________________
    *Semnată la Oviedo, 4 aprilie 1997.
    În vigoare din 1 martie 2003.



    Statele membre ale Consiliului Europei, celelalte state şi Comunitatea Europeană, semnatare ale prezentei convenţii,
    luând în considerare Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, proclamată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la data de 10 decembrie 1948,
    luând în considerare Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 4 noiembrie 1950,
    luând în considerare Carta socială europeană din 18 octombrie 1961,
    luând în considerare Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi Pactul internaţional privitor la drepturile economice, sociale şi culturale din 16 decembrie 1966,
    luând în considerare Convenţia referitoare la protecţia persoanelor în privinţa tratamentului automatizat al datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981,
    luând, de asemenea, în considerare Convenţia privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989,
    considerând că ţelul Consiliului Europei este să realizeze o uniune mai strânsă între membrii săi şi că unul dintre mijloacele pentru atingerea acestui ţel este apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
    conştiente de rapida dezvoltare a biologiei şi medicinei,
    convinse de necesitatea respectării fiinţei umane, deopotrivă ca individ, cât şi în apartenenţa sa la specia umană, şi recunoscând importanţa de a i se asigura demnitatea,
    conştiente de actele care ar putea pune în pericol demnitatea umană printr-o folosire improprie a biologiei şi medicinei,
    afirmând că progresele biologiei şi medicinei trebuie utilizate în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare,
    subliniind necesitatea unei cooperări internaţionale pentru ca umanitatea în întregime să beneficieze de aportul biologiei şi medicinei,
    recunoscând importanţa de a promova o dezbatere publică asupra întrebărilor puse de aplicaţiile biologiei şi medicinei şi asupra răspunsurilor care trebuie date,
    dorind să reamintească fiecărui membru al societăţii care îi sunt drepturile şi responsabilităţile,
    ţinând seama de lucrările Adunării Parlamentare în acest domeniu, inclusiv de Recomandarea 1160 (1991) privind elaborarea unei convenţii de bioetică,
    hotărâte să ia în domeniul biologiei şi medicinei măsurile proprii garantării demnităţii fiinţei umane şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei,
    au convenit asupra următoarelor:
    Părţile la această convenţie protejează demnitatea şi identitatea fiinţei umane şi garantează oricărei persoane, fără discriminare, respectul integrităţii sale şi al celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei.
    Fiecare parte va lua în legislaţia sa internă măsurile necesare pentru a da efect dispoziţiilor prezentei convenţii.
    Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.
    Părţile iau, ţinând seama de nevoile de sănătate şi de resursele disponibile, măsurile adecvate în scopul de a asigura, în sfera jurisdicţiei lor, accesul echitabil la îngrijiri de sănătate de calitate adecvată.
    Orice intervenţie în domeniul sănătăţii, inclusiv cercetarea, trebuie să se facă cu respectul normelor şi obligaţiilor profesionale, precum şi al regulilor de conduită aplicabile în speţă.
    O intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză.
    Această persoană primeşte în prealabil informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa consecinţelor şi riscurilor.
    Persoana vizată poate în orice moment să îşi retragă în mod liber consimţământul.
    1. Sub rezerva articolelor 17 şi 20, o intervenţie nu se poate efectua asupra unei persoane care nu are capacitatea de a consimţi, decât spre beneficiul său direct.
    2. Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără autorizaţia reprezentantului său, a unei alte autorităţi sau a unei alte persoane ori instanţe desemnate prin lege.
    Părerea minorului va fi luată în considerare ca un factor din ce în ce mai hotărâtor, în funcţie de vârsta şi de gradul său de maturitate.
    3. Atunci când, conform legii, un major nu are, datorită unui handicap mintal, unei boli sau dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără autorizaţia reprezentantului său, a unei autorităţi sau a unei persoane ori instanţe desemnate prin lege.
    Persoana vizată trebuie în măsura posibilului să fie asociată procedurii de autorizare.
    4. Reprezentantul, autoritatea, persoana sau instanţa menţionată la paragrafele 2 şi 3 primeşte, în aceleaşi condiţii, informaţiile prevăzute la articolul 5.
