________________
    *Adoptată la Paris la 14 noiembrie 1970.
    În vigoare pentru Republica Moldova din 14 decembrie 2007.

    Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, reunită la Paris între 12 octombrie şi 14 noiembrie 1970 în cea de-a XVI-a sesiune a sa,
    - reamintind importanţa dispoziţiilor Declaraţiei privind principiile cooperării culturale internaţionale, adoptată în cea de-a XVI-a sesiune a Conferinţei generale,
    - considerând că schimbul de bunuri culturale între popoare, în scopuri ştiinţifice, culturale şi educative, conduce la aprofundarea cunoaşterii civilizaţiei umane, îmbogăţeşte viaţa culturală a tuturor popoarelor şi naşte respectul şi stima mutuală între naţiuni,
    - considerând că bunurile culturale reprezintă unul dintre
elementele fundamentale ale civilizaţiei şi culturii popoarelor care îşi dobîndesc adevărata lor valoare prin cunoaşterea precisă a originiii, istoriei şi contextului în care au apărut,
    - considerând că fiecare stat are datoria de a proteja patrimoniul constituit din bunurile culturale care există pe teritoriul său împotriva furtului, săpăturilor arheologice clandestine şi exportului ilicit,
    - considerând că pentru a preveni aceste pericole este indispensabil ca fiecare stat să fie conştient de obligaţiile morale ce îi revin cu privire la respectul datorat propriului său patrimoniu cultural, precum şi celui al tuturor naţiunilor,
    - considerând că muzeele, bibliotecile şi arhivele, în calitatea lor de instituţii culturale, trebuie să vegheze ca alcătuirea lor să se întemeieze pe principii morale universal recunoscute,
    - considerând că operaţiunile ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale împiedică înţelegerea mutuală între naţiuni, pe care UNESCO are datoria să o favorizeze, recomandând, printre altele, statelor interesate, convenţii internaţionale în acest scop,
    - considerând că, pentru a fi eficace, protecţia patrimoniului cultural trebuie să fie organizată atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional şi necesită o strânsă colaborare între state,
    - considerând că la Conferinţa UNESCO din 1964 a fost deja adoptată o astfel de recomandare,
    - luând act de noile propuneri privind măsurile necesare pentru interzicerea şi împiedicarea operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale, problemă ce face obiectul pct. 19 al ordinii de zi a sesiunii,
    - după ce a hotărât, la cea de a XV-a sesiune a sa, că această problemă va face obiectul obiectul unei convenţii internaţionale,
    adoptă, astăzi, 14 noiembrie 1970, prezenta convenţie.
    În conformitate cu sensul şi scopurile prezentei convenţii, sunt considerate bunuri culturale acele bunuri religioase sau laice care sunt desemnate de fiecare stat ca fiind de o importanţă deosebită pentru arheologie, preistorie, istorie, literatură, artă sau ştiinţă şi care fac parte din următoarele categorii:
    a) colecţii şi specimene rare de zoologie, botanică, mineralogie şi anatomie; obiecte prezentând interes paleontologic;
    b) bunuri referitoare la istorie, inclusiv istoria ştiinţei şi tehnicii, istoria militară şi socială, precum şi viaţa conducătorilor, gânditorilor, savanţilor şi artiştilor naţionali, ca şi evenimentele de importanţă naţională;
    c) obiecte obţinute prin cercetări arheologice (autorizate sau clandestine) şi descoperiri arheologice;
    d) elemente provenind din dezmembrarea monumentelor artistice sau istorice şi a siturilor arheologice;
    e) obiecte mai vechi de o sută de ani, precum inscripţiile, monedele şi sigiliile gravate;
    f) materialul etnologic;
    g) bunurile de interes artistic, şi anume:
    (i) tablouri, picturi şi desene realizate, în întregime, manual, pe orice suport şi din orice material (excluzând desenele industriale şi articolele manufacturate, decorate manual);
    (ii) obiecte originale de artă monumentală şi de sculptură, din orice material;
    (iii) gravuri, stampe şi litografii originale;
    (iv) ambalaje şi mulaje artistice originale, din orice material;
    h) manuscrise rare şi incunabule, cărţi, documente şi publicaţii vechi de interes deosebit (istoric, artistic, ştiinţific, literar etc.), singulare sau aparţinând unor colecţii;
    i) mărci poştale, timbre fiscale şi analoage, singulare sau în colecţii;
    j) arhive, inclusiv arhive fotografice, fonografice şi cinematografice;
    k) piese de mobilier având peste o sută de ani vechime şi instrumente muzicale vechi.
