________________________
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993

    Statele părţi la prezenta Convenţie,
    Amintind că, dintr-o epocă îndepărtată, între popoare s-au stabilit relaţii consulare,
    Conştiente de scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite privind egalitatea suverană a statelor, menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale şi dezvoltarea relaţiillor amicale între naţiuni,
    Ţinând seama de faptul că Conferinţa Naţiunilor Unite asupra relaţiilor şi imunităţilor diplomatice a adoptat Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice care a fost deschisă pentru semnare la 18 aprilie 1961,
    Convinse că o convenţie internaţională asupra relaţiilor, privilegiilor şi imunităţilor consulare va contribui, de asemenea, la favorizarea relaţiilor de prietenie între ţări, indiferent de diversitatea regimurilor lor constituţionale şi sociale,
    Convinse că aceste privilegii şi imunităţi au ca scop nu favorizarea unor persoane, ci asigurarea îndeplinirii eficiente a funcţiilor lor de către organele consulare, în numele statelor lor,
    Afirmând că regulile dreptului internaţional cutumiar vor continua să reglementeze problemele care n-au fost prevăzute în mod expres în dispoziţiile prezentei convenţii,
    Au convenit asupra celor ce urmează:
    1.În prezenta Convenţie, expresiile următoare se înţeleg aşa cum se precizează mai jos:
    a) prin expresia “post consular” se înţelege orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consulară;
    b) prin expresia “circumscripţie consulară” se înţelege teritoriul atribuit unui post consular pentru exercitarea funcţiilor consulare;
    c) prin expresia “şef de post consular” se înţelege persoana însărcinată să acţioneze în această calitate;
    d) prin expresia “funcţionar consular” se înţelege orice persoană, inclusiv şeful de post consular, însărcinată în această calitate cu exercitarea funcţiilor consulare;
    e) prin expresia “angajat consular” se înţelege orice persoană angajată în serviciile administrative sau tehnice ale unui post consular;
    f) prin expresia “membru al personalului de serviciu” se înţelege orice persoană afectată serviciului casnic al unui post consular;
    g) prin expresia “membrii postului” se înţelege funcţionarii consular consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu;
    h) prin expresia “membrii personalului consular se înţelege funcţionarii consulari, cu excepţia şefului postului consular, angajaţii consulari şi membru personalului de serviciu;
    i) prin expresia “membru al personalului particular” se înţelege o persoană folosită în mod exclusiv în serviciul particular al unui membru al postului consular;
    j) prin expresia “localuri consulare” se înţelege clădirile sau părţile de clădiri şi terenul aferent, care, indiferent în a cărui proprietate se află, sunt folosite exclusiv pentru postul consular;
    k) expresia “arhive, consulare” cuprinde toate hârtiile, documentele, corespondenţa, cărţile, filmele, benzile de magnetofon şi registrele postului consular, precum şi materialul de cifru, fişierele şi mobilierul destinate să le protejeze şi să le păstreze.
    2. Există două categorii de funcţionari consulari: funcţionari consulari de carieră şi funcţionari consulari onorifici. Dispoziţiile capitolului II al prezentei Convenţii se aplică posturilor consulare conduse de funcţionari consulari de carieră; dispoziţiile capitolului III al prezentei Convenţii se aplică posturilor consulare conduse de funcţionari consulari onorifici.
    3. Situaţia specială a membrilor consulatului care sunt cetăţeni sau rezidenţi permanenţi ai statului de reşedinţă este reglementată de art. 71 al prezentei Convenţii.
    1. Stabilirea relaţiilor consulare între state se face prin consimţământ reciproc.
    2. Consimţământul dat pentru stabilirea de relaţii diplomatice între două state implică, dacă nu există o indicaţie contrară, consimţământul pentru stabilirea de relaţii consulare.
    3. Ruperea relaţiilor diplomatice nu atrage după sine ipso facto ruperea relaţiilor consulare.
    Funcţiile consulare sunt exercitate de către posturile consulare. Ele sunt exercitate, de asemenea, de misiunile diplomatice, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii.
    1. Un post consular nu poate fi înfiinţat pe teritoriul statului de reşedinţă decât cu consimţământul acestui stat.
    2. Sediul postului consular, rangul şi circumscripţia sa sunt stabilite de către statul trimiţător şi supuse aprobării statului de reşedinţă.
    3. Statul trimiţător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular, rangului sau circumscripţiei sale consulare decât cu consimţământul statului de reşedinţă.
    4. Consimţământul statului de reşedinţă se cere, de asemenea, dacă un consulat-general sau un consulat vrea să deschidă un viceconsulat sau o agenţie consulară într-o altă localitate decât aceea în care este stabilit el însuşi.
    5. Consimţământul expres şi prealabil al statului de reşedinţă se cere, de asemenea, pentru deschiderea unui birou, făcând parte dintr-un consulat existent, în afara sediului acestuia.
    Funcţiile consulare constau în:
    a) a proteja în statul de reşedinţă interesele statului trimiţător şi ale cetăţenilor săi, persoane fizice sau juridice, în limitele admise de dreptul internaţional;
    b) a favoriza dezvoltarea relaţiilor comerciale, economice, culturale şi ştiinţifice între statul trimiţător şi statul de reşedinţă şi a promova în orice alt mod relaţii amicale între ele în cadrul dispoziţiilor prezentei Convenţii;
    c) a se informa, prin toate mijloacele licite, despre condiţiile şi evoluţia vieţii comerciale, economice, culturale şi ştiinţifice a statului de reşedinţă, a face rapoarte în această privinţă către guvernul statului trimiţător şi a da informaţii persoanelor interesate;
    d) a elibera paşapoarte şi documente de călătorie cetăţenilor statului trimiţător, precum şi vize şi alte documente corespunzătoare persoanelor care doresc să meargă în statul trimiţător;
    e) a acorda ajutor şi asistenţă cetăţenilor, persoane fizice şi juridice, ai statului trimiţător;
    f) a acţiona în calitate de notar şi de ofiţer de stare civilă şi a exercita funcţii similare, ca şi unele funcţii de ordin administrativ, în măsura în care legile şi regulamentele statului nu se opun la aceasta;
    g) a apăra interesele cetăţenilor statului trimiţător, persoane fizice sau juridice, în succesiunile de pe teritoriul statului de reşedinţă, în conformitate cu legile şi regulamentele statului de reşedinţă;
    h) a apăra, în limitele fixate de legile şi regulamentele stalului de reşedinţă, interesele minorilor şi incapabililor, cetăţeni ai statului trimiţător, mai ales atunci când este cerută instituirea unei tutele sau curatele cu privire la ei;
    i) sub rezerva practicilor şi procedurilor în vigoare în statul de reşedinţă, a reprezenta pe cetăţenii statului trimiţător sau a lua măsuri în scopul asigurării reprezentării lor adecvate în faţa tribunalelor sau a altor autorităţi ale statului de reşedinţă pentru a cere, în conformitate cu legile şi regulamentele statului de reşedinţă, adoptare de măsuri provizorii în vederea apărării drepturilor şi intereselor acestor cetăţeni atunci când, datorită absenţei lor sau din orice altă cauză, ei nu-şi pot apăra în timp util drepturile şi interesele;
    j) a transmite acte judiciare şi extrajudiciare sau a efectua comisii rogatorii în conformitate cu acordurile internaţionale în vigoare sau, în lipsa unor asemenea acorduri, în orice mod compatibil cu legile şi regulamentele statului de reşedinţă;
    k) a exercita drepturile de control şi de inspecţie prevăzute de legile şi regulamentele statului trimiţător asupra navelor maritime şi a navelor fluviale având naţionalitatea statului trimiţător şi asupra aeronavelor înmatriculate în acest stat, ca şi asupra echipajelor lor;
    1) a acorda asistenţă navelor şi aeronavelor menţionate în alineatul k) din prezentul articol, precum şi echipajelor lor, a primi declaraţiile asupra curselor acestor nave, a examina şi a viza documentele de bord şi, fără a prejudicia prerogativele autorităţilor statului de reşedinţa, a face anchete privind incidentele survenite în cursul călătoriei şi a reglementa, în măsura în care legile şi regulamentele statului trimiţător autoriză aceasta, divergenţele de orice natură între căpitan, ofiţeri şi marinari;
    m) a exercita orice alte funcţii încredinţate unui fost consular de către statul trimiţător, care nu sunt interzise de legile şi regulamentele statului de reşedinţă sau la care statul de reşedinţă nu se opune, sau care sunt menţionate în acordurile internaţionale în vigoare între statul trimiţător şi statul de reşedinţă.
