___________
    *Întocmită la Bucureşti la 5 octombrie 2004.
    În vigoare din 1 ianuarie 2006.

    Subsemnaţii, plenipotenţiari ai Guvernelor statelor membre ale Uniunii, conform articolului 22.3 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale adoptată la Viena la data de 10 iulie 1964,
    au hotărât, de comun acord şi sub rezerva articolului 25.4 din cadrul Constituţiei menţionată mai sus, în prezenta Convenţie, regulile aplicabile serviciului poştal internaţional.

PARTEA ÎNTÂI
REGULI COMUNE APLICABILE SERVICIULUI
POŞTAL INTERNAŢIONAL
CAPITOL UNIC
DISPOZIŢII GENERALE

    1. Pentru scopurile Convenţiei Poştale Universale, următorii termeni sunt definiţi după cum urmează:
    1.1  serviciu poştal universal: furnizarea permanentă către clienţi de servicii poştale de bază de calitate, in toate punctele de pe teritoriul unei ţări, la preţuri accesibile;
    1.2  depeşa închisă: sac sau ansamblu de saci sau alţi recipienţi etichetaţi, sigilaţi cu plumb sau casete, conţinând trimiteri poştale;
    1.3  tranzit deschis: tranzit, printr-o ţară intermediară, de trimiteri al căror număr sau greutate nu justifică confecţionarea unei depeşe închise pentru ţara de destinaţie;
    1.4  trimitere poştală: termen generic ce desemnează fiecare dintre expediţiile efectuate de către poştă (trimiterea poştei de scrisori, colet poştal, mandat poştal etc.);
    1.5  taxe terminale: remuneraţie datorată administraţiei poştale de destinaţie de către administraţia poştală expeditoare drept compensaţie pentru cheltuielile legate de prelucrarea trimiterilor poştei de scrisori primite în ţara de destinaţie;
    1.6  taxe de tranzit: remuneraţie pentru prestaţiile efectuate de către un organism transportator al ţării tranzitate (administraţie poştală, alt serviciu sau combinarea celor două) privind tranzitul teritorial, maritim şi/sau aerian al depeşelor;
    1.7  cota-parte teritorială de sosire: remuneraţie datorată administraţiei poştale de destinaţie de către administraţia poştală expeditoare cu titlu de compensare a cheltuielilor de prelucrare a unui colet poştal în ţara de destinaţie;
    1.8  cota-parte teritorială de tranzit: remuneraţie datorată pentru prestaţiile efectuate de un organism transportator în ţara tranzitată (administraţie poştală un alt serviciu sau combinarea celor două) privind tranzitul teritorial, maritim şi/sau aerian, pentru îndrumarea unui colet poştal pe teritoriul său;
    1.9  cota-parte maritimă: remuneraţie datorată pentru prestaţiile efectuate de un organism transportator (administraţie poştala, alt serviciu sau combinarea celor două) care participă la transportul maritim al unui colet poştal.
    1. Ţările membre notifică Biroului Internaţional, în termen de şase luni de la încheierea Congresului, numele şi adresa organismului guvernamental însărcinat să supervizeze activitatea poştală. În plus, în termen de şase luni de la încheierea Congresului, ţările membre vor comunica Biroului Internaţional, numele şi adresa operatorului sau operatorilor oficial desemnaţi să asigure exploatarea serviciilor poştale şi să îndeplinească obligaţiile rezultate din Actele Uniunii pe teritoriul său sau pe teritoriile lor. Între două Congrese, orice modificare referitoare la organismele guvernamentale şi Ia operatorii desemnaţi oficial trebuie să fie notificată Biroului Internaţional cât mai repede posibil.
    1. Pentru a întări conceptul de unicitate a teritoriului poştal al Uniunii, ţările membre veghează ca toţi utilizatorii/clienţii să se bucure de dreptul la un serviciu poştal universal care corespunde unei oferte de servicii poştale de bază de calitate, furnizate în mod permanent în toate punctele de pe teritoriul lor, la preţuri accesibile.
    2. În acest scop, ţările membre stabilesc, în cadrul legislaţiei lor poştale naţionale sau prin alte mijloace obişnuite, dimensiunea serviciilor poştale corespunzătoare, precum şi condiţiile de calitate şi preţuri accesibile ţinând seama în acelaşi timp de nevoile populaţiei şi de condiţiile lor naţionale.
    3. Ţările membre veghează ca oferta de servicii poştale şi normele de calitate să fie respectate de către operatorii însărcinaţi să asigure serviciul poştal universal.
    4. Ţările membre veghează ca furnizarea serviciului poştal universal să fie asigurată într-o maniera viabilă, garantându-se astfel continuitatea lui.
    1. Principiul libertăţii de tranzit este enunţat în primul articol al Constituţiei. El antrenează obligaţia, pentru fiecare administraţie poştală, de a îndruma mereu pe căile cele mai rapide şi prin mijloacele cele mai sigure pe care le utilizează pentru propriile trimiteri, depeşele închise şi trimiterile poştei de scrisori în tranzit deschis care îi sunt predate de către o altă administraţie poştală. Acest principiu se aplică de asemenea trimiterilor sau depeşelor îndrumate greşit.
    2. Ţările membre care nu participă la schimbul de scrisori conţinând materii biologice perisabile sau materii radioactive au posibilitatea să nu admită aceste trimiteri în tranzit deschis pe teritoriul lor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru trimiterile poştei de scrisori, altele decât scrisorile, cărţile poştale şi cecograme. Aceasta se aplică de asemenea imprimatelor, periodicelor, revistelor, pachetelor mici şi sacilor M al căror conţinut nu îndeplineşte dispoziţiile legale care reglementează condiţiile publicării lor sau circulaţiei lor în ţara traversată.
    3. Libertatea de tranzit a coletelor poştale îndrumate pe căi terestre şi maritime este limitată în cadrul teritoriului ţărilor care participă la acest serviciu.
    4. Libertatea de tranzit a coletelor-avion este garantată pe întreg teritoriul Uniunii. Totuşi, ţările membre, care nu participă la serviciul de colete poştale, nu pot fi obligate să asigure îndrumarea pe cale de suprafaţă a coletelor-avion.
    5. Dacă o ţară membru nu respectă dispoziţiile referitoare la libertatea de tranzit, celelalte ţări membre au dreptul să suprime serviciul poştal cu această ţară.
    1. Orice trimitere poştală aparţine expeditorului atâta timp cât nu a fost distribuită celui în drept, cu excepţia cazului în care trimiterea a fost reţinută prin aplicarea legislaţiei ţării de origine sau destinaţie si, în cazul aplicării articolelor 15.2.1.1 sau 15.3, în conformitate cu legislaţia ţării de tranzit.
    2. Expeditorul unei trimiteri poştale poate să o retragă din serviciu, sau poate să modifice sau să corecteze adresa. Taxele şi celelalte condiţii sunt prevăzute în Regulamente.
    3. Ţările membre vor asigura redirecţionarea trimiterilor poştale, în cazul în care adresa destinatarului s-a schimbat, şi returnarea către expeditor a trimiterilor ce nu au fost distribuite. Taxele şi celelalte condiţii sunt prevăzute în Regulamente.
    1. Taxele referitoare la diferitele servicii poştale intemaţionale şi serviciile speciale sunt fixate de către administraţiile poştale, în conformitate cu principiile enunţate în Convenţie şi în Regulamente. Ele trebuie în principiu să fie corelate cu costurile aferente furnizării acestor servicii.
    2. Administraţia de origine fixează taxele de francare pentru transportul trimiterilor poştei de scrisorii şi a coletelor poştale. Taxele de francare cuprind distribuirea trimiterilor la domiciliul destinatarilor, dacă acest serviciu de distribuire este organizat în ţara de destinaţie pentru trimiterile despre care este vorba.
    3. Taxele aplicate, inclusiv cele menţionate cu titlu indicativ în Acte, trebuie să fie cel puţin egale cu cele aplicate trimiterilor din regimul intern care prezintă aceleaşi caracteristici (categorie, cantitate, timp de prelucrare etc.).
    4. Administraţiile poştale sunt autorizate să depăşească toate taxele indicative care figurează în Acte.
    5. Peste limita minimă a taxelor fixate în paragraful 3, administraţiile poştale au posibilitatea de a acorda taxe reduse bazate pe legislaţia lor internă pentru trimiterile din categoria poştei de scrisori şi pentru coletele poştale depuse în ţara lor. Ele au mai ales posibilitatea de a acorda tarife preferenţiale clienţilor lor care au un trafic poştal important.
    6. Este interzis să se perceapă de la clienţi taxe poştale indiferent de ce natură altele decât cele care sunt prevăzute în Acte.
    7. În afara cazurilor prevăzute în Acte, fiecare administraţie poştală păstrează taxele pe care le-a perceput.
