______________________________________
    *Semnat la Riga, la 14 aprilie 1993
    În vigoare din 18 iunie 1996.


    Republica Moldova şi Republica Letonia,
    acordând o importanţă deosebită dezvoltării colaborării în domeniul acordării asistenţei juridice în materie civilă, familială şi penală,
    au ajuns la înţelegere în privinţa următoarelor:
   1) Cetăţenii unei Părţi Contractante se bucură pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii acestei Părţi Contractante.
   Aceasta se referă, de asemenea, la persoanele juridice, care sunt fondate în conformitate cu legislaţia uneia din Părţile Contractante.
   2) Cetăţenii unei Părţi Contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestingherit instanţelor de judecată, procuraturii, birourilor notariale (numite în continuare instituţii de justiţie) şi altor instituţii ale altei Părţi Contractante, de competenţa cărora sunt cauzele civile (inclusiv cele de muncă, de locuinţe), familiale şi penale, pot să participe la ele, să facă demersuri, să intenteze acţiuni şi să înfăptuiască alte acţiuni procesuale în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.
   1) Instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante îşi acordă reciproc asistenţă juridică în materie civilă, familială şi penală, în conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat.
   2) Instituţiile de justiţie acordă asistenţă juridică şi altor instituţii de competenţa cărora sunt cauzele, indicate la punctul 1) al prezentului articol.
   3) Alte instituţii, de competenţa cărora sunt cauzele indicate la punctul 1) al prezentului articol, expediază cererile de asistenţă juridică prin intermediul instituţiilor de justiţie.
   Asistenţa juridică cuprinde îndeplinirea acţiunilor procesuale, prevăzute de legislaţia Părţii Contractante solicitate, în special, interogarea părţilor, victimelor, acuzaţilor şi inculpaţilor, martorilor, experţilor, efectuarea expertizelor, cercetarea judiciară, transmiterea probelor materiale, intentarea sau preluarea urmăririi penale şi extrădarea persoanelor care au comis infracţiuni, recunoaşterea şi executarea deciziilor judiciare, înmânarea şi expedierea actelor, prezentarea, la cererea altei Părţi, a datelor privind antecedentele penale ale acuzaţilor.
   La acordarea asistenţei juridice instituţiile Părţilor Contractante comunică între ele prin intermediul Ministerului Justiţiei şi Procuraturii Republicii Moldova şi a Ministerului Justiţiei şi Procuraturii Republicii Letonia.
   1) Cererea sau însărcinarea privind acordarea asistenţei juridice şi actele anexate se perfectează în limba de stat a instituţiei solicitante. Această cerere sau însărcinare se certifică cu ştampila cu stemă de stat a instituţiei solicitante şi cu semnătura conducătorului ei (a persoanei competente).
   2) La cererea sau însărcinarea privind acordarea asistenţei juridice şi la actele anexate la ea trebuie să fie anexată traducerea în limba de stat a executorului cererii sau însărcinării ori în limbile engleză sau rusă, acceptate reciproc. Traducerea se certifică de către un interpret oficial, sau de către notar ori de către o persoană cu funcţii de răspundere a instituţiei solicitante, precum şi cu ştampila cu stemă de stat a instituţiei competente, fie de către (reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al Părţii Contractante solicitante.
   3) La satisfacerea cererii sau însărcinării despre acordarea asistenţei juridice actele se redactează în limba de stat a executorului cererii sau însărcinării şi se expediază împreună cu traducerea în limba de stat a instituţiei solicitante sau în limbile engleză ori rusă acceptate reciproc. Traducerea se certifică de către un interpret oficial, de către notar ori de către o persoană cu funcţii de răspundere a instituţiei solicitate, precum şi cu ştampila cu stemă de stat a instituţiei competente, fie de către reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al Părţii Contractante solicitate.
   Actele expediate de către instituţiile de justiţie şi de către alte instituţii în scopuri de asistenţă juridică trebuie să fie semnate de persoana compe-tentă şi certificate cu stampila cu stemă de stat.
   În însărcinarea de acordare a asistenţei juridice trebuie să fie indicat:
   1) denumirea instituţiei solicitante;
   2) denumirea instituţiei solicitate;
   3) denumirea cauzei în care se solicită asistenţa juridică;
   4) numele şi prenumele persoanelor în privinţa cărora se înaintează însărcinarea, cetăţenia lor, ocupaţia şi domiciliul stabil sau reşedinţa, iar pentru persoanele juridice - denumirea şi sediul;
   5) numele de familie şi adresa reprezentanţilor lor;
   6) conţinutul cererii, iar în privinţa cauzelor penale, de asemenea, descrierea circumstanţelor în care a fost comisă crima şi încadrarea ei juridică.
   1) Pentru îndeplinirea însărcinării de asistenţă juridică, instituţia de justiţie, căreia îi este adresată însărcinarea, aplică legislaţia statului său. Instituţia de la care porneşte însărcinarea poate, la cerere, aplica normele procesuale ale Părţii Contractante de la care porneşte însărcinarea, dacă acestea nu contravin legislaţiei statului său.
   2) Dacă instituţia de justiţie, căreia îi este adresată însărcinarea, nu este competentă s-o soluţioneze, ea o va transmite instituţiei de justiţie competente şi va informa despre aceasta instituţia de la care porneşte cererea.
   3) În cazul primirii demersului respectiv, instituţia de justiţie căreia îi este adresată însărcinarea, înştiinţează instituţia de la care porneşte însărcinarea despre timpul şi locul de soluţionare a însărcinării.
   4) După îndeplinirea cererii, instituţia de justiţie, căreia îi este adresată însărcinarea, expediază actele instituţiei de la care porneşte cererea; în caz când asistenţa juridică n-a putut fi acordată, ea remite însărcinarea şi aduce la cunoştinţă circumstanţele care au împiedicat îndeplinirea ei.