    1. Statele părţi la prezenta convenţie recunosc că operaţiunile ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale constituie una din cauzele principale ale sărăcirii patrimoniului cultural al ţărilor de origine ale acestor bunuri şi că o colaborare internaţională constituie unul dintre mijloacele cele mai eficace de protejare a bunurilor culturale respective împotriva tuturor pericolelor care decurg din aceste practici.
    2. În acest scop, statele părţi la prezenta convenţie se angajează să combată aceste practici prin toate mijloacele de care dispun, în principal, şi mai ales suprimându-le cauzele, oprindu-le desfăşurarea şi ajutând la efectuarea reparaţiilor care se impun.
    Sunt considerate ilicite acele operaţiuni de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale efectuate contrar dispoziţiilor adoptate de statele părţi în virtutea prezentei convenţii.
    Statele părţi la prezenta convenţie recunosc că, în termenii şi potrivit scopurilor acestei convenţii, fac parte din patrimoniul cultural al fiecărui stat bunurile culturale aparţinând următoarelor categorii:
    a) bunuri culturale ivite din geniul individual sau colectiv al locuitorilor statului respectiv şi bunuri culturale importante pentru statul respectiv, create pe teritoriul acelui stat, de către cetăţeni străini sau de către apatrizi, cu reşedinţa în acel teritoriu;
    b) bunuri culturale ce se găsesc pe teritoriul naţional;
    c) bunuri culturale achiziţionate de către misiunile arheologice, etnologice sau de ştiinţe naturale, cu consimţământul autorităţilor competente din ţara de origine a acestor bunuri;
    d) bunuri culturale care au făcut obiectul schimburilor liber-consimţite;
    e) bunuri culturale primite gratuit sau cumpărate legal cu acordul autorităţilor competente ale ţării de origine a acestor bunuri.
    În scopul asigurării protecţiei bunurilor lor culturale, împotriva operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale, statele părţi la prezenta convenţie se angajează ca, în condiţiile specifice fiecărui stat, să instituie pe teritoriul lor în măsura în care nu există deja, unul sau mai multe servicii de protejare a patrimoniului cultural, dotate cu personal calificat şi într-un număr suficient pentru a asigura, în mod eficient, funcţiile următoare:
    a) să contribuie la elaborarea proiectelor de legi şi de regulamente în vederea protejării patrimoniului cultural şi, în special, a suprimării operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale importante;
    b) să stabilească şi să ţină la zi, pe baza unui inventar naţional de protecţie, lista bunurilor culturale importante, publice şi private, al căror export ar constitui o sărăcire sensibilă a patrimoniului cultural naţional;
    c) să promoveze dezvoltarea sau crearea instituţiilor ştiinţifice şi tehnice (muzee, biblioteci, arhive, laboratoare, ateliere etc.) necesare asigurării conservării şi punerii în valoare a bunurilor culturale;
    d) să organizeze controlul cercetărilor arheologice, să asigure conservarea în situ a anumitor bunuri culturale şi să protejeze anumite zone rezervate cercetărilor arheologice viitoare;
    e) să stabilească pentru persoanele interesate (muzeografi, colecţionari, anticari etc.) reguli conforme cu principiile etice
formulate în prezenta convenţie şi să vegheze la respectarea
acestor reguli;
    f) să desfăşoare o activitate educativă, cu scopul de a trezi şi de a dezvolta respectul datorat patrimoniului cultural al tuturor statelor şi să asigure difuzarea cît mai largă a dispoziţiilor prezentei convenţii;
    g) să vegheze ca o publicitate adecvată să fie făcută oricărui caz de dispariţie a unui bun cultural.