    În împrejurări speciale, un funcţionar consular poate, cu consimţământul statului de reşedinţă, să-şi exercite funcţiile în afara circumscripţiei sale consulare.
    Statul trimiţător poate, după notificarea către statele interesate şi în afară de cazul când unul dintre ele se opune în mod expres la aceasta, să însărcineze un post consular înfiinţat într-un stat să-şi asume exercitarea de funcţii consulare într-un alt stat.
    După notificarea corespunzătoare către statul de reşedinţă şi în afară de cazul când acesta se opune, un post consular poate exercita funcţii consulare în statul de reşedinţă în numele unui stat terţ.
    1. Şefii de post consular se împart în patru clase, şi nume;
    a) consuli generali
    b) consuli
    c) viceconsuli
    d) agenţi consulari
    2. Paragraful I al prezentului articol nu limitează cu nimic dreptul oricăreia din părţile contractante de a stabili denumirea funcţionarilor consulari care nu sunt şefi de post consular.
    1. Şefii de post consular sunt numiţi de statul trimiţător şi sunt admişi pentru exercitarea funcţiilor lor de către statul de reşedinţă.
    2. Sub rezerva dispoziţiilor prezentei Convenţii, modalităţile de numire şi de admitere sunt Fixate prin legile, regulamentele şi uzanţele statului trimiţător şi respectiv ale statului de reşedinţă.
    1. Şeful de post consular primeşte de la statul trimiţător un document, sub formă de patentă sau un act similar, întocmit pentru Fiecare numire, atestând calitatea şi indicând, ca regulă generală, numele şi prenumele său, categoria şi clasa sa, circumscripţia consulară şi sediul postului consular.
    2. Statul trimiţător transmite patenta sau actul similar, pe cale diplomatică sau pe altă cale potrivită, guvernului statului pe teritoriul căruia şeful de post consular trebuie să-şi exercite funcţiile.
    3. Dacă statul de reşedinţă este de acord, statul trimiţător poate înlocui patenta sau actul similar printr-o notificare cuprinzând indicaţiile prevăzute în paragraful l din prezentul articol.
    1. Şeful de post consular este admis să-şi exercite funcţiile printr-o autorizaţie a statului de reşedinţă denumită exequatur, oricare ar fi forma acestei autorizaţii.
    2. Statul care refuză să elibereze un exequatur nu este obligat să comunice statului trimiţător motivele refuzului său.
    3. Sub rezerva prevederilor articolelor 13 şi 14, şeful de post consular nu poate intra în funcţie înainte de a fi primit exequaturul.
    În timpul cât aşteaptă eliberarea exequaturului, şeful de post consular poate fi admis în mod provizoriu să exercite funcţiile sale. În acest caz, dispoziţiile prezentei Convenţii sunt aplicabile.
    De îndată ce şeful de post consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, să-şi exercite funcţiile, statul de reşedinţă este obligat să informeze imediat autorităţile competente ale circumscripţiei consulare. El este, de asemenea, obligat să vegheze ca să fie luate măsurile necesare pentru ca şeful de post consular să poată să se achite de obligaţiile misiunii sale şi să beneficieze de tratamentul prevăzut de dispoziţiile prezentei Convenţii.
    1. Dacă şeful de post consular este împiedicat să-şi exercite funcţiile sau dacă postul său este vacant, un gerant interimar poate acţiona cu titlu provizoriu ca şef de post consular.
    2. Numele şi prenumele gerantului interimar sunt notificate fie de către misiunea diplomatică a statului trimiţător, fie, în lipsa unei misiuni diplomatice a acestui stat în statul de reşedinţă, de către şeful de post consular, fie, în cazul în care acesta este împiedicat să o facă, de către autoritatea competentă a statului trimiţător, Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă sau autorităţii desemnate de acest minister. De regulă, această notificare trebuie să fie făcută în prealabil. Statul de reşedinţă poate condiţiona de consimţământul său admiterea ca gerant interimar a unei persoane care nu este nici agent, diplomatic, nici funcţionar consular al statului trimiţător în statul de reşedinţă.
    3. Autorităţile competente ale statului de reşedinţă trebuie să acorde asistenţă şi protecţie gerantului interimar, în timpul activităţii sale, dispoziţiile prezentei Convenţii îi sunt aplicabile în aceeaşi măsură ca şi şefului de post consular în cauză. Totuşi, statul de reşedinţă nu este obligat să acorde unui gerant interimar înlesnirile, privilegiile şi imunităţile de care şeful de post consular se bucură numai în baza unor condiţii pe care gerantul interimar nu le îndeplineşte.
    4. Atunci când un membru al personalului diplomatic al reprezentanţei diplomatice a statului trimiţător în statul de reşedinţă este numit gerant interimar de către statul trimiţător în condiţiile prevăzute în paragraful I al prezentului articol, el continuă să se bucure de privilegiile şi imunităţile diplomatice, dacă statul de reşedinţă nu se opune la aceasta.
    1. Ordinea de precădere a şefilor de post consular din fiecare clasă este determinată de data acordării exequaturului.
    2. Totuşi, în cazul în care şeful de post consular, înainte de a obţine exequaturul, este admis cu titlu provizoriu să exercite funcţiile sale, data acestei admiteri determină ordinea de precădere; această ordine este menţinută şi după acordarea exequaturului.
    3. Ordinea de precădere între doi sau mai mulţi şefi de post consular care au obţinut exequaturul sau admiterea provizorie la aceeaşi dată este determinată de data la care patenta sau actul similar a fost prezentat sau la care notificarea prevăzută la paragraful 3 al art. 11 a fost făcută statului de reşedinţă.
    4. Geranţii interimari se situează ca ordine de precădere după toţi şefii de post consular, între ei, ordinea de precădere este determinată de datele la care şi-au luat funcţiile de geranţi interimari şi care au fost indicate în notificările făcute în conformitate cu paragraful 2 al art. 15.
    5. Funcţionari consulari onorifici, şefi de post consular, se situează ca ordine de precădere în fiecare clasă după şefii de post consular de carieră, în ordinea şi după regulile stabilite în paragrafele precedente.