   1) Instituţia solicitată înmânează actele în conformitate cu reglementările ce acţionează în statul său, dacă actele ce urmează a fi înmânate sunt redactate în limba sa sau sunt însoţite de traducerea certificată, în cazul, în care actele nu sunt redactate în limba Părţii Contractante solicitate sau nu sunt însoţite de traducere, ele se înmânează numai dacă destinatarul este de acord să le primească benevol.
   2) În cererea de înmânare trebuie să fie indicate adresa exactă a destinatarului şi denumirea actului înmânat. Dacă adresa indicată în cerere nu este completă sau e redată neexact, instituţia solicitată i-a măsuri în vederea stabilirii adresei exacte, în conformitate cu legislaţia statului său.
   Dovada de înmânare a actelor se întocmeşte în conformitate cu reglementările ce acţionează pe teritoriul Părţii Contractante solicitate. Dovada va cuprinde data şi locul înmânării, precum şi persoana, căreia i se înmânează
   Părţile Contractante au dreptul să înmâneze acte şi să interogheze cetăţenii proprii prin intermediul reprezentanţelor diplomatice sau oficiilor consulare, cu condiţia să nu aplice nici o măsura coercitivă.
   1) Dacă în timpul anchetei preliminare sau examinării judiciare pe teritoriul unei Părţi Contractante apare necesitatea prezenţei personale a persoanei, aflate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, e necesar de a se adresa Instituţiei respective a acestei Părţi cu însărcinarea de înmânare a citaţiei.
   2) Citaţia nu poate conţine sancţiuni pentru cazul neprezentării celui chemat.
   3) Persoana care, indiferent de cetăţenia sa, s-a prezentat benevol la chemare în instituţia respectivă a celeilalte Părţi Contractante, nu poate fi trasă la răspundere penală sau administrativă pe teritoriul acestei Părţi, arestată sau pedepsită pentru o anumită faptă, comisă până la trecerea frontierei de stat. Aceste persoane nu pot fi, de asemenea, trase la răspundere penală sau administrativă, arestate sau pedepsite în legătură cu mărturiile lor sau cu concluziile experţilor ori în legătură cu faptul ce constituie obiectul examinării.
   4) Persoana nu beneficiază de asemenea privilegii dacă ea, în timp de 10 zile de la momentul înştiinţării despre faptul că prezenţa ei nu mai este necesară, nu va părăşi teritoriul Părţii Contractante solicitante, în acest termen nu se include timpul pe parcursul căruia ea nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive ce nu au depins de voinţa ei.
   5) Victimele, martorii şi experţii ce se prezintă la chemare pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, au dreptul la recuperarea de către instituţia care i-a chemat a cheltuielilor de călătorie şi aflarea peste hotare, precum şi la recuperarea salariului neprimit pentru zilele sustrase de la lucru; experţii, pe lângă aceasta, au dreptul la recuperarea onorariului pentru efectuarea expertizei, în chemare trebuie să fie indicat la ce tipuri de plată au dreptul persoanele chemate; la demersul lor Partea Contractantă, de la care porneşte chemarea, plăteşte un avans pentru acoperirea cheltuielilor respective.
   1) Actele care au fost întocmite sau certificate pe teritoriul unei Părţi Contractante de către instanţa de judecată sau de o persoană oficială (notar, interpret oficial, expert etc.) în limitele competenţei lor, în forma stabilită şi certificate cu sigiliul cu stemă de stat, sunt valabile şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără vreo altă legalizare.
   2) Actele care pe teritoriul unei Părţi Contractante sunt recunoscute ca oficiale au pe teritoriul altei Părţi Contractante aceeaşi forţă probantă.
   1) Partea Contractantă, căreia îi este adresată însărcinarea, nu va pretinde restituirea cheltuielilor de acordare a asistenţei juridice. Părţile Contractante suportă singure toate cheltuielile apărute la acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, cu excepţia cheltuielilor legate de efectuarea expertizelor.
   2) Instituţia de justiţie, căreia îi este adresată însărcinarea, comunică instituţiei de la care porneşte însărcinarea cuantumul cheltuielilor. Dacă instituţia de la care porneşte însărcinarea va percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate vor rămâne în folosul Părţii Contractante a cărei instituţie le-a perceput.
   Ministerul Justiţiei şi Procuratura Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei şi Procuratura Republicii Letonia acordă reciproc, la cerere, informaţii despre legislaţia în vigoare sau cea care a acţionat în statele lor şi despre modul aplicării ei de către instituţiile de justiţie.
   Cetăţenilor unei Părţi Contractante, în instanţele de judecată şi în alte instituţii ale altei Părţi Contractante, li se acordă asistenţă juridică gratuită şi le asigură procedura judiciară gratuită în aceeaşi bază şi cu aceleaşi înlesniri, ca şi cetăţenilor proprii.
   Părţile Contractante se obligă să expedieze una alteia, la cerere, pe cale diplomatică, fără traducere şi fără plată, certificate de înregistrare a actelor stării civile şi alte acte (despre studii, activitate de muncă, etc.), care se referă la drepturile personale şi la interesele patrimoniale ale cetăţenilor altei Părţi Contractante.

   Cetăţenii unei Părţi Contractante sunt scutiţi pe teritoriul altei Părţi Contractante de achitarea cheltuielilor de judecată pe aceeaşi bază şi în Acelaşi volum ca şi cetăţenii statului dat.
   1) Actul despre starea personală, familială şi patrimonială, necesar pentru obţinerea permisului de scutire de plată a cheltuielilor judiciare, se eliberează de către instituţia competentă a Părţii Contractante, pe teritoriul căreia reclamantul are domiciliu sau reşedinţă.
