_________________________
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 22 noiembrie 1993

    Părţile contractante
    în dorinţa de a favoriza, dezovoltarea şi îmbunătăţirea transporturilor, rutiere internaţionale de mărfuri şi pasageri,
    conştiente de necesitatea de a spori siguranţa traficului rutier, de a reglementa condiţiile de muncă în transporturile rutiere internaţionale în conformitate cu principiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi de a adopta în comun anumite măsuri pentru asigurarea respectării unei asemenea reglementări,
    au convenit după cum urmează:
    În sensul prezentului acord, se înţelege:
    a) prin vehicul, orice automobil sau remorcă; acest termen include orice ansamblu de vehicule;
    b) prin automobil, orice vehicul având un motor cu propulsie, care circulă pe şosea cu mijloacele sale proprii şi care serveşte în mod normal la transportul de persoane sau de mărfuri pe şosea, sau la tracţiunea pe şosea a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau de mărfuri; acest termen nu cuprinde tractoarele agricole;
    c) prin remorcă, orice vehicul destinat a fi cuplat cu un automobil; acest termen cuprinde semiremorcile;
    d) prin semiremorcă, orice remorcă destinată a fi cuplată cu un automobil, astfel încât aceasta să se sprijine cu o parte pe automobil şi o parte importantă din greutatea sa şi din greutatea încărcăturii să fie suportată de automobilul respectiv;
    e) prin ansamblu de vehicule, vehiculele cuplate care participă la circulaţia rutieră ca o singură unitate;
    f) prin greutate maximă permisă, greutatea maximă a vehiculului încărcat, declarată admisă de către autoritatea competentă a statului în care vehiculul este înmatriculat;
    g) prin transport rutier, orice deplasare efectuată pe rute deschise pentru public, cu încărcătură sau fără încărcătură, a unui vehicul destinat transportului de călători sau mărfuri;
    h) prin transport rutier internaţional, orice transport rutier care include traversarea a cel puţin unei frontiere;
    i) prin servicii regulate, serviciile care asigură transportul de persoane, efec-tuat după un program şi pe itinerare determinate, aceste servicii oferind posibilitatea de a lua şi de a lăsa pasagerii din/în staţii stabilite în prealabil.
    Un regulament de exploatare sau documente înlocuitoare, aprobate de către autorităţile publice competente ale părţilor contractante şi publicate de transportator înaintea punerii în aplicare, stabilesc condiţiile de transport, mai ales frecvenţa, orarele, tarifele şi obligaţia de a transporta, în măsura în care aceste condiţii nu sunt precizate printr-un text legal sau reglementar.
    Oricare ar fi organizatorul transporturilor, sunt considerate tot ca servicii regulate acele servicii care asigură transportul unor categorii determinate de călători, excluzând alţi călători, în măsura în care aceste servicii sunt efectuate conform condiţiilor indicate în primul alineat al prezentei definiţii. Serviciile acestei categorii, mai ales acelea care asigură transportul lucrătorilor la locul de muncă şi la domiciliul lor sau transportul elevilor la institutele de învăţământ şi la domiciliul lor, sunt numite în continuare servicii regulate speciale;
    j) prin şofer, orice persoană, salariată sau nu, care conduce vehiculul, chiar pentru o perioadă scurtă, sau care este la bordul vehiculului pentru a-1 putea conduce, dacă este cazul;
    k) prin membru al echipajului sau membru de echipaj, şoferul sau una dintre persoanele menţionate mai jos, fie că acest şofer sau că aceste persoane sunt salariate sau nu:
    (i) însoţitorul, adică orice persoană care însoţeşte şoferul pentru a-1 asista la anumite manevre şi care ia parte efectiv, în mod obişnuit, la operaţiunile de transport, fără a fi un şofer în sensul paragrafului j) al prezentului articol.
    (ii) încasatorul (taxatorul), adică orice persoană care însoţeşte şoferul unui vehicul care transportă persoane şi care are ca sarcina principală să elibereze sau să controleze biletele sau alte documente care permit persoanelor să călătorească în vehicul;
    l) prin săptămână, perioada cuprinsă între ora 0 a zilei de luni şi ora 24 a zilei de duminică;
    m) prin repaus, orice perioadă neântreruptă de cel puţin o oră, în timpul căreia şoferul poate să dispună liber de timpul său.
    1. Prezentul acord se va aplica pe teritoriul fiecărei părţi contractante tuturor operaţiunilor de transport rutier internaţional efectuate cu un vehicul înmatriculat pe teritoriul acestei părţi contractante sau pe teritoriul oricărei alte părţi contractante.
    2. Cu toate acestea:
    a) dacă, pe parcursul unei operaţiuni de transport rutier internaţional, unul sau mai mulţi membri ai echipajului nu părăsesc teritoriul naţional unde îşi exercită în mod normal activităţile lor profesionale, partea contractantă căreia îi aparţine acest teritoriu va fi liberă să nu aplice prevederile prezentului acord cu privire la acest sau la aceşti membri ai echipajului;
    b) dacă părţile contractante al căror teritoriu este tranzitat nu se înţeleg într-un alt mod, prezentul acord nu se va aplica transporturilor rutiere internaţionale efectuate cu:
    - vehicule destinate transporturilor de mărfuri şi a căror greutate maximă admisă, inclusiv cea a remorcilor sau a semiremorcilor, nu depăşeşte 3,5 tone;
    - vehicule destinate transporturilor de călători care, după tipul lor de construcţie sau de echipament, sunt construite să transporte maximum nouă persoane, inclusiv şoferul, şi sunt destinate acestui scop;
    - vehicule destinate transporturilor de persoane prin servicii regulate al căror parcurs al liniei nu depăşeşte 50 kilometri;
    - vehicule a căror viteză maximă admisă nu depăşeşte 30 kilometri pe oră;
    - vehicule destinate serviciilor forţelor armate, protecţiei civile, pompierilor şi fotelor care răspund de menţinerea ordinii publice sau care sunt sub controlul acestora;
    - vehicule destinate serviciilor de analizare, de protecţie împotriva inundaţiilor, serviciilor apei, gazului, electricităţii, gunoiului, colectării gunoaielor, telegrafului, telefoanelor, poştei, radiodifuziunii, televiziunii şi detectării emiţătorilor sau receptorilor de televiziune sau radio;
    - vehicule folosite pentru stare de urgenţă sau destinate acţiunilor de salvare;
    - vehicule specializate destinate serviciilor medicale;
    - vehicule care transportă materiale aparţinînd circurilor sau bâlciurilor;
    - vehicule specializate de depanare;
    - vehicule supuse testelor rutiere în vederea perfecţionării tehnice, reparării sau întreţinerii, şi vehicule noi sau transformate, care nu sunt încă puse în circulaţie;
    - vehicule folosite pentru transporturi necomerciale de bunuri în scopuri particulare;
    - vehicule folosite pentru colectarea laptelui în ferme sau pentru aducerea în ferme a bidoanelor cu lapte sau a produselor din lapte destinate hranei animalelor.
    Aplicarea anumitor dispoziţii ale acordului în transporturile rutiere efectuate de vehicule provenind din state care nu sunt părţi contractante
    1. Fiecare parte contractantă va aplica pe teritoriul său, în transporturile rutiere internaţionale efectuate de orice vehicul înmatriculat pe teritoriul unui stat care nu este parte contractantă la prezentul acord, dispoziţii cel puţin la fel de stricte ca acelea care s, unt prevăzute în art.5, 6, 7, 8, 9 şi 10 ale prezentului acord.
    2. Fiecare parte contractantă va putea, în cazul unui vehicul înmatriculat într-un stat care nu este parte contractantă la prezentul acord, să nu pretindă decît foi de parcurs zilnic completate de mînă de către şifer în locul aparatului de control, conform specificaţiilor cuprinse în anexa la prezentul acord.
    Fiecare parte contractantă poate aplica minime mai ridicate sau maxime mai scăzute decât cele prevăzute în art. 5-8 inclusiv. Dispoziţiile prezentului acord rămân totuşi aplicabile şoferilor care efectuează transporturi inter-naţionale pe vehicule înmatriculate într-un alt stat parte contractantă sau nu.
    1. Vârsta minimă a şoferilor care efectuează transporturi de mărfuri este fixată:
    a) pentru vehiculele, inclusiv, dacă este cazul, remorcile sau semiremorcile, a căror greutate maximă admisă este inferioară sau egală cu 7,5 tone, la 18 ani împliniţi;
    b) pentru celelalte vehicule, la:
    21 ani împliniţi
    sau 18 ani împliniţi, cu condiţia ca persoana interesată să posede un carnet de conducere care să ateste pregătirea ca şofer pentru transporturile rutiere de mărfuri, recunoscut de către una dintre părţile contractante. Părţile contractante se vor informa asupra nivelului minim de pregătire cerut în ţara lor şi asupra altor condiţii speciale care sunt aplicabile şoferilor pentru transporturi de mărfuri, in conformitate cu dispoziţiile prezentului acord .