    6. Şefii de post consular au precădere asupra funcţionarilor consulari care nu au această calitate.
    1. Într-un stat în care statul trimiţător nu are misiune diplomatică şi nu este reprezentat prin misiunea diplomatică a unui stat terţ, un funcţionar consular poate, cu consimţământul statului de reşedinţă şi fără ca statutul său consular să fie afectat prin aceasta, să fie însărcinat să îndeplinească acte diplomatice, îndeplinirea acestor acte de către un funcţionar consular nu-i conferă nici un drept la privilegiile şi imunităţile diplomatice.
    2. Un funcţionar consular poate, după notificarea către statul de reşedinţă, să fie însărcinat să reprezinte statul trimiţător pe lângă orice organizaţie interguvernamentală. Acţionând în această calitate, el are dreptul la toate privilegiile şi imunităţile acordate prin dreptul internaţional cutumiar sau prin acorduri internaţionale unui reprezentant pe lângă o organizaţie interguvernamentală; totuşi, în ceea ce priveşte orice funcţie consulară exercitată de el, nu are dreptul la o imunitate de jurisdicţie mai largă decât aceea de care beneficiază un funcţionar consular în baza prezentei Convenţii.
    Două sau mai multe state pot, cu consimţământul statului de reşedinţă, să numească aceeaşi persoană în calitate de funcţionar consular în acest stat.
    1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 20, 22, şi 23, statul trimiţător poate numi conform voinţei sale pe membrii personalului consular.
    2. Statul trimiţător notifică cu suficient timp înainte statului de reşedinţă numele şi prenumele, categoria şi clasa tuturor funcţionarilor consulari, alţii decât şeful de post consular pentru ca statul de reşedinţă să poată exercita, dacă doreşte, drepturile pe care i le conferă paragraful 3 al art. 23.
    3. Statul trimiţător poate, dacă legile şi regulamentele sale o cer, să solicite statului de reşedinţă să acorde exequatur unui funcţionar consular care nu este şef de post consular.
    4. Statul de reşedinţă poate, dacă legile şi regulamentele sale o cer, să acorde exequatur unui funcţionar consular care nu este şef de post consular.
    În lipsa unui acord explicit, asupra efectivului personalului postului consu-lar, statul de reşedinţă poate cere ca acest efectiv să fie menţinut în limitele considerate de el ca fiind rezonabile şi normale, având în vedere circumstanţele şi condiţiile din circumscripţia consulară şi nevoile postului consular în cauză.
    Ordinea de precădere între funcţionarii consulari ai unui post consular şi orice schimbări care îi sunt aduse sunt notificate de misiunea diplomatică a statului trimiţător sau, în lipsa unei asemenea misiuni în statul de reşedinţă, de către şeful postului consular Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă sau autorităţii desemnate de acest minister.
    1. Funcţionarii consulari trebuie să aibă în principiu naţionalitatea statului trimiţător.
    2. Funcţionarii consulari nu pot fi aleşi dintre cetăţenii statului de reşedinţă decât cu consimţământul expres al acestui stat care poate oricând sâ-1 retragă.
    3. Statul de reşedinţă îşi poate rezerva acelaşi drept în ceea ce priveşte cetăţenii unui stat terţ care nu sunt totodată şi cetăţeni ai statului trimiţător.
    1. Statul de reşedinţă poate în orice moment să informeze statul trimiţător că un funcţionar consular este persoana non grata sau că orice alt membru al personalului consular nu este acceptabil. În acest caz, statul trimiţător va rechema persoana în cauză sau va pune capăt funcţiilor sale în cadrul acestui post consular, după caz.
    2. Dacă statul trimiţător refuză să îndeplinească sau nu îndeplineşte într-un termen rezonabil obligaţiile care-i revin conform paragrafului I al prezentului articol, statul de reşedinţă poate, după caz, să retragă exequaturul persoanei în cauză sau să înceteze de a o considera ca membru al personalului consular.
    3. O persoană numită membru al unui post consular poate fi declarată inacceptabilă înainte de a ajunge pe teritoriul statului de reşedinţă, sau, dacă se găseşte deja acolo, înainte de a intra în funcţie la postul consular. Statul trimiţător trebuie, în acest caz, să retragă numirea.
    4. În cazurile menţionate la paragrafele l şi 3 din prezentul articol, statul de reşedinţă nu este obligat să comunice statului trimiţător motivele hotărârii sale.
    1. Sunt notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă sau autorităţii desemnate de acest minister;
    a) numirea membrilor postului consular, sosirea lor după numire la postul consualar, plecarea lor definitivă sau încetarea funcţiilor lor, precum şi orice alte schimbări referitoare la statutul lor care pot să se producă în cursul serviciului lor la postul consular;
    b) sosirea şi plecarea definitivă a unei persoane din familia unui membru al postului consular care locuieşte împreună cu el şi, dacă este cazul, faptul că o persoană devine sau încetează de a mai fi membru al familiei;
    c) sosirea şi plecarea definitivă a membrilor personalului particular şi, dacă este cazul, încetarea serviciului lor în această calitate;
    d) angajarea şi concedierea persoanelor care îşi au reşedinţa în statul de reşedinţă ca membri ai postului consular sau ca membri ai personalului par-ticular care au dreptul la privilegii şi imunităţi.
    2. Când este posibil, sosirea şi plecarea definitivă trebuie de asemenea să facă obiectul unei notificări prealabile.
    Funcţiile unui membru al unui post consular încetează îndeosebi prin:
    a) notificarea de către statul trimiţător către statul de reşedinţă despre faptul ca funcţiile lui au încetat;
    b) retragerea exequaturului;
    c) notificarea statului de reşedinţă către statul trimiţător despre faptul că el a încetat să mai considere persoana în cauză ca membru al personalului consular.
    Statul de reşedinţă trebuie, chiar în caz de conflict armat, să acorde membrilor postului consular şi membrilor personalului particular, care nu sunt cetăţeni ai statului de reşedinţă, precum şi membrilor familiilor lor care locuiesc împreună cu ei, indiferent de naţionalitatea lor, timpul şi înlesnirile necesare pentru a-şi pregăti plecarea şi pentru a părăsi teritoriul acestui stat într-un termen cât mai scurt posibil după încetarea funcţiilor lor. El trebuie mai ales, dacă este necesar, să pună la dispoziţia lor mijloacele de transport necesare pentru ei înşişi şi pentru bunurile lor, cu excepţia bunurilor dobândite în statul de reşedinţă al căror export este interzis în momentul plecării.
    1. În cazul ruperii relaţiilor consulare între două state:
    a) statul de reşedinţă este obligat, chiar în caz de conflict armat, să respecte şi să protejeze localurile consulare, ca şi bunurile postului consular şi arhivele consulare;
    b) statul trimiţător poate încredinţa paza localurilor consulare, ca şi a bunurilor care se găsesc în ele şi a arhivelor consulare, unui stat terţ acceptabil pentru statul de reşedinţa;
    c) statul trimiţător poate încredinţa protecţia intereselor sale şi a celor ale cetăţenilor săi unui stat terţ acceptabil pentru statul de reşedinţă.