    5. Autorizaţia prevăzută în paragrafele 2 şi 3 poate fi în orice moment retrasă în interesul persoanei vizate.
    Persoana care suferă de o tulburare mintală gravă nu poate fi supusă fără consimţământul său la o intervenţie destinată să îi trateze această tulburare decât atunci când absenţa unui astfel de tratament riscă să îi prejudicieze grav sănătatea şi sub rezerva condiţiilor de protecţie prevăzute de lege, cuprinzând proceduri de supraveghere şi de control, precum şi căi de recurs.
    Atunci când, datorită unei situaţii de urgenţă, nu se poate obţine consimţământul adecvat, se va putea proceda imediat la orice intervenţie indispensabilă din punct de vedere medical în folosul sănătăţii persoanei vizate.
    Vor fi luate în considerare dorinţele exprimate anterior cu privire la o intervenţie medicală de către un pacient care în momentul intervenţiei nu este într-o stare care să îi permită să îşi exprime voinţa.
    1. Orice persoană are dreptul la respectul vieţii sale private din punct de vedere al informaţiilor referitoare la sănătatea sa.
    2. Orice persoană are dreptul să cunoască orice informaţie culeasă cu privire la sănătatea sa. Cu toate acestea, dorinţa unei persoane de a nu fi informată trebuie respectată.
    3. În cazuri excepţionale legea poate prevedea, în interesul pacientului, restricţii la exercitarea drepturilor menţionate la paragraful 2.
    Orice formă de discriminare împotriva unei persoane pe motivul patrimoniului său genetic este interzisă.
    Nu se va putea proceda la teste predictive ale bolilor genetice sau care servesc fie spre a identifica subiectul drept purtător al unei gene răspunzătoare de o boală, fie spre a depista o predispoziţie sau o susceptibilitate genetică la o boală, decât în scopuri medicale sau pentru cercetarea ştiinţifică legată de scopurile medicale şi sub rezerva unui sfat genetic adecvat.
    O intervenţie destinată să modifice genomul uman nu se poate face decât din motive preventive, diagnostice sau terapeutice şi numai dacă nu are drept scop introducerea unei modificări în genomul descendenţilor.
    Utilizarea tehnicilor de procreaţie asistată medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sex.
    Cercetarea ştiinţifică în domeniul biologiei şi medicinei se exercită liber, sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii şi a altor dispoziţii juridice care asigură protecţia fiinţei umane.
    Nu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoană decât dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
    (i) nu există nici o metodă alternativă la cercetarea pe fiinţe umane, de eficacitate comparabilă;
    (ii)  riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporţionate în comparaţie cu beneficiile potenţiale ale cercetării;
    (iii) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa competentă după ce a făcut obiectul unei examinări independente asupra pertinenţei sale ştiinţifice, inclusiv al unei evaluări a importanţei obiectivului cercetării, precum şi al unei examinări pluridisciplinare a acceptabilităţii sale pe plan etic;
    (iv) persoana pe care se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevăzute prin lege pentru protecţia sa;
    (v) consimţământul prevăzut la articolul 5 a fost dat în mod expres, specific şi a fost consemnat în scris. Acest consimţământ poate fi retras în orice moment, în mod liber.
    1. O cercetare nu se poate face pe o persoană care nu are, conform articolului 5, capacitatea de a consimţi, decât dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile următoare:
    (i) sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 16 subparagrafele (i) şi (iv);
    (ii) rezultatele cercetării au potenţialul de a produce beneficii reale şi directe pentru sănătatea sa;
    (iii)  cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabilă pe subiecţi capabili să îşi dea consimţământul;
    (iv)  autorizarea necesară prevăzută la articolul 6 a fost dată specific şi în scris;
    (v) persoana în cauză nu are obiecţii.
    2. În mod excepţional şi sub condiţiile de protecţie prevăzute de lege, atunci când cercetarea nu are potenţialul de a produce rezultate benefice direct pentru sănătatea persoanei în cauză, o astfel de cercetare poate fi autorizată numai dacă sunt întrunite condiţiile enunţate la paragraful 1 subparagrafele (i), (iii) şi (v), precum şi următoarele condiţii suplimentare:
    (i) cercetarea are scopul de a contribui, printr-o îmbunătăţire semnificativă a înţelegerii ştiinţifice a stării, bolii sau tulburării persoanei, la obţinerea în final a unor rezultate care să dea posibilitatea unui beneficiu pentru persoana în cauză sau pentru alte persoane din aceeaşi categorie de vârstă sau care suferă de aceeaşi boală ori tulburare sau care se află în aceeaşi stare;
    (ii) cercetarea prezintă doar un risc minim şi o povară minimă pentru persoana în cauză.