    Statele părţi la prezenta convenţie se angajează:
    a) să instituie un certificat special prin care statul exportator să specifice că exportul bunului sau bunurilor culturale în cauză este autorizat de către el, acest certificat urmând a însoţi bunul sau bunurile culturale exportate reglementar;
    b) să interzică ieşirea de pe teritoriul lor a bunurilor culturale care nu sunt însoţite de certificatul de export menţionat;
    c) să aducă în mod adecvat această interdicţie la cunoştinţa publicului şi, mai ales, a persoanelor care ar putea exporta sau importa bunuri culturale.
    Statele părţi la prezenta convenţie se angajează:
    a) să ia toate măsurile necesare, conforme legislaţiei lor naţionale, pentru a împiedica achiziţionarea, de către muzee sau alte instituţii similare aflate pe teritoriul lor, a bunurilor culturale care provin dintr-un alt stat parte la prezenta convenţie, bunuri care ar fi putut fi exportate ilicit, după intrarea în vigoare a prezentei convenţii; să informeze, în măsura posibilului, statul de origine, parte a prezentei convenţii, asupra ofertelor primite, privind astfel de bunuri culturale, al căror export ilicit de pe teritoriul acestui stat s-a produs după intrarea în vigoare a prezentei convenţii pentru cele două state în cauză:
    b) (i) să interzică importul de bunuri culturale sustrase din muzee, monumente publice civile sau religioase sau dintr-o instituţie similară, situate pe teritoriul altui stat parte la prezenta convenţie, după intrarea în vigoare a acesteia pentru statele respective, cu condiţia să se poată dovedi că bunurile în cauză fac parte din inventarul acelei instituţii;
    (ii) să ia măsuri adecvate pentru a sechestra şi a restitui, la cererea statului de origine, parte la prezenta convenţie, orice bun cultural furat şi importat după intrarea în vigoare a prezentei convenţii pentru cele două state în cauză, cu condiţia ca statul reclamant să verse o sumă de bani cu titlu de despăgubire pentru persoana care a achiziţionat cu bună-credinţă bunul respectiv sau care este proprietar de drept al acestui bun. Cererea de sechestrare şi restituire trebuie să fie adresată statului reclamant, pe cale diplomatică. Statul reclamant trebuie să furnizeze, pe cheltuiala sa, orice dovadă necesară pentru a justifica cererea de sechestrare şi de restituire. Statele părţi la prezenta convenţie nu vor percepe taxele vamale sau alte taxe pentru bunurile culturale restituite în conformitate cu prezentul articol. Toate cheltuielile aferente restituirii bunului sau bunurilor culturale respective rămân în sarcina statului reclamant.
    Statele părţi la prezenta convenţie se angajează să aplice sancţiuni penale sau administrative oricărei persoane care se face vinovată de săvârşirea unei infracţiuni sau interdicţii din cele prevăzute la art. 6 lit. b) şi art. 7 lit. b).
    Toate statele părţi la prezenta convenţie, al căror patrimoniu cultural este pus în pericol prin jefuirea patrimoniului arheologic sau etnologic, pot face apel la statele părţi la convenţie. Statele părţi la convenţie se angajează să participe la orice operaţiune internaţională organizată în comun, în aceste condiţii, în vederea determinării şi aplicării măsurilor concrete necesare, inclusiv controlul exportului, importului şi comerţului internaţional cu bunurile culturale avute în vedere. În perspectiva încheierii unui acord, fiecare stat interesat va adopta, în măsura posibilului, dispoziţii provizorii, pentru a preveni producerea de pagube iremediabile privind patrimoniul cultural al statului solicitat.
    Statele părţi la prezenta convenţie se angajează:
    a) să reducă, prin educaţie, informare şi supraveghere, transferurile de bunuri culturale, sustrase ilegal din orice stat parte la prezenta convenţie şi, în condiţiile specifice fiecărei ţări, să oblige pe vânzătorii de antichităţi ca, sub rezerva sancţiunilor penale sau administrative, să ţină un registru menţionând provenienţa fiecărui bun cultural, numele şi adresa furnizorului, descrierea şi preţul fiecărui obiect vândut şi să informeze cumpărătorul bunului cultural asupra interdicţiei de a-l exporta, care poate privi bunul respectiv;
    b) să se străduiască, prin educaţie, să creeze şi să dezvolte, în rândul publicului, sentimentul valorii bunurilor culturale şi al pericolului pe care furtul, săpăturile arheologice clandestine şi operaţiunile de export ilicit îl reprezintă pentru patrimoniul cultural.