    2. În caz de închidere temporară sau definitivă a unui post consular, sunt aplicabile prevederile alineatului a) din paragraful l al prezentului articol, în afara de aceasta:
    a) dacă statul trimiţător nu este reprezentat în statul de reşedinţă printr-o misiune diplomatică, dar are un alt post consular pe teritoriul statului de reşedinţă, acest post consular poate fi însărcinat cu paza localurilor postului consular care a fost închis, a bunurilor care se găsesc acolo şi a arhivelor consulare, precum şi, cu consimţământul statului de reşedinţă, cu exercitarea funcţiilor consulare în circumscripţia acestui post consular; sau
    b) dacă statul trimiţător nu are postul în statul de reşedinţă misiune diplomatică şi nici un alt post consular, sunt aplicabile prevederile alineatelor b) şi c) din paragraful l al prezentului articol.
    Statul de reşedinţă acordă orice înlesniri pentru îndeplinirea funcţiilor postului consular.
    1. Statul trimiţător are dreptul de a folosi drapelul său naţional şi scutul cu stema sa de stat în statul de reşedinţă, conform prevederilor prezentului articol.
    2. Drapelul naţional al statului trimiţător poate fi arborat, iar scutul cu stema de stat poate fi aşezat pe clădirea ocupată de către postul consular şi pe mijloacele sale de transport, atunci când acestea sunt folosite în interes de serviciu.
    3. În exercitarea dreptului acordat prin prezentul articol se va ţine seama de legile, regulamentele şi uzanţele statului de reşedinţă.
    1. Statul de reşedinţă trebuie, fie să faciliteze dobândirea pe teritoriul său, în cadrul legilor şi regulamentelor sale, de către statul trimiţător, a localurilor necesare postului consular, fie să ajute statului trimiţător să-şi procure localuri în alt mod.
    2. El trebuie, de asemenea, dacă acest lucru este necesar, să ajute postul consular sa obţină locuinţe convenabile pentru membrii săi.
    1. Localurile consulare sunt inviolabile în măsura prevăzută în prezentul articol.
    2. Autorităţile statului de reşedinţă nu pot pătrunde în partea localurilor consulare pe care postul consular o foloseşte exclusiv pentru nevoile muncii sale, decât cu consimţământul şefului postului consular, al persoanei desemnate de acesta sau al şefului misiunii diplomatice a statului trimiţător. Totuşi, consimţământul şefului postului consular poate fi considerat ca obţinut în caz de incendiu sau de alt sinistru care cere măsuri de protecţie imediată.
    3. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 din prezentul articol, statul de reşedinţă are obligaţia specială de a lua orice măsuri necesare pentru a împiedica violarea sau deteriorarea localurilor consulare şi pentru a împiedica tulburarea liniştii postului consular sau atingerea demnităţii sale.
    4. Localurile consulare, mobilierul lor şi bunurile postului consular, ca şi mijloacele sale de transport, nu pot face obiectul vreunei forme de rechiziţie în scopuri de apărare naţională sau de utilitate publică, în cazuri când o expropriere ar fi necesară în aceste scopuri, vor fi luate toate măsurile corespunzătoare pentru a evita împiedicarea exercitării funcţiilor consulare şi statului trimiţător îi va fi vărsată o indemnizaţie promptă, adecvată şi efectivă.
    1. Localurile consulare şi reşedinţa şefului postului consular de carieră, asupra cărora statul trimiţător sau orice persoană acţionând în numele acestui stat este proprietar sau locatar, sunt scutite de orice impozite şi taxe de orice fel, naţionale, regionale sau comunale, cu excepţia taxelor percepute ca remunerare pentru servicii special prestate.
    2. Scutirea fiscală prevăzută în paragraful l al prezentului articol nu se aplică acestor impozite şi taxe când, după legile şi regulamentele statului de reşedinţă, ele cad în sarcina persoanei care a contractat cu statul trimiţător sau cu persoane care acţionează în numele acestui stat.
    Arhivele şi documentele consulare sunt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar găsi.
    Sub rezerva legilor şi a regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate naţională, statul de reşedinţă asigură tuturor membrilor postului consular libertatea de deplasare şi de circulaţie pe teritoriul său.
    1. Statul de reşedinţă permite şi protejează libera comunicare a postului consular pentru orice scopuri oficiale. Comunicând cu guvernul, cu misiunile diplomatice şi cu celelalte posturi consulare ale statului trimiţător, oriunde s-ar găsi ele, postul consular poate folosi toate mijloacele de comunicaţie potrivite, inclusiv curierii diplomatici sau consulari, valiza diplomatică sau consulară şi mesajele în cod sau cifrate. Totuşi, postul consular nu poate instala şi utiliza un post de radioemisie decât cu asentimentul statului de reşedinţă.
    2. Corespondenţa oficială a postului consular este inviolabilă. Prin expresia “corespondenţă oficială” se înţelege întreaga corespondenţă referitoare la postul consular şi la funcţiile sale.
    3. Valiza consulară nu trebuie să fie nici deschisă şi nici reţinută. Totuşi, daca autorităţile competente ale statului de reşedinţă au motive serioase să creadă că valiza conţine alte obiecte decât corespondenţa, documentele şi obiectele vizate în paragraful 4 din prezentul articol, ele pot cere ca valiza să fie deschisă în prezenţa lor de către un reprezentant autorizat al statului trimiţător. Dacă autorităţile statului trimiţător refuză să satisfacă cererea, valiza este înapoiată la locul de origine.
    4. Coletele care constituie valiza consulară trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot conţine decât corespondenţă oficială şi documente sau obiecte destinate exclusiv pentru folosinţă oficială.
    5. Curierul consular trebuie să poarte un document oficial în care să se ateste calitatea sa şi să se precizeze numărul de colete care constituie valiza consulară. Afară de cazul când statul de reşedinţă consimte la aceasta, el nu trebuie să fie nici cetăţean al statului de reşedinţă, nici, cu excepţia când el este cetăţean al statului trimiţător, o persoană cu reşedinţa permanentă în statul de reşedinţă, în exercitarea funcţiilor sale, acest curier este protejat de către statul de reşedinţă. El se bucură de inviolabilitatea persoanei sale şi nu poate fi supus nici unei forme de arest sau de detenţiune.
    6. Statul trimiţător, misiunile sale diplomatice şi posturile sale consulare pot desemna curieri consulari ad-hoc. În acest caz, prevederile paragrafului 4 din prezentul articol sunt de asemenea aplicabile, sub rezerva că imunităţile care sunt menţionate în el vor înceta să se aplice din momentul în care curierul va fi remis destinatarului valiza consulară pe care o are în grijă.
    7. Valiza consulară poate fi încredinţată comandantului unei nave sau al unui avion comercial care trebuie să sosească într-un punct autorizat. Acest comandant trebuie să poarte un document oficial indicând numărul de colete care constituie valiza, dar el nu este considerat curier consular. Printr-un aranjament cu autorităţile locale competente, postul consular poate trimite pe unul din membrii săi să ia valiza, în mod direct şi liber, de la comandantul navei sau avionului.