   2) Dacă reclamantul nu are domiciliu sau reşedinţă pe teritoriul Părţii Contractante, este suficient actul eliberat sau certificat de reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al statului său.
   3) Instanţa de judecată care a emis hotărârea despre scutirea de plată a cheltuielilor de judecată poate apela la instituţia, care a eliberat actul, pentru explicaţii suplimentare.
   1) Dacă prezentul Tratat nu stabileşte altfel, instanţele de judecată ale fiecăreia dintre Părţile Contractante sunt competente să examineze cauzele civile şi familiale, dacă reclamantul are domiciliu pe teritoriul ei. În privinţa acţiunilor faţă de persoanele juridice, ele sunt competente dacă pe teritoriul Părţii date se află organul de conducere, reprezentanţa sau filiala persoanei juridice.
   2) Pe acţiunile cu privire la dreptul de proprietate şi la alte drepturi reale asupra imobilului sunt competente în exclusivitate instanţele de judecată ale Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se găseşte patrimoniul.
   3) Instanţele de judecată ale Părţilor Contractante examinează cauzele şi în alte situaţii, dacă în această privinţă există acordul scris al părţilor. Dacă există un asemenea acord, instanţa de judecată încetează procedura pe cauză la cererea reclamantului, dacă o asemenea cerere este făcută până la prezentarea dezacordului pe acţiune. Competenţa exclusivă a instanţelor de judecată nu poate fi modificată prin înţelegerea părţilor.
   4) În cazul intentării procesului în privinţa cauzei dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi în acelaşi temei în instanţele de judecată ale ambelor Părţi Contractante, competente în conformitate cu prezentul Tratat, instanţa de judecată, care a intentat cauza mai târziu încetează procedura.
   1) Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte conform legislaţiei Părţii Contractante, a cărui cetăţean este persoana dată.
   2) Capacitatea juridică a persoanei juridice se stabileşte conform legislaţiei Părţii Contractante, pe al cărui teritoriu ea este fondată.
   1) La recunoaşterea persoanei limitată de capacitate de exerciţiu sau incapabilă se aplică legislaţia şi sunt competente instituţiile acelei Părţi Contractante al cărei cetăţean este persoana dată.
   2) Dacă instituţia uneia din Părţile Contractante va stabili, că există motive pentru limitarea capacităţii de exerciţiu sau recunoaşterea incapacităţii cetăţeanului altei Părţi Contractante, domiciliul sau reşedinţa căruia se află pe teritoriul acestei Părţi Contractante, ea comunică despre aceasta instituţiei respective a altei Părţi Contractante. Dacă instituţia înştiinţată în acest mod va declara că ea acordă dreptul de a îndeplini în continuare acţiunea instituţiei de la domiciliul sau reşedinţa persoanei date, sau nu-şi va expune părerea în termen de trei luni, instituţia de la domiciliul sau de la reşedinţa acestei persoane poate soluţiona cauza privind limitarea capacităţii de exerciţiu sau cunoaşterea incapacităţii, în conformitate cu legislaţia statului său, dacă aceasta este prevăzut şi de legislaţia acelei Părţi Contractante, al cărui cetăţean este persoana dată. Decizia despre limitarea capacităţii de exerciţiu sau recunoaşterea incapacităţii trebuie expediată instituţiei respective a altei Părţi contractante.
   3) Dispoziţiile punctelor 1) şi 2) ale prezentului articol se aplică şi la anularea limitării capacităţii de exerciţiu sau a recunoaşterii incapacităţii.
   În cazurile ce nu suportă amânare instituţia de la domiciliul sau reşedinţa persoanei, privitor la care e pusă chestiunea limitării capacităţii de exerciţiu sau recunoaşterii incapacităţii şi care este cetăţean al altei Părţi Contractante, poate ea însăşi să întreprindă măsurile necesare pentru apărarea acestei persoane sau a averii ei. Dispoziţiile adoptate în legătură cu măsurile date trebuie expediate instituţiei respective a Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana dată; aceste dispoziţii sunt supuse anulării, dacă instituţia acestei Părţi Contractante va hotărî altfel.
   1) În acţiunile de recunoaştere a absenţei fără veste şi declararea morţii sau de stabilire a faptului morţii sunt competente instituţiile acelei Părţi contractante, cetăţeanul căreia a fost persoana în timpul când ea, conform ultimelor informaţii, era în viaţă.
   2) Instituţiile unei Părţi Contractante pot declara cetăţeanul altei Părţi Contractante absent fără veste sau mort, precum şi să stabilească faptul morţii lui la demersul persoanelor ce locuiesc pe teritoriul acestuia, dacă drepturile şi interesele lor se bazează pe legislaţia acestei Părţi Contractante.
   3) În cazurile, prevăzute de punctele 1) şi 2) ale prezentului articol, instituţiile Părţilor Contractante aplică legislaţia statului său.
   1) Condiţiile de încheiere a căsătoriei sunt determinate, pentru fiecare din persoanele ce se căsătoresc, de legislaţia Părţii Contractante, a cărui cetăţean ea este. În afară de aceasta, trebuie respectate cerinţele legislaţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se încheie căsătoria, în ce priveşte restricţiile de încheiere a căsătoriei.
   2) Forma de încheiere a căsătoriei este determinată de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărui teritoriu se încheie căsătoria.
   1) Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor sunt determi-nate de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia ei au domiciliu comun.
   2) Dacă unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul unei Părţi Contractante, iar altul - pe teritoriul altei Părţi Contractante şi ambii au una şi aceeaşi cetăţenie, raporturile lor juridice personale şi patrimoniale sunt determinate de legislaţia acelei Părţi Contractante ai căror cetăţeni ei sunt.
