_________________________________
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 22 ianuarie 1997



    Părţile la această convenţie,
    conştiente de impactul dăunător al modificării stratului de ozon asupra sănătăţii umane şi mediului înconjurător,
    reamintind prevederile pertinente ale Declaraţiei Convenţiei Naţiunilor Unite asupra mediului înconjurător şi, în special, principiul 21, care, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional, prevede că "statele au dreptul suveran de a exploata propriile resurse în funcţie de politicile lor de mediu înconjurător şi responsabilitatea de a asigura ca activităţile sub controlul şi jurisdicţia lor să nu cauzeze daune mediului altor state sau zonelor de dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale",
    ţinând cont de condiţiile şi cerinţele speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare,
    conştiente de activitatea şi studiile desfăşurate atât în cadrul organizaţiilor internaţionale cât şi naţionale şi, în special, în Planul Mondial de Acţiune pentru stratul de ozon al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul înconjurător,
    conştiente, de asemenea, de măsurile de precauţie pentru protecţia stratului de ozon, care au fost luate deja la nivel naţional şi internaţional,
    conştiente că măsurile vizând protecţia stratului de ozon împotriva modificărilor datorate activităţilor umane necesită cooperare şi acţiune internaţională şi că trebuie să se bazeze pe consideraţii tehnico-ştiinţifice relevante,
    conştiente, de asemenea, de necesitate unei cercetări continue şi a unor observaţii sistematice pentru dezvoltarea în continuare a cunoştinţelor ştiinţifice privind stratul de ozon şi posibilele efecte adverse ce rezultă în urma modificării lui,
    hotărâte să protejeze sănătatea umană şi mediul înconjurător împotriva efectelor adverse rezultate în urma modificărilor stratului de ozon,
    AU HOTĂRÂT ASUPRA URMĂTOARELOR:
    În scopul acestei convenţii:
    1. stratul de ozon este stratul de ozon atmosferic de deasupra stratului limită planetar;
    2. efecte adverse sunt schimbările intervenite în mediul înconjurător fizic sau biotic, incluzând schimbările de climă, care au efecte nocive asupra sănătăţii umane sau asupra compoziţiei, rezistenţei şi productivităţii ecosistemelor naturale şi artificiale sau asupra materialelor folositoare omenirii;
    3. tehnologii şi echipamente alternative sunt tehnologii şi echipamente a căror utilizare face posibilă reducerea sau eliminarea emisiilor de substanţe care au sau pot provoca efecte adverse asupra stratului de ozon;
    4. substanţe alternative sunt substanţe care reduc, elimină sau evită efectele adverse asupra stratului de ozon;
    5. părţi, dacă textul nu face alte precizări, sunt părţile la această convenţie;
    6. organizaţie de integrare economică regională este o organizaţie constituită de statele suverane dintr-o zonă dată care au competenţă în probleme privind această convenţie sau protocoalele acesteia şi care au fost pe deplin autorizate, în conformitate cu procedurile interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la instrumentele respective;
    7. protocoale sunt protocoalele acestei convenţii.
    1. Părţile vor lua măsurile necesare, în conformitate cu prevederile acestei convenţii şi ale acestor protocoale la care sunt parte, pentru a proteja sănătatea umană şi mediul înconjurător împotriva efectelor adverse care rezultă sau ar putea rezulta din activităţile umane care modifică sau ar putea modifica stratul de ozon.
    2. În acest scop părţile, în funcţie de mijloacele şi posibilităţile lor;
    a) cooperează prin intermediul observaţiilor sistematice, cercetării şi schimbului de informaţii pentru o mai bună înţelegere şi evaluare a efectelor activităţilor umane asupra stratului de ozon şi efectelor asupra sănătăţii umane şi a mediului provenite din modificarea stratului de ozon;
    b) adoptă măsuri legislative şi administrative şi să coopereze în cadrul politicilor adecvate pentru controlul, limitarea, reducerea sau prevenirea activităţilor umane sub jurisdicţia sau controlul lor, dacă aceste activităţi au sau pot avea efecte adverse rezultând din modificarea sau posibilele modificări ale stratului de ozon;
    c) cooperează în formularea măsurilor, procedeelor şi standardelor pentru implementarea acestei convenţii, în vederea adoptării protocoalelor şi anexelor;
    d) cooperează cu organisme internaţionale competente pentru implementarea eficientă a acestei convenţii şi a protocoalelor la care sunt părţi.