    2. Şoferii care efectuează transporturi de călători trebuie să fie în vârstă de cel puţin 21 de ani.
    Şoferii care efectuează transporturi de călători pe rute care depăşesc o rază de 50 de kilometri în jurul punctului de bază obişnuit al vehiculului trebuie să îndeplinească, de asemenea, una dintre condiţiile următoare:
    a) să fi efectuat timp de un an, cel puţin, activitatea de şofer pentru transporturi de mărfuri, pe vehicule a căror greutate maximă admisă este mai mare de 3,5 tone;
    b) să fi efectuat timp de un an, cel puţin, activitatea de şofer pentru transporturi de călători, pe rute care nu depăşesc o rază de 50 de kilometri în jurul punctului de bază obişnuit al vehiculului sau pentru alte tipuri de transporturi de călători, care nu sunt supuse prezentului acord, atât timp cât autoritatea competentă consideră ca ei au dobândit în acest fel experienţa necesară;
    c) să fie posesorii unui carnet de conducere care să ateste pregătirea ca şofer pentru transporturi rutiere de călători, recunoscut de una dintre părţile contractante.
    1. Durata totală de conducere a vehiculului cuprinsă între două repausuri zilnice sau între un repaus zilnic şi un repaus săptămânal, numită în continuare perioada de conducere zilnică nu trebuie să depăşească 9 ore. Poate să fie prelungită până la 10 ore, de două ori pe săptămână.
    După maximum 6 perioade de conducere zilnică, şoferul trebuie să ia un repaus săptămânal ca cel stabilit în paragraful 3 al art. 8.
    Perioada de repaus săptămânal poate fi mutată la sfârşitul celei de a şasea zi, dacă durata totală de conducere a vehiculului în cursul celor 6 zile nu depăşeşte perioada maximă corespunzătoare celor şase perioade de conducere zilnică a vehiculului.
    În cazul transporturilor internaţionale de călători, altele decât serviciile regulate, cuvintele "şase" şi "al şaselea", care figurează în al doilea şi în al treilea alineat, sunt înlocuite cu "doisprezece" şi, respectiv, cu "al doispre-zecelea".
    2. Durata totală de conducere nu trebuie să depăşească 90 de ore pentru o perioadă de două săptămâni consecutive.
    1. După patru ore şi jumătate de conducere a vehiculului, şoferul trebuie să facă o pauză de cel puţin 45 de minute, cu excepţia cazului când el intră în perioada de repaus.
    2. Această pauză poate fi înlocuită prin pauze de cel puţin 15 minute fiecare, intercalate în timpul când se conduce vehiculul sau imediat după această perioadă, astfel încât să se respecte dispoziţiile paragrafului 1.
    3. În timpul acestor pauze şoferul nu poate efectua alte activităţi. Con-form prezentului articol, timpul de aşteptare şi timpul care nu este afectat conducerii vehiculului, petrecuţi într-un vehicul în mers, în feribot sau în tren, nu sunt consideraţi ca alte activităţi.
    4. Întreruperile menţionate în prezentul articol nu pot fi considerate ca repausuri zilnice.
    1. În fiecare perioadă de 24 de ore, şoferul beneficiază de un timp de repaus zilnic, de cel puţin 11 ore consecutive, care ar putea fi redus la un minimum de 9 ore consecutive, cel mult de 3 ori pe săptămână, cu condiţia ca un timp de repaus corespunzător să fie acordat prin compensare, înainte de sfârşitul săptămânii următoare.
    În zilele în care perioada de repaus nu este redusă conform primului alineat, repausul poate fi luat în două sau trei perioade separate în timpul perioadei de 24 de ore, una dintre aceste perioade trebuind sa fie de cel puţin 8 ore consecutive, în acest caz durata minimă de repaus ajunge până la 12 ore.
    2. În timpul fiecărei perioade de 30 de ore, în care există cel puţin doi şoferi la bordul unui vehicul, aceştia trebuie să beneficieze, fiecare, de un repaus zilnic, de cel puţin 8 ore consecutive.
    3. În cursul fiecărei săptămâni, una dintre perioadele de repaus menţionate în paragrafele l şi 2 atinge, cu titlu de repaus săptămânal, un total de 45 de ore consecutive. Această perioadă de repaus poate fi redusă la un minimum de 36 de ore consecutive, dacă ea este luată la punctul de bază obişnuit al vehiculului sau al şoferului sau la un minimum de 24 de ore consecutive, dacă ea este luată în afara acestor puncte. Fiecare scurtare este compensată printr-un timp de repaus echivalent, luat în bloc înainte de sfârşitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii respective.
    4. O perioadă de repaus săptămânal care începe într-o săptămână şi se prelungeşte în următoarea poate fi legată la una sau alta din aceste săptămâni.
    5. În cazul transporturilor de călători, cărora li se aplică paragraful l alin. 4 al art. 6, o perioadă de repaus săptămânal poate fi mutată în săptămâna care urmează celei la care se referă perioada de repaus şi adăugată repausului săptămânal al acestei de-a doua săptămâni.
    6. Orice timp de repaus luat în compensare pentru reducerea perioadelor de repaus zilnic şi/sau săptămânal treubuie să fie legat de un alt repaus, de cel puţin 8 ore, şi trebuie să fie acordat, la cererea persoanei interesate, la locul de staţionare a vehiculului sau la punctul de bază al şoferului.
    7. Pauza zilnică poate fi luată într-un vehicul, atunci când acesta este echipat cu o cuşetă şi este în staţionare.
    8. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului l mai sus menţionat, în cazul în care, în domeniul transporturilor de mărfuri sau de pasageri, un şofer însoţeşte un vehicul transportat cu feribotul sau cu trenul, repausul zilnic poate fi întrerupt o singură dată, atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile următoare:
    - partea de repaus zilnic luată pe jos trebuie să se situeze înainte sau după partea repausului zilnic luată la bordul feribotului sau în tren;
    - perioada între cele două părţi ale repausului zilnic trebuie să fie cât se poate de scurtă şi nu poate, în nici un caz, să depăşească o oră înainte de îmbarcare sau după debarcare, formalităţile vamale fiind cuprinse în operaţiunile de îmbarcare sau de debarcare;
    - în timpul celor două părţi ale repausului zilnic, şoferul trebuie să aibă la dispoziţie un pat sau o cuşetă.
    Repausul zilnic, astfel întrerupt, creşte cu 2 ore.
    Cu condiţia să nu se prejudicieze siguranţa rutieră şi pentru a se da posibilitatea şoferului să atingă un punct de oprire corespunzător, şoferul poate să se abată de la prezentul acord atât cât este necesar pentru a asigura securitatea pasagerilor, vehiculului sau încărcăturii sale. Şoferul trebuie să menţioneze natura şi motivul abaterii de la acord pe foaia de înregistrare a aparatului de control sau în registrul său de serviciu.
    1. Părţile contractante vor trebui să prescrie instalarea şi folosirea pe vehiculele înmatriculate pe teritoriile lor a unui aparat de control, în conformitate cu perscripţiile următoare:
    a) aparatul de control, în sensul prezentului acord, trebuie să corespundă, în ceea ce priveşte condiţiile sale de construcţie, de instalare, de folosire şi de control, dispoziţiilor prezentului acord, inclusiv anexei sale;
    b) dacă nu se poate folosi în mod normal şi într-un mod adecvat un aparat de control instalat pe un vehicul, fiecare membru al echipajului trebuie să scrie de mână, pe foaia de parcurs, folosind simboluri grafice adecvate, indicaţiile privind etapele sale de activitate profesională şi de repaus;
    c) dacă, datorită depărtării de vehicul, membrii echipajului nu au fost în măsură să folosească aparatul, ei trebuie să adauge de mână; folosind simboluri grafice adecvate, pe foaia de înregistrate, diverşii timpi corespunzători activităţilor lor profesionale în perioada când ei nu erau în vehicul;
    d) membrii echipajului trebuie să aibă mereu la ei şi să poată prezenta la control foile de înregistrare pentru săptămâna în curs şi ale ultimei zile a săptămânii precedente, în cursul căreia ei au condus;
    e) membrii echipajului trebuie să fie atenţi ca aparatul de control să fie pus în funcţiune şi manipulat corect şi ca, în caz de defectare, el să fie reparat cât mai repede posibil.
    2. Proprietarul eliberează şoferilor un număr suficient de foi de înregistrare, (ţinând cont de caracterul individual al acestor foi, de durata serviciului şi de obligaţia de a înlocui eventual foile stricate sau reţinute de un agent de control. Proprietarul nu înmânează şoferilor decât foi de un model omologat, corespunzătoare, pentru a fi folosite în aparatul instalat la bordul vehiculului.
    3. Întreprinderile vor păstra foile de înregistrare completate conform dispoziţiilor de la alin. b), c), d) ale paragrafului l din prezentul articol, pe o perioadă de cel puţin 12 luni după data ultimei înscrieri, şi le vor prezenta, la cerere, agenţilor de control.