    1. Principiu
    1.1 Cazurile de scutire de taxe poştale, ca scutire de la plata francării, sunt prevăzute în mod expres de către Convenţie. Cu toate astea, Regulamentele pot fixa dispoziţii care să prevadă atât scutirea de la plata francării, cât şi scutirea de la plata taxelor de tranzit, a taxelor terminale şi a cotele-părţi de sosire pentru trimiterile poştei de scrisori şi coletele poştale referitoare la serviciul poştal trimise
de către administraţiile poştale şi Uniunile Restrânse. În plus,
trimiterile poştei de scrisori şi coletele poştale expediate de către Biroul Internaţional al UPU cu destinaţia către Uniunile Restrânse
şi administraţiile poştale sunt considerate ca trimiteri referitoare la serviciul poştal şi sunt scutite de toate taxele poştale. Totuşi, administraţia de origine are posibilitatea de a percepe suprataxe aeriene pentru aceste ultime trimiteri.
    2. Prizonieri de război şi internaţii civili
    2.1 Sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene, trimiterile poştei de scrisori, coletele poştale şi trimiterile serviciilor financiare poştale adresate prizonierilor de război sau expediate de către aceştia, fie direct, fie prin intermediul birourilor menţionate în Regulamentele Convenţiei şi Aranjamentului privind serviciile de plată ale poştei. Beligeranţii primiţi şi internaţi într-o ţară neutră sunt asimilaţi prizonierilor de război propriu-zişi în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor precedente.
    2.2  Dispoziţiile prevăzute la punctul 2.1 se aplică şi trimiterilor poştei de scrisori, coletelor poştale şi trimiterilor serviciilor financiare poştale provenind din alte ţări, adresate persoanelor civile internate prevăzute de Convenţia de la Geneva din data de 12 august 1949 referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război, sau expediate de către ele fie direct, fie prin intermediul birourilor menţionate în Regulamentele Convenţiei şi Aranjamentului privind serviciile de plată ale poştei.
    2.3  Birourile menţionate în Regulamentele Convenţiei şi Aranjamentului privind serviciile de plată ale poştei beneficiază şi de scutire de taxe poştale pentru trimiterile poştei de scrisori, coletelor poştale şi trimiterilor serviciilor financiare poştale în ceea ce priveşte persoanele vizate la punctele 2.1 şi 2.2, pe care le expediază sau primesc, fie direct, fie cu titlu de intermediari.
    2.4  Coletele sunt admise cu scutire de taxe poştale până la greutatea de 5 kilograme. Limita de greutate este extinsă la 10 kilograme pentru trimiterile al căror conţinut este indivizibil şi pentru cele care sunt adresate unui lagăr sau oamenilor săi de încredere pentru a fi distribuite prizonierilor.
    2.5  În cadrul reglării conturilor între administraţiile poştale, coletele de serviciu şi coletele pentru prizonierii de război şi internaţii civili nu determină alocarea vreunei cote-părţi, excepţie făcând taxele de transport aplicabile coletelor-avion.
    3. Cecograme
    3.1 Cecogramele sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene.
    1. Termenul „marcă poştală” este protejat in virtutea prezentei Convenţii şi este rezervat exclusiv mărcilor poştale ce îndeplinesc condiţiile acestui articol şi ale Regulamentelor.
    2. Marca poştală:
    2.1  este emisă exclusiv de către o autoritate emitentă competentă, in conformitate cu Actele UPU; emiterea de mărci poştale include şi punerea lor în circulaţie;
    2.2   este un atribut al suveranităţii şi constituie:
    2.2.1 o dovadă a plăţii francării corespunzătoare valorii sale intrinsecă, atunci când el este aplicat pe o trimitere poştală conform Actelor Uniunii;
    2.2.2 o sursă de venituri suplimentare pentru administraţiile poştale, ca obiect filatelic;
    2.3  trebuie pusă în circulaţie pe teritoriul de origine al administraţiei poştale emitente pentru o utilizare în scopul francării poştale sau în scop filatelic;
    3. Ca atribut al suveranităţii, marca poştală poate conţine:
    3.1 numele ţării membre sau teritoriului de care aparţine administraţia poştală emitentă, în caractere latine;
    3.1.1 facultativ, stema oficială a ţării membre de care aparţine administraţia poştală emitentă;
    3.1.2 în principiu, valoarea sa facială în caractere latine sau cifre arabe;
    3.1.3 facultativ, cuvântul "Poştă" în caractere latine sau altele.
    4. Stemele de stat, semnele oficiale de control şi emblemele organizaţiilor interguvernamentale care figurează pe mărcile poştale sunt protejate, conform Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii intelectuale.
    5. Subiectele şi motivele mărcilor poştale trebuie:
    5.1    să fie în conformitate şi în spiritul preambulului Constituţiei UPU şi a deciziilor luate de către organele Uniunii;
    5.2    să fie în strânsă legătură cu identitatea culturală a ţării administraţiei poştale emitente sau să contribuie la promovarea culturii sau la menţinerea păcii;
    5.3    să aibă, în cazul comemorării personalităţilor sau evenimentelor străine în ţara sau teritoriul administraţiei poştale emitente, o legătura directă cu respectiva ţară sau teritoriu;
    5.4    sa fie lipsite de caracter politic sau ofensator pentru o personalitate sau o ţară;
    5.5    sa aibă o semnificaţie majoră pentru ţara de care aparţine administraţia poştală emitentă sau pentru aceasta din urmă.
    6. Ca subiect al dreptului de proprietate intelectuală marca poştală poate conţine:
    6.1    indicaţia dreptului administraţiei poştale emitente de a utiliza drepturile de proprietate respective, şi anume:
    6.1.1 drepturile de autor, prin aplicarea siglei de drepturi de autor, indicarea proprietarului drepturilor de autor şi menţionarea anului de emitere;
    6.1.2 marca înregistrată pe teritoriul ţării membre de care aparţine administraţia poştală emitenta, prin aplicarea siglei de înregistrare a mărcii ® după numele mărcii;
    6.2    numele artistului;
    6.3    numele tipografului.
    7. Semnele francării poştale, amprentele maşinilor de francare şi amprentele preselor de tipografie sau a altor procedee tipografice sau de ştampilare conforme cu Actele UPU nu pot fi utilizate decât cu autorizaţia administraţiei poştale.
    1. Ţările membre adoptă şi pun în aplicare o strategie de acţiune în domeniul securităţii, la toate nivelele exploatării poştale, pentru a păstra şi a creşte încrederea publicului în serviciile poştale, şi în interesul tuturor agenţilor implicaţi. O astfel de strategie va trebui să implice schimbul de informaţii referitoare la menţinerea siguranţei şi securităţii de transport şi tranzit a depeşelor între ţările membre.
    Ţările membre trebuie să adopte şi să pună în practică o strategie de mediu dinamică la toate nivelele de exploatare poştală şi să promoveze sensibilizarea faţă de problemele de mediu în cadrul serviciilor poştale.
    1. Trimiteri poştale
    1.1 Ţările membre se angajează să ia toate măsurile necesare pentru a preveni actele de mai jos şi pentru a urmări şi pedepsi pe autorii lor:
    1.1.1 introducerea în trimiterile poştale de stupefiante, substanţe psihotrope sau materiale explozibile, inflamabile sau alte substanţe periculoase, neautorizate în mod expres de Convenţie;
    1.1.2 introducerea în trimiterile poştale de obiecte cu caracter pedofil sau pornografic reprezentând copii.
    2. Francarea în general şi modalităţile de francare în particular.
    2.1 Ţările membre se angajează să ia toate măsurile necesare pentru a preveni, reprima şi pedepsi infracţiunile referitoare la modurile de francare prevăzute în prezenta Convenţie, respectiv:
    2.1.1 mărcile poştale, în circulaţie sau retrase din circulaţie;
    2.1.2 semnele de francare;
    2.1.3 amprentele maşinilor de francare sau preselor de tipografie;
    2.1.4 cupoanele-răspuns internaţionale.
    2.2 În prezenta Convenţie, prin infracţiune referitoare la mijloacele de francare se înţelege unul dintre actele de mai jos, comis cu intenţia de a obţine un câştig ilegal pentru autorul actului sau pentru o terţă persoană. Trebuie pedepsite:
    2.2.1 falsificarea, imitarea sau contrafacerea mijloacelor de francare sau orice act ilicit sau care constituie un delict, legat de fabricarea lor neautorizată;
    2.2.2 utilizarea, punerea în circulaţie, comercializarea, distribuirea, difuzarea, transportul, prezentarea sau expunerea, inclusiv în scopuri publicitare, de mijloace de francare falsificate, imitate sau contrafăcute;
    2.2.3 utilizarea sau punerea în circulaţie în scopuri poştale de mijloace de francare deja utilizate;
    2.2.4 tentativele care vizează comiterea uneia dintre infracţiunile prezentate mai sus.
    3. Reciprocitate
    3.1 În ceea ce priveşte sancţiunile, nici o distincţie nu va fi făcută între actele prevăzute la paragraful 2, fie că este vorba despre mijloace de francare naţionale sau străine; această dispoziţie nu poate fi supusă nici unei condiţii de reciprocitate legală sau convenţională.

PARTEA A DOUA
REGULI APLICABILE POŞTEI DE SCRISORI
ŞI COLETELOR POŞTALE
CAPITOLUL 1

    1. Ţările membre asigură admiterea, prelucrarea, transportul şi distribuirea trimiterilor poştei de scrisori.
