bound by this Act or which, although bound by this Act, has made a declaration pursuant to Article 28(1)(b). Such countries recognize that the said country of the Union, in its relations with them:
    (i) may apply the provisions of the most recent Act by which it is bound, and
    (ii) subject to Article I(6) of the Appendix, has the right to adapt the protection to the level provided for by this Act.
    (3) Any country which has availed itself of any of the faculties provided for in the Appendix may apply the provisions of the Appendix relating to the faculty or faculties of which it has availed itself in its relations with any other country of the Union which is not bound by this Act, provided that the latter country has accepted the application of the said provisions.
    (1) Any dispute between two or more countries of the Union concerning the interpretation or application of this Convention, not settled by negotiation, may, by any one of the countries concerned, be brought before the International Court of Justice by application in conformity with the Statute of the Court, unless the countries concerned agree on some other method of settlement. The country bringing the dispute before the Court shall inform the International Bureau; the International Bureau shall bring the matter to the attention of the other countries of the Union.
    (2) Each country may, at the time it signs this Act or deposits its instrument of ratification or accession, declare that it does not consider itself bound by the provisions of paragraph (1). With regard to any dispute between such country and any other country of the Union, the provisions of paragraph (1) shall not apply.
    (3) Any country having made a declaration in accordance with the provisions of paragraph (2) may, at any time, withdraw its declaration by notification addressed to the Director General.
    (1) Subject to Article 29bis, no country may ratify or accede to earlier Acts of this Convention once Articles 1 to 21 and the Appendix have entered into force.
    (2) Once Articles 1 to 21 and the Appendix have entered into force, no country may make a declaration under Article 5 of the Protocol Regarding Developing Countries attached to the Stockholm Act.
    (1) This Convention shall remain in force without limitation as to time.
    (2) Any country may denounce this Act by notification addressed to the Director General. Such denunciation shall constitute also denunciation of all earlier Acts and shall affect only the country making it, the Convention remaining in full force and effect as regards the other countries of the Union.
    (3) Denunciation shall take effect one year after the day on which the Director General has received the notification.
    (4) The right of denunciation provided by this article shall not be exercised by any country before the expiration of five years from the date upon which it becomes a member of the Union.
    (1) Any country party to this Convention undertakes to adopt, in accordance with its constitution, the measures necessary to ensure the application of this Convention.
    (2) It is understood that, at the time a country becomes bound by this Convention, it will be in a position under its domestic law to give effect to the provisions of this Convention.
    (1) (a) This Act shall be signed in a single copy in the French and English languages and, subject to paragraph (2), shall be deposited with the Director General.
    (b) Official texts shall be established by the Director General, after consultation with the interested Governments, in the Arabic, German, Italian, Portuguese and Spanish languages, and such other languages as the Assembly may designate.
    (c) In case of differences of opinion on the interpretation of the various texts, the French text shall prevail.
    (2) This Act shall remain open for signature until January 31, 1972. Until that date, the copy referred to in paragraph (1)(a) shall be deposited with the Government of the French Republic.
    (3) The Director General shall certify and transmit two copies of the signed text of this Act to the Governments of all countries of the Union and, on request, to the Government of any other country.
    (4) The Director General shall register this Act with the Secretariat of the United Nations.
    (5) The Director General shall notify the Governments of all countries of the Union of signatures, deposits of instruments of ratification or accession and any declarations included in such instruments or made pursuant to Articles 28(1)(c), 30(2)(a) and (b), and 33(2), entry into force of any provisions of this Act, notifications of denunciation, and notifications pursuant to Articles 30(2)(c), 31(1) and (2), 33(3), and 38(1), as well as the Appendix.
    (1) Countries of the Union which have not ratified or acceded to this Act and which are not bound by Articles 22 to 26 of the Stockholm Act of this Convention may, until April 26, 1975, exercise, if they so desire, the rights provided under the said articles as if they were bound by them. Any country desiring to exercise such rights shall give written notification to this effect to the Director General; this notification shall be effective on the date of its receipt. Such countries shall be deemed to be members of the Assembly until the said date.