    1. Întreprinderea trebuie să organizeze serviciul de transport rutier, astfel încât membrii echipajului să fie în măsură să respecte dispoziţiile prezentului acord.
    2. Întreprinderea trebuie să supravegheze în mod regulat perioadele de conducere a vehiculului şi perioadele altor activităţi, la fel ca şi orele de repaus, folosind toate documentele de care ea dispune, ca de exemplu, carnetele individuale de control. Dacă întreprinderea constată abateri de la prezentul acord, ea trebuie să le facă să înceteze imediat şi să ia măsuri pentru a evita repetarea lor, ca de exemplu, modificând orarele şi itinerarele.
    3. Este interzisă remunerarea şoferilor salariaţi, chiar prin acordarea de prime sau prin majorarea salariilor, în funcţie de distanţele parcurse şi/su de volumul de mărfuri transportate, în condiţiile în care aceste remuneraţii sunt de natură a compromite securitatea rutieră.
    1. Fiecare parte contractantă va lua toate măsurile corespunzătoare pentru a se respecta dispoziţiile prezentului acord, în special prin controale la un nivel adecvat, efectuate pe drumuri şi în întreprinderi. Autorităţile competente ale părţilor contractante vor fi informate asupra măsurilor generale luate în acest scop.
    2. Părţile contractante îşi acordă reciproc asistenţă pentru aplicarea prezentului acord şi pentru controlul acesteia.
    3. În cadrul acestei asistenţe reciproce, autorităţile competente ale părţilor contractante îşi comunică, în mod regulat, toate informaţiile disponibile privind:
    - abaterile de la prezentul acord comise de cei care nu sunt rezidenţi şi orice sancţiune aplicată pentru astfel de abateri;
    - sancţiunile aplicate de către o parte contractantă rezidenţilor săi, pentru astfel de abateri comise pe teritoriul altor părţi contractante.
    În cazul abaterilor grave, această informare trebuie să conţină şi sancţiunile aplicate.
    4. Dacă, atunci când se face un control pe ruta unui şofer al unui vehicul înmatriculat pe teritoriul unei alte părţi contractante, constatările efectuate stabilesc că au fost comise abateri care nu pot fi dovedite în cursul acestui control, ca urmare a lipsei elementelor necesare, autorităţile competente ale părţilor contractante implicate îşi acordă reciproc asistenţă, în vederea clarificării situaţiei, în acest scop, în cazul în care partea contractantă competentă procedează la un control în întreprinderi, rezultatele acestui control sunt aduse la cunoştinţă celeilalte părţi contractante interesate.
    Dispoziţiile noului articol 10 - aparat de control - nu vor deveni obligatorii pentru ţările părţi contractante la acest acord înainte de 3 ani după intrarea în vigoare a acestor amendamente, înaintea acestei date, dispoziţiile fostului articol 12 - Carnet individual de control - rămân valabile.
    1. Prezentul acord este deschis pentru semnare până la 31 martie 1971 şi, după această dată, este deschis aderării statelor membre ale Comisiei economice pentru Europa şi a statelor admise la comisie cu titlu consultativ, conform paragrafului 8 din mandatul acestei comisii.
    2. Prezentul acord va fi ratificat.
    3. Instrumentele de rarificare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    4. Prezentul acord va intra în vigoare în a 180-a zi de la depunerea celui de-al 8-lea instrument de ratificare sau de aderare.
    5. Pentru fiecare stat care va ratifica prezentul acord sau va adera la el, după depunerea celui de-al 8-lea instrument de ratificare sau de aderare precizat în paragraful 4 al prezentului articol, prezentul acord va intra în vigoare după 180 de zile de la data depunerii de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare.
    1. Orice parte contractantă va putea denunţa prezentul acord printr-o comunicare adresată secretatului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    2. Denunţarea contractului va intra în vigoare după 6 luni de la data la care secretarul general va fi înştiinţat despre aceasta.
    Prezentul acord va înceta să-şi exercite dispoziţiile sale, dacă, după intrarea sa în vigoare, numărul părţilor contractante este mai mic de trei, timp de o perioadă oarecare de 12 luni consecutive.
    1. Orice stat va putea, atunci când el va semna prezentul acord sau cu ocazia depunerii instrumentului său de ratificare sau de aderare, sau oricând ulterior, să declare, prin notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, că valabilitatea prezentului acord va acoperi, în totalitate sau parţial, teritoriile pe care el le reprezintă pe plan internaţional. Prezentul acord se va aplica pe teritoriul sau pe teritoriile menţionate în notificare, începând cu cea de-a 180-a zi din momentul primirii acestei notificări de către secretarul general sau, dacă în acea zi prezentul acord nu a intrat încă în vigoare, începând cu ziua intrării sale în vigoare.
    2. Orice stat care va face, conform paragrafului precedent, o declaraţie având drept scop punerea în aplicare a prezentului acord pe un teritoriu pe care el îl reprezintă pe plan internaţional, va putea, conform art. 15 din prezentul acord, să denunţe prezentul acord în ceea ce priveşte teritoriul respectiv.
    1. Orice dezacord între două sau mai multe părţi contractante privind interpretarea sau punerea în aplicare a prezentului acord va fi, pe cât posibil, rezolvat prin negocieri intre părţile aflate în litigiu.
    2. Orice dezacord, care nu va fi rezolvat prin negocieri, va fi supus arbitrajului, dacă vreuna dintre părţile contractante aflate în litigiu cere acest lucru, şi va fi, în consecinţă, înaintat unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord de către părţile aflate în litigiu. Dacă, după 3 luni de la data cererii de arbitraj, părţile în litigiu nu ajung la o înţelegere în ceea ce priveşte alegerea arbitrului sau arbitrilor, oricare dintre aceste părţi va putea cere secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să desemneze un arbitru unic, căruia i se va prezenta pentru rezolvare diferendul.
    3. Decizia, arbitrului sau arbitrilor desemnaţi conform paragrafului pre-cedent va fi obligatorie pentru părţile contractante aflate în litigiu.
    1. Orice stat va putea, în momentul când va semna sau va ratifica prezentul acord, sau va adera la el, să declare că el nu se consideră legat prin paragrafele 2 şi 3 ale art. 18 din prezentul acord. Celelalte părţi contractante nu vor fi legate de aceste paragrafe faţă de oricare parte conractantă care va formula o astfel de rezervă.
    2. Dacă la data depunerii instrumentelor sale de ratificare sau de aderare, un stat formulează o rezervă, alta decât cea prevăzută la paragraful l al prezentului articol, secretarul general al O.N.U. va comunica această rezervă statelor care au depus deja instrumentele de ratificare sau aderare şi care nu au denunţat ulterior prezentul acord. Rezerva se va considera acceptată, dacă, într-un termen de 6 luni de la data acestei comunicări, nici unul dintre aceste state nu se opune aprobării sale. În caz contrar, rezerva nu va fi admisă şi, dacă statul care a formulat-o nu o retrage, depunerea instrumentelor de aderare sau ratificare a acestui stat va fi fără efect. Pentru aplicarea prezentului paragraf nu se va ţine seama de opoziţia statelor a căror aderare sau ratificare este fără efect, în virtutea acestui paragraf, datorită faptului că rezervele introduse de ele nu vor fi luate în considerare.
    3. Orice parte contractantă a cărei rezervă va fi adoptată în protocolul de semnare a prezentului acord sau care va formula o rezervă conform paragrafului l din prezentul articol sau care va exprima o rezervă acceptată confrom paragrafului 2 al prezentului articol va putea, în orice moment, să renunţe la această rezervă printr-o notificare adresată secretarului general.
    1. După ce prezentul acord va fi în vigoare timp de 3 ani, orice parte contractantă va putea cere convocarea unei conferinţe, în scopul revizuirii prezentului acord, printr-o notă adresată secretarului general al O.N.U.
    Secretarul general va notifica această cerere tuturor părţilor contractante şi va convoca o conferinţă de revizuire, dacă, într-un interval de patru luni de la data notificării secretarului general, cel puţin o treime dintre părţile contractante comunică acordul lor în legătură cu această cerere.
    2. Dacă este convocată o conferinţă conform paragrafului precedent, secretarul general va anunţa toate părţile contractante şi le va invita să prezinte, într-un termen de 3 luni, propunerile pe care ele doresc să fie examinate în cadrul conferinţei. Secretarul general va comunica tuturor părţilor contractante ordinea de zi provizorie a conferinţei, precum şi textul acestor propuneri, cu cel puţin 3 luni înainte de data deschiderii conferinţei.
    3. Secretarul general va invita la orice conferinţă convocată conform prezentului articol toate statele la care se referă paragraful l al art. 14 din prezentul acord.
    1. Orice parte contractantă poate propune unul sau mai multe amendamente la prezentul acord. Textul oricărui proiect de amendament va fi comunicat secretarului general al O.N.U., care îl va comunica tuturor părţilor contractante şi îl va aduce la cunoştinţă celorlalte state menţionate la paragraful l al art. 14 al prezentului acord.