    Sunt considerate ilicite operaţiunile de export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale, realizate prin constrângere, operaţiuni ce derivă direct sau indirect din ocuparea unei ţări de către o putere străină.
    Statele părţi la prezenta convenţie vor respecta patrimoniul cultural în teritoriile pentru care asigură relaţiile internaţionale şi vor lua măsuri specifice pentru a interzice şi a împiedica operaţiunnile ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale în aceste teritorii.
    Statele părţi la prezenta convenţie se angajează, de asemenea, ca în cadrul legislaţiei lor:
    a) să împiedice, prin toate mijloacele specifice, transferurile de proprietate ale bunurilor culturale, care tind să favorizeze importul sau exportul ilicit al acestor bunuri;
    b) să facă astfel încât autorităţile competente să colaboreze în vederea facilitării restituirii, celui în drept, în cel mai scurt timp, a bunurile culturale exportate ilicit;
    c) să admită acţiunea în revendicare a bunurilor culturale pierdute sau furate, introdusă de proprietarul legitim sau în numele acestuia;
    d) să recunoască, de asemenea, dreptul imprescriptibil al fiecărui stat în parte la prezenta convenţie de a clasa şi a declara inalienabile unele bunuri culturale care, prin aceasta, nu pot fi exportate, şi să faciliteze recuperarea, de către statul interesat, a unor astfel de bunuri, în cazul în care acestea au fost deja exportate.
    Pentru a preveni exporturile ilicite şi a face faţă obligaţiilor ce decurg din aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii, fiecare stat parte la această convenţie va trebui, în măsura posibilităţilor, să asigure serviciilor naţionale de protejare a patrimoniului cultural un buget satisfăcător şi, dacă este necesar, să creeze un fond special destinat acestui scop.
    Nici o prevedere a prezentei convenţii nu împiedică statele părţi să încheie, între ele, acorduri bilaterale sau să continue executarea acordurilor deja încheiate privind restituirea bunurilor culturale scoase de pe teritoriul lor de origine, indiferent de motiv, înainte de intrarea în vigoare pentru statele în cauză a prezentei convenţii.
    Statele părţi la prezenta convenţie vor indica, în rapoarte periodice, pe care le vor prezenta Conferinţei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură la datele şi sub forma pe care aceasta le va stabili, dispoziţiile lor legislative şi alte reglementări, precum şi măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei convenţii, ca şi informaţii privind experienţa dobândită în acest domeniu.
    1. Statele părţi la prezenta convenţie pot face apel la sprijinul tehnic al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, mai ales în ceea ce priveşte:
    1) informaţia şi educaţia;
    b) consultarea şi expertizarea;
    c) coordonarea şi medierea.
    2. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură poate, din proprie iniţiativă, să întreprindă cercetări şi să publice studii asupra problemelor referitoare la circulaţia ilicită a bunurilor culturale.
    3. În acest scop, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură poate, de asemenea, să recurgă la cooperarea tuturor organizaţiilor nonguvemamentale competente.
    4. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură este abilitată să facă, din proprie iniţiativă, propuneri statelor părţi, în vederea punerii în aplicare a prezentei convenţii.
    5. La cererea a cel puţin două state părţi la prezenta convenţie, aflate în dezacord cu privire la punerea în aplicare a acesteia, UNESCO poate oferi servicii de mediere în scopul ajungerii la un acord.
    Prezenta convenţie este întocmită în limbile engleză, sponiolă, franceză şi rusă, toate cele patru texte având aceeaşi putere juridică.
    1. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării sau acceptării statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, în conformitate cu procedurile constituţionale respective.
