* Semnată la Sofia, la 17 aprilie 1996.
   În vigoare din 11 iulie 1998.



   Republica Moldova şi Republica Bulgaria, denumite în continuare “Părţi Contractante”,
   exprimînd voinţa lor de a contribui la consolidarea de mai departe a relaţiilor de prietenie şi la aprofundarea colaborării reciproc avantajoase;
   conducîndu-se de dorinţa de a reglementa şi a dezvolta relaţiile lor consulare în scopul protejării mai eficiente a drepturilor şi intereselor cetăţenilor lor,
   confirmînd că Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 24 aprilie 1963 şi normele dreptului internaţional cutumiar vor continua să reglementeze acele probleme    care n-au fost prevăzute în dispoziţiile prezentei Convenţii
   au convenit asupra celor ce urmează:
   1) În prezenta Convenţie expresiile menţionate mai jos au următoarea semnificaţie:
   a) oficiu consular înseamnă orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consulară;
   b) circumscripţie consulară înseamnă teritoriul stabilit pentru exercitarea funcţiilor consulare de către oficiul consular;
   c) şef al oficiului consular înseamnă persoana însărcinată să activeze în această calitate;
   d) funcţionar consular înseamnă orice persoană, inclusiv şeful oficiului consular, însărcinată în această calitate să exercite funcţii consulare;
   e) angajat consular înseamnă orice persoană care exercită funcţii administrative sau tehnice în cadrul unui oficiu consular;
   f) membru al personalului de serviciu înseamnă orice persoană, care exercită obligaţii de deservire a oficiului consular;
   g) membri ai oficiului consular înseamnă funcţionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu;
   h) membru de familie înseamnă soţia (soţul) unui membru al oficiului consular, copiii şi părinţii lui, cu condiţia că locuiesc împreună cu el şi se află la întreţinerea acestuia;
   i) membru al personalului particular înseamnă o persoană folosită în mod exclusiv în serviciul particular al unui membru al oficiului consular;
   j) localuri consulare înseamnă clădirile sau părţile din clădiri, precum şi terenurile aferente care deservesc clădirile sau părţile din clădiri, inclusiv reşedinţa şefului de oficiu consular, oricui ar aparţine dreptul de proprietate asupra lor, care sunt folosite exclusiv în scopul activităţii consulare;
   k) arhive consulare cuprinde toate hîrtiile, documentele, corespondenţa, cărţile, filmele, benzile de magnetofon şi registrele oficiului consular împreună cu materialele de cifru şi cod, fişierele şi mobilierul, destinate să asigure protejarea şi păstrarea lor;
   l) navă înseamnă orice navă civilă de navigaţie care este înregistrată în statul trimiţător şi are dreptul să navigheze sub pavilionul lui de stat (naţional);
   m) aeronavă înseamnă orice aeronavă civilă care este înregistrată în statul trimiţător şi are dreptul de a folosi însemnele distinctive ale statului trimiţător.
   2) Dispoziţiile prezentei Convenţii referitoare la cetăţenii statului trimiţător, se aplică în mod corespunzător şi asupra persoanelor sale juridice, sediul cărora se află în acest stat.
   1) Un oficiu consular poate fi înfiinţat pe teritoriul statului de reşedinţă numai cu consimţămîntul acestui stat.
   2) Sediul oficiului consular, rangul său, circumscripţia sa consulară, numărul
membrilor oficiului consular, precum şi orice schimbări de acest gen se stabilesc numai pe bază de înţelegere între statul trimiţător şi statul de reşedinţă.
   1) Înainte de a numi şeful oficiului consular, statul trimiţător trebuie să se asigure pe cale diplomatică de faptul că statul de reşedinţă îl va admite spre exercitarea funcţiilor sale.
Dacă statul de reşedinţă nu este de acord cu aceasta, el nu este obligat să comunice motivele deciziei sale.
   2) După obţinerea acordului statului de reşedinţă, statul trimiţător transmite Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă patenta consulară sau nota privind numirea şefului oficiului consular. În patenta consulară sau în notă este necesar de indicat numele deplin al şefului oficiului consular, clasa şi rangul său, circumscripţia consulară, precum şi sediul oficiului consular.
   3) După primirea patentei consulare sau notei privind numirea şefului oficiului consular, statul de reşedinţă, în termen cît mai scurt posibil, eliberează şefului oficiului consular exequaturul sau prin notă înştiinţează statul trimiţător despre permisiunea de a-şi exercita funcţiile sale.
   4) Statul de reşedinţă, pînă la eliberarea exequaturului sau primirea notei, poate permite şefului oficiului consular să-şi exercite funcţiile cu titlu provizoriu.
   5) După admiterea şefului oficiului consular, inclusiv de a exercita funcţiile cu titlu provizoriu, statul de reşedinţă notifică imediat despre aceasta autorităţile competente din circumscripţia consulară şi întreprinde toate măsurile necesare pentru ca şeful oficiului consular să-şi poată exercita obligaţiunile şi să se folosească de toate înlesnirile, privilegiile şi imunităţile prevăzute de prezenta Convenţie.
   1) Dacă şeful oficiului consular, dintr-un oarecare motiv, nu-şi poate exercita funcţiile şi dacă funcţia de şef al oficiului consular este vacantă, statul trimiţător poate împuternici un funcţionar consular al acestui ori altui oficiu consular din statul de reşedinţă sau unul din membrii personalului diplomatic al reprezentanţei sale diplomatice în statul de reşedinţă să exercite provizoriu funcţia şefului oficiului consular.
   2) Numele deplin, prenumele, funcţia şi rangul gerantului interimar al şefului oficiului consular se notifică în scris Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă sau organului indicat de acest minister de către reprezentanţa diplomatică a statului trimiţător sau, în cazul în care acesta nu dispune de aşa reprezentanţă în statul de reşedinţă - de către şeful oficiului consular sau, dacă el nu are posibilitate să facă aceasta - de către orice organ competent al statului trimiţător. De regulă, această notificare se face în prealabil.
   3) Organele competente ale statului de reşedinţă acordă sprijin şi protecţie gerantului interimar al şefului oficiului consular.