    (2) As long as all the countries of the Union have not become Members of the Organization, the International Bureau of the Organization shall also function as the Bureau of the Union, and the Director General as the Director of the said Bureau.
    (3) Once all the countries of the Union have become Members of the Organization, the rights, obligations, and property, of the Bureau of the Union shall devolve on the International Bureau of the Organization.


    (1) Any country regarded as a developing country in conformity with the established practice of the General Assembly of the United Nations which ratifies or accedes to this Act, of which this Appendix forms an integral part, and which, having regard to its economic situation and its social or cultural needs, does not consider itself immediately in a position to make provision for the protection of all the rights as provided for in this Act, may, by a notification deposited with the Director General at the time of depositing its instrument of ratification or accession or, subject to Article V(1)(c), at any time thereafter, declare that it will avail itself of the faculty provided for in Article II, or of the faculty provided for in Article III, or of both of those faculties. It may, instead of availing itself of the faculty provided for in Article II, make a declaration according to Article V(1)(a).
    (2) (a) Any declaration under paragraph (1) notified before the expiration of the period of ten years from the entry into force of Articles 1 to 21 and this Appendix according to Article 28(2) shall be effective until the expiration of the said period. Any such declaration may be renewed in whole or in part for periods of ten years each by a notification deposited with the Director General not more than 15 months and not less than three months before the expiration of the ten-year period then running.
    (b) Any declaration under paragraph (1) notified after the expiration of the period of ten years from the entry into force of Articles 1 to 21 and this Appendix according to Article 28(2) shall be effective until the expiration of the ten-year period then running. Any such declaration may be renewed as provided for in the second sentence of sub-paragraph (a).
    (3) Any country of the Union which has ceased to be regarded as a developing country as referred to in paragraph (1) shall no longer be entitled to renew its declaration as provided in paragraph (2), and, whether or not it formally withdraws its declaration, such country shall be precluded from availing itself of the faculties referred to in paragraph (1) from the expiration of the ten-year period then running or from the expiration of a period of three years after it has ceased to be regarded as a developing country, whichever period expires later.
    (4) Where, at the time when the declaration made under paragraph (1) or (2) ceases to be effective, there are copies in stock which were made under a license granted by virtue of this Appendix, such copies may continue to be distributed until their stock is exhausted.
    (5) Any country which is bound by the provisions of this Act and which has deposited a declaration or a notification in accordance with Article 31(1) with respect to the application of this Act to a particular territory, the situation of which can be regarded as analogous to that of the countries referred to in paragraph (1), may, in respect of such territory, make the declaration referred to in paragraph (1) and the notification of renewal referred to in paragraph (2). As long as such declaration or notification remains in effect, the provisions of this Appendix shall be applicable to the territory in respect of which it was made.
    (6) (a) The fact that a country avails itself of any of the faculties referred to in paragraph (1) does not permit another country to give less protection to works of which the country of origin is the former country than it is obliged to grant under Articles 1 to 20.
    (b) The right to apply reciprocal treatment provided for in Article 30(2)(b), second sentence, shall not, until the date on which the period applicable under Article I(3) expires, be exercised in respect of works the country of origin of which is a country which has made a declaration according to Article V(1)(a).
    (1) Any country which has declared that it will avail itself of the faculty provided for in this Article shall be entitled, so far as works published in printed or analogous forms of reproduction are concerned, to substitute for the exclusive right of translation provided for in Article 8 a system of non-exclusive and non-transferable licenses, granted by the competent authority under the following conditions and subject to Article IV.
    (2) (a) Subject to paragraph (3), if, after the expiration of a period of three years, or of any longer period determined by the national legislation of the said country, commencing on the date of the first publication of the work, a translation of such work has not been published in a language in general use in that country by the owner of the right of translation, or with his authorization, any national of such country may obtain a license to make a translation of the work in the said language and publish the translation in printed or analogous forms of reproduction.