    2. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    1. Prezenta convenţie este deschisă aderării oricărui stat care nu este membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, invitat să adere de către Consiliul executiv al organizaţiei.
    2. Aderarea se va face prin depunerea instrumentului de aderare la directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    Prezenta convenţie va intra în vigoare la 3 luni după data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de
aderare, dar numai pentru statele care au depus instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aderare la acea dată sau anterior. Pentru toate celelalte state, ea va intra în vigoare la 3 luni după depunerea instrumentului de ratificare, acceptare sau aderare.
    Statele părţi la prezenta convenţie recunosc faptul că aceasta este aplicabilă nu numai pe teritoriile lor metropolitane, ci şi pe teritoriile pentru care asigură relaţiile internaţionale; ele se angajează să consulte, dacă este necesar, guvernele sau alte autorităţi competente ale acestor teritorii, în momentul ratificării, acceptării sau aderări ori anticipat, în vederea obţnerii dreptului de aplicare a convenţiei pe aceste teritorii, şi să notiifice directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură teritoriile unde se va aplica convenţia, ratificarea urmând a intra în vigoare la 3 luni de la data primii acesteia.   
    1. Fiecare dintre statele părţi la prezenta convenţie va avea dreptul să denunţe prezenta convenţie în numele săi ori în numele oricărui teritoriu pentru care asigură relaţiile internaţionale.
    2. Denunţarea se va face printr-un instrument scris, depus la directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    3. Denunţarea va intra în vigoare la 12 luni după primirea instrumentului de denunţare.
    Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va informa statele membre ale organizaţiei, statele membre vizate de art. 20, ca şi Organizaţia Naţiunilor Unite, cu privire la depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aderare, menţionate la art. 19 şi 20, ca şi despre notificările şi denunţările prevăzute la art. 22 şi 23.
    1. Prezenta convenţie va putea fi revizuită de Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Revizuirea nu va produce efecte decât pentru statele care vor deveni părţi la convenţia revizuită.
    2. În cazul în care Conferinţa generală va adopta o nouă convenţie, revizuind total sau parţial prezenta convenţie, aceasta va înceta să fie deschisă ratificării, acceptării sau aderării cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenţii revizuite, cu condiţia ca noua convenţie să nu prevadă alte dispoziţii.
    În conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistrată la Secretariatul Naţiunilor Unite, la cererea directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    Încheiată la Paris, la 17 noiembrie 1970, în două exemplare, originale, purtând semnătura preşedintelui Conferinţei generale, reunită în cea de a XVI-a sesiune, şi a directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, care vor fi depuse în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură şi al căror copii autentificate vor fi remise tuturor statelor menţionate la art. 19 şi 20, precum şi Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ON THE MEANS OF PROHIBITING AND
PREVENTING THE ILLICIT IMPORT,

EXPORT AND TRANSFER OF OWNERSHIP
OF CULTURAL PROPERTY

    The General Conference of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization, meeting in Paris from 12 October to 14 November 1970, at its sixteenth session,
    - recalling the importance of the provisions contained in the Declaration of the Principles of International Cultural Co-operation, adopted by the General Conference at its fourteenth session,
    - considering that the interchange of cultural property among nations for scientific, cultural and educational purposes increases the knowledge of the civilization of Man, enriches the cultural life of all peoples and inspires mutual respect and appreciation among nations,
    - considering that cultural property constitutes one of the basic elements of civilization and national culture, and that its true value can be appreciated only in relation to the fullest possible information regarding is origin, history and traditional setting,
    - considering that it is incumbent upon every State to protect the cultural property existing within its territory against the dangers of theft, clandestine excavation, and illicit export,
    - considering that, to avert these dangers, it is essential for every State to become increasingly alive to the moral obligations to respect its own cultural heritage and that of all nations,
    - considering that, as cultural institutions, museums, libraries and archives should ensure that their collections are built up in accordance with universally recognized moral principles,
    - considering that the illicit import, export and transfer of ownership of cultural property is an obstacle to that understanding between nations which it is part of UNESCO's mission to promote by recommending to interested States, international conventions to this end,
    - considering that the protection of cultural heritage can be effective only if organized both nationally and internationally among States working in close co-operation,
    - considering that the UNESCO General Conference adopted a Recommendation to this effect in 1964,
    - having before It further proposals on the means of prohibiting and preventing the illicit import, export and transfer of ownership of cultural property, a question which is on the agenda for the session as item 19,
    - having decided, at its fifteenth session, that this question should be made the subject of an international convention,
    adopts this Convention on the fourteenth day of November 1970.