    2. Într-un termen de 6 luni de la data comunicării de către secretarul general al proiectului de amendament, orice parte contractantă poate informa pe secretarul general:
    a) fie că are o obiecţie la amendamentul propus;
    b) fie că, cu toate că intenţionează să accepte proiectul, condiţiile necesare pentru această acceptare nu sunt încă îndeplinite în statul său.
    3. Dacă o parte contractantă, care a înaintat secretarului general o comunicare, aşa cum este prevăzut în paragraful 2 b) din prezentul articol, nu a comunicat secretarului general acceptul său, ea va putea, într-un interval de 9 luni, începând de la data expirării perioadei de 6 luni prevăzută pentru comunicare, să prezinte o obiecţie la amendamentul propus.
    4. Dacă se face vreo obiecţie la proiectul de amendament în condiţiile prevăzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, amendamentul va fi considerat ca nefiind acceptat şi va fi fără efect.
    5. Dacă nu a fost formulată nici o obiecţie la proiectul de amendament în condiţiile prevăzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, amendamentul va fi considerat acceptat începând de la data:
    a) expirării termenului de 6 luni prevăzut la paragraful 2 din prezentul articol, dacă nici o parte contractantă nu a înaintat o cominicare conform paragrafului 2 b) al acestui articol;
    b) cea mai apropiată dintre următoarele două date, dacă, cel puţin o parte contractantă a adresat o comunicare, aşa cum prevede paragraful 2 b) al prezentului articol:
    - data la care toate părţile contractante care au trimis o asemenea comunicare au notificat secretarului general acceptarea proiectului, această dată fiind totuşi amânată până la expirarea termenului de 6 luni menţionat în paragraful 2 al prezentului articol, dacă toate acordurile au fost comunicate înaintea acestei date de expirare;
    - data expirării termenului de 9 luni menţionat în paragraful 3 al prezentului articol.
    6. Orice amendament considerat acceptat va intra în vigoare după trei luni de la data la care a fost considerat acceptat.
    7. Secretarul general va adresa, cât mai curând posibil, tuturor părţilor contractante o notificare pentru a le înştiinţa dacă a fost formulată vreo obiecţie în legătură cu proiectul de amendament conform cu paragraful 2 a) al prezentului articol şi dacă una sau mai multe părţi contractante i-au adresat o comunicare conform cu paragraful 2 b) al prezentului articol, în cazul în care una sau mai multe părţi contractante au adresat o asemenea notificare, el va anunţa ulterior toate părţile contractante dacă partea sau părţile contractante care au adresat o asemenea comunicare ridică vreo obiecţie faţă de proiectul de amendament sau dacă îl acceptă.
    8. Independent de procedura de amendare prevăzută la paragrafele 1-6 ale prezentului articol, anexa prezentului acord va putea fi modificată prin înţelegere între autorităţile competente ale tuturor părţilor contractante; dacă autoritatea competentă a uneia dintre părţile contractante a declarat că legislaţia sa naţională o obligă să supună acordul său obţinerii unei autorizări speciale în acest scop sau aprobării unui organ legislativ, consimţământul autorităţii competente al părţii contractante în cauză, în legătură cu modificările anexei, nu va fi considerat ca dat decât în momentul în care această autoritate competentă va declara secretarului general că autorizările sau aprobările necesare au fost obţinute. Autorităţile competente, de comun acord, vor fixa data intrării în vigoare a anexei modificate şi vor putea prevedea ca, pe parcursul unei perioade tranzitorii, fosta anexă să rămână în vigoare, în totalitate sau parţial, simultan cu anexa modificată.
    1. Apendicele l şi 2 la anexa prezentului acord vor putea fi amendate conform procedurii stabilite în prezentul articol.
    2. La cererea unei părţi contractante, orice amendament la apendicele l şi 2 la anexa prezentului acord propus de către această parte va fi examinat de grupa de lucru principală a transporturilor rutiere a Comisiei economice pentru Europa.
    3. Dacă el este adoptat cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanţi şi dacă această majoritate conţine majoritatea părţilor cotractante prezente şi votante, amendamentul va fi cominicat de către secretarul general pentru acordul autorităţilor competente ale tuturor părţilor contractante.
    4. Amendamentul va fi acceptat, dacă, într-un termen de 6 luni de la data acestei comunicări, mai puţin de o treime dintre autorităţile competente ale părţilor contractante fac cunoscută secretarului general obiecţia lor la amendament.
    5. Orice amendament acceptat va fi comunicat de către secretarul general tuturor părţilor contractante şi va intra în vigoare după 3 luni de la data acestei comunicări.
    În afară de notificările prevăzute la art. 20 şi 21 ale prezentului acord, secretarul general al O.N.U. va anunţa statele menţionate la paragraful l al art. 14 al prezentului acord în legătură cu:
    a) ratificările şi adeziunile conform art. 14 al prezentului acord;
    b) datele la care prezentul acord va intra în vigoare, conform art. 14 al prezentului acord;
    c) denunţările conform art. 15 din prezentul acord;
    d) abrogarea prezentului acord conform art. 16 al prezentului acord;
    e) notificările primite conform art. 17 al prezentului acord;
    f) declaraţiile şi notificările primite conform art. 19 al prezentului acord;
    g) intrarea în vigoare a orcârui amendament conform art. 21 al prezentului acord.
    Protocolul de semnare a prezentului acord are aceeaşi valabilitate, valoare şi durată ca însuşi acordul din care este considerat ca făcând parte integrantă.
    După data de 32 martie 1971, originalul prezentului acord va fi depus la secretarul general al O.N.U., care va transmite copii certificate conforme fiecăruia dintre statele menţionate la paragraful 1 al art.14 din prezentul acord.
    Drept pentru care, subsemnaţii, având depline puteri, au semnat prezentul acord.
    Încheiat la Geneva la data de 1 iulie 1970, într-un singur exemplar, în limbile engleză şi franceză, ambele texte având aceaşi valabilitate.

    Orice cerere de omologare pentru un model de aparat de control sau de foaie de înregistrare, însoţită de documente descriptive corespunzătoare, este înaintată de către fabricant sau de către împuternicitul său unei părţi contractante. Pentru un acelaşi model de aparat de control sau de foaie de înregistrare, această cerere nu poate fi înaintată decât unei singure părţi contractante.
    Fiecare parte contractantă aprobă omologarea oricărui model de aparat de control sau oricărui model de foaie de înregistrare, dacă acestea sunt confomre prevederilor apendicelui l şi dacă partea contractantă este în măsură să supravegheze producţia pentru a corespunde modelului omologat.
    Modificările sau completările la un model omologat trebuie să constituie obiectul unei omologări suplimentare din partea părţii contractante care a aprobat omologarea iniţială.
    Părţile contractante atribuie solicitantului o marcă de omologare corespunzătoare modelului stabilit la apendicele 2, pentru fiecare model de aparat de control sau de foaie de înregistrare, pe care ele le omologhează în virtutea art. 2.
    Autorităţile competente ale părţii contractante căreia i-a fost înaintată cererea de omologare trimit celorlalte părţi contractante, într-un termen de o luna, o copie a fişei de omologare însoţita de o copie a documentelor descrip-tive necesare sau le comunică refuzul omologării, pentru fiecare model de aparat de control sau de foaie de înregistrare pe care ele le omologhează sau le refuză; în caz de refuz ele comunica motivarea deciziei.
    1. Dacă partea contractantă care a făcut omologarea menţionată la art. 2 constată că aparatele de control sau foile de înregistrare care poartă marca de omologare pe care ea le-a atribuit-o nu sunt conforme cu modelul pe care ea l-a omologat, aceasta la măsurile necesare pentru ca producţia să corespundă modelului. Dacă este cazul, măsurile luate pot merge până la retragerea omologării.
    2. Partea contractantă, care a aprobat o omologare, trebuie să o revoce, dacă aparatul de control sau foaia de înregistrare care constituie obiectul omologării este considerată ca nefiind conformă cu prezenta anexă, inclusiv cu apendicele sale, sau prezintă, la folosire, un defect de ordin general care le face improprii destinaţiei lor.
    3. Dacă partea contractantă, care a aprobat o omologare, este informată de către altă parte contractantă despre existenţa unuia dintre cazurile menţionate în paragrafele l şi 2, aceasta ia, de asemenea, după consultarea acesteia din urmă, măsurile prevăzute în paragrafele menţionate, sub rezerva paragrafului 5.
    4. Partea contractantă, care a constatat existenţa unuia dintre cazurile prevăzute la paragraful 2, poate să suspende până la un nou ordin lansarea pe piaţă şi punerea în funcţiune a aparatelor de control sau a foilor. Acelaşi lucru se întâmplă în cazurile prevăzute la paragraful l pentru aparatele de control sau pentru foile scutite de verificarea primară, dacă fabricantul, după avertizare, nu le face conform modelului aprobat sau cerinţelor prezentei anexe.
    În orice caz, autorităţile competente ale părţilor contractante se informează reciproc într-un termen de o lună asupra retragerii unei omologări acordate şi asupra altor măsuri luate în conformitate cu paragrafele l, 2, 3, la fel ca şi asupra motivelor care justifică aceste măsuri.