   Pentru perioada exercitării funcţiilor şefului oficiului consular de către gerantul interimar asupra lui se răsfrîng prevederile prezentei Convenţii în aceeaşi măsură ca şi asupra şefului oficiului consular.
   4) Atunci cînd un membru al personalului diplomatic al reprezentanţei diplomatice a statului trimiţător în statul de reşedinţă este numit de către statul trimiţător gerant interimar în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, el continuă să se bucure de privilegiile şi imunităţile diplomatice acordate lui potrivit statutului său diplomatic.
   1) Statul trimiţător, în prealabil, notifică în scris Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă următoarele:
   a) numele, prenumele, cetăţenia, rangul, funcţia membrilor numiţi ai oficiului consular, data sosirii după numirea lor şi a plecării definitive sau încetării funcţiilor lor, precum şi orice alte schimbări vizînd statutul lor, care se pot produce în perioada activităţii acestora la oficiul consular;
   b) numele, prenumele, cetăţenia, data sosirii şi plecării definitive a membrilor de familie ai fiecărui membru al oficiului consular, precum şi faptul că o persoană sau alta devine sau încetează de a mai fi un astfel de membru al familiei;
   c) despre sosirea şi plecarea definitivă a membrilor personalului particular şi, în cazurile corespunzătoare, despre încetarea serviciului lor în această calitate.
   2) Organele competente ale statului de reşedinţă eliberează gratuit, în conformitate cu legile şi regulamentele acestui stat, legitimaţii membrilor oficiului consular şi membrilor familiilor acestora, cu excepţia celor care sunt cetăţeni sau rezidenţi permanenţi ai statului de reşedinţă.
   Funcţionarul consular poate fi numai cetăţean al statului trimiţător, care nu este domiciliat permanent pe teritoriul statului de reşedinţă.
   Statul de reşedinţă poate oricînd să notifice statul trimiţător, pe cale diplomatică, că un membru al oficiului consular sau altul este “persona non grata” sau este inacceptabil, fără să fie obligat să-şi motiveze decizia. În acest caz statul trimiţător trebuie să recheme persoana corespunzătoare sau să înceteze exercitarea funcţiilor acesteia. Dacă statul trimiţător nu va îndeplini această obligaţiune în termeni rezonabili, statul de reşedinţă poate refuza să recunoască persoana în cauză ca membru al oficiului consular.
   Funcţionarul consular apără în statul de reşedinţă interesele statului trimiţător şi ale cetăţenilor săi, precum şi acordă ajutor cetăţenilor statului trimiţător.
   Funcţionarul consular contribuie la dezvoltarea relaţiilor comerciale, economice, culturale, sportive, tehnico-ştiinţifice, turistice şi altor relaţii între statul trimiţător şi statul de reşedinţă, precum şi altui mod de dezvoltare a relaţiilor de prietenie între ele, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii.
   1) Funcţionarul consular, în conformitate cu legile şi regulamentele statului trimiţător, are dreptul:
   a) să ţină evidenţa cetăţenilor statului trimiţător;
   b) să primească orice cereri referitoare la cetăţenia statului trimiţător;
   c) să întocmească acte de naştere şi de deces ale cetăţenilor statului trimiţător;
   d) să înregistreze actele de încheiere a căsătoriilor civile, cu condiţia că ambele persoane ce se căsătoresc sunt cetăţeni ai statului trimiţător;
   e) să primească şi să înregistreze informaţii şi documente privind naşterile, decesele şi căsătoriile, inclusiv documentele privind modificarea stării familiale a cetăţenilor statului trimiţător.
   2) Funcţionarul consular notifică organele competente ale statului de reşedinţă despre activitatea sa indicată în alineatele c), d) şi e) ale paragrafului 1 al prezentului articol, dacă aceasta o cer legile şi regulamentele statului de reşedinţă.
   3) Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu scutesc persoanele interesate de obligaţiunea de a respecta legile şi reglementările statului de reşedinţă.
   Funcţionarul consular are dreptul:
   a) să elibereze, să anuleze paşapoartele cetăţenilor statului trimiţător, să prelungească validitatea lor şi să facă menţiunile necesare, precum şi să elibereze cetăţenilor alte documente de călătorie;
   b) să acorde, să prelungească şi să anuleze vize de intrare în statul trimiţător şi de tranzitare a teritoriului acestuia, precum şi să facă modificările şi completările necesare.
   1) Funcţionarul consular, în conformitate cu legile şi regulamentele statului trimiţător, are dreptul:
   a) să certifice autenticitatea semnăturilor de pe documentele cetăţenilor statului trimiţător;
   b) să întocmească, să autentifice, să înregistreze şi să primească la păstrare testamentele cetăţenilor statului trimiţător;
   c) să întocmească, să înregistreze şi să autentifice tranzacţiile între cetăţenii statului trimiţător, dacă aceste tranzacţii nu contravin legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă şi în măsura în care nu se referă la stabilirea, delegarea sau încetarea drepturilor asupra averii imobile ce se află pe teritoriul statului de reşedinţă; să întocmească, să înregistreze şi să autentifice tranzacţiile între cetăţenii statului trimiţător, pe de o parte, şi cetăţenii statului de reşedinţă sau cetăţenii unui stat terţ, pe de altă parte, dacă aceste tranzacţii se referă la interesele legate în mod exclusiv de teritoriul statului trimiţător sau sunt supuse executării în acest stat cu condiţia, că aceste tranzacţii nu contravin legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă;
   d) să întocmească şi să certifice autenticitatea copiilor şi extraselor din documentele eliberate de organele statului de reşedinţă;
   e) să legalizeze documentele eliberate de organele competente ale statului trimiţător sau ale statului de reşedinţă, să traducă şi să autentifice exactitatea traducerilor;
   f) să primească şi să înregistreze cererile cetăţenilor statului trimiţător;
   g) să primească la păstrare documente, bani şi alte bunuri ale cetăţenilor statului trimiţător sau destinate acestor cetăţeni, în măsura în care aceasta nu contravine legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă;
   h) la solicitarea cetăţenilor statului trimiţător, să le elibereze actele necesare pentru folosirea lor în statul de reşedinţă sau în afara lui.