    For the purposes of this Convention, the term 'cultural property' means property which, on religious or secular grounds, is specifically designated by each State as being of importance for archaeology, prehistory, history, literature, art or science and which belongs to the following categories:
    (a) Rare collections and specimens of fauna, flora, minerals and anatomy, and objects of palaeontological interest;
    (b) property relating to history, including the history of science and technology and military and social history, to the life of national leaders, thinkers, scientists and artist and to events of national importance; 
    (c) products of archaeological excavations (including regular and clandestine) or of archaeological discoveries ;
    (d) elements of artistic or historical monuments or archaeological sites which have been dismembered;
    (e) antiquities more than one hundred years old, such as inscriptions, coins and engraved seals;
    (f) objects of ethnological interest;
    (g) property of artistic interest, such as:
    (i) pictures, paintings and drawings produced entirely by hand on any support and in any material (excluding industrial designs and manu-factured articles decorated by hand);
    (ii) original works of statuary art and sculpture in any material;
    (iii) original engravings, prints and lithographs ;
    (iv) original artistic assemblages and montages in any material;
    (h) rare manuscripts and incunabula, old books, documents and publications of special interest (historical, artistic, scientific, literary, etc.) singly or in collections ;
    (i) postage, revenue and similar stamps, singly or in collections;
    (j) archives, including sound, photographic and cinematographic archives;
    (k) articles of furniture more than one hundred years old and old musical instruments.
    The States Parties to this Convention recognize that the illicit import, export and transfer of ownership of cultural property is one of the main causes of the impoverishment of the cultural heritage of the countries of origin of such property and that international co-operation constitutes one of the most efficient means of protecting each country's cultural property against all the dangers resulting there from.
    To this end, the States Parties undertake to oppose such practices with the means at their disposal, and particularly by removing their causes, putting a stop to current practices, and by helping to make the necessary reparations.
    The import, export or transfer of ownership of cultural property effected contrary to the provisions adopted under this Convention by the States Parties thereto, shall be illicit.
    The States Parties to this Convention recognize that for the purpose of the Convention property which belongs to the following categories forms part of the cultural heritage of each State:
    (a) Cultural property created by the individual or collective genius of nationals of the State concerned, and cultural property of importance to the State concerned created within the territory of that State by foreign nationals or stateless persons resident within such territory;
    (b) cultural property found within the national territory;
    (c) cultural property acquired by archaeological, ethnological or natural science missions, with the consent of the competent authorities of the country of origin of such property;
    (d) cultural property which has been the subject of a freely agreed exchange;
    (e) cultural property received as a gift or purchased legally with the consent of the competent authorities of the country of origin of such property.
    To ensure the protection of their cultural property against illicit import; export and transfer of ownership, the States Parties to this Convention undertake, as appropriate for each country, to set up within their territories one or more national services, where such services do not already exist, for the protection of the cultural heritage, with a qualified staff sufficient in number for the effective carrying out of the following functions:
    (a) contributing to the formation of draft laws and regulations designed to secure the protection of the cultural heritage and particularly prevention of the illicit import, export and transfer of ownership of important cultural property;
    (b) establishing and keeping up to date, on the basis of a national inventory of protected'property, a list of important public and private cultural property whose export would constitute an appreciable impoverishment of the national cultural heritage;
    (c) promoting the development or the establishment of scientific and technical institutions (museums, libraries, archives, laboratories, workshops...) required to ensure the preservation and presentation of cultural property;
    (d) organizing the supervision of archaeological excavations, ensuring the preservation 'in situation' of certain cultural property, and protecting certain areas reserved for future archaeological research;
    (e) establishing, for the benefit of those concerned (curators, collectors, antique dealers, etc.) rules in conformity with the ethical principles set forth in this Convention; and taking steps to ensure the observance of those rules;
    (f) taking educational measures to stimulate and develop respect for the cultural heritage of all States, and spreading knowledge of the provisions of this Convention;
    (g) seeing that appropriate publicity is given to the disappearance of any items of cultural property.