    5. Dacă partea contractantă, care a aprobat o omologare, contestă existenţa cazurilor prevăzute la paragrafele l şi 2, despre care ea a fost informată, părţile contractante interesate se ocupă de rezolvarea diferendului.
    1. Cel care solicită omologarea pentru un model de foaie de înregistrare trebuie să precizeze pe cererea sau modelele de aparate de control cărora le este destinată pentru folosire această foaie şi trebuie să furnizeze un aparat adecvat pentru tipul sau tipurile respective, în scopul testării foii de înregistrare.
    2. Autorităţile competente ale fiecărei părţi contractante indică pe fişa de omologare a modelului foii de înregistrare modelul sau modelele de aparate de control pe care se poate folosi modelul foii de înregistrare.
    Părţile contractante nu pot să refuze înmatricularea sau să interzică punerea în circulaţie sau folosirea vehiculelor echipate cu aparat de control, datorită unor cauze inerente unul astfel de aparat, dacă aparatul are marca de omologare menţionată la art. 3 şi placa de instalare menţionată la art. 9.
    Orice decizie, care se referă la refuzul sau la retragerea omologării unui model de aparat de control sau de foaie de înregistrare, luată în virtutea prezentei anexe, este motivată într-un mod precis. Ea este adusă la cunoştinţă celui interesat, indicându-se căile de a face recurs, stabilite de către legislaţia în vigoare a părţilor contractante, şi termenele în care aceste recursuri pot fi înaintate.
    1. Sunt autorizaţi să efectueze operaţiunile de instalare şi de reparare ale aparatului de control doar instalatorii sau atelierele autorizate în acest scop de către autorităţile competente ale părţilor contractante, după ce acestea au ţinut seama, dacă ele doresc acest lucru, de părerea fabricanţilor interesaţi.
    2. Cel care instalează sau atelierul autorizat aplică un însemn special pe sigiliul pus. Autorităţile competente ale fiecărei părţi contractante ţin o evidenţă a tuturor însemnelor folosite.
    3. Autorităţile competente ale părţilor contractante se informează reciproc asupra listei celor care fac instalarea sau asupra atelierelor autorizate şi îşi transmit o copie a însemnelor folosite.
    4. Instalarea aparatului de control conform dispoziţiilor din prezenta anexă este atestată prin placa de instalare aplicată conform condiţiilor prevăzute la apendicele 1.
    Proprietarul şi şoferii iau măsuri pentru a asigura o bună funcţionare şi o corectă întrebuinţare a aparatului.
    1. Şoferii nu utilizează foi de înregistrare murdare sau deteriorate, în acest scop, foile trebuie să fie protejate în mod corespunzător.
    În cazul deteriorării unei foi care conţine înregistrări, şoferii trebuie să anexeze foaia deteriorată la foaia de rezervă folosită pentru a o înlocui.
    2. Şoferii folosesc foile de înregistrare în fiecare zi în care ei conduc, din momentul în care ei iau în primire vehiculul. Foaia de înregistrare nu este retrasă înainte de sfârşitul perioadei de lucru zilnice, doar dacă retragerea sa nu este permisă în alt mod.
    Nici o foaie de înregistrare nu poate fi folosită pe o perioadă mai lungă decât aceea pentru care ea a fost destinată.
    Când, ca urmare a faptului că nu sunt în apropierea vehiculului, şoferii nu pot folosi aparatul montat pe vehicul, perioadele de timp sunt înscrise în mod lizibil şi fără ştersături, pe foi, de mână, automat sau prin alte mijloace.
    Ei trec pe foile de înregistrare modificările necesare, atunci când la bordul unui vehicul se află mai mult de un şofer, astfel încât informaţiile menţionate la apendicele l, rubrica II, de la pct. 1-3, să fie înregistrate pe foaia şoferului care conduce efectiv.
    3. Aparatul trebuie să fie conceput astfel încât să permită agenţilor însărcinaţi cu controlul să citească, după deschiderea eventuală a aparatului, fără să se deformeze definitiv, să se strice sau să se murdărească foaia, înregistrările făcute în cele 9 ore dinaintea controlului.
    În plus, aparatul trebuie să fie astfel conceput încât să permită să se verifice dacă se fac înregistrările, fără a deschide cutia.
    4. Şoferul trebuie să fie în măsură să prezinte, ori de câte ori agentul de control solicită aceasta, foile de înregistrare ale săptămânii în curs şi, în orice caz, foaia ultimei zile pentru săptămâna precedentă, în cursul căreia el a condus.

    Prin termenii prezentului apendice se înţelege:
    a) prin aparat de control, un aparat destinat instalării la bordul vehiculelor rutiere pentru a indica şi a înregistra, în mod automat sau semiautomat, datele privind mersul acestor vehicule şi anumiţi timpi de lucru ai şoferilor lor;
    b) prin foaie de înregistrare, o foaie concepută pentru a primi şi a păstra înregistrările, care se introduce în aparatul de control şi pe care dispozitivele de înscriere ale acestuia înscriu în mod continuu diagramele datelor de înregistrat;
    c) prin constanta aparatului de control, caracteristica numerică, care dă valoarea semnalului de intrare necesara pentru a obţine indicarea şi înregistrarea unei distanţe de l kilometru parcurse; aceasta constantă trebuie să .fie exprimată fie în turaţii pe kilometru (K=.. tr/km), fie în impulsuri pe kilometru (K=..imp/km);
    d) prin coeficient spetiflc al vehiculului, caracteristica numerică, care dă valoarea semnalului de ieşire emis de către piesa prevăzută pe vehicul, pentru racordarea sa la aparatul de control (priza de ieşire a cutiei de viteze în anumite cazuri, roata vehiculului în alte cazuri), când vehiculul parcurge distanţa de un kilometru măsurată în condiţii normale de test (a se vedea capitolul VI paragraful 4 al prezentului apendice).
    Coeficientul caracteristic este exprimat fie în turaţii pe kilometru (W=... tr/km), fie în impulsuri pe kilometru (W=... imp/km);
    e) prin circumferinţa efectivă a pneurilor roţilor, media distanţelor parcurse de fiecare dintre roţile care antrenează vehiculul (roţi motrice), în timpul unei rotaţii complete. Măsurarea acestor distanţe trebuie să se facă în condiţii normale de test (a se vedea capitolul VI paragraful 4 al prezentului apendice) şi este exprimată sub forma “I=...mm”.
    Aparatul trebuie să realizeze înregistrarea elementelor următoare:
    1) distanţa parcursă de vehicul;
    2) viteza vehiculului;
    3) timpul de conducere;
    4) alţi timpi de lucru şi timpi disponibili;
    5) întreruperi de lucru şi timpi de repaus zilnici;
    6) deschiderea cutiei care conţine foaia de înregistrare;
    7) pentru aparatele electronice care funcţionează pe bază de semnale transmise electric prin indicatorul de distanţă şi de viteză, orice întrerupere a alimentării aparatului mai mare de 100 milisecunde (cu excepţia luminării), a alimentării indicatorului de distanţă şi de viteză şi orice întrerupere a semnalului indicatorului de distanţă şi de viteză.
    Pentru vehiculele folosite de doi şoferi aparatul trebuie să permită înregistrarea timpilor menţionaţi la pct. 3, 4 şi 5 în mod simultan şi diferenţiat pe două foi distincte.
    1. Pentru aparatul de control sunt prevăzute următoarele dispozitive:
    a) dispozitive indicatoare:
    — pentru distanţa parcursa (contor totalizator);
    — pentru viteză (tahometru);
    — pentru timp (ceas);
    b) dispozitive de înregistrare care cuprind:
    — un înregistrator pentru distanţa parcursă;
    — un înregistrator pentru viteză;
    — unul sau mai multe înregistratoare de timp corespunzătoare condiţiilor stabilite la rubrica III, secţiunea C paragraful 4;
    c) un dispozitiv de marcare, care indică separat pe foaia de înregistrare:
    — orice deschidere a cutiei care conţine această foaie;
    — pentru aparatele electronice, ca cele definite la pct. 7 al cap. II, orice întrerupere a alimentării aparatului mai mare de 100 milisecunde (cu excepţia luminării), cel târziu în momentul când se face realimentarea;
    — pentru aparatele electronice, ca cele definite la pct. 7 al cap. 11, orice întrerupere de alimentare mai mare de 100 milisecunde, a indicatorului pentru distanţă şi viteză, şi orice întrerupere a semnalului indicatorului de distanţă şi de viteza.
    2. Prezenţa eventuală în aparat a altor dispozitive decât cele enumerate mai sus nu trebuie să compromită buna funcţionare a dispozitivelor obligatorii şi nici să împiedice citirea lor.
    Aparatul trebuie să fie prezentat la omologare echipat cu aceste eventuale dispozitive complementare.