   2) Documentele întocmite, autentificate şi traduse de funcţionarul consular, în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, au în statul de reşedinţă aceeaşi valoare juridică ca şi documentele întocmite, autentificate sau traduse de organele competente ale statului de reşedinţă, cu condiţia că ele nu contravin legislaţiei statului de reşedinţă.
   Funcţionarul consular are dreptul să transmită cetăţenilor statului trimiţător acte judiciare şi extrajudiciare, să execute însărcinări judiciare, inclusiv de luare sau de asigurare a depoziţiilor de la cetăţenii statului trimiţător, necesare instanţelor judecătoreşti ale acestui stat, în conformitate cu acordurile internaţionale în vigoare sau, în lipsa acordurilor de acest gen, în orice alt mod, ce nu contravine legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă şi statului trimiţător.
   1) Organele competente ale statului de reşedinţă informează imediat funcţionarul consular, dar nu mai tîrziu de patru zile, despre arestul, reţinerea sau privarea de libertate în orice alt mod a cetăţeanului statului trimiţător în circumscripţia consulară.
   2) Funcţionarul consular are dreptul de a vizita cetăţeanul statului trimiţător care este reţinut, arestat sau privat de libertate în orice alt mod, precum şi să-i acorde asistenţă juridică. Organele competente ale statului de reşedinţă trebuie să organizeze, în termen cît mai scurt posibil, întrevederea funcţionarului consular cu cetăţeanul menţionat, dar nu mai tîrziu de trei zile de la data prezentării cererii.
   3) Organele competente ale statului de reşedinţă informează imediat cetăţeanul statului trimiţător care este arestat, reţinut sau privat de liberate în orice alt mod, despre prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol.
   4) Drepturile, indicate în prezentul articol, sunt exercitate în conformitate cu legile şi reglementările statului de reşedinţă, sub rezerva, că aceste legi şi reglementări contribuie la atingerea deplină a scopurilor realizării acestor drepturi.
   Funcţionarul consular are dreptul:
   a) să contacteze şi să viziteze cetăţenii statului trimiţător, să-i consulte şi să le acorde orice sprijin, inclusiv luarea măsurilor pentru acordarea asistenţei juridice acestora. Statul de reşedinţă nu va limita în nici un mod comunicarea cetăţenilor statului trimiţător cu funcţionarul consular şi nici accesul acestora la oficiul consular;
   b) să solicite sprijinul autorităţilor competente ale statului de reşedinţă în vederea căutării cetăţenilor statului trimiţător dispăruţi fără veste;
   c) să solicite organelor competente ale statului de reşedinţă, în conformitate cu legile şi reglementările lui, informaţii despre orice cetăţean al statului trimiţător;
   d) în caz, că un cetăţean al statului trimiţător nu-şi poate apăra drepturile şi interesele din motive întemeiate, funcţionarul consular are dreptul, fără o procură specială, să reprezinte acest cetăţean în instanţele judecătoreşti şi alte organe competente ale statului de reşedinţă sau să asigure reprezentarea lui pînă cînd această persoană îşi va desemna reprezentantul său ori îşi va asuma apărarea drepturilor şi intereselor sale.
   1) Organele competente ale statului de reşedinţă, dispunînd de informaţie, notifică funcţionarul consular despre necesitatea instituirii tutelei sau curatelei pentru un cetăţean al statului trimiţător.
   2) Funcţionarul consular are dreptul să recomande organelor competente ale statului de reşedinţă persoana pentru exercitarea funcţiilor de tutore sau curator asupra cetăţeanului statului trimiţător.
   3) Dacă instanţa de judecată sau alte organe competente ale statului de reşedinţă vor considera că persoana recomandată este, din oarecare motive, inacceptabilă în calitate de tutore sau curator, funcţionarului consular i se rezervă dreptul de a recomanda o altă candidatură.
   1) Organele competente ale statului de reşedinţă informează imediat oficiul consular despre decesul unui cetăţean al statului trimiţător şi eliberează gratuit certificatul de deces sau alte documente, care confirmă decesul.
   2) Funcţionarul consular, dacă află primul despre decesul cetăţeanului statului trimiţător în statul de reşedinţă, informează despre aceasta organele competente ale statului de reşedinţă.
   1) Organele competente ale statului de reşedinţă informează imediat funcţionarul consular despre deschiderea succesiunii, dacă decedatul este cetăţean al statului trimiţător, precum şi despre deschiderea succesiunii, indiferent de cetăţenia decedatului, dacă cetăţeanul statului trimiţător este succesor, testator sau înaintează reclamaţii referitoare la averea succesorală din alte motive, precum şi în cazurile de renunţare la averea succesorală.
   2) Organele competente ale statului de reşedinţă întreprind măsurile corespunzătoare, prevăzute de legile şi reglementările statului dat cu scopul asigurării integrităţii averii succesorale, precum şi prezintă funcţionarului consular copia testamentului, dacă acesta este întocmit, şi întreaga informaţie despre bunurile succesorale, locul aflării moştenitorilor, costul şi părţile componente ale bunurilor succesorale, inclusiv plăţile contra poliţelor de asigurare şi pentru achitarea compensaţiilor în legătură cu accidentele. Aceste organe, de asemenea, notifică despre data iniţierii procedurii succesorale sau despre stadiul la care se află ea.
   3) Funcţionarul consular are dreptul, fără procură specială, să reprezinte, personal sau prin intermediul reprezentantului său, în instanţele judecătoreşti sau alte organe competente ale statului de reşedinţă cetăţeanul statului trimiţător care are dreptul asupra averii succesorale sau pretinde la dreptul asupra averii succesorale, deschise, spre succesiune în statul de reşedinţă, dacă aşa o persoană lipseşte sau nu şi-a desemnat reprezentantul său.
   4) Funcţionarul consular are dreptul, în măsura în care aceasta nu contravine legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă, să insiste asupra următoarelor:
    a) păstrarea averii succesorale, aplicarea şi desfacerea sigiliilor, întreprinderea de măsuri în scopul păstrării averii succesorale, inclusiv desemnarea unui administrator al averii succesorale, precum şi personal să ia parte la aceste acţiuni;
   b) vînzarea averii succesorale sau a unei părţi din aceasta, precum şi a fi informat despre data preconizată a vînzării, pentru a avea posibilitatea de a participa la aceasta.