    3. Prevederile acestei convenţii nu vor afecta în nici un fel dreptul părţilor de a adopta, în concordanţă cu dreptul internaţional, măsuri interne suplimentare celor din paragrafele l şi 2 de mai sus şi nici nu vor afecta măsurile suplimentare interne deja luate de către o parte, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie incompatibile cu obligaţiile ce îi revin în cadrul acestei convenţii.
    4. Aplicarea acestui articol se va baza pe consideraţii tehnico-ştiinţifice relevante.
    1. Părţile consideră oportun să iniţieze şi să coopereze, direct sau prin intermediul organismelor internaţionale, la efectuarea evaluărilor ştiinţifice şi a cercetărilor privind:
    a) procesele fizice şi chimice ce influenţează stratul de ozon;
    b) sănătatea umană şi alte efecte biologice ce derivă din modificările stratului de ozon, în special cele rezultate din schimbările radiaţiilor ultraviolete având efecte biologice (UV-B);
    c) efectele climatice ce derivă din orice modificare ale stratului de ozon;
    d) efectele ce derivă din orice modificări ale stratului de ozon şi orice modificare ulterioară în radiaţiile UV-B asupra materialelor sintetice şi natu-rale utile omenirii;
    e) substanţele, practicile, procesele şi activităţile ce pot influenţa stratul de ozon şi efectele lor cumulate;
    f) substanţele şi tehnologiile alternative;
    g) problemele socio-economice conexe;
    şi elaborate în continuare în anexele nr. I şi II.
    2. Părţile urmează să promoveze sau să stabilească, după cum este oportun, direct sau prin intermediul unor organisme internaţionale competente şi ţinând cont de legislaţia naţională şi activităţile relevante în desfăşurare atât la niveluri naţionale cât şi internaţionale, programe comune sau complementare pentru observaţii sistematice privind starea stratului de ozon şi alţi parametri relevanţi, elaborate conform anexei tir. I.
    3. Părţile urmează să coopereze, direct sau prin organisme internaţionale competente, în asigurarea achiziţiei, validării şi transmiterii datelor provenite din observare şi cercetare prin intermediul centrelor de date mondiale corespunzătoare, regulat şi la timp.
    1. Părţile vor înlesni şi încuraja schimbul de informaţii ştiinţifice, tehnice, socio-economice, comerciale şi juridice referitoare la această convenţie, după cum urmează să fie elaborate în anexa nr. II. Astfel de informaţii vor fi asigurate organismelor asupra cărora au căzut de acord părţile. Orice parte care primeşte o informaţie considerată a fi confidenţială şi furnizată de către altă parte va asigura ca o astfel de informaţie să nu fie dată în vileag şi va fi protejată înainte ca ea să fie pusă la dispoziţia părţilor.
    2. Părţile vor coopera conform legilor, regulamentelor şi practicilor lor naţionale şi vor lua în considerare, în special, necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare în promovarea directă sau prin intermediul organismelor internaţionale competente a dezvoltării şi transferului de tehnologie şi cunoştinţe. Această cooperare se va realiza în special prin:
    a) înlesnirea achiziţionării tehnologiilor alternative de către alte părţi;
    b) asigurarea informaţiilor asupra tehnologiilor şi echipamentelor alter native şi furnizarea unor manuale speciale sau linii directoare pentru acestea:
    c) furnizarea unor echipamente şi facilitarea cercetării şi observaţiilor sistematice;
    d) şcolarizarea personalului ştiinţific şi tehnic.