    1. Pentru ca exercitarea funcţiilor consulare cu privire la cetăţenii statului trimiţător sa fie uşurată:
    a) funcţionarii consulari trebuie să aibă libertatea de a comunica cu cetăţenii statului trimiţător şi de a avea acces la aceştia. Cetăţenii statului trimiţător trebuie să aibă aceeaşi libertate de a comunica cu funcţionarii consulari şi de avea acces la ei;
    b) autorităţile competente ale statului de reşedinţă trebuie să avertizeze fără întârziere postul consular al statului trimiţător atunci când, în circumscripţia sa consulară, un cetăţean al acestui stat este arestat, încarcerat sau pus în stare de detenţiune preventivă sau reţinut în orice altă formă de detenţiune, dacă cetăţeanul în cauză cere aceasta. Orice comunicare adresată postului consular de către persoana arestată, încărcerată sau pusă în stare de detenţiune preventivă sau reţinută în orice altă formă de detenţiune, trebuie, de asemenea, transmisă fără întârziere de către aceste autorităţi. Acestea trebuie să informeze fără întârziere persoana în cauză despre drepturile care îi revin în baza prezentului alineat;
    c) funcţionarii consulari au dreptul de a vizita pe un cetăţean al statului trimiţător care este încarcerat, în stare de detenţiune preventiva sau reţinut sub orice altă formă de detenţiune, de a se întreţine şi de a purta corespondenţă cu el, precum şi de a lua măsuri pentru asigurarea reprezentării lui in justiţie.
    De asemenea, ei au dreptul de a vizita pe un cetăţean al statului trimiţător care se află încarcerat sau deţinut în circumscripţia lor în executarea unei hotărâri judecătoreşti. Cu toate acestea, funcţionarii consulari trebuie să se abţină de a interveni în favoarea unui cetăţean încarcerat sau aflat în stare de detenţiune preventivă sau reţinut în orice altă formă de detenţiune, dacă cetăţeanul în cauză se opune în mod expres la aceasta.
    2. Drepturile la care se referă paragraful l al prezentului articol trebuie să fie exercitate în conformitate cu legile şi regulamentele statului de reşedinţă,cu rezerva totuşi că aceste legi şi regulamente trebuie să permită deplin realizarea scopurilor pentru care sunt destinate drepturile acordate în baza prezentului articol.
    Dacă autorităţile competente ale statului de reşedinţă deţin informaţii corespunzătoare, ele sunt obligate:
    a) să informeze fără întârziere, în caz de deces al unui cetăţean; statului trimiţător, postul consular în circumscripţia căreia a avut loc decesul;
    b) să notifice fără întârziere postului consular competent toate cazurile în care numirea unui tutore sau curator apare a fi în interesul unui cetatea minor sau incapabil al statului trimiţător. Totuşi, acordarea acestei informaţii nu trebuie să prejudicieze aplicarea legilor şi regulamentelor statului de reşedinţă în ce priveşte numirea acestui tutore sau curator;
    c) dacă o navă având naţionalitatea statului trimiţător naufragiază sau eşuează în marea teritorială sau în apele interioare ale statului de reşedinţă sau dacă un avion înmatriculat în statul trimiţător suferă un accident pe teritoriul statului de reşedinţă, să informeze fără întârziere postul consular cel mai apropiat de locul unde s-a produs accidentul.
    1. În exercitarea funcţiilor lor, funcţionarii consulari pot să se adreseze:
    a) autorităţilor locale competente ale circumscripţiei lor consulare;
    b) autorităţilor centrale competente ale statului de reşedinţă dacă şi în măsura în care acest lucru este admis de legile, regulamentele şi uzanţele statului de reşedinţă sau de acordurile internaţionale respective.
    1. Postul consular poate percepe pe teritoriul statului de reşedinţă drepturile şi taxele pe care legile şi regulamentele statului trimiţător le prevăd pentru actele consulare.
    2. Sumele percepute cu titlu de drepturi şi taxe prevăzute în paragraful l al prezentului articol şi chitanţele aferente lor sunt exonerate de orice impozite şi taxe în statul de reşedinţă.
    Statul de reşedinţă va trata pe funcţionarii consulari cu respectul cuvenit şi va lua toate măsurile necesare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăţii şi demnităţii lor.
    1. Funcţionarii consulari nu pot fi puşi în stare de arest sau de detenţiune preventivă decât in caz de crimă gravă şi în urma unei hotărâri a autorităţilor judiciare competente.
    2. Cu excepţia cazului prevăzut în paragraful l al prezentului articol, funcţionarii consulari nu pot fi încarceraţi sau supuşi vreunei alte forme de limitare a libertăţii lor personale, decât în executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.
    3. Când o procedură penală este angajată împotriva unui funcţionar, acesta este obligat să se prezinte în faţa autorităţilor competente. Totuşi, procedura trebuie să fie condusă cu menajamente care se cuvin funcţionarului consular în virtutea poziţiei sale oficiale şi, cu excepţia cazului prevăzut în paragraful l al prezentului articol, în asemenea mod încât ea să stânjenească cât mai puţin posibil exercitarea funcţiilor consulare. Atunci când, în împrejurările menţionate în paragraful l al prezentului articol, a devenit necesar ca funcţionarul consular să fie pus în stare de detenţiune preventivă, procedura îndreptată împotriva lui trebuie să fie deschisă în termenul cel mai scurt.
    În caz de arestare, detenţiune preventivă a unui membru al personalului consular sau de urmărire penală angajată împotriva lui, statul de reşedinţă este obligat să prevină neîntârziat pe şeful de post consular. Dacă acesta din urmă este el însuşi vizat de una din aceste măsuri, statul de reşedinţă trebuie să informeze despre acest lucru statul trimiţător, pe cale diplomatică.
    1. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari nu pot fi chemaţi în faţa autorităţilor judiciare şi administrative ale statului de reşedinţa pentru actele săvârşite în exercitarea funcţiilor consulare.
    2. Totuşi, prevederile paragrafului l din prezentul articol nu se aplică în caz de acţiune civilă:
    a) care rezultă din încheierea unui contract de către un funcţionar consu-lar sau un angajat consular, pe care acesta nu 1-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de mandatar al statului trimiţător; sau
    b) intentată de un terţ pentru o pagubă rezultând dintr-un accident cauzat în statul de reşedinţă de un vehicul, o navă. sau de o aeronavă.
    1. Membrii postului consular pot fi chemaţi să depună ca martori în cursul procedurilor judiciare şi administrative. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu trebuie să refuze să depună ca martori, cu excepţia cazurilor menţionate în paragraful 3 al prezentului articol. Dacă un funcţionar refuză să depună ca martor, nici o măsură coercitivă sau altă sancţiune nu i se poate aplica.
    2. Autoritatea care solicită mărturia trebuie să evite a împiedica un funcţionar consular în îndeplinirea funcţiilor sale. El poate să obţină mărturia lui la reşedinţa sau la postul consular, sau să accepte o declaraţie scrisă din partea sa ori de câte ori acest lucru este posibil.
    3. Membrii postului consular nu sunt obligaţi să depună mărturie asupra faptelor care au legătură cu exercitarea funcţiilor lor şi să prezinte corespondenţa şi documentele oficiale referitoare la acestea. Ei au, de asemenea, dreptul de a refuza să depună mărturie în calitate de experţi asupra legislaţiei statului trimiţător.
    1. Statul trimiţător poate renunţa la privilegiile şi imunităţile unui membru de post consular, prevăzute în articolele 41, 43 şi 44.
    2. Renunţarea trebuie să fie întotdeauna expresă, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3 din prezentul articol şi trebuie să fie comunicată în scris statului de reşedinţă.
    3. Dacă un funcţionar consular sau un angajat consular angajează o procedură într-o materie în care ar beneficia de imunitatea de jurisdicţie în virtutea art. 43, el nu poate invoca imunitatea legată direct de cererea principală.