    2. Trimiterile poştei de scrisori cuprind:
    2.1  trimiteri prioritare şi nonprioritare până la 2 kilograme;
    2.2  scrisori, cărţi poştale, imprimate şi pachete mici până la 2 kilograme;
    2.3  cecograme până la 7 kilograme;
    2.4  saci speciali conţinând ziare, periodice, cărţi şi documente tipărite similar, pe adresa aceluiaşi destinatar şi aceleiaşi destinaţii, denumiţi "saci M", până la 30 kilograme.
    3. Trimiterile poştei de scrisori sunt clasificate în funcţie de rapiditatea prelucrării lor sau în funcţie de conţinutul lor, conform Regulamentului poştei de scrisori.
    4. Limite de greutate superioare celor indicate în paragraful 2 se aplică facultativ anumitor categorii de trimiteri ale poştei de scrisori, în condiţiile specificate de Regulamentul poştei de scrisori.
    5.  Statele membre asigură şi admiterea, prelucrarea, transportul şi distribuţia coletelor poştale până la 20 de kilograme, fie conform dispoziţiilor Convenţiei, fie în cazul coletelor pe care le expediază şi după un acord bilateral, utilizând orice alt mijloc mai avantajos pentru clientul lor.
    6. Limite de greutate superioară a 20 de kilograme se aplică facultativ anumitor categorii de colete poştale, în condiţiile specificate de Regulamentul privind coletele poştale.
    7. Orice stat a cărei administraţii poştale nu oferă serviciul de transport de colete are libertatea sa execute clauzele Convenţiei utilizând întreprinderile de transport. În acelaşi timp poate limita acest serviciu la coletele ce provin sau care sunt destinate localităţilor deservite de aceste întreprinderi.
    8. Prin derogare de la dispoziţiile prevăzute în paragraful 5, ţările care, înainte de 1 ianuarie 2001, nu făceau parte din Acordul cu privire la coletele poştale nu sunt obligate să asigure serviciul de colete poştale.
    1 Statele membre asigură următoarele servicii suplimentare obligatorii:
    1.1 serviciu de recomandare pentru trimiterile-avion şi trimiterile prioritare pe care le expediază în cadrul poştei de scrisori;
    1.2    serviciu de recomandare pentru trimiterile poştei de scrisori nonprioritare şi de suprafaţă către destinaţii pentru care nu este prevăzut nici un serviciu prioritar sau de curier-avion.
    1.3    serviciu de recomandare pentru toate trimiterile poştei de scrisori care sosesc.
    2. Furnizarea unui serviciu de recomandare pentru trimiterile nonprioritare şi de suprafaţă ale poştei de scrisori pentru destinaţii pentru care un serviciu prioritar sau de curierat par avion este asigurat este facultativă.
    3. Statele membre pot asigura următoarele servicii suplimentare facultative în cadrul relaţiilor dintre acele administraţii care au convenit să asigure aceste servicii.
    3.1    serviciul de trimiteri cu valoare declarată pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;
    3.2    serviciul de trimiteri cu predare garantată pentru trimiterile poştei de scrisori;
    3.3    serviciul de trimiteri cu plata la primire pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;
    3.4    serviciul de trimiteri expres pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;
    3.5    serviciul de predare la destinatar pentru trimiterile poştei de scrisori recomandate, cu predare garantată sau cu valoare declarată;
    3.6    serviciul de trimiteri scutite de taxe şi drepturi pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;   
    3.7    serviciul de colete fragile şi colete voluminoase;   
    3.8    serviciul de grupare „Consignment” pentru trimiterile grupate de la un singur expeditor destinate străinătăţii.
    4. Următoarele trei servicii suplimentare au şi aspecte obligatorii şi facultative:
    4.1    serviciul de corespondentă comercială-răspuns internaţional (CCRI), care este în special facultativ; dar toate administraţiile sunt obligate de a asigura serviciul de retur pentru trimiterile CCRI;
    4.2    serviciul de cupoane-răspuns internaţionale; aceste cupoane pot fi schimbate în orice ţară membru, dar vânzarea lor este facultativă;
    4.3    confirmarea de primire pentru trimiterile poştei de scrisori recomandate sau cu livrare atestată, pentru colete şi trimiterile cu valoare declarată; toate administraţiile poştale acceptă confirmările de primire pentru trimiterile care sosesc; totuşi, prestarea unui serviciu de confirmare de primire pentru trimiterile care pleacă este facultativă.
    5. Aceste servicii şi taxele corespunzătoare sunt descrise în Regulamente.
    6. Daca elementele de serviciu indicate în continuare fac obiectul unor taxe speciale în regim intern, administraţiile poştale sunt autorizate sa perceapă aceleaşi taxe pentru trimiterile internaţionale, în condiţiile descrise în cadrul Regulamentelor:
    6.1    distribuirea pachetelor mici cu greutatea mai mare de 500 de grame;
    6.2    depunerea de trimiteri ale poştei de scrisori după ultima limită de oră;
    6.3    depunerea de trimiteri în afara orelor normale de deschidere a ghişeelor;
    6.4    colectarea trimiterilor la domiciliul expeditorului;
    6.5    retragerea unei trimiteri a poştei de scrisori în afara orelor normale de deschidere a ghişeelor;
    6.6    post restant;
    6.7    magazinajul trimiterilor poştei de scrisori cu greutatea mai mare de 500 de grame şi al coletelor poştale;
    6.8    livrarea coletelor ca răspuns la avizul de sosire;
    6.9    asigurarea împotriva riscurilor de forţă majoră.
    1. Administraţiile poştale pot conveni între ele să participe la următoarele servicii, care sunt descrise în Regulamente:
    1.1 curier electronic, care este un serviciu ce implică transmiterea electronică a mesajelor;
    1.2    EMS, care este un serviciu poştal expres destinat documentelor şi mărfurilor, şi care constituie, pe cât este posibil, cel mai rapid dintre serviciile poştale prin mijloace fizice; administraţiile poştale au posibilitatea de a furniza acest serviciu pe baza Acordului Standard EMS multilateral sau pe baza acordurilor bilaterale;
    1.3    serviciul de logistică integrată, care răspunde pe deplin nevoilor clienţilor în materie de logistică şi cuprinde etapele care preced şi care urmează transmiterii fizice de mărfuri şi documente;
    1.4    ştampila poştală electronică, care atestă în mod probatoriu realitatea unui fapt electronic, într-o forma dată, la un moment dat, şi la care au luat parte una sau mai multe părţi.
    2. Administraţiile poştale pot, de comun acord, să creeze un serviciu nou, care nu este prevăzut în mod expres în Actele Uniunii. Taxele referitoare la noul serviciu sunt stabilite de către fiecare administraţie interesată, ţinând seama de cheltuielile de exploatare ale serviciului.
    1. Dispoziţii generale
    1.1    Trimiterile care nu îndeplinesc condiţiile cerute prin Convenţie şi Regulamente nu sunt admise. De asemenea, nu sunt admise trimiterile expediate în vederea unui act fraudulos sau cu intenţia de neplată integrală a sumelor datorate.
    1.2    Excepţiile de la interdicţiile anunţate de prezentul articol sunt prevăzute în Regulamente.
    1.3    Toate administraţiile poştale au posibilitatea extinderii interdicţiilor enunţate în prezentul articol, care pot fi aplicate imediat după includerea lor în culegerea de acte corespunzătoare.
    2. Interdicţii care vizează toate categoriile de trimiteri
    2.1 Introducerea obiectelor menţionate mai jos este interzisă în toate categoriile de trimiteri:
    2.1.1 stupefiante şi substanţe psihotrope;
    2.1.2 obiectele obscene sau imorale;
    2.1.3 obiectele al căror import sau circulaţie este interzis în ţara de destinaţie;
    2.1.4 obiectele care, prin natura lor sau a ambalajului lor, pot prezenta pericol pentru lucrătorii poştali sau marele public, pot păta sau deteriora celelalte trimiteri, echipamentul poştal sau bunurile care aparţin terţilor; documentele ce au caracter de corespondenţă actuală şi personală schimbate între persoane altele decât expeditorut şi destinatarul sau persoanele care locuiesc cu aceştia.
    3. Materiale explozibile, inflamabile sau radioactive şi alte substanţe periculoase
    3.1    Introducerea de materiale explozibile, inflamabile sau radioactive şi alte substanţe periculoase, precum şi materiale radioactive sunt interzise în toate categoriile de trimiteri.
    3.2    În mod excepţional următoarele substanţe şi materiale sunt admise:
    3.2.1 materialele radioactive expediate în trimiterile poştei de scrisori şi colete poştale menţionate în articolul 16.1;
    3.2.2 substanţele biologice expediate în trimiterile poştei de scrisori menţionate în articolul 16.2.
    4. Animale vii
    4.1    Introducerea de animale vii este interzisă în toate categoriile de trimiteri.
    4.2    In mod excepţional, animalele de mai jos sunt admise în trimiterile poştei de scrisori altele decât trimiterile cu valoare declarată:
    4.2.1 albinele, lipitorile şi viermii de mătase;
    4.2.2 paraziţii şi distrugătorii de insecte nocive destinaţi controlului acestor insecte şi schimbului între instituţiile oficial recunoscute;
    4.2.3 muştele din familia Drosophila (Drosophilidae) utilizate pentru cercetarea biomedicală şi schimbate între instituţii recunoscute oficial.
    4.3    În mod excepţional, următoarele animale vor fi admise în colete:
    4.3.1 animalele vii al căror transport prin poştă este autorizat prin regulamentele poştale ale ţărilor interesate.