   3) Dacă unul dintre soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar celălalt- al celeilalte Părţi Contractante şi unul din ei locuieşte pe teritoriul uneia, iar celălalt-pe teritoriul altei Părţi Contractante, raporturile juridice personale şi patrimoniale sunt determinate de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu ei şi-au avut ultimul domiciliu comun.
   4) Dacă persoanele indicate în punctul 3) al prezentului articol n-au avut domiciliu comun pe teritoriile Părţilor Contractante, se aplică legislaţia Părţii Contractante, a cărei instituţie examinează cauza.
   5) Privitor la raporturile juridice ale soţilor în ceea ce priveşte averea imobilă se aplică legislaţia Părţii Contractante, pe al cărui teritoriu se află aceste bunuri.
   1) Pe cauzele de divorţ se aplică legislaţia şi sunt competente instituţiile Părţii Contractante, ai cărei cetăţeni au fost soţii la momentul depunerii cererii. Dacă soţii au domiciliu pe teritoriul altei Părţi Contractante, sunt competente, de asemenea, instituţiile acestei Părţi Contractante.
   2) Dacă la momentul depunerii cererii de divorţ unul dintre soţi era cetăţean al unei Părţi Contractante, iar al doilea era cetăţean al altei Părţi Contractante şi unul dintre ei locuieşte pe teritoriul unei, iar al doilea — pe teritoriul altei Părţi Contractante, sunt competente instituţiile ambelor Părţi Contractante, în asemenea cazuri se aplică legislaţia statului său.
   3) Pe cauzele declarării nulităţii căsătoriei se aplică legislaţia Părţii Contractante a cărei legislaţie, conform articolului 25, s-a aplicat la încheierea căsătoriei, în asemenea cazuri competenţa instanţelor de judecată se stabileşte, respectiv, în baza punctelor 1) şi 2) ale prezentului articol.

   Cazurile privind stabilirea şi contestarea paternităţii şi stabilirea naşterii copilului de la căsătoria dată se soluţionează conform legislaţiei Părţii Contractante, al cărei cetăţean este copilul prin naştere.
   1) Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc de legislaţia acelei Părţi Contractante, pe al cărui teritoriu ei îşi au domiciliul comun.
   2) Dacă domiciliul unuia dintre părinţi şi copii se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, raporturile juridice dintre ei se stabilesc de legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este copilul.
   Raporturile juridice dintre copilul născut în afara căsătoriei şi dintre mama şi tatăl său se stabilesc de legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este copilul.
   1) Pentru emiterea deciziilor privind raporturile juridice indicate în articolele 28-30 sunt competente instanţele de judecată ale Părţii Contractante, Părţile căreia trebuie aplicate în asemenea cazuri.
   2) Dacă reclamantul şi reclamatul domiciliază pe teritoriul unei Părţi Contractante, sunt competente, de asemenea, şi instanţele de judecată ale acestei Părţi Contractante, cu respectarea dispoziţiilor articolelor 28 şi 30.
   1) Înfierea este determinată de legislaţia Părţii Contractante, al cărui cetăţean este înfietorul sau pe al cărei teritoriu el are domiciliu stabil.
   2) Dacă copilul este înfiat de soţi, dintre care unul este cetăţean al unei, iar celălalt - cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, înfierea este determinată de legislaţia în vigoare a ambelor Părţi Contractante.
   3) Dacă copilul este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar înfietorul - al altei Părţi Contractante, pentru înfiere sau desfacerea ei trebuie obţinut consimţământul copilului, dacă aceasta este cerut de legea Părţii Contractante, al cărei cetăţean este, reprezentantului lui legitim şi a instituţiei competente ale acestei Părţi Contractante.
   1) Pentru pronunţarea hotărârilor privind înfierea este competentă instituţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este înfietorul sau pe teritoriul căreia el are domiciliu stabil.
   2) În cazul, prevăzut de punctul 2) al articolului 32, competenţa aparţine instituţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu soţii au sau şi-au avut ultimul domiciliu comun sau reşedinţa.

   1) Pe cauzele privind tutela şi curatela în privinţa cetăţenilor Părţilor Contractante, deoarece Tratatul nu prevede altceva, se aplică legislaţia şi este competentă instituţia de tutelă şi curatela a Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana tutelată sau care se află sub curatelă.
   2)Raporturile juridice între tutore sau curator şi persoana asupra căreia s-a instituit tutela sau curatela sunt determinate de legislaţia Părţii Contractante, a cărei instituţie de tutelă sau curatelă 1-a numit pe tutore sau curator.
   1) În cazul când măsurile de tutelă sau curatela sunt necesare în interesele persoanei tutelate sau celei care se află sub curatelă, al cărui domiciliu, reşedinţă ori bunuri se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, instituţia de tutelă şi curatelă a acestei Părţi Contractante înştiinţează de îndată instituţia de tutelă şi curatela a celeilalte Părţi Contractante competentă, conform punctului 1) al articolului 34.
   2) În cazuri de neamânat instituţia de tutelă şi curatela a altei Părţi Contractante poate lua măsurile necesare, înştiinţând neîntârziat despre aceasta instituţia de tutelă şi curatela competentă, conform punctului 1) al articolului 34. Măsurile adoptate rămân valabile, până când această instituţie nu va lua o altă decizie.
   1) Instituţia de tutelă şi curatela, competentă conform punctului 1) al articolului 34, poate transmite competenţa privind tutela sau curatela instituţiilor respective ale celeilalte Părţi Contractante, dacă persoana tutelată sau care se află sub curatela îşi are domiciliul sau reşedinţa ori averea pe teritoriul acestui stat. Transmiterea este valabilă numai în cazul când instituţia solicitată acceptă preluarea tutelei sau curatelei şi înştiinţează despre aceasta instituţia solicitată.