    1. Atunci când cercetarea pe embrioni in vitro este permisă de lege, aceasta va asigura o protecţie adecvată a embrionului.
    2. Este interzisă crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare.
    1. Prelevarea de organe sau ţesuturi de la o persoană în viaţă în scopul transplantării se poate face numai în interesul terapeutic al primitorului şi numai atunci când nu există ţesuturi sau organe adecvate disponibile de la o persoană decedată şi nici altă metodă terapeutică alternativă de o eficacitate comparabilă.
    2. Consimţământul necesar, astfel cum se prevede la articolul 5, trebuie să se fi dat expres şi specific, fie în scris, fie în faţa unei instanţe oficiale.
    1. Nu se poate face nici o prelevare de organ sau ţesut de la o persoană care nu are capacitatea de a-şi da consimţământul conform articolului 5.
    2. În mod excepţional şi în condiţiile prevăzute de lege prelevarea de ţesuturi regenerabile de la o persoană care nu are capacitatea de a-şi da consimţământul poate fi autorizată dacă sunt reunite următoarele condiţii:
    (i) nu există donator disponibil care să aibă capacitatea de a-şi da consimţământul;
    (ii) primitorul este fratele sau sora donatorului;
    (iii) donarea trebuie să fie de natură să salveze viaţa primitorului;
    (iv) autorizarea prevăzută la paragrafele 2 şi 3 ale articolului 6 s-a dat specific şi în scris, conform legii şi cu aprobarea instanţei competente;
    (v)  donatorul potenţial în cauză nu obiectează.
    Atunci când în cursul unei intervenţii se prelevează o parte a corpului uman, aceasta nu poate fi păstrată şi utilizată în alt scop decât acela pentru care a fost prelevată şi numai dacă acest lucru se face conform procedurilor adecvate de informare şi consimţământ.
    Părţile vor asigura o protecţie juridică adecvată pentru a preveni sau a împiedica de îndată încălcarea ilegală a drepturilor şi a principiilor recunoscute în prezenta convenţie.
    Compensarea pentru daune nejustificate
    Persoana care a suferit daune nejustificate de pe urma unei intervenţii are dreptul la o reparaţie echitabilă conform condiţiilor şi procedurilor prevăzute de lege.
    Părţile vor prevedea sancţiuni adecvate care să se aplice în cazurile de încălcare a dispoziţiilor cuprinse în prezenta convenţie.
    1. Exercitarea drepturilor şi dispoziţiilor de protecţie conţinute în prezenta convenţie nu poate face obiectul altor restricţii decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru siguranţa publică, prevenirea infracţiunilor penale, ocrotirea sănătăţii publice sau protecţia drepturilor şi libertăţilor altora.
    2.    Restricţiile vizate la paragraful precedent nu se pot aplica articolele 11, 13, 14, 16, 17, 19, 20 şi 21.
    Nici una dintre dispoziţiile prezentei convenţii nu va fi interpretată ca o limitare sau o afectare în vreun alt mod a posibilităţii ca o parte să acorde o protecţie mai largă faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei decât cea stipulată în prezenta convenţie.
    Părţile la această convenţie vor veghea ca problemele fundamentale ridicate de progresele biologiei şi medicinei să facă subiectul unei discuţii publice adecvate, în special în lumina implicaţiilor juridice, etice, economice, sociale şi medicale relevante, şi ca posibilele lor aplicaţii să facă obiectul unor consultări adecvate.
    Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate da, în absenţa oricărui litigiu concret aflat în derulare în faţa unei instanţe, opinii consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea
prezentei convenţii, la cererea:
    - Guvernului unei părţi, după ce a informat celelalte părţi;
    - Comitetului instituit prin articolul 32, în alcătuirea sa restrânsă la reprezentanţii părţilor la această convenţie, printr-o decizie adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate.
    La cererea secretarului general al Consiliului Europei orice parte va furniza explicaţii privind modul în care dreptul său intern asigură aplicarea efectivă a oricăreia dintre dispoziţiile prezentei convenţii.
    Protocoale pot fi încheiate conform dispoziţiilor articolului 32, în vederea dezvoltării în domenii specifice a principiilor conţinute în prezenta convenţie.