    5. Introducerea corespondenţei în colete
    5.1 Introducerea obiectelor menţionate mai jos este interzisă în coletele poştale:
    5.1.1 documentele ce au caracter de corespondenţă actuală şi personală;
    5.1.2 corespondenţa de orice natură schimbată între persoane altele decât expeditorul şi destinatarul sau persoanele ce locuiesc cu aceştia.
    6. Monede, cecuri de bancă şi alte obiecte de valoare
    6.1 Este interzisă introducerea de monede, cecuri de bancă, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur sau argint, prelucrate sau nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase:
    6.1.1 în trimiterile poştei de scrisori fără valoare declarată;
    6.1.1.1 totuşi, dacă legislaţia internă a ţării de origine şi de destinaţie-permite, aceste obiecte pot fi expediate într-un plic închis ca trimiteri recomandate;
    6.1.2 în coletele fără valoare declarată, cu excepţia cazului în care legislaţia internă a ţărilor de origine şi destinaţie o permite;
    6.1.3 în coletele fără valoare declarată schimbate între doua ţări care admit declaraţia de valoare;
    6.1.3.1 în plus, fiecare administraţie are dreptul să interzică introducerea de lingouri de aur în coletele cu sau fără valoare declarată, care provin din sau au ca destinaţie teritoriul său sau transmise în tranzit prin teritoriul său; ea poate limita valoarea reală a acestor trimiteri.
    7. Imprimate şi cecograme
    7.1 Imprimatele şi cecogramele:
    7.1.1 nu pot purta nici o adnotaţie, nici să conţină vreun element de corespondenţă;
    7.1.2 nu pot conţine nici o marcă poştală, nici un formular de francare, obliterat sau nu, nici o hârtie reprezentând o valoare, exceptând cazul în care trimiterea include o carte poştală, un plic sau o bandă prefrancată pentru returul său şi pe care este imprimată adresa expeditorului trimiterii sau a agentului său în ţara de depunere sau de destinaţie a trimiterii originale.
    8. Prelucrarea trimiterilor admise din greşeală
    8.1 Prelucrarea trimiterilor admise din greşeală este prevăzută în Regulamente. Totuşi, trimiterile care conţin obiecte menţionate la 2.1.1, 2.1.2 si 3.1 nu sunt în nici un caz îndrumate la destinaţie, nici distribuite destinatarilor, nici returnate la origine. Dacă obiectele menţionate la 2.1.1 si 3.1 sunt descoperite între trimiterile în tranzit, acestea din urmă vor fi prelucrate în concordanţă cu legislaţia naţională a ţării de tranzit.
    1. Materialele radioactive sunt admise în trimiterile poştei de scrisori şi în coletele poştale în cadrul relaţiilor dintre administraţiile poştale care s-au declarat de acord cu admiterea acestor trimiteri fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens, în următoarele condiţii:
    1.1    materialele radioactive sunt condiţionate şi ambalate în conformitate cu dispoziţiile respective din Regulamente;
    1.2    atunci când sunt expediate în trimiterile poştei de scrisori, ele sunt supuse tarifului trimiterilor prioritare sau tarifului de scrisori şi de recomandare;
    1.3    materialele radioactive conţinute în trimiterile poştei de scrisori sau în coletele poştale trebuie sa fie îndrumate pe calea cea mai rapidă, în mod normal pe cale aeriană, sub rezerva achitării suprataxelor aşriene corespunzătoare;
    1.4    materialele radioactive nu pot fi depuse decât de expeditori autorizaţi corespunzător.
    2. Materialele biologice sunt admise în trimiterile poştei de scrisori cu următoarele condiţii:
    2.1    materialele biologice perisabile, substanţele infecţioase şi gazul carbonic solid (zăpada carbonică), atunci când este folosit pentru îngheţarea substanţelor infecţioase, nu pot fi trimise prin poştă decât în cadrul schimburilor între laboratoarele calificate oficial recunoscute. Aceste mărfuri periculoase pot fi acceptate prin poştă în vederea trimiterii lor par avion, cu condiţia ca legislaţia naţională, instrucţiunile tehnice în vigoare ale Organizaţiei aviaţiei civile internaţionale (OACI) şi reglementările IATĂ cu privire la mărfurile periculoase să permită acest lucru;
    2.2    materialele biologice perisabile şi substanţele infecţioase condiţionate şi ambalate conform dispoziţiilor respective din Regulament sunt supuse tarifului de trimiteri prioritare sau tarifului de scrisoare şi de recomandare. Este permisă supunerea la tratamentul poştal a acestor trimiteri cu achitarea unei suprataxe;
    2.3    admiterea de materialele biologice perisabile şi de substanţe infecţioase este limitată la ţările membre ale căror administraţii poştale s-au declarat de acord să accepte aceste trimiteri fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens;
    2.4    aceste substanţe sau materii sunt trimise pe calea cea mai rapidă, în mod normal pe cale aeriană sub rezerva achitării suprataxelor aeriene corespunzătoare şi beneficiind de prioritate la distribuire.
    1. Fiecare administraţie poştală este obligată sa accepte reclamaţiile referitoare la o trimitere depusă în serviciul său sau în cadrul unei alte administraţii poştale, cu condiţia ca aceste reclamaţii să fie prezentate într-un interval de şase luni începând cu ziua a doua de la data de depunere a trimiterii. Perioada de şase luni priveşte relaţiile între reclamanţi şi administraţiile poştale şi nu include transmiterea reclamaţiilor între administraţiile poştale.
    1.1 Totuşi, acceptarea reclamaţiilor privind neprimirea unei trimiteri a poştei de scrisori simple nu este obligatorie. Astfel, administraţiile poştale care acceptă reclamaţii referitoare la neprimirea unei trimiteri a poştei de scrisori simple au dreptul de a limita anchetele lor în cadrul cercetărilor privind serviciul de rebuturi.
    2. Reclamaţiile sunt admise în condiţiile prevăzute de Regulamente.
    3. Prelucrarea reclamaţiilor este gratuită. Totuşi, cheltuielile suplimentare ocazionate de o cerere de transmisie prin serviciul EMS sunt în principiu în sarcina solicitantului.
    1. Administraţia poştală a ţării de origine şi cea a ţării de destinaţie sunt autorizate să supună trimiterile controlului vamal, conform legislaţiei din aceste ţări.
    2. Trimiterile supuse controlului vamal pot fi supuse, cu titlu poştal, unei taxe de prezentare la vamă a cărei valoare indicativă este fixată prin Regulamente. Această taxă nu este percepută decât cu titlul de prezentare la vamă şi de vămuire a trimiterilor care au fost supuse drepturilor vamale sau oricărui alt drept de aceeaşi natură.
    3.  Administraţiile poştale care au obţinut autorizaţia de a efectua vămuirea în numele clienţilor lor sunt autorizate să perceapă de la aceştia o taxă bazată pe costurile reale ale operaţiei.
    4. Administraţiile poştale sunt autorizate să perceapă de la expeditorii sau destinatarii trimiterilor, după caz, drepturile vamale şi orice alte eventuale drepturi.
    1. Depeşele închise ale poştei de scrisori pot fi schimbate prin intermediul serviciilor teritoriale, maritime sau aeriene ale altor ţări:
    1.1    între oficiile poştale ale uneia dintre ţările membre şi comandanţii unităţilor militare puse la dispoziţia Organizaţia Naţiunilor Unite;
    1.2    între comandanţii acestor unităţi militare;
    1.3    între oficiile poştale ale uneia dintre ţările membre şi comandanţii diviziilor navale, aeriene sau terestre, de nave de război sau de avioane militare ale aceleiaşi ţări staţionate în străinătate;
    1.4    între comandanţii de divizii navale, aeriene sau terestre, de nave de război sau de avioane militare ale aceleiaşi ţări.
    2. Trimiterile poştei de scrisori cuprinse în depeşele vizate la paragraful 1 trebuie să fie exclusiv pe adresa sau provenite de la membrii unităţilor militare sau ai statelor majore şi echipajelor de vapoare sau avioane de destinaţie sau expeditori ai depeşelor. Tarifele şi condiţiile de expediere la care sunt supuse sunt determinate, conform propriei reglementări, de către administraţia poştală a ţării care a pus la dispoziţie unitatea militară sau căreia îi aparţin navele sau avioanele.
    3. Cu excepţia unei înţelegeri speciale, administraţia poştală a ţării care a pus la dispoziţie unitatea militară sau căreia îi aparţin vapoarele de război sau avioanele militare este datoare, faţă de administraţiile implicate, pentru taxele de tranzit ale depeşelor, taxele terminale şi taxele de transport aerian.
    1. Administraţiile trebuie să fixeze şi să publice normele şi obiectivele lor în materie de distribuire a trimiterilor poştei de scrisori şi coletelor sosite.
    2. Aceste norme şi obiective, mărite cu timpul cerut în mod normal pentru vămuire, nu trebuie să fie mai puţin favorabile decât cele aplicate trimiterilor comparabile din serviciul lor intern.
    3. Administraţiile de origine trebuie de asemenea să fixeze şi să publice normele dintr-un capăt în celălalt pentru trimiterile prioritare şi trimiterile par avion ale poştei de scrisori, cât şi pentru coletele şi coletele economice/de suprafaţă.