   2) Instituţia care, conform punctului 1) al prezentului articol, a acceptat preluarea tutelei sau curatelei îşi îndeplineşte atribuţiile în conformitate cu legislaţia statului său. Ea, însă, nu are dreptul să emită hotărâri pe chestiunile privind statutul personal al persoanei care se află sub tutelă sau curatela, dar poate da permisiunea de încheiere a căsătoriei, necesară conform legislaţiei Părţii Contractante al cărei cetăţean este această persoană.

   1) Dreptul la proprietate asupra bunurilor imobile se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află bunurile imobile.
   2) Dreptul la proprietate asupra mijloacelor de transport, ce urmează a fi trecute în registrele de stat, se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află instituţia, care a înregistrat mijlocul de transport.
   3) Apariţia şi sistarea dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra bunurilor se stabileşte de legislaţia Părţii, pe teritoriul căreia s-au aflat bunurile la momentul când a avut loc acţiunea sau altă circumstanţă, care a servit drept bază pentru apariţia sau sistarea unui asemenea drept. Apariţia sau sistarea dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra bunurilor, ce constituie obiectul tranzacţiei, se stabileşte de legislaţia ce acţionează pe teritoriul încheierii tranzacţiei, dacă părţile nu au convenit în alt mod.
   1) Forma tranzacţiei se stabileşte de legislaţia ce acţionează pe teritoriul, unde ea a fost încheiată.
   2) Forma tranzacţiei în privinţa bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.
   1) Angajamentele cu privire la repararea prejudiciului, în afara celor ce reies din contracte şi din alte acţiuni legale, se determină de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia s-a produs acţiunea sau altă circumstanţă, ce a servit drept motiv pentru cererea de reparare a prejudiciului.
   2) Dacă cauzatorul de prejudiciu şi păgubaşul sunt cetăţeni ai uneia şi aceleiaşi Părţi Contractante, se aplică legislaţia Părţii Contractante, în instanţa de judecată a căreia a fost înaintată cererea.

   Cetăţenii unei Părţi Contractante sunt egali cu cetăţenii celeilalte Părţi Contractante, ce locuiesc pe teritoriul ei, în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile, care se găsesc pe teritoriul altei Părţi Contractante ori la drepturile, ce urmează a fi realizate, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobândi prin moştenire astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetăţenii proprii.
   1) Dreptul de succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia testatorul avea ultimul domiciliu stabil.
   2) Dreptul de succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află aceste bunuri.
   În cazul când, conform legislaţiei Părţilor Contractante, bunurile succesorale revin statului (succesiunea legală a statului), bunurile mobile revin statului, al cărui cetăţean era testatorul la data morţii sale, iar bunurile imobile trec în proprietatea statului, pe al cărui teritoriu se află aceste bunuri.
   Forma testamentului se stabileşte de legile Părţii Contractante, al cărei cetăţean era testatorul la momentul întocmirii testamentului. Este suficientă şi respectarea legislaţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu a fost întocmit testamentul. Dispoziţia dată se aplică şi la revocarea testamentului.
   1) Procedura pe cauzele succesorale asupra bunurilor mobile, cu excepţia cazurilor prevăzute de punctul 2) al prezentului articol, ţine de competenţa instituţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu testatorul avea ultimul Domiciliu permanent.
   2) Dacă toate bunurile succesorale mobile se află pe teritoriul Părţii Contractante, în care testatorul nu a avut ultimul domiciliu stabil, la cererea moştenitorului sau legatarului, dacă toţi moştenitorii sunt de acord cu aceasta, procedura succesorală ţine de competenţa instituţiilor acestei Părţi Contractante.
   3) Procedura succesorală privind bunurile imobile ţine de competenţa Instituţiilor Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află aceste bunuri.
   4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi litigiilor succesorale.
   1) Instituţiile unei Părţi Contractante, pe al cărei teritoriu se află bunurile succesorale, lăsate de cetăţeanul altei Părţi Contractante, i-au măsuri de conservare a acestor bunuri, în conformitate cu propria legislaţie.
   2) Instituţiile responsabile pentru luarea măsurilor de conservare a accesiunii, după moartea cetăţeanului altei Părţi Contractante, sunt obligate să informeze imediat oficiul consular al acestei Părţi Contractante despre moartea testatorului şi despre persoanele, care şi-au declarat dreptul de succesori, despre circumstanţele ce le cunosc, referitoare la persoanele, care au dreptul la moştenire, locul aflării lor, despre testament, în caz că există, despre masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi despre măsurile de conservare a succesiunii luate.
   3) Bunurile succesorale mobile şi actele celui decedat se transmit reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular, la cererea acestora.
   Reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al unei Părţi Contractante are dreptul să reprezinte fără procură interesele succesorale ale cetăţenilor acestei Părţi în faţa instituţiilor celeilalte Părţi Contractante, dacă aceste persoane lipsesc sau, din diferite motive întemeiate, nu-şi pot apăra la timp drepturile şi interesele sale şi n-au desemnat un împuternicit.
   Dacă cetăţeanul unei Părţi Contractante a decedat în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, unde nu a avut domiciliu stabil, bunurile care le-a avut asupra sa se transmit, însoţite de un inventar, reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular al Părţii Contractante, al cărei cetăţean era defunctul.
   1) Instituţia competentă pe procedura succesorală, în cazurile prevăzute de articolul 46 al prezentului Tratat, dă dispoziţie cu privire la transmiterea bunurilor succesorale instituţiei diplomatice sau consulare.