   5) După finalizarea procedurii succesorale sau a altor acţiuni oficiale, organele competente ale statului de reşedinţă notifică imediat despre aceasta funcţionarul consular şi, după achitarea datoriilor, impozitelor şi încasărilor, în decurs de trei luni transmit acestuia averea succesorală sau părţile componente ale acestei averi, destinate pentru persoanele care sunt reprezentate de către funcţionarul consular.
   6) Funcţionarul consular poate primi de la instanţa judecătorească sau alte organe competente părţile din averea succesorală sau testamentară în expresie bănească destinate cetăţenilor statului trimiţător care nu domiciliază permanent în statul de reşedinţă, în legătură cu restituiri, pensii, compensaţii şi sume neplătite la timp care i se cuvin în baza poliţelor de asigurare, în scopul transmiterii acestor bani persoanelor menţionate.
   7) Dacă un cetăţean al statului trimiţător, care nu domiciliază permanent în statul de reşedinţă, decedează în timpul aflării sale în acest stat, averea lui personală, mijloacele băneşti şi documentele se păstrează de către organele competente ale statului de reşedinţă, se transmit ulterior fără o procedură specială funcţionarului consular, cu condiţia că în statul de reşedinţă lipseşte persoana ce înaintează reclamaţii referitor la documente, mijloacele băneşti şi averea personală a decedatului. Funcţionarul consular achită datoriile suportate de decedat în timpul aflării lui în statul de reşedinţă în mărime de pînă la costul sumelor transmise şi averii personale.
   8) Transmiterea averii şi mijloacelor băneşti în statul trimiţător conform prevederilor paragrafelor 5), 6) şi 7) ale prezentului articol, poate fi efectuată numai prin respectarea strictă a legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă.
   1) Funcţionarul consular are dreptul, în circumscripţia sa consulară, să acorde orice ajutor navei statului trimiţător, care se află în port sau în locul de ancorare în afara portului, în marea teritorială sau în apele interioare ale statului de reşedinţă, precum şi comandantului şi membrilor echipajului navei, inclusiv:
   a) să facă vizite la bordul navei statului trimiţător imediat după controlul la intrarea navei în port, să chestioneze pe comandant referitor la încărcătură, circumstanţele navigaţiei, precum şi comandantul şi membrii echipajului navei pot să comunice cu funcţionarul consular din moment ce navei i se va permite să comunice liber cu litoralul;
   b) fără a leza drepturile autorităţilor competente ale statului de reşedinţă, să cerceteze toate accidentele ce au avut loc în timpul navigaţiei sau în timpul aflării ei în acest stat şi să verifice documentele referitoare la navă, să interogheze comandantul, membrii echipajului sau pasagerii, să primească informaţii referitoare la navigaţie şi locul de destinaţie a navei, iar în caz de necesitate să întreprindă măsuri, ce ar contribui la intrarea, ieşirea şi aflarea navei în port;
   c) fără a leza drepturile autorităţilor competente ale statului de reşedinţă, să soluţioneze, în conformitate cu legile şi reglementările statului trimiţător, litigiile dintre comandant şi membrii echipajului, inclusiv litigiile vizînd salariul şi contractul de muncă;
   d) în caz de necesitate, să întreprindă măsuri corespunzătoare referitoare la asigurarea asistenţei medicale sau repatrierea comandantului, membrilor echipajului sau pasagerilor;
   e) să primească, să verifice, să elibereze, să autentifice şi să legalizeze documente referitoare la navă şi încărcătura ei, în conformitate cu legile şi reglementările statului trimiţător;
   f) în caz de modificare a dreptului de proprietate asupra navei, să elibereze certificat provizoriu care va permite acestei nave să navigheze sub pavilionul statului trimiţător spre alt stat.
   2) Funcţionarul consular poate solicita sprijinul autorităţilor competente ale statului de reşedinţă în timpul exercitării funcţiilor sale prevăzute de dispoziţiile prezentului articol, precum şi să întreprindă orice alte acţiuni prevăzute de legile şi reglementările statului trimiţător referitor la navigaţie, cu condiţia că aceste acţiuni nu vor contraveni legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă.
   1) În caz, dacă instanţele judecătoreşti sau alte organe competente ale statului de reşedinţă intenţionează să ia măsuri coercitive împotriva navei statului trimiţător sau să efectueze anchetarea la bordul navei, ele, în prealabil, vor înştiinţa oficiul consular, astfel încît funcţionarul consular sau reprezentantul său să fie prezent la îndeplinirea acestor acţiuni.
   Dacă, în caz de urgenţă, din insuficienţă de timp nu este posibilă notificarea prealabilă a oficiului consular, organele competente ale statului de reşedinţă informează oficiul consular imediat după acţiunile întreprinse şi, la solicitarea funcţionarului consular, în termenul cel mai scurt îi prezintă în scris informaţia deplină referitoare la aceste acţiuni.
   2) Prevederile paragrafului 1) al prezentului articol se referă, de asemenea, la cazurile cînd comandantul navei sau unul din membrii echipajului trebuie să fie interogat pe litoral de către organele competente ale statului de reşedinţă.
   3) Dispoziţiile paragrafelor 1) şi 2) ale prezentului articol nu se aplică la controlul obişnuit de frontieră, vamal şi sanitar, efectuat de organele competente ale statului de reşedinţă, precum şi la măsurile întreprinse de acestea în scopul asigurării securităţii navigaţiei sau prevenirii poluării apelor.
   4) Cu excepţia cazurilor cînd acestea au loc la solicitarea sau cu consimţămîntul funcţionarului consular sau comandantului navei, instanţele judecătoreşti şi alte organe competente ale statului de reşedinţă nu pot interveni în afacerile interne ale navei statului trimiţător dacă nu sunt încălcate securitatea şi ordinea publică din statul de reşedinţă.