    4. Administraţiile poştale evaluează aplicarea normelor privind calitatea serviciului.

CAPITOLUL 2
RESPONSABILITATE

Articolul 21

    1. Generalităţi
    1.1 În afara cazurilor prevăzute la articolul 22, administraţiile poştale răspund pentru:
    1.1.1 pierderea, spolierea sau avarierea trimiterilor recomandate, a coletelor simple şi a trimiterilor cu valoare declarată;
    1.1.2 pierderea trimiterilor cu predare atestată;
    1.1.3 returnarea unui colet al cărui motiv de nedistribuire nu a fost precizat.
    1.2  Administraţiile poştale nu îşi asumă responsabilitatea dacă este vorba de alte trimiteri decât cele menţionate la punctele 1.1.1 şi 1.1.2.
    1.3  În toate cazurile ce nu au fost prevăzute de prezenta Convenţie, administraţiile poştale nu îşi asumă responsabilitatea.
    1.4  Atunci când pierderea sau avaria totală a unei trimiteri recomandate, a unui colet simplu sau a unei trimiteri cu valoare declarată ce rezultă dintr-un caz de forţă majoră ce nu permite despăgubiri, expeditorul are dreptul la restituirea taxelor achitate, cu excepţia taxei de asigurare.
    1.5  Sumele de despăgubire ce trebuie plătite nu pot fi superioare sumelor menţionate în Regulamentul poştei de scrisori şi Regulamentul privind coletele poştale.
    1.6  În caz de responsabilitate, pierderile indirecte sau beneficiile nerealizate nu sunt luate în considerare în suma despăgubirii ce trebuie plătită.
    1.7 Toate dispoziţiile legate de responsabilitatea administraţiilor poştale sunt stricte, obligatorii şi complete. Administraţiile poştale nu îşi asumă în nici un caz responsabilitatea - chiar în caz de greşeală gravă (de eroare gravă) - în afara limitelor stabilite în cadrul Convenţiei şi al Regulamentelor.
    2. Trimiteri recomandate
    2.1  În caz de pierdere, de spoliere totală sau de avariere totală a unei trimiteri recomandate, expeditorul are dreptul la o despăgubire stabilită prin Regulamentul poştei de scrisori. Dacă expeditorul reclamă o sumă inferioară celei fixate prin Regulamentul poştei de scrisori, administraţiile au posibilitatea de a plăti această sumă mai mică şi de a fi rambursate pe această bază de către celelalte administraţii eventual implicate.
    2.2  În caz de spoliere parţială sau de avarie parţială a unei trimiteri recomandate, expeditorul are dreptul la o despăgubire care corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avariei.
    3. Trimiteri cu predare atestată
    3.1 În caz de pierdere, de spoliere totală sau de avarie totală a unei trimiteri cu predare atestată, expeditorul are dreptul numai la restituirea taxelor achitate.
    4 Colete simple
    4.1 În caz de pierdere, de spoliere totală sau de avarie totală a unui colet simplu, expeditorul are dreptul la o despăgubire fixată prin Regulamentul privind coletele poştale. Dacă expeditorul reclamă o sumă inferioară celei fixate în Regulamentul privind coletele poştale, administraţiile poştale au posibilitatea de a plăti această sumă mai mică şi de a fi rambursate pe această bază de către celelalte administraţii poştale eventual implicate.
    4.2  În caz de spoliere parţială sau de avarie parţială a unui colet simplu, expeditorul are dreptul la o despăgubire care corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avariei.
    4.3  Administraţiile poştale pot conveni să aplice în relaţiile lor reciproce valoarea per colet fixată prin Regulamentul privind coletele poştale, fără să ia în considerare greutatea coletului.
    5. Trimiteri cu valoare declarată
    5.1  În caz de pierdere, de spoliere totală sau de avarie totală a unei trimiteri cu valoare declarată, expeditorul are dreptul la o despăgubire ce corespunde, în principiu, sumei în DST, a valorii declarate.
    5.2 În caz de spoliere parţială sau de avarie parţială a unei trimiteri cu valoare declarată, expeditorul are dreptul la o despăgubire ce corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avarierii. Ea nu poate totuşi în nici un caz să depăşească suma în DST, a valorii declarate.
    6. În cazurile vizate de paragrafele 4 si 5, despăgubirea este calculată în funcţie de preţul curent, convertit în DST, al obiectelor sau mărfurilor de aceeaşi natură, în momentul şi locul în care trimiterea a fost acceptată pentru transport. În absenţa preţului curent, despăgubirea este calculată în funcţie de valoarea ordinară a obiectelor sau mărfurilor evaluate pe aceeaşi bază.
    7. Când o despăgubire este datorată pentru pierderea, spolierea totală sau avarierea totală a unei trimiteri recomandate, a unui colet simplu sau a unei trimiteri cu valoare declarată, expeditorul sau, după caz, destinatarul are dreptul, în plus, la restituirea taxelor şi drepturilor achitate, cu excepţia taxei de recomandare sau de asigurare. La fel se procedează şi pentru trimiterile recomandate, coletele simple sau trimiterile cu valoare declarată refuzate de către destinatari din cauza stării proaste, dacă acest fapt este imputabil serviciului poştal şi angajează responsabilitatea acestuia.
    8. Prin derogare de la dispoziţiile prevăzute la paragrafele 2, 4 şi 5, destinatarul are dreptul la o despăgubire după ce a primit o trimitere recomandată, un colet simplu sau o trimitere cu valoare declarată spoliat sau avariat.
    9. Administraţia poştală de origine are posibilitatea de a plăti expeditorilor din ţara sa despăgubirile prevăzute de legislaţia sa internă pentru trimiterile recomandate şi coletele fără valoare declarată, cu condiţia ca ele să nu fie inferioare celor care sunt fixate la paragrafele 2.1 şi 4.1. Se aplică aceleaşi prevederi şi în cazul administraţiei poştale de destinaţie, atunci când despăgubirea este plătită destinatarului. Sumele fixate la 2.1 si  4.1 rămân totuşi aplicabile:
    9.1  în caz de recurs împotriva administraţiei responsabile;
    9.2  daca expeditorul renunţă la drepturile sale în favoarea destinatarului sau invers.
    2. € Nici o rezervă privind plata despăgubirilor către administraţiile poştale, cu excepţia unui acord bilateral, nu poate fi aplicabilă acestui articol.
    1. Administraţiile poştale încetează să fie responsabile pentru trimiterile recomandate, trimiterile cu predare atestată, coletele şi trimiterile cu valoare declarată cărora le-a făcut livrarea în condiţiile prevăzute de reglementarea lor pentru trimiterile de aceeaşi natură. Responsabilitatea este totuşi menţinută:
    1.1    atunci când o spoliere sau avarie se constată fie înainte de livrare, fie în timpul livrării trimiterii;
    1.2    atunci când, dacă reglementările interne o permit, destinatarul, eventual expeditorul dacă este cazul unui retur la origine, formulează rezerve la preluarea unei trimiteri spoliate sau avariate;
    1.3    atunci când, dacă reglementările interne o permit, trimiterea recomandată a fost distribuită într-o cutie poştală şi când destinatarul reclama că nu a primit-o;
    1.4    când destinatarul sau, în caz de retur la origine, expeditorul unui colet sau al unei trimiteri cu valoare declarată, în ciuda predării făcute în mod reglementar, declară fără întârziere administraţiei care i-a livrat trimiterea şi că a constatat o pagubă; el trebuie să aducă dovada că spolierea sau avarierea nu s-a produs după livrarea
trimiterii; termenul „fără întârziere” este interpretat conform legislaţiei naţionale.
    2. Administraţiile poştale nu sunt responsabile:
    2.1    în caz de forţă majoră, sub rezerva articolului 13.6.9;
    2.2    când, proba responsabilităţii lor nefiind dovedită altfel, ele nu pot stabili soarta trimiterilor, ca urmare a distrugerii documentelor de serviciu ca rezultat al unui caz de forţă majoră;
    2.1    când paguba a fost cauzată din greşeala sau neglijenţa expeditorului sau provine de la natura conţinutului;
    2.2    când este vorba de trimiteri care cad sub incidenţa interdicţiilor prevăzute în articolul 15;
    2.3    în caz de reţinere, în virtutea legislaţiei ţării de destinaţie, conform notificării administraţiei acestei ţări;
    2.4    când este vorba de trimiteri cu valoare declarată care fac obiectul unei declarări frauduloase declarând valori superioare în raport cu valoarea reală a conţinutului;
    2.5    când expeditorul nu a formulat nici o reclamaţie în termen de şase luni începând cu ziua a doua după depunerea trimiterii:
    2.6    când este vorba de colete ale prizonierilor de război şi ale internaţilor civili;
    2.7    când se bănuieşte că expeditorul a acţionat cu intenţii frauduloase în scopul de a primi o despăgubire.
    3. Administraţiile poştale nu îşi asumă nici o răspundere cu privire la declaraţiile vamale, indiferent sub ce formă ar fi făcute, şi de deciziile luate de către serviciile vamale cu ocazia verificării trimiterilor supuse controlului vamal.