   2) Aceste bunuri pot fi transmise moştenitorilor dacă:
   a) au fost rambursaţi sau asiguraţi toţi creditorii ce şi-au exprimat pretenţiile în termenul stabilit de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află bunurile succesorale;
   b) toate taxele succesorale au fost plătite sau asigurate;
   c) instituţiile competente au dat cuvenită aprobare pentru exportul bunurilor succesorale, dacă aceasta este necesară.
   3) Transferarea sumelor de bani se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare ce acţionează pe teritoriile Părţilor Contractante.

   Recunoaşterea şi executarea hotărârilor în cauzele civile şi familiale, precum şi în cauzele penale în ceea ce priveşte repararea prejudiciului
   1) Părţile Contractante recunosc reciproc şi execută hotărârile intrate în vigoare pronunţate de instituţiile de justiţie în cauzele civile şi familiale, precum şi sentinţele în ce priveşte repararea prejudiciului cauzat de infracţiune.
   2) Pe teritoriul Părţilor Contractante de asemenea sunt recunoscute, fără o procedură specială, hotărârile organelor de tutelă şi curatelă, instituţiilor de stare civilă şi ale altor instituţii pe cauzele civile şi familiale, ce nu necesită executare.
   Examinarea demersurilor de încuviinţare a executării deciziilor
   1) Examinarea demersurilor de încuviinţare a executării deciziilor este de competenţa instanţelor de judecată ale Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu urmează a avea loc executarea.
   2) Demersul de încuviinţare a executării se depune în instanţa de judecată, care a pronunţat hotărârea în prima instanţă şi care se transmite instanţei de judecată competente să pronunţe hotărârea pe marginea demersului.
   3) Rechizitele demersului sunt stabilite de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.
   4) La demers se anexează traducerea certificată, în conformitate cu punctul 2) al articolului 5 al prezentului Tratat.
   La demersul de încuviinţare a executării este necesar de a anexa:
   a) copia hotărârii certificată de instanţa de judecată, documentul oficial despre intrarea hotărârii în vigoare, dacă aceasta nu rezultă din însăşi textul hotărârii, precum şi o adeverinţă cu privire la executarea ei;
   b) actul prin care se va confirma, că reclamatului, care nu a participat la proces, i s-a înmânat măcar o dată la timp şi în forma cuvenită citaţia de chemare în instanţa de judecată;
   c) traducerile certificate ale actelor indicate în punctele 1) şi 2) ale prezentului articol.
   Pentru a clarifica anumite aspecte instanţa de judecată, care încuviinţează executarea, poate cere persoanei, care solicită executarea hotărârii, explicaţii, precum şi să audieze debitorul asupra esenţei demersului şi, în caz de necesitate, poate cere explicaţii instanţei de judecată, care a pronunţat hotărârea.
   Modul de executare a hotărârilor
   Modul de executare se reglementează de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.
   La încasarea cheltuielilor de judecată, legate de executare, se aplică legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.
   Refuzarea recunoaşterii şi executării hotărârilor judiciare
   Hotărârea judiciară nu se recunoaşte sau nu se execută dacă:
   a) persoana, care a depus demersul sau reclamatul în cauză nu a participat la proces, din motiv că acestora sau reprezentanţilor săi nu le-au fost înmânate la timp şi în forma cuvenită citaţia de chemare în instanţa de judecată;
   b) pe acelaşi litigiu de drept, între aceleaşi părţi pe teritoriul Părţii contractante, unde urmează a fi recunoscută şi executată hotărârea, a fost pronunţată anterior hotărârea ce a intrat în vigoare sau dacă de către instituţia acestei Părţi Contractante a fost intentată anterior procedura pe cauza dată;
   c) conform dispoziţiilor prezentului Tratat, iar în cazurile neprevăzute de prezentul Tratat, conform legislaţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să se recunoască şi să execute hotărârea, cauza este de competenţa exclusivă a instituţiilor ei;
   d) lipseşte actul ce confirmă înţelegerea părţilor privitor la competenţa contractuală.
   Dispoziţiile articolelor 49-55 ale prezentului Tratat referitoare la hotărârile judiciare se aplică şi asupra tranzacţiilor de înţelegere, aprobate de instanţa de judecată.
   Exportarea bunurilor şi transferul sumelor de bani
   Exportarea bunurilor şi transferul sumelor de bani, obţinute prin executare, se efectuează cu respectarea legislaţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se execută hotărârea.    1) Fiecare Parte Contractantă, la cererea celeilalte Părţi Contractante, intentează sau preia, în conformitate cu legislaţia sa, urmărirea penală împotriva cetăţenilor săi, suspectaţi de comiterea infracţiunilor pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
   2) Cererile de urmărire penală, depuse în termenul stabilit de către persoanele vătămate, în conformitate cu legile unei Părţi Contractante, în instituţiile ei competente sunt valabile şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
   1) Cererea de intentare sau preluare a urmăririi penale trebuie formulată în scris şi să cuprindă:
   a) denumirea instituţiei solicitante;
   b) descrierea faptului, în legătură cu care este formulată cererea de intentare sau preluare a urmăririi penale;
   c) indicarea cât mai exactă a timpului şi locului comiterii infracţiunii;
   d) textul legii Părţii Contractante solicitante în care fapta este prevăzută ca infracţiune;
   e) numele şi prenumele persoanei suspectate, datele privind cetăţenia acesteia, domiciliul sau reşedinţa şi alte date personale, precum şi, în funcţie de posibilităţi, descrierea aspectului exterior al acestei persoane, fotografia şi amprentele digitale;
   f) datele disponibile privind prejudiciul material cauzat.
   La cerere se anexează cererea reclamantului în cauza penală, intentată la cererea păgubaşului şi cererea de reparare a prejudiciului material, dacă există, precum şi materialele cercetării preliminare şi probele, de; care dispune partea Contractantă solicitantă. La transmiterea obiectelor ce constituie instrumentele infracţiunii sau nimerite la infractor în urma unei asemenea infracţiuni se vor lua în consideraţie dispoziţiile punctului 3) al articolului 72.