   1) În caz dacă nava statului trimiţător a suferit un naufragiu, este avariată sau s-a împotmolit, este aruncată pe mal sau a fost afectată în alt mod în apele interioare sau în marea teritorială a statului de reşedinţă, sau dacă un oarecare obiect, care se prezintă drept parte componentă a mărfii de pe această navă, care este proprietate a cetăţeanului statului trimiţător, a fost deteriorat în urma naufragierii navei şi este găsit pe litoral ori în apropiere de coasta statului de reşedinţă, sau este transmis în portul statului dat, organele competente ale statului de reşedinţă notifică imediat oficiul consular.
   2) În cazurile prevăzute în paragraful 1) al prezentului articol, organele competente ale statului de reşedinţă întreprind toate măsurile posibile pentru salvarea şi paza navei, pasagerilor, echipajului, echipamentului navei, încărcăturii lui, alimentelor ei şi altor obiecte aflate pe navă, precum şi în scopul prevenirii încălcării dreptului de proprietate. Aceasta se referă şi la obiectele ce aparţin navei sau la o parte componentă a mărfii de pe această navă care s-au separat de navă. Despre măsurile întreprinse organele competente ale statului de reşedinţă notifică imediat oficiul consular.
   3) Funcţionarul consular are dreptul să acorde orice asistenţă navei avariate, pasagerilor, comandantului şi membrilor echipajului sau să solicite sprijinul în acest scop organelor competente ale statului de reşedinţă.
   4) Dacă o navă avariată a statului trimiţător sau o parte a echipamentului sau încărcăturii acesteia, sau un oarecare alt obiect ce aparţine navei date, vor fi găsite pe litoral ori în apropiere de coasta statului de reşedinţă, ori vor fi transmise în portul acestui stat, iar comandantul, proprietarul navei, reprezentantul companiei de navigaţie ori agentul de asigurare nu pot lua măsuri pentru păstrarea acestor bunuri ori să le administreze, autorităţile competente ale statului de reşedinţă, în termen cît mai scurt posibil, informează despre aceasta oficiul consular. În cazul dat funcţionarul consular are dreptul să efectueze aşa acţiuni pe care le-ar întreprinde însuşi proprietarul pentru a conserva şi a administra nava avariată şi proprietatea separată de ea.
   5) Dacă nava statului trimiţător, care a fost avariată, precum şi încărcătura ei, utilajul şi alimentele ei n-au fost destinate vînzării sau utilizării în statul de reşedinţă, acestea nu sunt supuse taxelor vamale, impozitelor şi altor încasări.
   Prevederile articolelor 19-21 ale prezentei Convenţii se aplică respectiv şi aeronavelor statului trimiţător, cu condiţia că aplicarea lor nu contravine altor acorduri internaţionale în domeniul aeronavigaţiei civile, părţi ale cărora sunt Părţile Contractante.
   Funcţionarul consular are dreptul să exercite funcţiile consulare, prevăzute în capitolul prezent al Convenţiei, în limitele circumscripţiei consulare.
   Funcţionarul consular, cu acordul statului de reşedinţă, poate exercita şi alte funcţii oficiale, dacă acestea nu contravin legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă. Cu acordul statului de reşedinţă, funcţionarul consular poate exercita funcţii consulare şi în afara limitelor circumscripţiei consulare.
   În exercitarea funcţiilor sale, funcţionarul consular se poate adresa organelor competente din circumscripţia consulară, precum şi organelor centrale ale statului de reşedinţă, în măsura în care aceasta se permite de legile, reglementările şi uzanţele statului de reşedinţă.
   Statul trimiţător poate, după notificarea statelor interesate şi în cazul cînd nici unul din ele nu se opune în mod expres acestui lucru, să pună în sarcina oficiului consular exercitarea funcţiilor consulare în statul terţ.
   După notificarea respectivă a statului de reşedinţă, oficiul consular al statului trimiţător poate exercita funcţii consulare în statul de reşedinţă în numele unui stat terţ, în cazul cînd statul de reşedinţă nu se opune.
   1) Statul de reşedinţă acordă toate posibilităţile pentru exercitarea efectivă de către oficiul consular a funcţiilor sale.
   2) Statul de reşedinţă va trata membrii oficiului consular cu respectul cuvenit şi va lua toate măsurile necesare pentru asigurarea exercitării funcţiilor acestora şi posibilitatea de a profita de privilegiile şi imunităţile prevăzute de prezenta Convenţie.
   1) Statul trimiţător sau reprezentantul său, în conformitate cu legile şi reglementările statului de reşedinţă, au dreptul să achiziţioneze în proprietate, să închirieze, să construiască sau să amenajeze, să primească pentru necesităţile oficiului consular sau ca spaţiu locativ pentru membrii oficiului consular, clădiri sau părţi din clădiri şi terenurile ce le deservesc, exceptînd spaţiul locativ al membrilor oficiului consular, care sunt cetăţeni ai statului de reşedinţă sau au domiciliu permanent în acest stat.
   2) Statul de reşedinţă acordă sprijin statului trimiţător pentru obţinerea localurilor consulare, conform dispoziţiilor paragrafului 1) al prezentului articol şi, în caz de necesitate, acordă sprijin statului trimiţător la dobîndirea locuinţelor corespunzătoare pentru membrii oficiului consular.
   3) Dispoziţiile paragrafului 1) al prezentului articol nu scutesc statul trimiţător de obligaţiunile privind respectarea legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă privind construcţia, amenajarea oraşului şi ocrotirea monumentelor de cultură, aplicate în zona unde se află ori vor fi situate clădirile sau părţi din clădiri.
   1) Statul trimiţător are dreptul să amplaseze pe clădirea oficiului consular stema sa de stat şi scutul cu denumirea oficiului consular în limba statului trimiţător şi în limba statului de reşedinţă.
   2) Statul trimiţător are dreptul să arboreze drapelul său de stat (naţional) pe clădirea oficiului consular, reşedinţa şefului oficiului consular şi mijloacele de transport cînd ele sunt folosite de acesta în interes de serviciu.
   1) Localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular sunt inviolabile. Autorităţile statului de reşedinţă nu pot pătrunde în localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular fără consimţămîntul la aceasta al şefului oficiului consular ori al şefului reprezentanţei diplomatice a statului trimiţător în statul de reşedinţă sau al persoanei, desemnate de unul dintre aceştia.