    Protocoalele sunt deschise spre semnare semnatarilor convenţiei. Ele vor fi supuse ratificării, acceptării sau aprobării. Un semnatar nu poate ratifica, accepta sau aproba protocoalele fără să fi ratificat, acceptat sau aprobat anterior ori simultan convenţia.
    1. Sarcinile încredinţate Comitetului conform prezentului articol şi articolului 29 vor fi aduse la îndeplinire de Comitetul director pentru bioetică (CDBI) sau de orice alt comitet desemnat în acest scop de Comitetul de Miniştri.
    2. Fără a se prejudicia prevederile articolului 29, fiecare stat membru al Consiliului Europei, precum şi fiecare parte la prezenta convenţie care nu este membră a Consiliului Europei pot fi reprezentate şi pot dispune de un vot în cadrul Comitetului atunci când acesta aduce la îndeplinire sarcinile care îi sunt încredinţate prin prezenta convenţie.
    3. Orice stat prevăzut la articolul 33 sau invitat să adere la convenţie în conformitate cu prevederile articolului 34, care nu este parte la prezenta convenţie, poate fi reprezentat în cadrul Comitetului de un observator. Dacă Comunitatea Europeană nu este parte, ea poate fi reprezentată în Comitet de un observator.
    4. În scopul urmăririi progreselor ştiinţifice, prezenta convenţie va fi examinată în cadrul Comitetului în termen de cel mult 5 ani de la intrarea sa în vigoare, iar ulterior la intervale hotărâte de Comitet.
    5. Orice propunere de amendament la prezenta convenţie, precum şi orice propunere de protocol sau de amendament la un protocol, prezentate de o parte, de Comitet sau de Comitetul de Miniştri, vor fi comunicate secretarului general al Consiliului Europei şi înaintate de acesta statelor membre ale Consiliului Europei, Comunităţii Europene, oricărui semnatar, oricărei părţi, oricărui stat invitat să semneze prezenta convenţie conform articolului 33 şi oricărui stat invitat să adere conform articolului 34.
    6. Comitetul va examina propunerea nu mai devreme de două luni după ce a fost înaintată de secretarul general în conformitate cu paragraful 5. Comitetul va supune aprobării Comitetului de Miniştri textul adoptat cu o majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate. După aprobare, acest text va fi comunicat părţilor în vederea ratificării, acceptării sau aprobării sale.
    7. Orice amendament va intra în vigoare, pentru acele părţi care l-au acceptat, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o lună de la data la care 5 părţi, dintre care cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei vor informa secretarul general că l-au acceptat.
    Pentru orice parte care îl va accepta ulterior amendamentul va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o lună de la data la care acea parte va informa Secretariatul cu privire la acceptarea sa.
    1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea sa şi Comunităţii Europene.
    2. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
    3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 5 state, printre care cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei, îşi vor exprima consimţământul de a fi legate de convenţie în conformitate cu prevederile paragrafului 2.
    4. Pentru orice semnatar care îşi exprimă ulterior consimţământul de a fi legat de convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
    1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate, după consultarea părţilor, să invite orice stat nemembru al Consiliului Europei să adere la această convenţie printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la articolul 20 paragraful d) din Statutul Consiliului Europei şi prin votul unanim al reprezentanţilor statelor contractante cu drept de reprezentare în Comitetul de Miniştri.
    2. Pentru orice stat care aderă la prezenta convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
    1. Orice semnatar poate, la semnare sau la depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să specifice teritoriul sau teritoriile la care se va aplica această convenţie. Orice alt stat poate formula aceeaşi declaraţie în momentul depunerii instrumentului de aderare.
    2. Orice parte poate, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea acestei convenţii la orice alt teritoriu specificat în declaraţie şi căruia îi asigură relaţiile internaţionale sau în numele căruia este abilitată să se angajeze. Pentru un astfel de teritoriu convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
    3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente poate fi retrasă, pentru orice teritoriu desemnat de această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea va începe să producă efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.
    1. Orice stat şi Comunitatea Europeană pot, în momentul semnării prezentei convenţii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să formuleze o rezervă cu privire la o anumită dispoziţie a convenţiei, în măsura în care o lege aflată atunci în vigoare pe teritoriul lor nu este conformă
cu acea dispoziţie. Rezervele cu caracter general nu sunt autorizate în baza acestui articol.