   2) Dacă la momentul înaintării cererii de intentare sau preluare a urmăririi penale, conform punctului 1) al articolului 58, persoana se află în stare de arest pe teritoriul Părţii Contractante, care a înaintat cererea de intentare sau preluare a unei asemenea urmăriri, ea este adusă pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante. Escortarea persoanei aflate în stare de arest pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante este sancţionată de persoana cu funcţie de răspundere, care supraveghează cercetarea cauzei. Transmiterea unei asemenea persoane se efectuează aplicând punctul 1) al articolului 70 al prezentului

   1) Părţile Contractante se obligă să extrădeze reciproc, în conformitate cu prevederile prezentului Tratat, la cerere, persoanele, care se află pe teritoriul lor în vederea tragerii lor la răspundere penală sau pentru executarea sentinţei.
   2) Extrădarea se admite pentru faptele, care, în conformitate cu legislaţia ambelor Părţi Contractante, sunt prevăzute ca infracţiuni, şi care sunt sancţionate cu o pedeapsă de privaţiune de libertate mai mare de un an sau cu o pedeapsă mai aspră. Extrădarea în vederea executării sentinţei se efectuează în caz de condamnare pentru comiterea infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa de privaţiune de libertate mai mare de şase luni sau cu pedeapsă mai aspră.
   Extrădarea nu se admite, dacă:
   a) persoana nominalizată în cererea de extrădare este cetăţean al Părţii Contractante solicitate sau căreia i-a fost acordat drept de azil în acest stat;
   b) în conformitate cu legislaţia ambelor Părţi Contractante, urmărirea penală se intentează numai la plângerea persoanei vătămate;
   c) în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitate, la momentul primirii cererii urmărirea penală nu poate fi intentată sau sentinţa nu poate fi executată ca urmare a expirării termenului de prescripţie sau pentru alt temei legal;
   d) faţă de persoana a cărei extrădare se cere pentru aceeaşi infracţiune pe teritoriul Părţii Contractante solicitate a fost pronunţată sentinţa sau hotărârea despre încetarea procedurii pe cauză care a intrat în vigoare.
   Extrădarea poate fi refuzată, dacă infracţiunea, pentru care se cere extrădarea, a fost comisă pe teritoriul Părţii Contractante solicitate.
   În caz de refuz a extrădării Partea Contractantă solicitată comunică Părţii Contractante solicitante temeiurile refuzului.
   Dacă persoana, a cărei extrădare se cere, este trasă la răspundere penală sau execută pe teritoriul Părţii Contractante solicitate pedeapsa pentru o altă infracţiune, extrădarea poate fi amânată până la terminarea urmăririi penale, executării pedepsei sau eliberarea în baza oricărui alt temei legal.
   În cazul în care amânarea extrădării, prevăzută de articolul 62, ar atrage după sine expirarea termenului de prescripţie al urmăririi penale sau ar crea dificultăţi serioase cercetării infracţiunii, la un demers întemeiat se admite extrădarea temporară, cu condiţia ca persoana extrădată să fie înapoiată imediat după efectuarea acţiunilor procesuale, pentru care a fost extrădată, dar nu mai târziu de trei luni de la data extrădării.
   Dacă extrădarea aceleiaşi persoane este cerută de mai multe state, Partea Contractantă solicitată hotărăşte cărui stat va face extrădarea.
   1) Fără acordul Părţii Contractante solicitate persoana extrădată nu poate fi trasă la răspundere penală şi nici supusă pedepsei pentru o altă infracţiune decât cea pentru care s-a obţinut extrădarea.
   2) Ea nu poate fi extrădată unui stat terţ fără acordul Părţii Contractante solicitate.
   3) Acordul Părţii Contractante solicitate nu este necesar, dacă persoana extrădată continuă să rămână pe teritoriul Părţii Contractante solicitante mai mult de 10 zile de la sfârşitul urmăririi penale, de la terminarea executării pedepsei sau de la eliberare pe un temei legal sau dacă ulterior se reîntoarce acolo de bună voie. În acest termen nu se include perioada în care persoana extrădată, din motive independente de voinţa sa, a fost împiedicată să părăsească teritoriul Părţii Contractante solicitante.
   1) Cererea de extrădare urmează a fi întocmită în scris şi trebuie să Cuprindă:
   a) denumirea instituţiei solicitante;
   b) textul legii Părţii Contractante solicitante în care fapta este prevăzută ca infracţiune;
   c) numele şi prenumele persoanei, care se cere să fie extrădată, datele privind cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa şi alte date personale, precum, şi, în funcţie de posibilităţi, descrierea exteriorului acestei persoane, fotografia amprentele digitale;
   d) datele privind mărimea prejudiciului material cauzat.
   2) La cererea de extrădare în vederea urmăririi penale trebuie anexată la hotărârii de detenţiune cu descrierea împrejurărilor cauzei.
   La cererea de extrădare pentru executarea sentinţei se anexează copia fortificată a sentinţei cu adeverinţa de intrare în vigoare şi textul legii penale, în baza căreia persoana a fost condamnată. Dacă persoana şi-a executat parţial pedeapsa, se comunică la fel şi aceste date.
   După primirea cererii de extrădare Partea Contractantă solicitată ia neîntârziat măsuri pentru arestarea persoanei, a cărei extrădare se cere, cu excepţia cazurilor, în care extrădarea nu se admite, în conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat.
   1) Dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare, prevăzute de articolul 66, Partea Contractantă solicitată poate cere informaţii suplimentare. Cealaltă Parte Contractantă trebuie să răspundă la această cerere în termen ce nu depăşeşte o lună. Acest termen poate fi prelungit cu 15 zile, dacă există motive temeinice.