    4. Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilă sau administrativă nu poate fi socotită că implică renunţarea la imunitate în ceea ce priveşte măsurile de executare a hotărârii, pentru care este necesară o renunţare distinctă.
    1. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei, sunt scutiţi de toate obligaţiile prevăzute de legile şi regulamentele statului de reşedinţă în materie de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere.
    2. Totuşi, dispoziţiile paragrafului l din prezentul articol nu se aplica nici funcţionarului consular care nu este angajat permanent al statului trimiţător sau care exercită o activitate particulară cu caracter lucrativ în statul de reşedinţă, nici unui membru al familiei sale.
    1. Membrii postului consular sunt scutiţi, în ce priveşte serviciile aduse statului trimiţător, de obligaţiile pe care legile şi regulamentele statului de reşedinţă referitoare la folosirea mâinii de lucru străine le impun în materie de permise de muncă.
    2. Membrii personalului particular al funcţionarilor consulari şi angajaţilor consulari sunt scutiţi de obligaţiile menţionate la paragraful l din prezentul articol, dacă ei nu exercită nici o altă ocupaţie particulară cu caracter lucrativ în statul de reşedinţă.
    1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3 din prezentul articol, membrii postului consular şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei sunt scutiţi, în ceea ce priveşte serviciile aduse statului trimiţător, de dispoziţiile de securitate socială, care pot fi în vigoare în statul de reşedinţă.
    2. Scutirea prevăzută la paragraful l al prezentului articol se aplică şi membrilor personalului particular care sunt în serviciul exclusiv al membrilor postului consular, cu condiţia:
    a) ca ei să nu fie cetăţeni ai statului de reşedinţă sau să nu-şi aibă reşedinţa permanentă în acest stat; şi
    b) ca ei să fie supuşi dispoziţiilor de securitate socială care sunt în vigoare în statul trimiţător sau într-un stat terţ.
    3. Membrii postului consular care au în serviciul lor persoane cărora scutirea prevăzută la paragraful 2 din prezentul articol nu li se aplică, trebuie să respecte obligaţiile pe care dispoziţiile de securitate socială ale statului de reşedinţă le impun celui care angajează.
    4. Scutirea prevăzută la paragrafele l şi 2 din prezentul articol nu exclude participarea voluntară la regimul de securitate socială ai statului de reşedinţă, în măsura în care ea este admisă de acest stat.
    1. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei, sunt scutiţi de orice impozite şi taxe, personale sau reale, naţionale, regionale şi comunale, cu excepţia:
    a) impozitelor indirecte încorporate în mod normal în preţul mărfurilor sau serviciilor;
    b) impozitelor şi taxelor pe bunurile imobile particulare situate pe teritoriul statului de reşedinţă, sub rezerva dispoziţiilor articolului 32;
    c) drepturilor de succesiune şi de mutaţie percepute de către statul de reşedinţă, sub rezerva prevederilor paragrafului b) al articolului 51;
    d) impozitelor şi taxelor pe veniturile particulare, inclusiv câştigurile în capital, care-şi au sursa în statul de reşedinţă şi a impozitelor pe capital prelevate asupra investiţiilor efectuate în întreprinderi comerciale sau financiare situate în statul de reşedinţă;
    e) impozitelor şi taxelor percepute ca remunerare a serviciilor particulare prestate;
    f) taxelor de înregistrare, de grefă, de ipotecă şi de timbru, sub rezerva dispoziţiilor articolului 23.
    2. Membrii personalului de serviciu sunt scutiţi de impozite şi taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor.
    3. Membrii postului consular care angajează persoane ale căror retribuţii sau salarii nu sunt scutite de impozitul pe venit în statul de reşedinţă trebuie să respecte obligaţiile pe care legile şi regulamentele acestui stat le impun în materie de percepere a impozitului pe venit celor care angajează.
    1. În conformitate cu dispoziţiile legislative şi regulamentare pe care le poate adopta, statul de reşedinţă autoriză intrarea şi acordă scutirea de orice taxe vamale, impozite şi alte redevenţe conexe, cu excepţia cheltuielilor de depozitare, de transport şi a cheltuielilor pentru servicii similare, pentru:
    a) obiectele destinate folosirii oficiale a postului consular;
    b) obiectele de uz personal al funcţionarului consular şi al membrilor familiei sale care locuiesc împreună cu el, inclusiv efectele destinate instalării sale. Articolele de consum nu trebuie să depăşească cantităţile necesare pentru folosirea lor directă de către cei interesaţi.
    2. Angajaţii consulari beneficiază de privilegiile şi scutirile prevăzute la paragraful l din prezentul articol în ceea ce priveşte obiectele importate cu ocazia primei lor instalări.
    3. Bagajele personale însoţite de funcţionarii consulari şi de membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei sunt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decât dacă există motive serioase să se presupună că ele conţin alte obiecte decât cele menţionate la alineatul b) al paragrafului l din prezentul articol sau obiecte al căror import sau export este interzis de către legile şi regulamentele sale de carantină. Acest control nu poate avea loc decât în prezenţa funcţionarului consular sau a membrului familiei sale, interesat.
    În caz de deces al unui membru al postului consular sau al unui membru al familiei sale care locuia împreună cu el, statul de reşedinţa este obligat:
    a) să permită exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia celor care au fost dobândite în statul de reşedinţă şi care fac obiectul unei prohibiţii de export în momentul decesului;
    b) să nu perceapă taxe naţionale, regionale sau comunale de succesiune sau de mutaţie asupra bunurilor mobile a căror prezenţă în statul de reşedinţă se datora exclusiv prezenţei în acest stat a defunctului în calitate de membru al postului consular, sau de membru al familiei unui membru al postului consular.
    Statul de reşedinţă trebuie să scutească pe membrii postului consular şi pe membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei de orice prestaţie personală şi de orice serviciu de interes public, indiferent de caracterul lui, ca şi de sarcinile militare, cum ar fi rechiziţiile, contribuţiile şi încartiruirile militare.
    1. Orice membru al postului consular beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezenta Convenţie de la intrarea sa pe teritoriul statului de reşedinţă pentru a ajunge la post sau, dacă se găseşte deja pe acest teritoriu, din momentul intrării sale în funcţie la postul consular.
    2. Membrii familiei unui membru al postului consular care locuiesc împreună cu el, precum şi membrii personalului său particular, beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezenta convenţie, începând cu una din datele următoare: aceea de când membrul respectiv al postului consular se bucură de privilegii şi imunităţi conform paragrafului l al prezentului articol; aceea a intrării lor pe teritoriul statului de reşedinţă sau aceea la care ei au devenit membri ai acestei familii sau ai personalului particular respectiv.
    3. Când funcţiile unui membru al postului consular încetează, privilegiile şi imunităţile sale, precum şi acelea ale membrilor familiei sale care locuiesc împreună cu el sau ale membrilor personalului său particular încetează în mod normal la prima din datele următoare: în momentul în care persoana în cauză părăseşte teritoriul statului de reşedinţă sau la expirarea unui termen rezonabil care îi va fi fost acordat în acest scop, dar el subzistă până în acest moment, chiar în caz de conflict armat, în ce priveşte persoanele menţionate la paragraful 2 din prezentul articol, privilegiile şi imunităţile lor încetează din momentul când ele încetează să mai locuiască împreună sau să mai fie în serviciul unui membru al postului consular, cu rezerva totuşi că, dacă aceste persoane intenţionează să părăsească teritoriul statului de reşedinţă într-un termen rezonabil, privilegiile şi imunităţile lor subzistă până în momentul plecării lor.