    2. Orice rezervă emisă conform prezentului articol va conţine o scurtă expunere a legii relevante.
    3. Orice parte care extinde aplicarea prezentei convenţii la un teritoriu desemnat printr-o declaraţie în baza paragrafului 2 al articolului 35 poate, pentru teritoriul respectiv, să formuleze o rezervă, conform dispoziţiilor paragrafelor precedente.
    4. Orice parte care a formulat rezerva menţionată în acest articol poate să o retragă prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va începe să producă efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o lună de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
    1. Orice parte poate în orice moment să denunţe această convenţie prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului Europei.
    2. O astfel de denunţare va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.
    Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor Consiliului, Comunităţii Europene, oricărui semnatar, oricărei părţi şi oricărui alt stat care a fost invitat să adere la această convenţie:
    a) orice semnare;
    b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
    c) orice dată de intrare în vigoare a acestei convenţii conform articolului 33 sau 34;
    d) orice amendament sau protocol adoptat conform articolului 32 şi data la care un astfel de amendament sau protocol intră în vigoare;
    e) orice declaraţie făcută în virtutea dispoziţiilor articolului 35;
    f) orice rezervă sau retragere a unei rezerve ca urmare a prevederilor articolului 36;
    g) orice alt act, comunicare sau notificare legată de această convenţie.
    Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
    Întocmită la Oviedo (Asturias) la 4 aprilie 1997, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii conforme cu originalul fiecărui stat membru al Consiliului Europei, Comunităţii Europene, statelor nemembre care au participat la elaborarea acestei convenţii şi oricărui stat invitat să adere la această convenţie.


    The member States of the Council of Europe, the other States and the European Community,signatories hereto,
    bearing in mind the Universal Declaration of Human Rights proclaimed by the General Assembly of the United Nations on 10 December 1948;
    bearing in mind the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms of 4 November 1950;
    bearing in mind the European Social Charter of 18 October 1961;
    bearing in mind the International Covenant on Civil and Political Rights and the International Covenant on Economic, Social and Cultural Rights of 16 December 1966;
    bearing in mind the Convention for the Protection of Individuals with regard to Automatic Processing of Personal Data of 28 January 1981;
    bearing also in mind the Convention on the Rights of the Child of 20 November 1989;
    considering that the aim of the Council of Europe is the achievement of a greater unity between its members and that one of the methods by which that aim is to be pursued is the maintenance and further realisation of human rights and fundamental freedoms;
    conscious of the accelerating developments in biology and medicine;
    convinced of the need to respect the human being both as an individual and as a member of the human species and recognising the importance of ensuring the dignity of the human being;
    conscious that the misuse of biology and medicine may lead to acts endangering human dignity;
    Affirming that progress in biology and medicine should be used for the benefit of present and future generations;
    stressing the need for international co-operation so that all humanity may enjoy the benefits of biology and medicine;
    recognising the importance of promoting a public debate on the questions posed by the application of biology and medicine and the responses to be given thereto;
    wishing to remind all members of society of their rights and responsibilities;
    taking account of the work of the Parliamentary Assembly in this field, including Recommendation 1160 (1991) on the preparation of a convention on bioethics;
    resolving to take such measures as are necessary to safeguard human dignity and the fundamental rights and freedoms of the individual with regard to the application of biology and medicine,
have agreed as follows:
    Parties to this Convention shall protect the dignity and identity of all human beings and guarantee everyone, without discrimination, respect for their integrity and other rights and fundamental freedoms with regard to the application of biology and medicine.
    Each Party shall take in its internal law the necessary measures to give effect to the provisions of this Convention.
    The interests and welfare of the human being shall prevail over the sole interest of society or science.
    Parties, taking into account health needs and available resources, shall take appropriate measures with a view to providing, within their jurisdiction, equitable access to health care of appropriate quality.
    Any intervention in the health field, including research, must be carried out in accordance with relevant professional obligations and standards.
    An intervention in the health field may only be carried out after the person concerned has given free and informed consent to it.
    This person shall beforehand be given appropriate information as to the purpose and nature of the intervention as well as on its consequences and risks.
    The person concerned may freely withdraw consent at any time.
    1. Subject to Articles 17 and 20 below, an intervention may only be carried out on a person who does not have the capacity to consent, for his or her direct benefit.
    2. Where, according to law, a minor does not have the capacity to consent to an intervention, the intervention may only be carried out with the authorisation of his or her representative or an authority or a person or body provided for by law.