   2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu v-a prezenta informaţiile suplimentare în termenul stabilit, Partea Contractantă solicitată poate pune în libertate persoana, care a fost arestată, conform articolului 67.
   1) În cazurile de neamânat, Partea Contractantă solicitată, în baza demersului Părţii Contractante solicitante, poate aresta persoana şi până la primirea cererii de extrădare, indicată în articolul 66. La demers se anexează copia hotărârii de arestare sau a sentinţei care a intrat în vigoare, pronunţate împotriva acestei persoane, în demers trebuie să fie indicat, că cererea de extrădare va fi trimisă de îndată.
   Demersul şi actele anexate la el se transmit prin orice mijloc, care ar asigura transmiterea tuturor rechizitelor (fax etc.)
   2) Persoana poate fi reţinută la fel şi fără primirea demersului, prevăzut de punctul 1) al prezentului articol, dacă există motive suficiente, că ea a comis pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune, ce implică extrădarea.
   3) Despre arestarea sau reţinerea făcută conform punctelor 1) sau 2), sau despre cauzele, din care demersul indicat în punctul 1) al prezentului articol n-a fost satisfăcut, trebuie înştiinţată imediat cealaltă Parte Contractantă.
   4) Persoana, arestată conform punctului 1) al prezentului articol, trebuie să fie eliberată, dacă în timp de 15 zile de la data primirii demersului de arestare nu va fi primită cererea de extrădare de la cealaltă Parte Contractantă. Acest termen, la cererea Părţii Contractante solicitante, poate fi prelungit până la 15 zile.
   1) Partea Contractantă solicitată comunică Părţii Contractante solicitante despre decizia sa cu privire la extrădare, indicând locul şi data extrădării persoanei.
   2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu ia în primire, timp de 15 zile de la data stabilită pentru extrădare, persoana ce urmează a fi extrădată, ea va fi eliberată de sub arest. La cererea Părţii Contractante solicitante, acest termen poate fi prelungit, dar nu cu mai mult de 15 zile.
   Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei şi se va întoarce pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, ea poate fi din nou extrădată, la cererea Părţii Contractante solicitante, în acest caz la cerere nu se anexează documentele, prevăzute de articolul 66.
   1) Partea Contractantă, căreia i se solicită extrădarea, transmite Părţii Contractante solicitante obiectele, ce constituie instrumente ale crimei, care atrag extrădarea, conform articolului 60, precum şi obiectele, ce poartă urmele infracţiunii sau sunt dobândite pe cale criminală. Aceste obiecte se transmit la cerere şi în acel caz, când extrădarea persoanei nu are loc din cauza morţii iau din alte cauze.
   2) Partea Contractantă solicitată poate amâna temporar transmiterea obiectelor indicate în punctul 1) al prezentului articol, dacă acestea îi sunt necesare pentru procedura pe altă cauză penală.
   3) Drepturile persoanelor terţe asupra obiectelor transmise Părţii Contractante solicitante rămân în vigoare. După terminarea procedurii pe cauză obiectele trebuie restituite Părţii Contractante, ce le-a transmis.
   1) Fiecare din Părţile Contractante autorizează, la cererea celeilalte Părţi Contractante, transportarea pe teritoriul lor a persoanelor, care sunt extrădate celeilalte Părţi Contractante, de către un al treilea stat. Părţile Contractante nu sunt obligate să permită tranzitarea persoanelor, extrădarea cărora nu este admisă de dispoziţiile prezentului Tratat.
   2) Cererea de tranzitare se întocmeşte şi se trimite în acelaşi mod, ca şi Cererea de extrădare.
   3) Instituţiile competente ale Părţilor Contractante coordonează pentru fiecare caz modalitatea, ruta şi alte condiţii de tranzitare.
   4) Cheltuielile de tranzit le suportă Partea Contractantă solicitantă.
   Reprezentanţii unei Părţi Contractante, cu acordul celeilalte Părţi Contractante, pot asista la executarea cererilor de acordare a asistenţei juridice în cauzele penale ale celeilalte Părţi Contractante.
   Părţile Contractante acordă la cerere, reciproc, informaţii vizând antecedentele penale ale persoanelor, condamnate anterior de instanţele lor de judecată, dacă aceste persoane sunt trase la răspundere penală pe teritoriul Părţii Contractante solicitante.
   Părţile Contractante comunică reciproc informaţii despre rezultatele urmăririi penale a persoanei, în privinţa căreia a fost expediată cererea de intentare sau preluare a urmăririi penale, precum şi asupra persoanei extrădate. Copia sentinţei, intrate în vigoare, sau a altei hotărâri definitive se trimite la cerere.
   Părţile Contractante îşi vor comunica anual, reciproc, informaţii despre sentinţele întrare în vigoare, pronunţate de instanţele de judecată ale unei Părţi Contractante în privinţa cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante.

   Prezentul Tratat va fi supus ratificării şi înregistrării la ONU, în conformitate cu articolul 102 al Cartei ONU, şi va intra în vigoare la cea de-a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare.
   1) Prezentul Tratat se încheie pe o perioadă de timp nedeterminată.
   Fiecare dintre Părţile Contractante îl poate denunţa în orice timp trimiţând celeilalte Părţi Contractante o notificare în scris. Denunţarea va intra în vigoare după 6 luni de la data primirii înştiinţării de către cealaltă Parte Contractantă.
   2) Tratatul dat poate fi modificat sau completat în modul stabilit pentru încheierea lui.
   Încheiat la Riga, la 14 aprilie 1993, în două exemplare, fiecare în limbile română şi letonă, ambele texte având aceeaşi valabilitate.