    (b) A license under the conditions provided for in this Article may also be granted if all the editions of the translation published in the language concerned are out of print.
    (3) (a) In the case of translations into a language which is not in general use in one or more developed countries which are members of the Union, a period of one year shall be substituted for the period of three years referred to in paragraph (2)(a).
    (b) Any country referred to in paragraph (1) may, with the unanimous agreement of the developed countries which are members of the Union and in which the same language is in general use, substitute, in the case of translations into that language, for the period of three years referred to in paragraph (2)(a) a shorter period as determined by such agreement but not less than one year. However, the provisions of the foregoing sentence shall not apply where the language in question is English, French or Spanish.
    The Director General shall be notified of any such agreement by the Governments which have concluded it.
    (4) (a) No license obtainable after three years shall be granted under this Article until a further period of six months has elapsed, and no license obtainable after one year shall be granted under this Article until a further period of nine months has elapsed
    (i) from the date on which the applicant complies with the requirements mentioned in Article IV(1), or
    (ii) where the identity or the address of the owner of the right of translation is unknown, from the date on which the applicant sends, as provided for in Article IV(2), copies of his application submitted to the authority competent to grant the license.
    (b) If, during the said period of six or nine months, a translation in the language in respect of which the application was made is published by the owner of the right of translation or with his authorization, no license under this Article shall be granted.
    (5) Any license under this Article shall be granted only for the purpose of teaching, scholarship or research.
    (6) If a translation of a work is published by the owner of the right of translation or with his authorization at a price reasonably related to that normally charged in the country for comparable works, any license granted under this Article shall terminate if such translation is in the same language and with substantially the same content as the translation published under the licence. Any copies already made before the license terminated may continue to be distributed until their stock is exhausted.
    (7) For works which are composed mainly of illustrations, a license to make and publish a translation of the text and to reproduce and publish the illustrations may be granted only if the conditions of Article III are also fulfilled.
    (8) No licence shall be granted under this Article when the author has withdrawn from circulation all copies of his work.
    (9) (a) A license to make a translation of a work which has been published in printed or analogous forms of reproduction may also be granted to any broadcasting organization having its headquarters in a country referred to in paragraph (1), upon an application made to the competent authority of that country by the said organization, provided that all of the following conditions are met:
    (i) the translation is made from a copy made and acquired in accordance with the laws of the said country;
    (ii) the translation is only for use in broadcasts intended exclusively for teaching or for the dissemination of the results of specialized technical or scientific research to experts in a particular profession;
    (iii) the translation is used exclusively for the purposes referred to in condition (ii) through broadcasts made lawfully and intended for recipients on the territory of the said country, including broadcasts made through the medium of sound or visual recordings lawfully and exclusively made for the purpose of such broadcasts;
    (iv) all uses made of the translation are without any commercial purpose.
    (b) Sound or visual recordings of a translation which was made by a broadcasting organization under a license granted by virtue of this paragraph may, for the purposes and subject to the conditions referred to in subparagraph (a) and with the agreement of that organization, also be used by any other broadcasting organization having its headquarters in the country whose competent authority granted the license in question.
    (c) Provided that all of the criteria and conditions set out in subparagraph (a) are met, a license may also be granted to a broadcasting organization to translate any text incorporated in an audio-visual fixation where such fixation was itself prepared and published for the sole purpose of being used in connection with systematic instructional activities.
    (d) Subject to subparagraphs (a) to (c), the provisions of the preceding paragraphs shall apply to the grant and exercise of any license granted under this paragraph.
    (1) Any country which has declared that it will avail itself of the faculty provided for in this Article shall be entitled to substitute for the exclusive right of reproduction provided for in Article 9 a system of non-exclusive and non-transferable licenses, granted by the competent authority under the following conditions and subject to Article IV.