    The opinion of the minor shall be taken into consideration as an increasingly determining factor in proportion to his or her age and degree of maturity.
    3. Where, according to law, an adult does not have the capacity to consent to an intervention because of a mental disability, a disease or for similar reasons, the intervention may only be carried out with the authorisation of his or her representative or an authority or a person or body provided for by law.
    The individual concerned shall as far as possible take part in the authorisation procedure.
    4. The representative, the authority, the person or the body mentioned in paragraphs 2 and 3 above shall be given, under the same conditions, the information referred to in Article 5.
    5. The authorisation referred to in paragraphs 2 and 3 above may be withdrawn at any time in the best interests of the person concerned.
    Subject to protective conditions prescribed by law, including supervisory, control and appeal procedures, a person who has a mental disorder of a serious nature may be subjected, without his or her consent, to an intervention aimed at treating his or her mental disorder only where, without such treatment, serious harm is likely to result to his or her health.
    When because of an emergency situation the appropriate consent cannot be obtained, any medically necessary intervention may be carried out immediately for the benefit of the health of the individual concerned.
    The previously expressed wishes relating to a medical intervention by a patient who is not, at the time of the intervention, in a state to express his or her wishes shall be taken into account.
    1. Everyone has the right to respect for private life in relation to information about his or her health.
    2. Everyone is entitled to know any information collected about his or her health. However, the wishes of individuals not to be so informed shall be observed.
    3. In exceptional cases, restrictions may be placed by law on the exercise of the rights contained in paragraph 2 in the interests of the patient.
    Any form of discrimination against a person on grounds of his or her genetic heritage is prohibited.
    Tests which are predictive of genetic diseases or which serve either to identify the subject as a carrier of a gene responsible for a disease or to detect a genetic predisposition or susceptibility to a disease may be performed only for health purposes or for scientific research linked to health purposes, and subject to appropriate genetic counselling.
    An intervention seeking to modify the human genome may only be undertaken for preventive, diagnostic or therapeutic purposes and only if its aim is not to introduce any modification in the genome of any descendants.
    The use of techniques of medically assisted procreation shall not be allowed for the purpose of choosing a future child's sex, except where serious hereditary sex-related disease is to be avoided.
    Scientific research in the field of biology and medicine shall be carried out freely, subject to the provisions of this Convention and the other legal provisions ensuring the protection of the human being.
    Research on a person may only be undertaken if all the following conditions are met:
    (i) there is no alternative of comparable effectiveness to research on humans;
    (ii) the risks which may be incurred by that person are not disproportionate to the potential benefits of the research;
    (iii) the research project has been approved by the competent body after independent examination of its scientific merit, including assessment of the importance of the aim of the research, and multidisciplinary review of its ethical acceptability,
    (iv) the persons undergoing research have been informed of their rights and the safeguards prescribed by law for their protection;
    (v) the necessary consent as provided for under Article 5 has been given expressly, specifically and is documented. Such consent may be freely withdrawn at any time.
    1. Research on a person without the capacity to consent as stipulated in Article 5 may be undertaken only if all the following conditions are met:
    (i) the conditions laid down in Article 16, sub-paragraphs i to iv, are fulfilled;
    (ii) the results of the research have the potential to produce real and direct benefit to his or her health;
    (iii) research of comparable effectiveness cannot be carried out on individuals capable of giving consent;
    (iv) the necessary authorisation provided for under Article 6 has been given specifically and in writing; and
    (v) the person concerned does not object.
    2. Exceptionally and under the protective conditions prescribed by law, where the research has not the potential to produce results of direct benefit to the health of the person concerned/ such research may be authorised subject to the conditions laid down in paragraph 1, sub-paragraphs i, iii, iv and v above, and to the following additional conditions:
    (i) the research has the aim of contributing, through significant improvement in the scientific understanding of the individual's condition, disease or disorder, to the ultimate attainment of results capable of conferring benefit to the person concerned or to other persons in the same age category or afflicted with the same disease or disorder or having the same condition;
    (ii) the research entails only minimal risk and minimal burden for the individual concerned.
    1. Where the law allows research on embryos in vitro, it shall ensure adequate protection of the embryo.
    2. The creation of human embryos for research purposes is prohibited.
    1. Removal of organs or tissue from a living person for transplantation purposes may be carried out solely for the therapeutic benefit of the recipient and where there is no suitable organ or tissue available from a deceased person and no other alternative therapeutic method of comparable effectiveness.