    Părţile vor transmite prin secretariatul conferinţei părţilor, stabilită la art. 6, măsurile adoptate de acestea în implementarea acestei convenţii şi a protocoalelor la care sunt parte, într-o astfel de formă şi la intervale pe care le pot stabili reuniunile părţilor pentru instrumentele relevante.
    1. Se instituie o conferinţă a părţilor. Prima reuniune a acestei conferinţe a părţilor va fi convocată prin secretariatul desemnat pe o bază interimară conform art. 7, dar nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii. După aceea se vor ţine reuniuni ordinare ale conferinţei părţilor la intervale regulate stabilite de către conferinţă la prima ei reuniune.
    2. Se vor ţine reuniuni extraordinare ale conferinţei părţilor de fiecare dată când se consideră necesare sau la cererea scrisă a oricărei părţi, cu condiţia ca cererea să fie comunicată până la 6 luni la secretariat şi susţinută de cel puţin o treime dintre părţi.
    3. Conferinţa părţilor va cădea de acord şi va adopta atât regulile de procedură şi regulile financiare ale acestora sau ale oricăror organisme auxiliare ce vor fi stabilite, cât şi prevederile financiare ce guvernează funcţionarea secretariatului.
    4. Conferinţa părţilor va revizui permanent implementarea acestei convenţii şi, în plus:
    a) va stabili forma şi intervalele de transmitere a informaţiei ce urmează a fi supuse conform art. 5 şi va lua în considerare atât informaţiile, cât şi rapoartele înaintate de către orice organisme auxiliare;
    b) va trece în revistă informaţiile ştiinţifice privind stratul de ozon, modificările sale posibile şi efectele posibile ale unor astfel de modificări;
    c) va promova, conform art. 2, armonizarea politicilor, strategiilor şi măsurilor adecvate pentru reducerea emisiilor de substanţe care influenţează sau pot influenţa stratul de ozon şi poate face recomandări asupra oricăror măsuri relevante convenţiei;
    d) va adopta, conform art. 3 şi 4, programe de cercetare, de observaţii sistematice, de cooperare ştiinţifică şi tehnologică, schimbul de informaţii şi transferul de tehnologie şi cunoştinţe;
    e) va lua în considerare şi va adopta, după cum este necesar în conformitate cu art. 9 şi 10, amendamente la această convenţie şi anexele sale;
    f) va lua în considerare amendamentele la oricare protocol, cât şi orice anexe ale acestora şi, dacă s-a decis astfel, va recomanda adoptarea lor de către părţile participante la protocolul în discuţie;
    g) va lua în considerare şi va adopta, după cum este necesar, conform art. 10, anexe suplimentare la această convenţie;
    h) va lua în considerare şi va adopta, după, cum este necesar, protocoalele, conform art. 8;
    i) va stabili astfel de organisme auxiliare, după cum este cazul, pentru implementarea acestei convenţii;
    j) va apela, atunci când este necesar, la serviciile organismelor internaţionale competente şi ale comitetelor ştiinţifice, în special ale Organizaţiei Meteorologice Mondiale şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, ca şi ale Comitetului coordonator privind stratul de ozon, pentru cercetări ştiinţifice, observaţii sistematice şi alte activităţi pertinente pentru obiectivele acestei convenţii şi va utiliza corespunzător acestei informaţii de la aceste organisme şi comitete;
    k) va lua în considerare şi va întreprinde orice acţiune în plus, care ar putea fi necesară pentru realizarea scopurilor acestei convenţii.
    5. Naţiunile Unite, agenţiile sale specializate şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, cât şi orice stat sau parte a acestei convenţii pot fi reprezentate la întrunirile conferinţei părţilor de către observatori. Orice organism sau agenţie, fie naţională fie internaţională, guvernamentală sau nonguvernamentală, calificată în domenii legate de protecţia stratului de ozon, care a informat secretariatul de dorinţa sa de a fi reprezentată la o întrunire a conferinţei părţilor ca observator, poate fi admisă, în cazul în care nu există obiecţii din partea a cel puţin o treime a părţilor. Admiterea şi participarea observatorilor vor fi supuse regulilor de procedură ale conferinţei părţilor.