    (2) (a) If, in relation to a work to which this article applies by virtue of paragraph (7), after the expiration of
    (i) the relevant period specified in paragraph (3), commencing on the date of first publication of a particular edition of the work, or
    (ii) any longer period determined by national legislation of the country referred to in paragraph (1), commencing on the same date, copies of such edition have not been distributed in that country to the general public or in connection with systematic instructional activities, by the owner of the right of reproduction or with his authorization, at a price reasonably related to that normally charged in the country for comparable works, any national of such country may obtain a license to reproduce and publish such edition at that or a lower price for use in connection with systematic instructional activities.
    (b) A license to reproduce and publish an edition which has been distributed as described in sub-paragraph (a) may also be granted under the conditions provided for in this article if, after the expiration of the applicable period, no authorized copies of that edition have been on sale for a period of six months in the country concerned to the general public or in connection with systematic instructional activities at a price reasonably related to that normally charged in the country for comparable works.
    (3) The period referred to in paragraph (2)(a)(i) shall be five years, except that
    (i) for works of the natural and physical sciences, including mathematics, and of technology, the period shall be three years;
    (ii) for works of fiction, poetry, drama and music, and for art books, the period shall be seven years.
    (4) (a) No license obtainable after three years shall be granted under this article until a period of six months has elapsed
    (i) from the date on which the applicant complies with the requirements mentioned in Article IV(1), or
    (ii) where the identity or the address of the owner of the right of reproduction is unknown, from the date on which the applicant sends, as provided for in Article IV(2), copies of his application submitted to the authority competent to grant the license.
    (b) Where licenses are obtainable after other periods and Article IV(2) is applicable, no license shall be granted until a period of three months has elapsed from the date of the dispatch of the copies of the application.
    (c) If, during the period of six or three months referred to in sub-paragraphs (a) and (b), a distribution as described in paragraph (2)(a) has taken place, no license shall be granted under this article.
    (d) No license shall be granted if the author has withdrawn from circulation all copies of the edition for the reproduction and publication of which the license has been applied for.
    (5) A license to reproduce and publish a translation of a work shall not be granted under this article in the following cases:
    (i) where the translation was not published by the owner of the right of translation or with his authorization, or
    (ii) where the translation is not in a language in general use in the country in which the license is applied for.
    (6) If copies of an edition of a work are distributed in the country referred to in paragraph (1) to the general public or in connection with systematic instructional activities, by the owner of the right of reproduction or with his authorization, at a price reasonably related to that normally charged in the country for comparable works, any license granted under this article shall terminate if such edition is in the same language and with substantially the same content as the edition which was published under the said license. Any copies already made before the license terminates may continue to be distributed until their stock is exhausted.
    (7) (a) Subject to sub-paragraph (b), the works to which this article applies shall be limited to works published in printed or analogous forms of reproduction.
    (b) This article shall also apply to the reproduction in audio-visual form of lawfully made audio-visual fixations including any protected works incorporated therein and to the translation of any incorporated text into a language in general use in the country in which the license is applied for, always provided that the audio-visual fixations in question were prepared and published for the sole purpose of being used in connection with systematic instructional activities.
    (1) A license under Article II or Article III may be granted only if the applicant, in accordance with the procedure of the country concerned, establishes either that he has requested, and has been denied, authorization by the owner of the right to make and publish the translation or to reproduce and publish the edition, as the case may be, or that, after due diligence on his part, he was unable to find the owner of the right. At the same time as making the request, the applicant shall inform any national or international information center referred to in paragraph (2).
    (2) If the owner of the right cannot be found, the applicant for a license shall send, by registered airmail, copies of his application, submitted to the authority competent to grant the license, to the publisher whose name appears on the work and to any national or international information center which may have been designated, in a notification to that effect deposited with the Director General, by the Government of the country in which the publisher is believed to have his principal place of business.
    (3) The name of the author shall be indicated on all copies of the translation or reproduction published under a license granted under Article II or Article III. The title of the work shall appear on all such copies. In the case of a translation, the original title of the work shall appear in any case on all the said copies.
    (4) (a) No license granted under Article II or Article III shall extend to the export of copies, and any such license shall be valid only for publication of the translation or of the reproduction, as the case may be, in the territory of the country in which it has been applied for.