    3. Materiale
    a) Toate elementele constitutive ale aparatului de control trebuie să fie realizate din materiale cu o stabilitate şi cu o rezistenţă mecanică corespunzătoare şi cu caracteristici electrice şi magnetice invariabile.
    b) Orice schimbare a unui element al aparatului sau a felului materialelor folosite pentru fabricaţia sa trebuie să fie autorizată, înaintea folosirii, de către autoritatea care a omologat aparatul.
    4. Măsurarea distanţei parcurse
    Distanţele parcurse pot fi totalizate şi înregistrate:
    — fie în mers înainte şi în mers înapoi;
    — fie doar în mers înainte.
    Înregistrarea eventuală a manevrelor de mers înapoi nu trebuie neapărat să influenţeze asupra clarităţii şi preciziei celorlalte înregistrări.
    5. Măsurarea vitezei
    a) Plaja de măsură a vitezei este stabilită prin certificatul de omologare a modelului.
    b) Frecvenţa proprie şi dispozitivul de amortizare al mecanismului de măsură trebuie să fie astfel incăt dispozitivele indicator şi înregistrator de viteză să poată, în limita plajei de măsură, să ajungă până la o accelerare de 2 m/s2, în limitele toleranţelor admise.
    6. Măsurarea timpului (ceas)
    a) Comanda dispozitivului de potrivire la oră trebuie să se găsească în interiorul cutiei care conţine foaia de înregistrare, a cărei fiecare deschidere este marcată automat pe foaia de înregistrare.
    b) Dacă mecanismul de avansare a foii de înregistrare este comandat prin ceas, durata de funcţionare corectă a acestuia, după întoarcerea completă, va trebui să fie superioară cu cel puţin 10% duratei de înregistrare corespunzătoare încărcăturii maxime în foile de înregistrare ale aparatului.
    7. Luminare şi protecţie
    a) Dispozitivele indicatoare ale aparatului trebuie să fie prevăzute cu o luminare adecvată, care să nu fie prea puternică.
    b) Pentru condiţii normale de folosire, toate părţile interne ale aparatului trebuie să fie protejate împotriva umidităţii şi prafului, în plus, ele trebuie să fie protejate împotriva violării sigiliului.
    a) Valoarea celei mai mici gradaţii a dispozitivului indicator al distanţei parcurse trebuie să fie de 0,1 km. Cifrele care indică hectometrii trebuie sa fie diferenţiate în mod clar de acelea care indică numerele întregi de kilometri.
    b) Cifrele contorului totalizator trebuie să fie clar lizibile şi să aibă o înălţime aparentă de cel puţin 4 mm.
    c) Contorul totalizator trebuie să aibă capacitatea să indice până la 99999,9 km, cel puţin.
    2. Indicatorul de viteză (tahometru)
    a) între limitele plajei de măsură, scala vitezei trebuie să fie gradată în mod uniform prin l, 2, 5 sau 10 km/h. Valoarea în viteză a gradaţiei (intervalul cuprins între două repere succesive) nu trebuie să depăşească 10% din viteza maximă indicată pe scală.
    b) Spaţiul care depăşeşte plaja de măsură nu trebuie să fie marcat prin cifre.
    c) Lungimea fiecărei gradaţii de pe scală care reprezintă o diferenţă de viteza de 10 km/h nu trebuie să fie mai mică de 10 mm.
    d) Pe un indicator cu ac, distanţa între ac şi cadran nu trebuie să depăşească 3 mm.
    3. Indicator de timp (ceas)
    Indicatorul de timp trebuie să fie vizibil din exteriorul aparatului şi citirea acestuia trebuie să fie sigură, uşoară şi clară.
    a) În orice aparat, oricare ar fi forma foii de înregistrare (bandă sau disc), trebuie prevăzut un reper care să permită o aşezare corectă a foii de înregistrare, astfel încât ora indicată de ceas să corespundă cu ora înscrisă pe foaie.
    b) Mecanismul care antrenează foaia de înregistrare trebuie să asigure antrenarea acesteia fără joc, introducerea şi scoaterea ei în mod liber.
    c) Dispozitivul de avansare a foii de înregistrare, când aceasta are forma unui disc, va fi comandat de mecanismul ceasului, în acest caz, mişcarea de rotaţie a foii va fi continuă şi uniformă, cu o viteză minimă de 7 mm/h,măsurată pe partea interioară a inelului care delimitează zona de înregistrare a vitezei.
    În cazul aparatelor cu bandă, când dispozitivul de avansare a foilor este comandat de mecanismul ceasului, viteza de avansare rectilinie va fi de 10 mm/h, cel puţin.
    d) înregistrările distanţei parcurse, ale vitezei vehiculului şi ale deschiderii cutiei conţinând foaia sau foile de înregistrare trebuie să fie automate.
    2. Înregistrarea distanţei parcurse
    a) Orice distanţă parcursă, de l km, trebuie să fie reprezentată pe dia-gramă printr-o variaţie de cel puţin l mm a coordonatei corespunzătoare.
    b) Chiar la viteze situate la limita superioară a plajei de măsură, diagrama parcursurilor trebuie să fie clar lizibilă.
    3. Înregistrarea vitezei
    a) Acul de înregistrare a vitezei trebuie să aibă, în principiu, o mişcare rectilinie şi perpendiculara pe direcţia de deplasare a foii de înregistrare, oricare ar fi forma acesteia.
    Totuşi poate fi admisă o mişcare curbilinie a acului, dacă sunt îndeplinite condiţiile următoare:
    - traiectoria acului este perpendiculară pe circumferinţa medie (în cazul foilor sub formă de disc) sau pe axa zonei rezervate înregistrării vitezei (în cazul foilor sub formă de bandă);
    - raportul dintre raza de curbură a traiectoriei trasate de ac şi lăţimea zonei rezervate înregistrării vitezei nu este mai mic de 2,4:1, oricare ar fi forma foii de înregistrare;
    - diversele linii ale scalei de timp trebuie să traverseze zona de înregistrare după o curbă cu aceeaşi rază ca traiectoria descrisă de ac. Distanţa dintre liniile scalei de timp trebuie să reprezinte o perioadă care să nu depăşească o oră.
    b) Orice variaţie de 10 km/h a vitezei trebuie să fie reprezentată pe diagramă printr-o variaţie de cel puţin 1,5 mm a coordonatei corespunzătoare.

    4. Înregistrarea timpilor
    a) Aparatul trebuie să înregistreze timpul de condus, complet automat. El trebuie să înregistreze, de asemenea, după efectuarea eventuală a unei manevre corespunzătoare, celelalte grupe de timp, după cum urmează:
    - (i) sub semnul  : timpul de conducere;
    - (ii) sub semnul : toţi ceilalţi timpi de lucru;
    - (iii) sub semnul : timpul disponibil, adică: доэ
    - timpul de aşteptare - perioada în care şoferii nu sunt obligaţi să rămână la posturile lor de muncă, decât doar pentru a răspunde la un eventual apel, pentru a porni sau a relua cursa sau pentru a efectua alte activităţi;
    - timpul petrecut alături de un şofer în timpul mersului vehiculului;
    - timpul petrecut pe o cuşetă, în timpul mersului vehiculului;
    - (iu) sub semnul   : opriri şi perioade de odihnă zilnică.
    Fiecare parte contractantă poate permite, pentru foile de înregistrare folosite pe vehicule înmatriculate pe teritoriul său, ca perioadele de timp menţionate la p?t. (ii) şi (iii) de mai sus să fie toate înregistrate sub semnul:
    b) Caracterisitcile traiectoriilor, poziţiilor lor relative şi, eventual, semnele prevăzute la paragraful 4 a) trebuie să facă distincţia clară dintre diversele perioade de timp.
    Distincţia dintre diversele grupe de timp este reprezentată în diagramă prin diferenţa de grosime a liniilor corespunzătoare acestora sau prin orice alt sistem care să fie cel puţin la fel de eficace din punct de vedere al lizibilităţii şi interpretării diagramei.
    c) în cazul vehiculelor folosite de un echipaj compus din mai mulţi şoferi, înregistrările menţionate în paragraful 4a) trebuie să fie făcute pe două foi distincte, fiecare fiind atribuită unui şofer, în acest caz, avansarea diverselor foi de înregistrare trebuie să fie asigurată de acelaşi mecanism ori de mecanisme sincronizate.
    1. Cutia conţinând foaia sau foile de înregistrare şi comanda dispozitivului de fixare la oră trebuie să aibă o încuietoare.
    2. Orice deschidere a cutiei, conţinând o foaie sau mai multe foi de înregistrare şi comanda dispozitivului de fixare la oră trebuie să fie marcată în mod automat pe foaia sau pe foile de înregistrare.
    1. Pe cadranul aparatului trebuie să figureze înscrierile următoare:
    — lângă numărul indicat de contorul totalizator, unitatea de măsură a distanţelor, cu simbolul "km",
    — lângă scala de viteze, însemnul "km/h",
    — plaja de măsură a tahometrului, cu simbolul "Vmin...km/h, Vmax...km/h". Această indicaţie nu este necesară, dacă ea figurează pe plac asemnalizatoare a aparatului.