    4. Totuşi, în ceea ce priveşte actele săvârşite de un funcţionar consular sau de un angajat consular în exercitarea funcţiilor sale, imunitatea de jurisdicţie subzistă fără limită de durată.
    5. În caz de deces al unui membru al postului consular, membrii familiei sale care locuiau împreună cu el continuă să se bucure de privilegiile şi imunităţile de care beneficiază, până la prima din datele următoare: aceea la care ei părăsesc teritoriul statului de reşedinţă sau la expirarea unui termen rezonabil care le va fi fost acordat în acest scop.
    1. Dacă funcţionarul consular traversează teritoriul sau se găseşte pe teritoriul unui stat terţ care i-a acordat o viză, în cazul în care aceasta este necesară, pentru a se duce să-şi preia funcţiile sau să ajungă la post, sau pentru a se întoarce in statul trimiţător, starul terţ îi va acorda imunităţile prevăzute în celelalte articole din prezenta convenţie care pot fi necesare pentru a-i permite trecerea sau înapoierea. Statul terţ va proceda la fel pentru membrii familiei care locuiesc împreună cu el şi care beneficiază de privilegii şi imunităţi, când aceştia însoţesc pe funcţionarul consular sau călătoresc separat pentru a i se alătura sau pentru a se înapoia în statul trimiţător.
    2. În condiţiile similare celor prevăzute la paragraful l din prezentul articol, statele terţe nu trebuie să împiedice trecerea pe teritoriul lor a celorlalţi membri ai postului consular şi a membrilor familiilor care locuiesc împreună cu ei.
    3. Statele terţe vor acorda corespondenţei oficiale şi celorlalte comunicări oficiale aflate în tranzit, inclusiv mesajelor în cod sau cifrate, aceeaşi libertate şi aceeaşi protecţie pe care statul de reşedinţă este obligat să le acorde în virtutea prezentei convenţii. Ele vor acorda curierilor consulari cărora le-a fost eliberată viză, dacă aceasta este necesară, precum şi valizelor consulare aflate în tranzit, aceeaşi inviolabilitate şi aceeaşi protecţie pe care statul de reşedinţă este obligat să le acorde în baza prezentei convenţii.
    4. Obligaţiile statelor terţe prevăzute în paragrafele l, 2 şi 3 ale prezentului articol se aplică şi persoanelor menţionate în aceste paragrafe, ca şi comunicărilor oficiale şi valizelor consulare, când prezenţa lor pe teritoriul statului terţ este datorată unui caz de forţă majoră.
    1. Fără prejudicierea privilegiilor şi imunităţilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului de reşedinţă. Ele au de asemenea datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.
    2. Localurile consulare nu vor fi folosite într-un mod incompatibil cu exercitarea funcţiilor consulare.
    3. Dispoziţiile paragrafului 2 din prezentul articol nu exclud posibilitatea instalării într-o parte a clădirii în care se găsesc localurile postului consular, a birourilor altor organisme sau agenţii, cu condiţia ca localurile afectate acestor birouri să fie separate de acelea care sunt folosite de către postul consular, în acest caz, aceste birouri nu sunt considerate, conform perezentei convenţii, ca făcând parte din localurile colsulare;
    Membrii postului consular trebuie să se conformeze tuturor obligaţiilor impuse de legile şi reglulamentele statului de reşedinţă în materie de asigurare de răspundere civilă pentru utilizarea oricărui vehicul, navă sau aeronavă.
    1. Funcţionarii consulari de carieră nu vor exercita în statul de reşedinţă nici o activitate profesională sau comercială în profitul lor personal.
    2. Privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezentul capitol nu sunt acordate:
    a) angajaţilor consular şi membrilor personalului de serviciu care exercită în statul de reşedinţă o activitate particulară cu caracter lucrativ
    b) membrilor familiei unei persoane menţionate la alineatul a) din prezentul paragraf şi membrilor personalului său particular
    c) membrilor familiei unui membru al postului consular care exercită ei înşişi în statul de reşedinţă o activitate particulară cu caracter lucrativ.
    1. Articolele 28, 29, 30, 34, 35, 36, 37, 38 şi 39, paragraful 3 din articolul 54 şi paragrafele 2 şi 3 din articolul 55 se aplică şi posturilor consulare conduse de un funcţionar consular onorific, în afară de aceasta, facilităţile, privilegiile şi imunităţile acestor posturi consulare sunt reglementate de articolele 59, 60, 61 şi 62.
    2. Articolele 42 şi 43, paragraful 3 din articolul 44, articolele 45 şi 53 şi paragraful l din articolul 55 se aplică şi funcţionarilor consulari onorifici, în afară de aceasta, facilităţile, privilegiile şi imunităţile acestor funcţionari consulari sunt reglementate de articolele 63, 64, 66 şi 67.
    3. Privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezenta Convenţie nu sunt acordate membrilor familiei unui funcţionar consular onorific sau unui angajat consu-lar care este angajat într-un post consular condus de un funcţionar consular onorific.
    4. Schimbul de valize consulare între două posturi consulare situate în ţări diferite şi conduse de funcţionari consulari onorifici este admis numai sub rezerva consimţământului celor două state de reşedinţă.
    Statul de reşedinţă ia măsurile necesare pentru a proteja localurile consulare ale unui post consular condus de un funcţionar consular onorific şi pentru a împiedica violarea sau deteriorarea lor şi tulburarea liniştii sau atingerea demnităţii postului consular.
    1. Localurile consulare ale unui post consular condus de un funcţionar consular onorific, al căror proprietar sau locatar este statul trimiţător, sunt scutite de orice impozite şi taxe de orice natură, naţionale, regionale sau comunale, cu excepţia taxelor percepute ca remuneraţie pentru servicii particulare prestate.
    2. Scutirea fiscală prevăzută la paragraful 1 din prezentul articol nu se aplică acestor impozite şi taxe atunci când, conform legilor şi regulamentelor statului de reşedinţă, ele cad în sarcina persoanei care a contractat cu statul trimiţător.
    Arhivele şi documentele consulare ale unui post consular condus de un funcţionar consular onorific sunt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar găsi, cu condiţia ca ele să fie separate de celelalte hârtii şi documente şi, în special, de corespondenţa particulară a şefului de post consular şi a oricărei persoane care lucrează cu el, ca şi de bunurile, cărţile sau documentele care se referă la profesiunea sau la comerţul lor.
    În conformitate cu dispoziţiile legislative şi regulamentare pe care le poate adopta, statul de reşedinţă acordă intrarea şi scutirea de orice taxe vamale, impozite şi de alte redevenţe conexe, cu excepţia cheltuielilor de depozitare, de transport şi a cheltuielilor pentru servicii similare, pentru următoarele obiecte, cu condiţia ca ele să fie destinate exclusiv folosirii oficiale a unui post consular condus de un funcţionar consular onorific: steme, drapele, firme, ştampile şi sigilii, cărţi, imprimante oficiale, mobilierul de birou, materialul şi rechizitele de birou şi obiectele similare furnizate postului consular de către statul trimiţător sau la cererea sa.