    1. Funcţiile secretariatului vor fi:
    a) organizarea şi asigurarea serviciilor de protocol pentru reuniunile stipulate în art. 6, 8, 9 şi 10:
    b) pregătirea şi transmiterea rapoartelor bazate pe informaţii primite conform art. 4 şi 5, cât şi pe informaţiile provenind din reuniunile organismelor auxiliare stabilite la art. 6;
    c) îndeplinirea funcţiilor atribuite lui prin orice protocol;
    d) pregătirea rapoartelor privind activităţile sale realizate în implementarea funcţiilor sale stabilite prin această convenţie şi prezentarea lor conferinţei părţilor;
    e) asigurarea coordonării necesare cu alte organisme internaţionale relevante şi, în special, intrarea în astfel de înţelegeri administrative şi contractuale, după cum este cazul, pentru îndeplinirea eficientă a acestora;
    f) îndeplinirea oricăror alte funcţii ce pot fi stabilite de conferinţa părţilor.
    2. Funcţiile secretariatului vor fi îndeplinite, temporar, de către Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul înconjurător până la încheierea primei reuniuni ordinare a conferinţei părţilor, ţinută conform art. 6. La această primă reuniune ordinară, conferinţa părţilor va desemna secretariatul dintre acele organizaţii internaţionale competente care au arătat dorinţa de a îndeplini funcţiile de secretariat sub auspiciile acestei convenţii.
    1. Conferinţa părţilor poate, la o reuniune, să adopte protocoale conform art. 2.
    2. Textul oricărui protocol propus va fi comunicat părţilor de către secretariat, cu cel puţin 6 luni înaintea unei astfel de reuniuni.
    1. Oricare parte poate propune amendamente la această convenţie sau la orice protocol. Astfel de amendamente vor ţine seama, printre altele, de considerente ştiinţifice şi tehnice.
    2. Amendamentele la această convenţie vor fi adoptate la o reuniune a conferinţei părţilor. Amendamentele oricărui protocol vor fi adoptate la o reuniune a părţilor la protocolul respectiv. Textul oricărui amendament propus la această convenţie sau la orice protocol, cu excepţia cazului în care s-a specificat altfel într-un astfel de protocol, va fi comunicat părţilor de către secretariat cu cel puţin 6 luni înaintea reuniunii la care a fost propus spre adoptare. Secretariatul, de asemenea, va comunica amendamentele propuse semnatarilor acestei convenţii spre informare.
    3. Toate părţile vor face toate eforturile pentru a ajunge la o înţelegere privind orice modificare la această convenţie prin consens. Dacă toate eforturile pentru consens au fost epuizate şi nu s-a ajuns la nici o înţelegere, amendamentul va fi adoptat cu o majoritate de cel puţin trei pătrimi din voturi a părţilor prezente la întrunire şi care va fi supus de către depozitar tuturor părţilor pentru ratificare sau acceptare.
    4. Procedura menţionată în paragraful 3 de mai sus trebuie aplicată la amendamentele oricărui protocol, cu excepţia cazului când majoritatea de două treimi a părţilor la acel protocol, prezente şi având drept de vot la reuniune, este suficientă pentru adoptarea lor.
    5. Ratificarea, aprobarea şi acceptarea amendamentelor vor fi notificate la depozitar în scris. Amendamentele adoptate, conform paragrafelor 3 şi 4 de mai sus, intră în vigoare între părţile care 1-au acceptat în a nouăzecea zi după primirea de către depozitar a înştiinţării ratificării, aprobării sau acceptării lor de către cel puţin trei pătrimi dintre părţile la convenţie sau de către cel puţin două treimi dintre părţile la protocolul respectiv, cu excepţia cazului când s-a specificat altfel într-un astfel de protocol. După aceea, amendamentele vor intra în vigoare pentru oricare alta parte în a nouăzecea zi după ce acea parte depune instrumentul său de ratificare, de aprobare sau de acceptare a amendamentelor.