    Totuşi aceste prevederi nu se aplică aparatelor de control omologate înainte de 10 august 1970.
    2. Pe placa semnalizatoare care face corp comun cu aparatul trebuie să figureze următoarele date, care trebuie să fie vizibile pe aparatul instalat:
    — numele şi adresa fabricantului aparatului;
    — numărul de fabricaţie şi anul de construcţie;
    — marca de omologare a modelului aparatului;
    — constanta aparatului cu simbolul "k=... tr/km" sau "k=... imp/km";
    — eventual, plaja de măsură a vitezei, sub forma indicată în paragraful 1;
    — dacă sensibilitatea instrumentului la unghiul de înclinaţie poate să influenţeze asupra indicaţiilor date de aparat, dincolo de toleranţele admise, unghiul permis are forma următoare:
    în care formă s-a reprezentat unghiul măsurat pornind din poziţia orizontală a părţii din faţă (orientată în sus) a aparatului pentru care este reglat instrumentul, ) şi ) reprezentând, respectiv în sus şi în jos, limitele de abatere admisibile faţă de unghiul (alfa).
    1. La bancul de probe, înaintea instalării:
    a) distanţa parcursă:
    1% în plus sau în minus faţă de distanţa reală, aceasta fiind cel puţin egală cu l km;
    b) viteza:
    3 km/h în plus sau în minus faţă de viteza reală;
    c) timp:
    +2 minute/zi, cu maximum de 10 minute/7 zile, în cazul când durata de mers a ceasului, după întoarcere, nu este inferioară acestei perioade.
    2. La instalare:
    a) distanţa parcursă:
    2% în plus sau în minus din distanţa reală, aceasta fiind cel puţin egală cu l km;
    b) viteza:
    4 km/h în plus sau în minus în raport cu viteza reală;
    c) timp:
    ±2 minute/zi, sau, ±10 minute/7 zile.
    3. În funcţiune:
    a) distanţa parcursă:
    4% în plus sau în minus din distanţa reală, aceasta fiind cel puţin egală cu l km;
    b) viteza:
    6 km/h în plus sau în minus în raport cu viteza reală;
    c) timp:
    ±2 minute/zi, sau ±10 minute/7 zile.
    4. Erorile maxime admise enumerate în paragrafele l, 2, 3 sunt valabile pentru temperaturi situate între 0° şi 40° C, temperaturile fiind înregistrate în imediata apropiere a aparatului.
    5. Măsurarea erorilor maxime admise în paragrafele 2 şi 3 se va face în conformitate cu condiţiile menţionate în capitolul VI.
    1. Foile de înregistrare trebuie să fie de o asemenea calitate, încât să nu împiedice funcţionarea normală a aparatului şi ca înregistrările făcute pe ele să nu se şteargă, să fie clar lizibile şi să poată fi identificate.
    Foile de înregistrare trebuie să-şi păstreze dimensiunile şi înregistrările, în condiţii normale de higrometrie şi temperatură.
    În plus, trebuie să existe posibilitatea pentru fiecare membru al echipajului să înscrie pe foile de înregistrare, fără să le deterioreze şi fără să afecteze lizibilitatea înregistrărilor, indicaţiile următoare.
    a) numele şi prenumele său, la începutul folosirii foii;
    b) data şi locul, la începutul şi sfârşitul folosirii foii;
    c) numărul plăcii de înmatriculare a vehiculului pe care îl conduce, înainte de prima cursă înregistrată pe foaie şi apoi, în cazul schimbării vehiculului, în timpul folosirii foii de înregistrare;
    d) contorul de parcurs:
    — înainte de prima cursă înregistrată pe foaie;
    — la sfârşitul ultimei curse înregistrate pe foaie;
    — în cazul schimbării vehiculului, în timpul zilei de lucru (contorul vehiculului pe care l-a condus şi contorul vehiculului pe care îl va conduce);
    e) dacă este cazul, ora schimbării vehiculului.
    În condiţii normale de păstrare, înregistrările trebuie să rămână clar lizibile timp de cel puţin un an.
    2. Capacitatea minimă de înregistrare a foilor, oricare ar fi forma lor, trebuie să fie de 24 de ore.
    Dacă mai multe discuri sunt legate între ele pentru a mări capacitatea de înregistrare continuă, realizabilă fără intervenţia personalului, racordările dintre diferitele discuri trebuie să fie astfel realizate încât înregistrările să nu prezinte nici întreruperi, nici suprapuneri în locurile de trecere de la un disc la altul.
    1. Foile de înregistrare cuprind următoarele zone de înregistrare:
    — o zonă rezervată exclusiv indicaţiilor privind viteza;
    — o zonă rezervată exclusiv indicaţiilor privind distanţele parcurse;
    — o zonă sau zone pentru indicaţiile privind timpii de conducere, alţi timpi de lucru, timpi disponibili, întreruperile de lucru şi repausul şoferilor.
    2. Zona rezervată înregistrării vitezei trebuie să fie subîmparţită în tranşe de 20 km/h, cel puţin. Viteza corespunzătoare trebuie să fie indicată în cifre pe fiecare linie a acestei subdiviziuni. Simbolul "km/h" trebuie să figureze cel puţin o dată în interiorul acestei zone. Ultima linie a acestei zone trebuie sa coincidă cu limita superioară a plajei de măsură.
    3. Zona rezervată înregistrării parcursurilor trebuie să fie astfel tipărită încât să permită citirea uşoară a numărului de kilometri parcurşi.
    4. Zona sau zonele rezervate înregistrării timpilor menţionaţi în paragraful l trebuie să fie astfel marcate încât să se poată face diferenţa clară dintre diversele grupe de timp.
    Fiecare foaie trebuie să conţină tipărite următoarele indicaţii:
    — numele şi adresa sau marca fabricantului;
    — marca de omologare a modelului foii de înregistrare;
    — marca de omologare a modelului sau modelelor de aparate, în care se poate folosi foaia de înregistrare;
    — limita superioară a vitezei care se poate înregistra, tipărită, în km/h.
    Fiecare foaie trebuie să aibă tipărită, în plus, cel puţin o scală de timp gradată, astfel încât să permită citirea directă a timpului la intervale de 15 minute, la fel ca şi determinarea fără dificultăţi a intervalelor de 15 minute.
    Trebuie să se prevadă un spaţiu liber pe foi, pentru a permite şoferului să adauge în acest spaţiu, de mână, cel puţin menţiunile de mai jos:
    — numele şi prenumele şoferului;
    — data şi locul când se începe şi se termină folosirea foii;
    — numărul sau numerele plăcii de înmatriculare a vehiculului sau vehiculelor pe care le conduce şoferul în timpul cât foloseşte foaia;
    — contoarele kilometrice de parcurs ale vehiculului sau vehiculelor pe carele conduce şoferul în timpul cât foloseşte foaia;
    — ora schimbării de vehicul.
    1. Aparatele de control trebuie sa fie montate pe vehicule, astfel încât, pe de o parte, şoferul sa poată supraveghea cu uşurinţă de la locul său indicatorul de viteză, contorul totalizator şi ceasul şi, pe de altă parte, toate elementele lor, inclusiv cele de transmisie, să fie protejate împotriva oricărei deteriorări intervenite.
    2. Constanta aparatului de control trebuie să fie adaptată coeficientului caracteristic al vehiculului, cu ajutorul unui dispozitiv corespunzător, numit adaptor.
    Vehiculele cu două sau mai multe sarcini pe axă trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de comutare, care reglează automat aceste sarcini, conform cu aceea pentru care adaptarea aparatului la vehicul este realizată prin adap-tor.
    3. O plăcuţă de instalare este instalată la loc vizibil pe vehicul, lăngă aparat sau chiar pe aparat, după verificarea făcută cu ocazia primei instalări.
    După fiecare intervenţie a unui instalator sau a unui atelier autorizat, care necesită o modificare a reglării instalării propriu-zise, trebuie să fie ataşată o nouă plăcuţă, care o înlocuieşte pe cea anterioară.
    Plăcuţa trebuie să conţină cel puţin menţiunile de mai jos:
    — numele, adresa sau marca instalatorului, sau a atelierului autorizat;
    — coeficientul caracteristic al vehiculului, cu simbolul "w=...tr/km" sau "w=...imp/km";
    — circumferinţa efectivă a pneurilor roţilor, cu simbolul “l=...mm'';
    — data când a fost determinat coeficientul caracteristic al vehiculului şi când s-a măsurat circumferinţa efectivă a pneurilor roţilor.
    Trebuie să fie sigilate următoarele elemente:
    a) plăcuţa de instalare, numai dacă ea nu este aplicată astfel încât să nu poată fi desprinsă, fără să se deterioreze indicaţiile;
    b) capetele legăturii dintre aparatul de control propriu-zis şi vehicul;
    c) adaptorul propriu-zis şi inserarea sa în circuit;
    d) dispozitivul de comutare pentru vehiculele cu mai multe sarcini pe axă;
    e) legăturile adaptorului şi dispozitivului de comutare cu celelalte elemente de instalare;
    f) ambalajele prevăzute în capitolul III secţiunea A paragraful 7 b).