    Dacă împotriva unui funcţionar consular onorific este angajată o procedură penală, acesta este obligat să se prezinte în faţa autorităţilor competente. Totuşi, procedura trebuie condusă cu menajamentele care se cuvin funcţionarului consu-lar onorific în baza poziţiei sale oficiale şi, în afară de cazul când el se află în stare de arest sau de detenţiune, în aşa fel încât exercitarea funcţiilor sale consulare să fie stingherită cât mai puţin posibil. Atunci când apare necesitatea ca un funcţionar consular onorific să fie pus în stare de detenţiune preventivă, procedura îndreptată împotriva lui trebuie să fie deschisă în termenul cel mai scurt.
    Statul de reşedinţă este obligai să acorde funcţionarului consular onorific protecţia care poate fi necesară în baza poziţiei sale oficiale
    Funcţionarii consulari onorifici, cu excepţia acelora care exercită în statul de reşedinţă o activitate profesională sau comercială în profitul lor personal, sunt scutiţi de toate obligaţiile prevăzute de legile şi regulamentele statului de reşedinţă în materie de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere.
    Funcţionarul consular onorific este scutit de orice impozite şi taxe asupra indemnizaţiilor şi onorariilor pe care le primeşte de la statul trimiţător pentru exercitarea funcţiilor consulare.
    Statul de reşedinţă trebuie să scutească pe funcţionarii consulari onorifici de orice prestaţie personală şi de orice serviciu de interes public, indiferent de natura lui, precum şi de sarcinile militare ca rechiziţii, contribuţii şi încartiruiri militare.
    Fiecare stat este liber să hotărască dacă va numi sau va primi funcţionari consulari onorifici.
    1. Fiecare stat este liber să hotărască dacă va înfiinţa sau va admite agenţii consulare girate de către agenţi consulari care nu au fost desemnaţi ca şefi de post consular de către statul trimiţător.
    2. Condiţiile în care agenţiile consulare menţionate în paragraful l din prezentul articol pot să-şi exercite activitatea, precum şi privilegiile şi imunităţile de care pot să se bucure agenţii consulari care le girează sunt fixate prin acord între statul trimiţător şi statul de reşedinţă.
    1. Dispoziţiile prezentei Convenţii se aplică, de asemenea, în măsura în care contextul o permite, şi la exercitarea funcţiilor consulare de către o misiune diplomatică.
    2. Numele membrilor misiunii diplomatice ataşaţi secţiei consulare sau însărcinaţi în alt mod cu exercitarea funcţiilor consulare ale misiunii sunt notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă sau autorităţilor desemnate de acest minister.
    3. În exercitarea funcţiilor consulare, misiunea diplomatică poate să se adreseze:
    a) autorităţilor locale din circumscripţia consulară;
    b) autorităţilor centrale ale statului de reşedinţă, dacă legile, regulamentele şi uzanţele statului de reşedinţă sau acordurile internaţionale respective permit aceasta.
    4. Privilegiile şi imunităţile membrilor misiunii diplomatice, menţionaţi în paragraful 2 din prezentul articol continuă să fie determinate de regulile dreptului internaţional privind relaţiile diplomatice.
    1. Dacă statul de reşedinţă nu acordă funcţionarilor consulari, care sunt cetăţeni ai statului de reşedinţă sau care au reşedinţa permanentă în acest stat, facilităţi, privilegii şi imunităţi suplimentare, aceştia nu beneficiază de imunitatea de jurisdicţie şi de inviolabilitatea personală pentru actele oficiale îndeplinite în exercitarea funcţiilor lor şi de privilegiul prevăzut în paragraful 3 al articolului 44. În ceea ce priveşte aceşti funcţionari consulari, statul de reşedinţă trebuie, de asemenea, să respecte obligaţia prevăzută în articolul 42.
    Dacă împotriva unui asemenea funcţionar consular se angajează o acţiune penală, procedura trebuie să fie condusă, în afară de cazul când persoana în cauză se află în stare de arest sau de detenţiune, în aşa fel încât exercitarea funcţiilor consulare să fie stingherită cât mai puţin posibil.
    2. Ceilalţi membri ai postului consular care sunt cetăţeni ai statului de reşedinţă sau care au reşedinţa permanentă în acest stat, membrii familiei lor, precum şi membrii familiilor funcţionarilor consulari menţionaţi în paragraful l al prezentului articol, nu beneficiază de facilităţi, privilegii şi imunităţi decât în măsura în care acestea le sunt acordate de către statul de reşedinţă.
    Membrii familiei unui membru al postului consular şi membrii personalului consular care sunt ei înşişi cetăţeni ai statului de reşedinţă sau au reşedinţa permanentă în acest stat nu beneficiază, de asemenea, de facilităţi, privilegii şi imunităţi decât în măsura în care acestea le sunt acordate de către statul de reşedinţă. Totuşi, statul de reşedinţă trebuie să-şi exercite jurisdicţia asupra acestor persoane astfel încât să nu împiedice în mod excesiv exercitarea funcţiilor postului consular.
    1. În aplicarea dispoziţiilor prezentei Convenţii, statul de reşedinţă nu va face discriminări între state.
    2. Totuşi, nu vor fi considerate ca descriminatorii:
    a) faptul că statul de reşedinţă aplică restrictiv una din dispoziţiile prezentei Convenţii, întrucât ea este astfel aplicată posturilor sale consulare în statul trimiţător;
    b) faptul că statele îşi acordă reciproc, prin cutumă sau prin acord, un tratament mai favorabil decât cel cerut de dispoziţiile prezentei Convenţii;
    1. Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere celorlalte acorduri internaţionale în vigoare în relaţiile dintre statele părţi la aceste acorduri.
    2. Nici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate împiedica statele să încheie acorduri internaţionale care să confirme, să completeze sau sa dezvolte dispoziţiile acesteia, sau care să extindă sfera lor de aplicare.
    Prezenta Convenţie va fi deschisă spre semnare tuturor statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricărui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie şi oricărui alt stat invitat de către Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devină parte la convenţie, după cum urmează; până la 31 octombrie 1963, la Ministerul Federal al Afacerilor Externe al Republicii Austria şi apoi, până la 31 martie 1964, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York.
    Prezenta Convenţie va fi supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    Prezenta Convenţie va rămâne deschisă pentru aderare oricărui stat aparţinând uneia din cele patru categorii menţionate în articolul 74. Instrumentele de aderare vor fi remise Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare după treizeci de zile de la data depunerii pe lângă Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al 22-lea instrument de ratificare sau de aderare.
    2. Pentru fiecare din statele care vor ratifica Convenţia sau vor adera la ea după depunerea celui de-al 22-lea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare după treizeci de zile de la depunerea de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare.
    Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor statelor aparţinând uneia dintre cele patru categorii menţionate în articolul 74:
    a) semnarea prezentei Convenţii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 74, 75 şi 76;
    b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, conform articolului 77.
    Originalul prezentei Convenţii, ale cărei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus au aceeaşi valabilitate, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite care va trimite câte o copie certificată conform tuturor statelor aparţinând uneia dintre cele patru categorii menţionate la articolul 74.
    Drept pentru care subsemnaţii plenipotenţiari, împuterniciţi in modul cuvenit de către guvernele lor respective, au semnat prezenta Convenţie.
    Întocmită la Viena la 24 aprilie 1963.