    (b) For the purposes of sub-paragraph (a), the notion of export shall include the sending of copies from any territory to the country which, in respect of that territory, has made a declaration under Article I(5).
    (c) Where a governmental or other public entity of a country which has granted a license to make a translation under Article II into a language other than English, French or Spanish sends copies of a translation published under such license to another country, such sending of copies shall not, for the purposes of sub-paragraph (a), be considered to constitute export if all of the following conditions are met:
    (i) the recipients are individuals who are nationals of the country whose competent authority has granted the license, or organizations grouping such individuals;
    (ii) the copies are to be used only for the purpose of teaching, scholarship or research;
    (iii) the sending of the copies and their subsequent distribution to recipients is without any commercial purpose; and
    (iv) the country to which the copies have been sent has agreed with the country whose competent authority has granted the license to allow the receipt, or distribution, or both, and the Director General has been notified of the agreement by the Government of the country in which the license has been granted.
    (5) All copies published under a license granted by virtue of Article II or Article III shall bear a notice in the appropriate language stating that the copies are available for distribution only in the country or territory to which the said license applies.
    (6) (a) Due provision shall be made at the national level to ensure
    (i) that the license provides, in favor of the owner of the right of translation or of reproduction, as the case may be, for just compensation that is consistent with standards of royalties normally operating on licenses freely negotiated between persons in the two countries concerned, and
    (ii) payment and transmittal of the compensation: should national currency regulations intervene, the competent authority shall make all efforts, by the use of international machinery, to ensure transmittal in internationally convertible currency or its equivalent.
    (b) Due provision shall be made by national legislation to ensure a correct translation of the work, or an accurate reproduction of the particular edition, as the case may be.
    (1) (a) Any country entitled to make a declaration that it will avail itself of the faculty provided for in Article II may, instead, at the time of ratifying or acceding to this Act:
    (i) if it is a country to which Article 30(2)(a) applies, make a declaration under that provision as far as the right of translation is concerned;
    (ii) if it is a country to which Article 30(2)(a) does not apply, and even if it is not a country outside the Union, make a declaration as provided for in Article 30(2)(b), first sentence.
    (b) In the case of a country which ceases to be regarded as a developing country as referred to in Article I(1), a declaration made according to this paragraph shall be effective until the date on which the period applicable under Article I(3) expires.
    (c) Any country which has made a declaration according to this paragraph may not subsequently avail itself of the faculty provided for in Article II even if it withdraws the said declaration.
    (2) Subject to paragraph (3), any country which has availed itself of the faculty provided for in Article II may not subsequently make a declaration according to paragraph (1).
    (3) Any country which has ceased to be regarded as a developing country as referred to in Article I(1) may, not later than two years prior to the expiration of the period applicable under Article I(3), make a declaration to the effect provided for in Article 30(2)(b), first sentence, notwithstanding the fact that it is not a country outside the Union. Such declaration shall take effect at the date on which the period applicable under Article I(3) expires.
    (1) Any country of the Union may declare, as from the date of this Act, and at any time before becoming bound by Articles 1 to 21 and this Appendix:
    (i) if it is a country which, were it bound by Articles 1 to 21 and this Appendix, would be entitled to avail itself of the faculties referred to in Article I(1), that it will apply the provisions of Article II or of Article III or of both to works whose country of origin is a country which, pursuant to (ii) below, admits the application of those articles to such works, or which is bound by Articles 1 to 21 and this Appendix; such declaration may, instead of referring to Article II, refer to Article V;
    (ii) that it admits the application of this Appendix to works of which it is the country of origin by countries which have made a declaration under (i) above or a notification under Article I.
    (2) Any declaration made under paragraph (1) shall be in writing and shall be deposited with the Director General. The declaration shall become effective from the date of its deposit.
    IN WITNESS WHEREOF, the undersigned, being duly authorized thereto, have signed this Act.
    DONE at Paris on July 24, 1971.
    În vigoare pentru Republica Moldova din 2 noiembrie 1995.