    1. Expeditorul unei trimiteri este responsabil pentru prejudiciile corporale suportate de către agenţii poştali şi pentru toate pagubele cauzate celorlalte trimiteri poştale, precum şi echipamentului poştal ca urmare a expedierii de obiecte neadmise în cadrul transportului sau al nerespectării condiţiilor de admitere.
    2. În caz de pagube cauzate altor trimiteri poştale, expeditorul este responsabil în aceleaşi limite ca şi administraţiile poştale pentru fiecare trimitere avariată.
    3. Expeditorul rămâne responsabil chiar dacă oficiul de depunere a acceptat o astfel de trimitere.
    4. În schimb, când condiţiile de acceptare au fost respectate de către expeditor, acesta nu este responsabil în măsura în care a existat o greşeală sau neglijenţă a administraţiilor poştale sau a transportatorilor în prelucrarea trimiterilor după ce au fost acceptate.
    1. Sub rezerva dreptului de recurs împotriva administraţiei responsabile, obligaţia de a plăti despăgubirea şi de a restitui taxele şi drepturile revine, după caz, administraţiei de origine sau administraţiei de destinaţie.
    2. Expeditorul are posibilitatea să renunţe la drepturile sale de despăgubire în favoarea destinatarului. Invers, destinatarul are posibilitatea de a renunţa la drepturile sale în favoarea expeditorului. Expeditorul sau destinatarul pot autoriza o terţă persoană să primească despăgubirea dacă legislaţia internă permite acest lucru.
    1. Dacă, după plata despăgubirii, o trimitere recomandată, un colet sau o trimitere cu valoare declarată sau o parte a conţinutului considerat anterior ca fiind pierdut a fost regăsit, expeditorul sau după caz, destinatarul, este avizat că trimiterea este ţinută la dispoziţia sa o perioadă de trei luni, contra rambursării valorii despăgubirii plătite. În acelaşi timp este întrebat cui trebuie să fie predată trimiterea. În caz de refuz sau în lipsa răspunsului în termenul prevăzut, acelaşi demers este efectuat pe lângă destinatar sau expeditor, după caz, acordându-i aceeaşi perioadă de răspuns.
    2. Dacă expeditorul şi destinatarul renunţă să preia trimiterea, sau nu răspund în limitele perioadei de timp fixate în paragraful 1, aceasta devine proprietatea administraţiei sau, dacă este cazul, a administraţiilor care au suportat paguba.
    3. În caz de descoperire ulterioară a unei trimiteri cu valoare declarată al cărei conţinut este recunoscut ca fiind de valoare inferioară în raport cu suma despăgubirii plătite, expeditorul sau destinatarul, după caz, trebuie să ramburseze suma acestei despăgubiri contra preluării trimiterii, fără prejudicierea consecinţelor care decurg din declararea frauduloasă a valorii.
    1. Prin derogare de la dispoziţiile articolelor de la 22 la 25, orice ţară membru care îşi rezervă dreptul de-a nu plăti despăgubiri cu titlu de responsabilitate, nu are drept la o despăgubire de această natură de la altă ţară membru care acceptă să îşi asume responsabilitatea conform cu dispoziţiile articolelor sus-menţionate.
    1. Nici o ţară membru nu este obligată să îndrume, nici să distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori pe care expeditorii rezidenţi pe teritoriul lor le depun sau fac să fie depuse într-o ţară străină, cu scopul de a beneficia de condiţiile tarifare mai favorabile care sunt aplicabile acolo.
    2. Dispoziţiile prevăzute la paragraful 1 se aplică fără distincţie fie trimiterilor poştei de scrisori pregătite în ţara de rezidenţă a expeditorului şi transportate apoi de-a lungul frontierei, fie trimiterilor poştei de scrisori confecţionate într-o ţară străină.
    3. Administraţia de destinaţie are dreptul să solicite expeditorului şi, în lipsa acestuia, administraţiei de depunere, plata tarifelor sale interne. Dacă nici expeditorul, nici administraţia de depunere nu acceptă să plătească aceste tarife într-un termen fixat de către administraţia de destinaţie, aceasta poate fie să returneze trimiterile administraţiei de depunere, având dreptul să fie rambursată cu cheltuielile de retur, fie să le trateze conform propriei legislaţii.
    4. Nici o ţară membru nu este obligată nici să îndrume, nici să distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori pe care expeditorii le-au depus sau au făcut să fie depuse în cantitate mare în altă ţară decât aceea în care sunt rezidenţi dacă valoarea taxelor terminale de încasat se dovedeşte mai mică decât aceea care ar fi trebuit încasată în cazul în care trimiterile ar fi fost depuse în ţara de rezidenţă a expeditorului. Administraţiile de destinaţie au dreptul de a cere administraţiei de depunere o remuneraţie în raport cu costurile suportate, ce nu va putea fi superioară valorii celei mai ridicate din următoarele două formule: fie 80% din tariful intern aplicabil trimiterilor echivalente, fie 0,14 DST pe trimitere plus 1 DST pe kilogram. Dacă administraţia de depunere nu acceptă să plătească suma reclamată, într-un termen fixat de către administraţia de destinaţie, aceasta poate fie să returneze trimiterile administraţiei de depunere având dreptul să fie rambursată pentru cheltuielile de retur, fie să le trateze conform propriei legislaţii.

PARTEA A TREIA
REMUNERAŢIE

    1. Sub rezerva excepţiilor prevăzute în Regulamente, fiecare administraţie care primeşte de la o altă administraţie trimiteri din categoria poştei de scrisori are dreptul de a percepe de la administraţia expeditoare o remuneraţie pentru cheltuielile ocazionate de poşta internaţională primită.
    2. Pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la plata taxelor terminale, administraţiile poştale sunt clasificate în calitate de ţări şi teritorii din sistemul vizat sau ţări şi teritorii îndreptăţite să facă parte din sistemul tranzitoriu, conform listei stabilită pentru acest scop de către Congres prin rezoluţia sa C 12/2004. În dispoziţiile referitoare la cheltuielile terminale, ţările şi teritoriile sunt numite „ţări”.
    3. Dispoziţiile prezentei Convenţii referitoare la plata cheltuielilor terminale constituie măsuri tranzitorii ce conduc la adoptarea unui sistem de plăţi care ţin seama de elementele proprii ale fiecărei ţări.
    4. Accesul la regimul intern
    4.1 Fiecare administraţie pune la dispoziţia celorlalte administraţii ansamblul de tarife, termene şi condiţii pe care le oferă în regimul său intern, în condiţii identice, clienţilor săi naţionali.
    4.2    O administraţie expeditoare poate, în condiţii comparabile, să solicite administraţiei de destinaţie a sistemului final să beneficieze de aceleaşi condiţii pe care aceasta din urmă le-a prevăzut pentru clienţii săi naţionali pentru trimiteri echivalente.
    4.3    Administraţiile din sistemul tranzitoriu trebuie să indice dacă ele autorizează accesul în condiţiile menţionate în paragraful 4.1.
    4.3.1 Atunci când administraţia unei ţări din sistemul tranzitoriu declară că autorizează accesul la condiţiile oferite în regimul său intern, această autorizaţie se aplică ansamblului administraţiilor Uniunii, într-o manieră nediscriminatorie.
    4.4 Administraţiei de destinaţie îi revine sarcina de a decide dacă condiţiile de acces la regimul său intern sunt îndeplinite de către administraţia de origine.
    5. Taxele cheltuielilor terminale corespunzătoare poştei în număr mare nu trebuie să fie superioare taxelor celor mai avantajoase aplicate de către administraţia de destinaţie în virtutea acordurilor bilaterale sau multilaterale referitoare la cheltuielile terminale. Administraţiei de destinaţie îi revine sarcina de a decide dacă administraţia de origine a îndeplinit sau nu condiţiile de acces.
    6. Remuneraţia pentru cheltuielile terminale se va baza pe performanţele de calitate ale serviciului în ţara de destinaţie. De aceea, Consiliul de Exploatare Poştală va fi autorizat să acorde prime remuneraţiei indicate în articolele 29 şi 30 cu scopul de a încuraja participarea la sistemul de control şi pentru a recompensa administraţiile care îşi ating obiectivul lor de calitate. Consiliul de Exploatare Poştală poate, de asemenea, să fixeze penalităţi în cazul unei calităţi insuficiente, dar remuneraţia nu poate sa fie sub remuneraţia minimală indicata în articolele 29 si 30.
    7. Orice administraţie poate să renunţe totalmente sau parţial la remuneraţia prevăzută la paragraful 1.
    8. Administraţiile interesate pot, prin acorduri bilaterale sau multilaterale, să aplice alte sisteme de remunerare pentru reglarea conturilor cu titlu de cheltuieli terminale.
    1. Remuneraţia pentru trimiterile poştei de scrisori, inclusiv poşta în număr mare, cu excepţia sacilor M, este stabilită în funcţie de aplicarea taxelor pe trimitere şi pe kilogram care reflectă costurile de prelucrare în ţara de destinaţie; aceste costuri trebuie să fie în relaţie cu tarifele interne. Calculul taxelor se efectuează conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori.