    The States Parties to this Convention undertake:
    (a) To introduce an appropriate certificate in which the exporting State would specify that the export of the cultural property in question is authorized. The certificate should accompany all items of cultural property exported in accordance with the regulations ;
    (b) to prohibit the exportation of cultural property from their territory unless accompanied by the above-mentioned export certificate;
    (c) to publicize this prohibition by appropriate means, particularly among persons likely to export or import cultural property.
    The States Parties to this Convention undertake:
    (a) To take the necessary measures, consistent with national legislation, to prevent museums and similar institutions within their territories from acquiring cultural property originating in another State Party which has been illegally exported after entry into force of this Convention, in the States concerned. Whenever possible, to inform a State of origin Party to this Convention of an offer of such cultural property illegally removed from that State after the entry into force of this Convention in both States;
    (b) (i) to prohibit the import of cultural property stolen from a museum or a religious or secular public monument or similar institution in another State Party to this Convention after the entry into force of this Convention for the States concerned, provided that such property is documented as appertaining to the inventory of that institution;
    (ii) at the request of the State Party of origin, to take appropriate steps to recover and return any such cultural property imported after the entry into force of this Convention in both States concerned, provided, however, that the requesting State shall pay just compensation to an innocent purchaser or to a person who has valid title to that property. Requests for recovery and return shall be made through diplomatic offices. The requesting Party shall furnish, at its expense, the documentation and other evidence necessary to establish its claim for recovery and return. The Parties shall impose no customs duties or other charges upon cultural property returned pursuant to this Article. All expenses incident to the return and delivery of the cultural property shall be borne by the requesting Party.
    The States Parties to this Convention undertake to impose penalties or admin-istrative sanctions on any person responsible for infringing the prohibitions referred to under Articles 6(b) and 7(b) above.
    Any State Party to this Convention whose cultural patrimony is in jeopardy from pillage of archaeological or ethnological materials may call upon other States Parties who are affected. The States Parties to this Convention undertake, in these circumstances, to participate in a concerted international effort to determine and to carry out the necessary concrete measures, including the control of exports and imports and international commerce in the specific materials concerned. Pending agreement each State concerned shall take provisional measures to the extent feasible to prevent irremediable injury to the cultural heritage of the requesting State.
    The States Parties to this Convention undertake:
    (a) To restrict by education, information and vigilance, movement of cultural property illegally removed from any State Party to this Convention and, as appropriate for each country, oblige antique dealers, subject to penal or administrative sanctions, to maintain a register recording the origin of each item of cultural property, names and addresses of the supplier, description and price of each item sold and to inform the purchaser of the cultural property of the export prohibition to which such property may be subject;
    (b) to endeavour by educational means to create and develop in the public mind a realization of the value of cultural property and the threat to the cultural heritage created by theft, clandestine excavations and illicit exports.
    The export and transfer of ownership of cultural property under compulsion arising directly or indirectly from the occupation of a country by a foreign power shall be regarded as illicit.
    The States Parties to this Convention shall respect the cultural heritage within the territories for the international relations of which they are responsible, and shall take all appropriate measures to prohibit and prevent the illicit import, export and transfer of ownership of cultural property in such territories.
    The States Parties to this Convention also undertake, consistent with the laws of each State:
    (a) To prevent by all appropriate means transfers of ownership of cultural property likely to promote the illicit import or export of such property;
    (b) to ensure that their competent services co-operate in facilitating the earliest possible restitution of illicitly exported cultural property to its rightful owner;
    (c) to admit actions for recovery of lost or stolen items of cultural property brought by or on behalf of the rightful owners ;
    (d) to recognize the indefeasible right of each State Party to this Convention to classify and declare certain cultural property as inalienable which should therefore ipso facto not be exported, and to facilitate recovery of such property by the State concerned in cases where it has been exported.