   2) Statul de reşedinţă este obligat în mod special să întreprindă toate măsurile necesare pentru protejarea localurilor consulare împotriva oricărei imixtiuni sau pricinuiri de pagubă, precum şi pentru prevenirea oricărei tulburări a liniştii oficiului consular sau jigniri a demnităţii acestuia.
   3) Localurile consulare, mobilierul lor, întreg patrimoniul oficiului consular, precum şi mijloacele de transport ale acestuia se bucură de imunitate de orice forme de rechizite în scopuri de apărare naţională sau de utilitate publică. În cazul cînd o expropriere ar fi necesară în aceste scopuri, vor fi luate toate măsurile corespunzătoare pentru a evita împiedicarea exercitării funcţiilor consulare, şi statului trimiţător i se va vărsa o compensaţie adecvată şi efectivă.
   Arhivele consulare şi documentele sunt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar afla.
   Sub rezerva legilor şi reglementărilor sale referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate naţională, statul de reşedinţă trebuie să asigure libertatea de deplasare şi de circulaţie pe teritoriul său a tuturor membrilor oficiului consular.
   1) Statul de reşedinţă permite şi protejează libertatea de comunicare a oficiului consular pentru toate scopurile oficiale. În comunicările cu guvernul, cu reprezentanţele diplomatice, precum şi cu alte oficii consulare ale statului trimiţător, oriunde s-ar afla ele, oficiul consular poate folosi toate mijloacele de comunicare adecvate, inclusiv mesajele în cod sau cifrate, curierii diplomatici sau consulari, valiza diplomatică sau consulară. La folosirea mijloacelor obişnuite de comunicare, faţă de oficiul consular se aplică aceleaşi tarife ca şi faţă de reprezentanţa diplomatică. Oficiul consular poate instala şi utiliza un post de radioemisie numai cu acordul statului de reşedinţă.
   2) Corespondenţa oficială a oficiului consular este inviolabilă. Prin expresia corespondenţa oficială se înţelege întreaga corespondenţă referitoare la oficiul consular şi la funcţiile sale.
   3) Valiza consulară nu poate fi deschisă sau reţinută. Coletele ce constituie valiza consulară trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului ei şi pot conţine numai corespondenţă oficială, precum şi documente sau obiecte, destinate exclusiv uzului oficial de către oficiul consular.
   4) Curier consular poate fi numai un cetăţean al statului trimiţător, care nu domiciliază permanent în statul de reşedinţă. Curierul consular trebuie să aibă asupra sa un document oficial în care se indică statutul lui şi numărul de colete care constituie valiza consulară. Curierul consular, aflîndu-se pe teritoriul statului de reşedinţă, se bucură de aceleaşi drepturi, privilegii şi imunităţi ca şi curierul diplomatic.
   5) Statul trimiţător, reprezentanţele lui diplomatice şi oficiile lui consulare pot desemna curieri consulari “ad-hoc”. În acest caz, prevederile paragrafului 4) din prezentul articol sunt, de asemenea, aplicabile, sub rezerva că imunităţile care sunt menţionate în el vor înceta să se aplice din momentul în care acest curier va remite destinatarului valiza consulară pe care o are în grijă.
   6) Valiza consulară poate fi încredinţată comandantului unei nave sau al unei aeronave ale statului trimiţător. Acest comandant trebuie să dispună de un document oficial care să indice numărul de colete ce constituie valiza consulară, dar el nu este considerat curier consular. Printr-un aranjament cu autorităţile respective ale statului de reşedinţă, funcţionarul consular în mod direct şi liber poate primi şi transmite personal valiza consulară comandantului aeronavei sau navei.
   1) Oficiul consular de pe teritoriul statului de reşedinţă poate percepe, pentru prestarea serviciilor consulare, taxe şi încasări prevăzute de legile şi reglementările statului trimiţător.
   Taxele şi încasările, prevăzute în paragraful 1) al prezentului articol, se scutesc în statul de reşedinţă de orice impozite, încasări şi taxe.
   2) Sumele percepute cu titlu de încasări, prevăzute în paragraful 1) al prezentului articol şi chitanţele aferente lor, sunt exonerate de orice încasări şi taxe în statul de reşedinţă.
   Funcţionarii consulari se bucură de inviolabilitate personală. Ei nu pot fi supuşi arestării sau reţinerii sub orice formă. Statul de reşedinţă este obligat să întreprindă măsurile corespunzătoare pentru prevenirea oricăror atingeri aduse personalităţii, libertăţii şi demnităţii acestora.
   1) Funcţionarii consulari se bucură de imunitate de jurisdicţie penală, civilă şi administrativă a statului de reşedinţă, cu excepţia următoarelor acţiuni civile:
   a) care rezultă dintr-un contract, încheiat de funcţionarul consular, conform căruia el nu acţionează direct sau implicit în numele statului trimiţător;
   b) intentate de un terţ pentru o pagubă, rezultînd dintr-un accident cauzat în statul de reşedinţă de un vehicul, navă sau aeronavă;
   c) referitoare la un imobil particular situat pe teritoriul statului de reşedinţă, numai dacă ei nu-l posedă în numele statului trimiţător pentru scopurile consulare;
   d) referitoare la o succesiune, cînd aceştia acţionează în calitate de executor al testamentului, tutore al bunurilor succesorale, moştenitor, succesor sau legatar ca persoane particulare;
   e) referitoare la orice activitate profesională sau comercială desfăşurată în statul de reşedinţă în afara funcţiilor lor oficiale.
   2) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu sunt supuşi jurisdicţiei penale, civile şi administrative a statului de reşedinţă în ceea ce priveşte activitatea lor de serviciu, cu excepţia acţiunilor civile, expuse în paragraful 1) al prezentului articol.
   1) Funcţionarul consular nu este obligat să depună ca martor.
   2) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu pot fi chemaţi să depună ca martori în procesele judiciare sau administrative în statul de reşedinţă. În afara cazurilor prevăzute în paragraful 3) al prezentului articol, ei nu pot refuza să depună ca martori.