    2. Taxele pe trimitere şi pe kilogram sunt calculate pornind de la un procent din taxa unei scrisori prioritare de 20 grame din regimul intern, după cum urmează:
    2.1    pentru 2006: 62%
    2.2    pentru 2007: 64%
    2.3    pentru 2008: 66%
    2.4    pentru 2009: 68%
    3. Taxele nu vor putea depăşi:
    3.1    pentru 2006: 0,226 DST pe trimitere şi 1,768 DST pe kilogram;
    3.2    pentru 2007: 0,231 DST pe trimitere şi 1,812 DST pe kilogram;
    3.3    pentru 2008: 0,237 DST pe trimitere şi 1,858 DST pe kilogram;
    3.4    pentru 2009: 0,243 DST pe trimitere şi 1,904 DST pe kilogram.
    4. Pentru perioada anilor 2006-2009 taxele ce vor fi aplicate nu vor putea fi inferioare a 0,147 DST pe trimitere şi 1,491 DST pe kilogram. Cu condiţia ca majorarea taxelor să nu depăşească 100% din taxa unei scrisori prioritare de 20 de grame în regimul intern al ţării respective, taxele minime vor atinge următoarele valori:
    4.1    pentru 2006: 0,151 DST pe trimitere şi 1,536 DST pe kilogram;
    4.2    pentru 2007: 0,154 DST pe trimitere şi 1,566 DST pe kilogram;
    4.3    pentru 2008: 0,158 DST pe trimitere şi 1,598 DST pe kilogram;
    4.4    pentru 2009: 0,161 DST pe trimitere şi 1,630 DST pe kilogram.
    5. Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,793 DST pe kilogram.
    5.1 Sacii M cântărind mai puţin de 5 kilograme sunt consideraţi ca având 5 kilograme pentru remunerarea cheltuielilor terminale.
    6. O remuneraţie suplimentară de 0,5 DST pe trimitere este prevăzută pentru trimiterile recomandate şi o remuneraţie suplimentară de 1 DST pe trimitere este prevăzută pentru trimiterile cu valoare declarată.
    7. Dispoziţiile prevăzute între ţările din sistemul final se aplică oricărei ţări din sistemul tranzitoriu care declară că doreşte să se alăture sistemului vizat. Consiliul de Exploatare Poştală poate fixa măsurile tranzitorii în cadrul Regulamentului poştei de scrisori.
    8. Nici o rezervă, cu excepţia cazului unui acord bilateral, nu este aplicabilă acestui articol.
    1. Remuneraţia
    1.1 Remuneraţia pentru trimiterile poştei de scrisori, cu excepţia sacilor M, este de 0,147 DST pe trimitere şi 1,491 DST pe kilogram.
    1.1.1 Pentru fluxurile inferioare a 100 tone per an, cele două componente sunt convertite într-o taxă totală de 3,727 DST pe kilogram pe baza unui număr mediu mondial de 15,21 trimiteri pe kilogram.
    1.1.2 Pentru fluxurile superioare a 100 de tone per an, taxa totală de 3,727 DST pe kilogram este aplicată dacă nici administraţia de destinaţie, nici administraţia de origine nu cere o revizuire a taxelor pe baza numărului real de trimiteri pe kilogram pentru fluxul în cauza. În plus, această taxă se aplică atunci când numărul real de trimiteri pe kilogram este situat intre 13 şi 17.
    1.1.3 Când una dintre administraţii solicită aplicarea numărului real de trimiteri pe kilogram, calculul remuneraţiei fluxului în cauză este efectuat conform mecanismului de revizuire prevăzut în Regulamentul poştei de scrisori.
    1.1.4 Revizuirea diminuării taxei totale indicate la 1.1.2 nu poate fi invocată de o ţară din sistemul final împotriva unei ţări din sistemul tranzitoriu, cu condiţia ca aceasta din urmă sa nu ceară o revizuire în sens invers.
    1.2 Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,793 DST pe kilogram.
    1.2.1 Sacii M cântărind mai puţin de 5 kilograme sunt consideraţi ca având o greutate de 5 kilograme pentru remunerarea cheltuielilor terminale.
    1.3 O remuneraţie suplimentară de 0,5 DST per trimitere este prevăzută pentru trimiterile recomandate şi o remuneraţie suplimentară de 1 DST per trimitere este prevăzută pentru trimiterile cu valoare declarată.
    2. Mecanismul de armonizare a sistemelor
    2.1 Atunci când o administraţie din sistemul final destinatară a unui flux de poştă mai mare de 50 tone pe an constată că greutatea anuală a acestui flux depăşeşte pragul calculat conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori, ea poate aplica poştei care depăşeşte acest prag sistemul de remuneraţie prevăzut în articolul 29, cu condiţia să nu fi aplicat mecanismul de revizuire.
    2.2 Atunci când o administraţie din sistemul tranzitoriu, care primeşte într-un an un flux de poştă mai mare de 50 de tone de la altă ţară din sistemul tranzitoriu, stabileşte că greutatea anuală a acestui flux depăşeşte pragul calculat conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori, poate aplica poştei care depăşeşte acest prag suplimentul de remuneraţie prevăzut în articolul 31, cu condiţia ca ea să nu fi aplicat mecanismul de revizuire.
    3. Poşta în număr mare
    3.1  Remuneraţia pentru poşta în număr mare în ţările din sistemul final este stabilită ca urmare a aplicării taxelor pe trimitere şi pe kilogram prevăzute la articolul 29.
    3.2  Administraţiile din sistemul tranzitoriu pot solicita pentru poşta în număr mare primită o remuneraţie de 0,147 DST pe trimitere şi 1,491 DST pe kilogram.
    4. Nici o rezervă, excepţie fiind în cazul unui acord bilateral, nu este aplicabilă acestui articol.
    Fondul pentru ameliorarea calităţii serviciului
    1. Cu excepţia sacilor M şi trimiterilor în număr mare, cheltuielile terminale plătibile de către toate ţările şi teritoriile ţărilor clasate de către Consiliul Economic şi Social în categoria ţărilor cel mai puţin dezvoltate, fac obiectul unei majorări ce corespund la 16,5% din taxa de 3,727 DST pe kilogram indicată în articolul 30, pentru alimentarea Fondului pentru ameliorarea calităţii serviciului în ţările cel mai puţin dezvoltate. Nici o plată de această natură nu are loc între ţările cel mai puţin dezvoltate.
    2. Ţările membre UPU şi teritoriile cuprinse în Uniune au posibilitatea de a depune în cadrul Consiliului de Administraţie o cerere justificată pentru ca ţările şi teritoriile lor să fie considerate că au nevoie de resurse suplimentare. Ţările clasate MCARB 1 (fostele ţări în curs de dezvoltare) au posibilitatea de a prezenta o cerere Consiliului de Administraţie pentru a beneficia de Fondul pentru ameliorarea calităţii serviciului în aceleaşi condiţii ca şi ţările cel mai puţin dezvoltate. În plus, ţările clasate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ca fiind în categoria ţărilor ce contribuie net au posibilitatea de a prezenta o cerere Consiliului de Administraţie pentru a beneficia de Fondul pentru ameliorarea calităţii serviciului în aceleaşi condiţii ca ţările eligibile în MCARB 1. Cererile acceptate ca fiind favorabile în virtutea prezentului articol au efect în prima zi a anului civil următor după decizia Consiliului de Administraţie. Consiliul de Administraţie evaluează cererea şi decide, pe baza unor criterii de apreciere severe, dacă o ţară poate sau nu fi considerată ca ţară mai puţin dezvoltată sau eligibilă în cadrul MCARB 1, în funcţie de caz, în ceea ce priveşte Fondul pentru ameliorarea calităţii serviciului. Consiliul de Administraţie revizuieşte şi actualizează în fiecare an lista ţărilor membre UPU şi a teritoriilor cuprinse în cadrul Uniunii.
    3. Cu excepţia sacilor M şi a trimiterilor în număr mare, cheltuielile terminale plătibile de către ţările şi teritoriile clasificate de Congres în categoria ţărilor industrializate în scopul remunerării cheltuielilor terminale către ţările şi teritoriile clasificate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în categoria ţărilor altele decât ţările cel mai puţin dezvoltate care pot beneficia de resurse MCARB 1, fac obiectul unei majorări ce corespunde la 8% din taxa de 3,727 DST pe kilogram indicată în articolul 30, cu titlu de alimentare a respectivului Fond pentru ameliorarea calităţii serviciului în ţările din această ultima categorie.
    4. Cu excepţia sacilor M şi a trimiterilor în număr mare, cheltuielile terminale plătibile de către ţările şi teritoriile clasificate de Congres în categoria ţărilor industrializate în scopul remunerării cheltuielilor terminale către ţările şi teritoriile clasificate de acelaşi Congres în categoria ţărilor în curs de dezvoltare altele decît cele indicate la paragrafele 1 şi 2, fac obiectul unei majorări ce corespunde la 1% din taxa de 3,727 DST pe kilogram indicată în articolul 30, cu titlu de alimentare a respectivului Fond pentru ameliorarea calităţii serviciului.
    5. Ţările şi teritoriile abilitate să beneficieze de resursele MCARB 1 pot căuta să-şi amelioreze calitatea serviciului lor prin intermediul proiectelor regionale sau multinaţionale în favoarea ţărilor cel mai puţin dezvoltate şi ţărilor cu venit scăzut. Aceste proiecte vor fi profitabile direct tuturor părţilor care contribuie la finanţarea lor prin intermediul Fondului pentru ameliorarea calităţii serviciului.