    Pentru cazuri particulare pot fi prevăzute şi alte sigilii, cu ocazia omologării modelului aparatului şi trebuie să se menţioneze pe fişa de omologare amplasarea acestor sigilii.
    Doar sigiliile de legătură menţionate la lit. b), c) şi e) pot fi înlăturate în caz de urgenţă; orice rupere a acestor sigilii trebuie să constituie obiectul unei justificări în scris, care să stea la dispoziţia autorităţii competente.
    Părţile contractante desemnează organele care trebuie să efectueze verificările şi controalele.
    1. Atestarea instrumentelor noi sau reparate
    Orice aparat individual, nou sau reparat, este atestat în ceea ce priveşte buna sa funcţionare şi exactitatea indicaţiilor şi înregistrărilor, în limitele fixate în capitolul III secţiunea F paragraful l, prin sigiliul prevăzut în capitolul V secţiunea B lit. f).
    Părţile contractante pot introduce, în acest scop, verificarea primară, care este controlul şi recunoaşterea conformităţii unui aparat nou sau recondiţionat cu modelul omologat şi/sau cu cerinţele anexei, inclusiv cu apendicele sale, sau acordarea de drepturi de atestare fabricanţilor sau reprezentanţilor acestora.
    2. Instalare
    Cu ocazia instalării sale la bordul unui vehicul, aparatul şi toată instalarea sa trebuie să corespundă dispoziţiilor privind erorile maxime admise stabilite în capitolul III secţiunea F paragraful 2.
    Testele de control aferente acestora sunt executate, pe răspunderea sa, de instalator sau de atelierul autorizat.
    3. Controale periodice
    a) Controalele periodice ale aparatelor instalate pe vehicule au loc cel puţin din 2 în 2 ani şi pot fi efectuate, printre altele, în cadrul inspecţiilor tehnice ale vehiculelor automobile.
    Se vor controla mai ales:
    — starea de bună funcţionare a aparatului;
    — prezenţa semnului de omologare pe aparate;
    — prezenţa plăcuţei de instalare;
    — integritatea sigiliilor aparatului şi a celorlalte elemente de instalare;
    — circumferinţa efectivă a pneurilor.
    b) Controlul respectării dispoziţiilor capitolului III secţiunea F paragraful 3 privind erorile maxime tolerate în funcţionare va fi efectuat cel puţin o dată din 6 în 6 ani, cu posibilitatea, pentru orice parte contractantă, de a prevedea un termen mai scurt pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul său. Acest control presupune, în mod obligatoriu, înlocuirea plăcuţei de instalare.
    4. Depistarea erorilor
    Depistarea erorilor la instalare şi în funcţionare se realizează în condiţiile următoare, considerate drept condiţii normale de încercare (test):
    — vehicule fără încărcătură, în condiţii normale de mers;
    — presiunea pneurilor, conform indicaţiilor date de către fabricant;
    — uzura pneurilor, în limitele admise de prevederile în vigoare;
    — deplasarea vehiculului: acesta trebuie să se deplaseze, pus în mişcare de propriul său motor, în linie dreaptă, pe o suprafaţă plană, cu o viteză de 50±5km/h; controlul, cu condiţia ca el să fie de o exactitate comparabilă, poate fi efectuat, de asemenea, pe un banc de încercări corespunzător.

    1. Marca de omologare este compusă din:
    - un dreptunghi, în interiorul căruia este situată litera "E", urmată de un număr distinctiv al ţării care a acordat omologarea, conform celor convenite mai jos:
    Norvegia — l
    Spania — 2
    Suedia — 3
    Portugalia — 4
    Grecia — 5
    Iugoslavia — 6
    Austria — 7
    Germania — 8
    Republica Federativă Cehă şi Slovacă — 9
    Belgia — 10
    Danemarca — 11
    Luxemburg — 12
    Ţările de Jos — 13
    Regatul Unit — 14
    Franţa — 15
    Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice — 16
    Italia — 17
    Irlanda — 18
    Cifrele care urmează sunt atribuite celorlalte ţări, în funcţie de ordinea cronologică a ratificării lor a Acordului european privind munca echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi internaţionale rutiere sau de aderarea lor la acest acord,
    — un număr de omologare corespunzător numărului fişei de omologare stabilită pentru prototipul aparatului de control sau al foii, număr plasat oriunde în imediata apropiere a acestui dreptunghi.
    2. Marca de omologare este pusă pe plăcuţa semnalizatoare a fiecărui aparat şi pe fiecare foaie de înregistrare. Ea trebuie să nu poată fi ştearsă şi să rămână mereu lizibilă.
    3. Dimensiunile mărcii de omologare desenate mai jos sunt exprimate în mm, aceste dimensiuni constituind minimile. Trebuie să se respecte raportul dintre aceste dimensiuni.
   
    _________________
    * Aceste cifre sunt date numai cu titlu de indicaţie.

    Partea contractantă, care a omologat, eliberează solicitatorului o fişă de omologare stabilită după modelul de mai jos. Pentru a comunica celorlalte părţi contractante omologările acordate sau eventualele retrageri, fiecare parte contractantă foloseşte copii ale acestui document.
    Numele administraţiei competente.......................................................
    Comunicare privind*:
    ______________________
    * A se şterge menţiunile inutile.

    — omologarea unui model de aparat de control;
    — retragerea omologării unui model de aparat de control;
    — omologarea foii de înregistrare;
    — retragerea omologării foii de înregistrare.
    1. Marca de fabrică sau de comerţ.........................................................
    2. Denumirea modelului..........................................................................
    3. Numele fabricantului...........................................................................
    4. Adresa fabricantului............................................................................
    5. Prezentat la omologare la data de........................................................
    6. Laborator de încercări.........................................................................
    7. Data si numărul procesului-verbal al laboratorului.................................
    8. Data omologării...................................................................................
    9. Data retragerii omologării.....................................................................
    10. Modele de aparate de control, pe care se poate folosi foaia
    de înregistrare .........................................................................................
    11. Loc....................................................................................................
    12. Data .................................................................................................
    13. În anexă, documente descriptive.........................................................
    14. Observaţii...........................................................................................
                                                                              ___________________
                                                                                           (semnătura)

    În momentul semnării Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi internaţionale rutiere, subsemnaţii, având depline puteri, au convenit ceea ce urmează:
    Părţile contractante declară că prezentul acord nu prejudiciază dispoziţiile care ar putea fi, dacă este cazul, elaborate ulterior, privind timpul de lucru şi durata zilei de lucru.
    La articolul 4 al acordului
    Dispoziţiile paragrafului l al acestui articol nu trebuie să fie interpretate ca făcând aplicabile, în afara statului care înmatriculează vehiculul care efectuează transportul, interdicţiile de circulaţie, în anumite zile sau la anumite ore, care pot exista în acest stat pentru anumite categorii de vehicule. Dispoziţiile paragrafului 2 al acestui articol nu trebuie să fie interpretate ca împiedicând o parte contractantă să-şi impună pe teritoriul său respectarea dispoziţiilor legislaţiei sale naţionale care interzic, în anumite zile sau la anumite ore, circulaţia anumitor categorii de vehicule.
    Orice parte contractantă, parte la un acord special, aşa cum prevede paragraful 2 al art. 4 din prezentul acord, şi care ar autoriza efectuarea transporturilor internaţionale, începând şi terminându-se pe teritoriul părţilor participante la respectivul acord special, prin vehicule înmatriculate pe teritoriul unui stat care este parte contractantă la A.E.T.R., dar care nu este parte la respectivul acord special, va putea stabili, ca o condiţie a încheierii acordurilor bilaterale sau multilaterale care autorizează aceste transporturi, ca echipajele care efectuează transporturile respective să se conformeze dispoziţiilor acestuia din urmă, pe teritoriul statelor părţi la acordul special.
    La articolul 12 al acordului
    Subsemnaţii se angajează să discute, o dată intrat în vigoare acordul, introducerea în acord, pe bază de amendament, a unei clauze care să prevadă folosirea unui aparat de control de tip omologat, montat pe vehicul, care ar înlocui, în măsura posibilului, carnetul individual de control.
    La articolul 14 al acordului
    Părţile contractante recunosc că este de dorit:
    — ca fiecare parte contractantă să ia măsurile necesare pentru a fi capabilă sa urmărească abaterile de la dispoziţiile acordului, nu numai când ele sunt comise pe teritoriul său, dar şi când ele sunt comise pe teritoriul unui alt stat, în cursul unui transport internaţional rutier efectuat de un vehicul pe care partea 1-a înmatriculat;
    — ca părţile să-şi acorde ajutor reciproc, pentru a sancţiona abaterile comise.
    La anexa la acord
    Prin derogare de la prevederile paragrafului 4 al dispoziţiilor generale ale anexei la prezentul acord, Elveţia va putea să nu pretindă ca proprietarii să semneze rapoartele săptămânale ale carnetului individual de lucru.