    6. În cazul acestui articol, părţile prezente şi care votează înseamnă părţile care sunt prezente şi care dau un vot afirmativ sau negativ.
    1. Anexele acestei convenţii sau ale oricărui protocol vor reprezenta parte integrantă a acestei convenţii sau a oricărui protocol, după cum este cazul, şi, dacă nu s-a specificat altfel, o referinţă la această convenţie sau la protocoalele sale constituie în acelaşi timp o referinţă la orice anexă. Astfel de anexe se vor limita la chestiuni ştiinţifice, tehnice şi administrative.
    2. În caz că nu s-a specificat altfel în orice protocol privind anexele sale, următorul procedeu se va aplica la propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor la această convenţie sau a anexelor la un protocol:
    a) anexele la această convenţie vor fi propuse şi adoptate conform procedurilor stabilite în art. 9 paragrafele 2 şi 3, în timp ce orice anexe la orice protocol vor fi propuse şi adoptate conform art. 9 paragrafele 2 şi 4;
    b) oricare parte ce nu poate aproba o anexă suplimentară la această convenţie sau o anexă la orice protocol la care este parte va notifica depozitarului în scris, în 6 luni de la data comunicării de către depozitar.
    Depozitarul va notifica neîntârziat tuturor părţilor despre orice fel de notificare primită. O parte poate oricând înlocui o declaraţie anterioară de obiecţie cu una de acceptare, după care anexele vor intra în vigoare pentru acea parte;
    c) la expirarea celor 6 luni de la data trimiterii comunicării de către depozitar, anexa îşi va produce efectele pentru toate părţile la convenţie sau la orice protocol, care nu au supus o notificare conform prevederilor subparagrafului b) de mai sus.
    3. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele acestei convenţii sau a oricărui protocol vor fi supuse aceluiaşi procedeu ca şi pentru propunerea sau adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor convenţiei sau anexelor protocolului. Anexele şi amendamentele acestora vor ţine seama, printre altele, de considerente ştiinţifice şi tehnice relevante.
    4. Dacă o anexă suplimentară sau un amendament la o anexă implică un amendament la această convenţie sau la orice protocol, anexa suplimentară sau anexa amendată nu va intra în vigoare până în momentul în care amendamentul la această convenţie sau la protocolul respectiv nu intră în vigoare.
    1. În cazul unui diferend între părţi privind interpretarea sau aplicarea acestei convenţii, părţile interesate vor căuta soluţii prin negociere.
    2. Dacă părţile interesate nu pot ajunge la nici o înţelegere prin negociere, ele pot căuta, în comun, medierea unei a treia părţi.
    3. Când ratifică, acceptă, aprobă sau subscrie la această convenţie sau oricând după aceasta, o organizaţie de integrare economică regională sau un stat poate declara în scris la depozitar că, pentru un diferend ce nu este rezolvat conform paragrafului l sau 2 de mai sus, acceptă una sau ambele mijloace de rezolvare a diferendului drept obligatorii:
    a) arbitrajul, conform procedurii ce urmează a fi adoptate de către conferinţa părţilor la prima reuniune ordinară;
    b) supunerea diferendului la Curtea Internaţională de Justiţie.
    4. Dacă, în conformitate cu paragraful 3 de mai sus, părţile nu au acceptat aceeaşi procedură sau una din proceduri, diferendul va fi supus concilierii conform paragrafului 5 de mai jos, în cazul în care părţile nu se înţeleg altfel.