    6. Proiectele regionale ar trebui în special să favorizeze concretizarea programelor UPU de îmbunătăţire a calităţii serviciului şi de punere în practică a sistemelor de contabilitate analitică în ţările în curs de dezvoltare. Consiliul de Exploatare Poştală va adopta în 2006 cel mai târziu, proceduri adaptate pentru finanţarea acestor proiecte.
    1. Depeşele închise şi trimiterile în tranzit deschis schimbate între două administraţii sau între două oficii ale aceleiaşi ţări prin intermediul serviciilor uneia sau mai multor administraţii (servicii terţe) sunt supuse plăţii cheltuielilor de tranzit. Acestea constituie o remuneraţie pentru prestaţiile privind tranzitul teritorial, tranzitul maritim şi tranzitul aerian. 

CAPITOLUL 2
ALTE DISPOZIŢII

    1. Taxa de bază ce va fi aplicată în reglarea conturilor între administraţiile pentru transporturi aeriene este aprobată de către Consiliul de Exploatare Poştală. Ea este calculată de către Biroul Internaţional conform unei formule specificate în Regulamentul poştei de scrisori.
    2. Calculul cheltuielilor de transport aerian al depeşelor închise, al trimiterilor prioritare, al trimiterilor par avion şi al coletelor par avion în tranzit deschis, precum şi metodele de decontare aferente, este descris în Regulamentul poştei de scrisori şi Regulamentul privind coletele poştale.
    3. Cheltuielile de transport pentru tot parcursul aerian sunt:
    3.1 în cazul depeşelor închise, în sarcina administraţiei ţării de origine, inclusiv atunci când aceste depeşe tranzitează una sau mai multe administraţii poştale intermediare;
    3.2  în cazul trimiterilor prioritare şi trimiterilor par avion în tranzit deschis, inclusiv cele care sunt greşit îndrumate, în sarcina administraţiei care predă trimiterile unei alte administraţii.
    4. Aceleaşi reguli sunt aplicabile trimiterilor scutite de cheltuieli de tranzit teritorial şi maritim dacă sunt îndrumate par avion.
    5. Fiecare administraţie de destinaţie care asigură transportul aerian al poştei internaţionale în interiorul ţării sale are dreptul la rambursarea costurilor suplimentare ocazionate de acest transport, cu condiţia ca distanţa medie ponderată a parcursurilor efectuate să depăşească 300 kilometri. Consiliul de Exploatare Poştală poate înlocui distanta medie ponderată prin alt criteriu pertinent. În afara unui acord prealabil privind gratuitatea, cheltuielile trebuie să fie uniforme pentru toate depeşele prioritare şi depeşele par avion care provin din străinătate, fie ca această poştă este reîndrumată sau nu pe cale aeriană.
    6. Totuşi, când compensarea cheltuielilor terminale percepute de către administraţia de destinaţie este bazată în special pe costurile sau pe tarifele interne, nu se efectuează nici o rambursare suplimentară pentru cheltuielile de transport aerian intern.
    7. Administraţia de destinaţie exclude, în vederea calculării distanţei medii ponderate, greutatea tuturor depeşelor pentru care calculul compensării cheltuielilor terminale se bazează în special pe costurile sau tarifele interne ale administraţiei de destinaţie.
    1. Coletele schimbate între două administraţii poştale sunt supuse cotelor-părţi teritoriale de sosire calculate prin combinarea taxei de bază pe colet şi taxei de bază pe kilogram, stabilite prin Regulament.
    1.1 Ţinând cont de taxele de bază de mai sus, administraţiile poştale pot în plus să fie autorizate să beneficieze de taxe suplimentare pe colet şi pe kilogram, conform dispoziţiilor prevăzute în Regulament.
    1.2 Cotele-părţi vizate la paragraful 1 şi 1.1 sunt în sarcina administraţiei ţării de origine, doar dacă Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogări de la acest principiu.
    1.3 Cotele-părţi teritoriale de sosire trebuie să fie uniforme pentru ansamblul teritoriului fiecărei ţări.
    2. Coletele schimbate între două administraţii sau între două birouri ale aceleiaşi ţări prin intermediul serviciilor terestre al uneia sau mai multor administraţii sunt supuse, în profitul ţărilor ale căror servicii participă la transportul teritorial, la cotele-părţi teritoriale de tranzit fixate prin Regulament conform treptei de distanţă.
    2.1  Pentru coletele în tranzit deschis, administraţiile intermediare sînt autorizate să reclame cota-parte forfetară pe trimitere fixată prin Regulament.
    2.2  Cotele-părţi teritoriale de tranzit sunt în sarcina administraţiei ţării de origine, doar dacă Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogări de la acest principiu.
    3. Fiecare ţară ale cărei servicii participă la transportul maritim al coletelor este autorizată să solicite cotele-părţi maritime. Aceste cote-părţi sunt în sarcina administraţiei ţării de origine, doar dacă Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogări de la acest principiu.
    3.1 Pentru fiecare serviciu maritim utilizat, cota-parte maritimă este stabilită prin Regulamentul privind coletele poştale conform treptei de distanţă.
    3.2  Administraţiile poştale au dreptul de a majora cu maximum 50% cota-parte maritimă calculată conform 3.1. Din contra, o pot reduce cât doresc.
    1. Consiliul de Exploatare Poştala are autoritatea de a fixa următoarele taxe şi cote-părţi, care trebuie plătite de către administraţiile poştale conform condiţiilor enunţate în Regulamente:
    1.1  cheltuieli de tranzit pentru prelucrarea şi transportul depeşelor poştei de scrisori de către cel puţin o ţară terţă;
    1.2   taxa de baza şi cheltuielile de transport aerian aplicabile poştei-avion;
    1.3   cotele-părţi teritoriale de sosire pentru prelucrarea coletelor sosite;
    1.4   cotele-părţi teritoriale de tranzit pentru prelucrarea si transportul coletelor de către ţara terţă;
    1.5 cotele-părţi maritime pentru transportul maritim al coletelor.
    2. Revizuirea, care va putea fi făcută, graţie unei metodologii care asigură o remuneraţie echitabilă administraţiilor care efectuează serviciile, va trebui să se bazeze pe date economice şi financiare fiabile şi reprezentative. Eventuala modificare care ar putea fi decisă va intra în vigoare la o dată stabilită de către Consiliul de Exploatare Poştală.

PARTEA A PATRA
DISPOZIŢII FINALE

    1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse Congresului şi referitoare la prezenta Convenţie trebuie să fie aprobate de către majoritatea ţărilor membre prezente şi votante care au dreptul de vot . Cel puţin jumătate dintre ţările membre reprezentate în Congres care au dreptul de vot trebuie să fie prezente în momentul votului.
    2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la Regulamentul poştei de scrisori şi Regulamentul privind coletele poştale trebuie să fie aprobate de către majoritatea membrilor Consiliului de Exploatare Poştală care au drept de vot.
    3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între două Congrese şi referitoare la prezenta Convenţie şi Protocolul său final trebuie să reunească:
    3.1  două treimi din voturi, cel puţin jumătate dintre ţările membre ale Uniunii care au dreptul de vot şi au participat la votare, dacă este vorba de modificări;
    3.2  majoritatea voturilor dacă este vorba de interpretarea dispoziţiilor.
    4. Contrar dispoziţiilor prevăzute la punctul 3.1, orice ţară membru a cărei legislaţie naţională este încă incompatibilă cu modificarea propusă are posibilitatea să facă o declaraţie scrisă Directorului General al Biroului Internaţional în care să indice faptul că nu este posibil să accepte această modificare, în nouăzeci de zile începând din ziua notificării acesteia.
    2. Ca regulă generală, ţările membre, al căror punct de vedere nu este împărtăşit de celelalte ţări membre, trebuie sa facă eforturi, în măsura posibilului, sa se alăture opiniei majorităţii. Rezerva trebuie să se facă în caz de necesitate absolută şi să fie motivată în mod corespunzător.
    3. Rezerva cu privire la articolele prezentei Convenţii trebuie să fie supusă Congresului sub forma unei propuneri scrise într-una dintre limbile de lucru ale Biroului Internaţional conform dispoziţiilor referitoare la acest lucru ale Regulamentului intern al Congresului.
    4. Ca să devină efectivă, rezerva supusă Congresului trebuie să fie aprobată de majoritatea cerută în acest caz pentru modificarea articolului la care se referă rezerva.
    5. În principiu, rezerva este aplicabilă pe o bază de reciprocitate între ţara membră care a emis-o şi celelalte ţări membre.
    6. Rezerva la prezenta Convenţie va fi introdusă în Protocolul final pe baza propunerii aprobate de către Congres.
    1. Prezenta Convenţie va fi pusă în aplicare la 1 ianuarie 2006 şi va rămâne în vigoare până la punerea în aplicare a Actelor următorului Congres.
    Drept pentru care, Plenipotenţiarii Guvernelor ţărilor membre au semnat prezenta Convenţie într-un exemplar care este depus la Directorul General al Biroului Internaţional. O copie va fi predată fiecărei Părţi de către Biroul Internaţional al Uniunii Poştale Universale.
    Întocmită la Bucureşti, la data de 5 octombrie 2004.