    In order to prevent illicit export and to meet the obligations arising from the implementation of this Convention, each State Party to the Convention should, as far as it is able, provide the national services responsible for the protection of its cultural heritage with an adequate budget and, if necessary, should set up a fund for this purpose.
    Nothing in this Convention shall prevent States Parties thereto from concluding special agreements among themselves or from continuing to implement agreements already concluded regarding the restitution of cultural property removed, whatever the reason, from its territory of origin, before the entry into force of this Convention for the States concerned.
    The States Parties to this Convention shall in their periodic reports submitted to the General Conference of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization on dates and in a manner to be determined by it, give information on the legislative and administrative provisions which they have adopted and other action which they have taken for the application of this Convention, together with details of the experience acquired in this field.
    1. The States Parties to this Convention may call on the technical assistance of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization, particularly as regards:
    (a) Information and education;
    (b) consultation and expert advice;
    (c) co-ordination and good offices.
    2. The United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization may, on its own initiative conduct research and publish studies on matters relevant to the illicit movement of cultural property.
    3. To this end, the United Nations Educational, Scientific and Cultural Orga-nization may also call on the co-operation of any competent non-governmental organization.
    4. The United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization may, on its own initiative, make proposals to States Parties to this Convention for its implementation.
    5. At the request of at least two States Parties to this Convention which are engaged in a dispute over its implementation, UNESCO may extend its good offices to reach a settlement between them.
    This Convention is drawn up in English, French, Russian and Spanish, the four texts being equally authoritative.
    1. This Convention shall be subject to ratification or acceptance by States members of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization in accordance with their respective constitutional procedures.
    2. The instruments of ratification or acceptance shall be deposited with the Director-General of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization.
    1. This Convention shall be open to accession by all States not members of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization which are invited to accede to it by the Executive Board of the Organization.
    2. Accession shall be effected by the deposit of an instrument of accession with the Director-General of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization.
    This Convention shall enter into force three months after the date of the deposit of the third instrument of ratification, acceptance or accession, but only with respect to those States which have deposited their respective instruments on or before that date. It shall enter into force with respect to any other State three months after the deposit of its instrument of ratification, acceptance or accession.
    The States Parties to this Convention recognize that the Convention is appli-cable not only to their metropolitan territories but also to all territories for the international relations of which they are responsible; they undertake to consult, if necessary, the governments or other competent authorities of these territories on or before ratification, acceptance or accession with a view to securing the application of the Convention to those territories, and to notify the Director-General of the United Nations Educational, Scientific and cultural Organization of the territories to which it is applied, the notification to take effect three months after the date of its receipt.
    1. Each State Party to this Convention may denounce the Convention on its own behalf or on behalf of any territory for whose international relations it is responsible.
    2. The denunciation shall be notified by an instrument in writing, deposited with the Director-General of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization.
    3. The denunciation shall take effect twelve months after the receipt of the instrument of denunciation.
    The Director-General of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization shall inform the States members of the Organization, the States not members of the Organization which are referred to in Article 20, as well as the United Nations, of the deposit of all the instruments of ratification, acceptance and accession provided for in Articles 19 and 20, and of the notifications and denunciations provided for in Articles 22 and 23 respectively.
    1. This Convention may be revised by the General Conference of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization. Any such revision shall, however, bind only the States which shall become Parties to the revising convention.
    2. If the General Conference should adopt a new convention revising this Convention in whole or in part, then, unless the new convention otherwise provides, this Convention shall cease to be open to ratification, acceptance or accession, as from the date on which the new revising convention enters into force.
    In conformity with Article 102 of the Charter of the United Nations, this 'Convention shall be registered with the Secretariat of the United Nations at the request of the Director-General of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization.
    Done in Paris this seventeenth day of November 1970, in two authentic copies bearing the signature of the President of the sixteenth session of the General Conference and of the Director-General of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization, which shall be deposited in the archives of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization, and certified true copies of which shall be delivered to all the States referred to in Articles 19 and 20 as well as to the United Nations.