   3) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu pot fi obligaţi să depună mărturii pe problemele legate de îndeplinirea funcţiilor lor sau să prezinte corespondenţa oficială ori documente referitoare la această activitate. Ei au, de asemenea, dreptul să refuze a depune mărturii în calitate de experţi asupra legislaţiei statului trimiţător.
   4) Autorităţile statului de reşedinţă, care solicită mărturia unui angajat consular sau a unui membru al personalului de serviciu, trebuie să evite a-l împiedica în exercitarea funcţiilor sale de serviciu. Aceste autorităţi pot, atunci cînd este posibil, să obţină aceste mărturii la domiciliul acestei persoane, în sediul oficiului consular sau să accepte o declaraţie scrisă din partea lui.
   Statul de reşedinţă este obligat să scutească membrii oficiului consular de orice fel de prestaţii personale şi publice indiferent de caracterul lor, precum şi de obligaţiuni militare în formă de rechiziţii, contribuţii şi încartiruiri de militari în locuinţele lor. Ei sunt eliberaţi de orice obligaţiuni prevăzute de legile şi reglementările statului de reşedinţă cu privire la înregistrarea cetăţenilor străini, permisele de şedere şi de lucru pentru cetăţeni, permisele de şedere şi lucru privind exercitarea unor lucrări în folosul statului de reşedinţă şi de alte cerinţe similare prevăzute de legile şi reglementările statului de reşedinţă referitor la cetăţenii străini.
   1) Statul de reşedinţă scuteşte de toate impozitele şi taxele de stat, regionale şi municipale:
   a) localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular, proprietar sau arendaş al cărora este statul trimiţător sau orice persoană care acţionează în numele acestuia, precum şi tranzacţiile şi alte acte referitoare la achiziţionarea proprietăţii sau închirierea acestui patrimoniu imobiliar;
   b) bunurile mobile şi mijloacele de transport, dobîndite de către oficiul consular pentru scopuri oficiale, precum şi achiziţia, posesia ori întreţinerea acestora.
   2) Prevederile paragrafului 1) al prezentului articol nu se aplică referitor la:
   a) impozitele şi taxele, percepute ca remunerare pentru serviciile speciale concrete;
   b) impozitele şi taxele, percepute potrivit legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă de la o persoană, care încheie un contract cu statul trimiţător sau reprezentantul acestuia.
   1) Membrii oficiului consular sunt scutiţi de toate impozitele şi taxele personale, reale, de stat, regionale şi municipale, cu excepţia:
   a) impozitelor indirecte, care în mod normal sunt încorporate în preţul mărfurilor şi serviciilor;
   b) impozitelor şi taxelor asupra imobilului privat aflat pe teritoriul statului de reşedinţă, sub rezerva dispoziţiei prevăzute de articolul 39 al prezentei Convenţii;
   c) impozitelor asupra averii succesorale sau impozitelor asupra transmiterii proprietăţii percepute de către statul de reşedinţă sub rezerva dispoziţiilor alineatului b) al articolului 44 al prezentei Convenţii;
   d) impozitelor şi taxelor asupra veniturilor particulare, inclusiv veniturilor pe capital, izvoarele cărora se află în statul de reşedinţă, şi a impozitelor asupra investiţiilor capitale în întreprinderile comerciale sau financiare în statul de reşedinţă;
   e) impozitelor şi taxelor percepute pentru prestarea anumitor servicii;
   f) taxelor de înregistrare, judiciare, de grefă, de ipotecă şi de timbru sub rezerva dispoziţiilor articolului 39 al prezentei Convenţii.
   2) Membrii oficiului consular, care angajează persoane, salariile cărora nu sunt scutite de impozitul pe venit în statul de reşedinţă, respectă obligaţiile pe care legile şi reglementările acestui stat le impun în materie de percepere a impozitului pe venit celor care angajează.
   1) Statul de reşedinţă, în conformitate cu legile şi reglementările sale, permite intrarea şi scuteşte de toate taxele vamale, încasări şi alte impuneri similare, cu excepţia taxelor plătite pentru înmagazinaj, transport şi alte servicii similare:
   a) obiectele destinate folosinţei oficiale a oficiului consular, inclusiv mijloacele lui de transport;
   b) obiectele de uz personal ale funcţionarilor consulari, inclusiv obiectele importate cu ocazia primei instalări.
   Obiectele de consum nu trebuie să depăşească cantităţile necesare pentru folosirea lor nemijlocită de către persoana respectivă;
   c) obiectele de uz personal inclusiv obiectele importate cu ocazia primei instalări a angajaţilor consulari şi membrilor personalului de serviciu.
   2) Bagajul personal al funcţionarului consular se scuteşte de control vamal. Aceasta poate fi controlat numai dacă există motive serioase să se creadă, că el conţine alte obiecte, decît cele menţionate la alineatul b) al paragrafului 1) al prezentului articol, ori obiecte, importul şi exportul cărora este interzis de legile şi reglementările statului de reşedinţă, ori obiecte care sunt supuse legilor şi reglementărilor privind carantina.
   Controlul în acest caz se va efectua în prezenţa funcţionarului consular în cauză ori a reprezentantului său.
   1) Membrii de familie ai funcţionarilor consulari, angajaţilor consulari şi membrilor personalului de serviciu se bucură de aceleaşi privilegii şi imunităţi ca şi funcţionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, cu excepţia cazurilor prevăzute de paragraful 2) al articolului 43 al prezentei Convenţii.
   1) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu se bucură de privilegii şi imunităţi, dacă ei sunt cetăţeni ai statului de reşedinţă sau au domiciliul permanent în acest stat, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 3) al articolului 37 al prezentei Convenţii.
   2) Membrii familiilor membrilor oficiului consular, care sunt cetăţeni ai statului de reşedinţă sau îşi au domiciliul permanent în acest stat, nu beneficiază de privilegii şi imunităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 3) al articolului 37 al prezentei Convenţii.
   3) Membrii personalului particular nu beneficiază de privilegiile şi imunităţile, prevăzute de dispoziţiile prezentei Convenţii, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 3) al articolului 37 al prezentei Convenţii.