    2. The necessary consent as provided for under Article 5 must have been given expressly and specifically either in written form or before an official body.
    1. No organ or tissue removal may be carried out on a person who does not have the capacity to consent under Article 5.
    2. Exceptionally and under the protective conditions prescribed by law, the removal of regenerative tissue from a person who does not have the capacity to consent may be authorised provided the following conditions are met:
    (i) there is no compatible donor available who has the capacity to consent;
    (ii) the recipient is a brother or sister of the donor;
    (iii) the donation must have the potential to be life-saving for the recipient;
    (iv) the authorisation provided for under paragraphs 2 and 3 of Article 6 has been given specifically and in writing, in accordance with the law and with the approval of the competent body;
    (v) the potential donor concerned does not object.
    The human body and its parts shall not, as such, give rise to financial gain.
    When in the course of an intervention any part of a human body is removed, it may be stored and used for a purpose other than that for which it was removed, only if this is done in conformity with appropriate information and consent procedures.
    The Parties shall provide appropriate judicial protection to prevent or to put a stop to an unlawful infringement of the rights and principles set forth in this Convention at short notice.
    The person who has suffered undue damage resulting from an intervention is entitled to fair compensation according to the conditions and procedures prescribed by law.
    Parties shall provide for appropriate sanctions to be applied in the event of infringement of the provisions contained in this Convention.
    1. No restrictions shall be placed on the exercise of the rights and protective provisions contained in this Convention other than such as are prescribed by law and are necessary in a democratic society in the interest of public safety, for the prevention of crime, for the protection of public health or for the protection of the rights and freedoms of others.
    2. The restrictions contemplated in the preceding paragraph may not be placed on Articles 11, 13,14, 16, 17, 19, 20 and 21.
    None of the provisions of this Convention shall be interpreted as limiting or otherwise affecting the possibility for a Party to grant a wider measure of protection with regard to the application of biology and medicine man is stipulated in this Convention.
    Parties to this Convention shall see to it that the fundamental questions raised by the developments of biology and medicine are the subject of appropriate public discussion in the light, in particular, of relevant medical, social, economic, ethical and legal implications, and that their possible application is made the subject of appropriate consultation.
    The European Court of Human Rights may give, without direct reference to any specific proceedings pending in a court, advisory opinions on legal questions concerning the interpretation of the present Convention at the request of:
    - the Government of a Party, after having informed the other Parties;
    - the Committee set up by Article 32, with membership restricted to the Representatives of the Parties to this Convention, by a decision adopted by a two-thirds majority of votes cast.
    On receipt of a request from the Secretary General of the Council of Europe any Party shall furnish an explanation of the manner in which its internal law ensures the effective implementation of any of the provisions of the Convention.
    Protocols may be concluded in pursuance of Article 32, with a view to developing, in specific fields, the principles contained in this Convention.
    The Protocols shall be open for signature by Signatories of the Convention. They shall be subject to ratification, acceptance or approval. A Signatory may not ratify, accept or approve Protocols without previously or simultaneously ratifying accepting or approving the Convention.
    1. The tasks assigned to "the Committee" in the present article and in Article 29 shall be carried out by the Steering Committee on Bioethics (CDBI), or by any other committee designated to do so by the Committee of Ministers.
    2. Without prejudice to the specific provisions of Article 29, each member State of the Council of Europe, as weU as each Party to the present Convention which is not a member of the Council of Europe, may be represented and have one vote in the Committee when the Committee carries out the tasks assigned to it by the present Convention.
    3. Any State referred to in Article 33 or invited to accede to the Convention in accordance with the provisions of Article 34 which is not Party to this Convention may be represented on the Committee by an observer. If the European Community is not a Party it may be represented on the Committee by an observer.
    4. In order to monitor scientific developments, the present Convention shall be examined within the Committee no later than five years from its entry into force and thereafter at such intervals as the Committee may determine.
    5. Any proposal for an amendment to this Convention, and any proposal for a Protocol or for an amendment to a Protocol, presented by a Party, the Committee or the Committee of Ministers shall be communicated to the Secretary General of the Council of Europe and forwarded by him to the member States of the Council of Europe, to the European Community, to any Signatory, to any Party, to any State invited to sign this Convention in accordance with the provisions of Article 33 and to any State invited to accede to it in accordance with the provisions of Article 34.