   În cazul decesului unui membru al oficiului consular sau al unui membru al familiei acestuia, statul de reşedinţă:
   a) permite exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia averii care a fost dobîndită în statul de reşedinţă şi care face obiectul unei prohibiţii la export la momentul decesului persoanei menţionate;
   b) nu percepe nici un fel de impozite şi taxe de stat, regionale sau municipale asupra averii succesorale sau asupra succesiunii bunurilor mobile, care se află în statul de reşedinţă datorită exclusiv prezenţei în acest stat a defunctului în calitate de membru al oficiului consular sau de membru al familiei acestuia.
   1) Orice membru al oficiului consular beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute de prezenta Convenţie, din momentul intrării lui pe teritoriul statului de reşedinţă pentru a ajunge la locul de destinaţie, sau, dacă el se află deja pe acest teritoriu, din momentul intrării sale în funcţie la oficiul consular.
   2) Membrii de familie ai membrilor oficiului consular, precum şi membrii personalului lui particular beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute de prezenta Convenţie, din momentul cînd membrului oficiului consular îi sunt acordate privilegiile şi imunităţile prevăzute de paragraful 1) al prezentului articol sau din momentul cînd acesta a intrat pe teritoriul statului de reşedinţă, ori din momentul, cînd ei au devenit membri ai familiei lui sau membri ai personalului lui particular în dependenţă de aceea ce a avut loc mai tîrziu.
   3) Cînd funcţiile unui membri al oficiului consular încetează, privilegiile şi imunităţile sale şi cele ale membrilor săi de familie sau membrilor personalului său particular încetează de obicei din momentul cînd persoana în cauză părăseşte statul de reşedinţă ori în momentul expirării unui termen rezonabil acordat ca să poată părăsi acest stat, în dependenţă de faptul care dintre aceste momente va surveni mai devreme, însă pînă în acest moment ele continuă să acţioneze. În ceea ce priveşte persoanele indicate la paragraful 2) al prezentului articol, privilegiile şi imunităţile iau sfîrşit în momentul în care încetează a mai fi membri ai familiei membrului oficiului consular sau încetează a mai fi membri ai personalului lui particular, totuşi, cu rezerva că, dacă aceste persoane intenţionează să părăsească teritoriul statului de reşedinţă într-o perioadă rezonabilă de timp, privilegiile şi imunităţile lor subsistă pînă în momentul plecării lor.
   4) În caz de deces al unui membru al oficiului consular, membrii familiei acestuia vor continua să beneficieze de privilegiile şi imunităţile acordate lor, pînă în momentul părăsirii statului de reşedinţă ori pînă la expirarea unei perioade rezonabile de timp acordată pentru părăsirea statului de reşedinţă, în dependenţă de faptul care dintre aceste momente va surveni mai devreme.
   1) Statul trimiţător poate renunţa la privilegiile şi imunităţile indicate la articolele 35, 36 şi 37 ale prezentei Convenţii de care beneficiază membrul oficiului consular.
   2) Cu excepţia cazului prevăzut de paragraful 3) al prezentului articol, renunţarea, în toate cazurile, trebuie să fie expresă şi comunicată în scris statului de reşedinţă.
   3) Iniţierea unei proceduri judiciare de către un membru al oficiului consular, într-o problemă în care s-ar putea bucura de imunitatea de jurisdicţie, potrivit articolului 36 al prezentei Convenţii, face imposibilă invocarea de către acesta a imunităţii de jurisdicţie în cazul unei acţiuni recovenţionale faţă de acţiunea principală.
   4) Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilă sau administrativă nu implică renunţarea la imunitate privind executarea hotărîrii judiciare pentru care este necesară o notificare în scris distinctă.
   1) Toate persoanele care beneficiază, conform prevederilor prezentei Convenţii, de privilegii şi imunităţi, au obligaţia, fără a aduce atingere privilegiilor şi imunităţilor lor, să respecte legile şi reglementările statului de reşedinţă, inclusiv legile şi reglementările referitoare la circulaţia rutieră. Ele au, de asemenea, obligaţia să nu se amestece în afacerile interne ale statului de reşedinţă.
   2) Localurile consulare nu pot fi folosite în scopuri incompatibile cu îndeplinirea funcţiilor consulare.
   3) Oficiul consular, membrii oficiului consular şi membrii lor de familie au obligaţia să respecte legile şi reglementările statului de reşedinţă privind asigurarea mijloacelor de transport.
   1) Reglementările prezentei Convenţii se extind, de asemenea, în aceeaşi măsură în care reiese din context, în cazul exercitării funcţiilor consulare de către reprezentanţa diplomatică.
   2) Numele şi prenumele membrilor reprezentanţei diplomatice, însărcinaţi cu funcţii consulare, se notifică Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă sau organului indicat de acest minister.
   3) În timpul exercitării funcţiilor consulare reprezentanţa diplomatică este în drept să se adreseze:
   a) autorităţilor locale din circumscripţia consulară;
   b) autorităţilor centrale ale statului de reşedinţă, dacă aceasta nu contravine legilor, reglementărilor şi uzanţelor statului de reşedinţă sau acordurilor internaţionale corespunzătoare.
   4) Privilegiile şi imunităţile membrilor reprezentanţei diplomatice, indicate la paragraful 2) al prezentului articol, vor continua să fie reglementate de normele de drept internaţional privind relaţiile diplomatice.
   1) Prezenta Convenţie va fi supusă ratificării şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la efectuarea schimbului instrumentelor de ratificare.
   2) Prezenta Convenţie se încheie pe un termen nedeterminat.
   Oricare dintre Părţile Contractante poate să o denunţe, notificînd în scris despre aceasta pe cale diplomatică cealaltă Parte Contractantă. În acest caz acţiunea prezentei Convenţii încetează după expirarea a şase luni de la data notificării intenţiei de denunţare.
   3) De la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii în relaţiile dintre Republica Moldova şi Republica Bulgaria îşi încetează acţiunea Convenţia Consulară dintre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica Populară Bulgaria, semnată la Moscova la 6 mai 1971.
   Întocmită la Sofia, la 17 aprilie 1996, în două exemplare, fiecare în limbile moldovenească şi bulgară, ambele texte fiind egal autentice.