    6. The Committee shall examine the proposal not earlier than two months after it has been forwarded by the Secretary General in accordance with paragraph 5. The Committee shall submit the text adopted by a two-thirds majority of the votes cast to the Committee of Ministers for approval. After its approval, this text shall be forwarded to the Parties for ratification, acceptance or approval.
    7. Any amendment shall enter into force, in respect of those Parties which have accepted it, on the first day of the month following the expiration of a period of one month after the date on which five Parties, including at least four member States of the Council of Europe, have informed the Secretary General that they have accepted it
    In respect of any Party which subsequently accepts it, the amendment shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of one month after the date on which that Party has informed the Secretary General of its acceptance.
    Signature, ratification and entry into force
    1. This Convention shall be open for signature by the member States of the Council of Europe, the non-member States which have participated in its elaboration and by the European Community.
    2. This Convention is subject to ratification, acceptance or approval. Instruments of ratification, acceptance or approval shall be deposited with the Secretary General of the Council of Europe.
    3. This Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date on which five States, including at least four member States of the Council of Europe, have expressed their consent to be bound by the Convention in accordance with the provisions of paragraph 2 of the present article.
    4. In respect of any Signatory which subsequently expresses its consent to be bound by it, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of the deposit of its instrument of ratification, acceptance or approval.
    1. After the entry into force of this Convention, the Committee of Ministers of the Council of Europe may, after consultation of the Parties, invite any non-member State of the Council of Europe to accede to this Convention by a decision taken by the majority provided for in Article 20, paragraph d, of the Statute of the Council of Europe, and by the unanimous vote of the representatives of the Contracting States entitled to sit on the Committee of Ministers.
    In respect of any acceding State, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of deposit of the instrument of accession with the Secretary General of the Council of Europe.
    1. Any Signatory may, at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance or approval, specify the territory or territories to which this Convention shall apply. Any other State may formulate the same declaration when depositing its instrument of accession.
    2. Any Party may, at any later date, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, extend the application of this Convention to any other territory specified in the declaration and for whose international relations it is responsible or on whose behalf it is authorised to give undertakings. In respect of such territory the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of such declaration by the Secretary General.
    3. Any declaration made under the two preceding paragraphs may, in respect of any territory specified in such declaration, be withdrawn by a notification addressed to the Secretary General. The withdrawal shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of such notification by the Secretary General.
    1. Any State and the European Community may, when signing this Convention or when depositing the instrument of ratification,  acceptance,  approval or accession, make a reservation in respect of any particular provision of the Convention to the extent that any law then in force in its territory is not in conformity with the provision. Reservations of a general character shall not be permitted under this article.
    2. Any reservation made under this article shall contain a brief statement of the relevant law.
    3. Any Party which extends the application of this Convention to a territory mentioned in the declaration referred to in Article 35, paragraph 2, may, in respect of the territory concerned, make a reservation in accordance with the provisions of the preceding paragraphs.
    4. Any Party which has made the reservation mentioned in this article may withdraw it by means of a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe. The withdrawal shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of one month after the date of its receipt by the Secretary General.
    1. Any Party may at any time denounce this Convention by means of a notification addressed to the Secretary General of the Council of Europe.
    2. Such denunciation shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of the notification by the Secretary General.
    The Secretary General of the Council of Europe shall notify the member States of the Council, the European Community, any Signatory, any Party and any other State which has been invited to accede to this Convention of:
    a) any signature;
    b) the deposit of any instrument of ratification, acceptance, approval or accession;
    с) any date of entry into force of this Convention in accordance with Articles 33 or 34;
    d) any amendment or Protocol adopted in accordance with Article 32, and the date on which such an amendment or Protocol enters into force;
    e) any declaration made under the provisions of Article 35;
    f) any reservation and withdrawal of reservation made in pursuance of the provisions of Article 36;
    g) any other act, notification or communication relating to this Convention.
    In witness whereof the undersigned, being duly authorised thereto, have signed this Convention.
    Done at Oviedo (Asturias), this 4th day of April 1997, in English and French, both texts being equally authentic, in a single copy which shall be deposited in the archives of the Council of Europe. The Secretary General of the Council of Europe shall transmit certified copies to each member State of the Council of Europe, to the European Community, to the non-member States which have participated in the elaboration of  this Convention, and to any State invited to accede to this Convention.