    5. Se va crea, la cererea uneia dintre părţile în dispută, o comisie de conciliere. Comisia va include un număr egal de membri numiţi de fiecare parte interesată şi un preşedinte ales în comun de către membrii numiţi de fiecare parte. Comisia va face o recomandare pe care părţile o vor considera de bună-credinţă.
    6. Prevederile acestui articol vor fi aplicate în legătură cu orice protocol, cu excepţia celor specificate altfel în protocolul respectiv.
    Această convenţie poate fi semnată de către state şi de către organizaţiile de integrare economică regională la Ministerul Federal pentru Afaceri Externe al Austriei din Viena, în perioada 22 martie - 21 septembrie 1985, şi la sediul Naţiunilor Unite din New York, începând din 22 septembrie 1985 până la 21 septembrie 1986.
    1. Această convenţie şi orice protocol vor fi supuse ratificării, acceptării sau aprobării de către state şi de către organizaţiile de integrare economică regională. Instrumentele ratificării, acceptării şi aprobării vor fi depuse la depozitar.
    2. Orice organizaţie prezentată în paragraful l de mai sus care devine o parte la această convenţie sau la orice protocol, fără ca vreunul dintre statele membre să fie parte, va avea obligaţii ce rezultă din convenţie sau protocol, după caz. În cazul unor astfel de organizaţii, în cadrul cărora unul sau mai multe state membre este parte la convenţie sau la protocol, organizaţia şi statele membre vor decide asupra responsabilităţilor lor pentru îndeplinirea obligaţiilor lor în convenţie sau protocol, după cum este cazul, în astfel de cazuri, organizaţia şi statele membre nu au dreptul să-şi exercite drepturile în acelaşi timp în cadrul convenţiei sau al protocolului respectiv.
    3. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, organizaţiile de la paragraful l de mai sus îşi vor declara competenţele privind chestiunile guvernate de convenţie sau de protocolul corespunzător. Aceste organizaţii, deasemenea, vor informa depozitarul despre orice modificare substanţială privind competenţa lor.
    1. Această convenţie şi orice protocol vor fi deschise pentru aderare statelor şi organizaţiilor de integrare economică regională de la data la care convenţia sau protocolul respectiv este încheiat spre semnare. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.
    2. În instrumentele lor de aderare, organizaţiile de la paragraful l de mai sus îşi vor declara competenţele privind chestiunile guvernate de convenţie sau de protocolul respectiv. Aceste organizaţii, de asemenea, vor informa depozitarul despre orice modificare substanţială privind competenţa lor.
    3. Prevederile art. 13 paragraful 2 se vor aplica la organizaţiile de integrare economică regională care vor subscrie la această convenţie sau protocol.
    1. Fiecare parte la această convenţie sau la orice protocol va avea un vot.
    2. Cu excepţia celor prevăzute în paragraful l de mai sus, organizaţiile de integrare economică regională, în probleme care sunt de competenţa lor, îşi vor exercita dreptul de vot cu un număr de voturi egal cu cel al statelor membre care sunt părţi ale convenţiei sau ale unui protocol. Astfel de organizaţii nu-şi vor exercita dreptul la vot dacă statele membre îl exercită pe al lor şi invers.
    1. Un stat sau o organizaţie de integrare economică regională nu poate deveni o parte a unui protocol, în afară de cazul în care deja este sau devine în acelaşi timp parte a convenţiei.
    2. Hotărârile în legătură cu orice protocol trebuie să fie luate numai de către părţile la protocolul respectiv.
    1. Această convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi după data depunerii celui de-al 20-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
    2. Orice protocol, cu excepţia cazului în care se stabileşte altfel într-un asemenea protocol, va intra în vigoare în a 90-a zi după data depunerii celui de-al 11-lea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a unui asemenea protocol sau de aderare la acesta.
    3. Pentru fiecare parte care ratifică, acceptă sau aprobă convenţia sau aderă la ea după depunerea celui de-al 20-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în a 90- a zi după data depunerii de către partea respectivă a instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
    4. Orice protocol, cu excepţia cazului în care se prevede altfel într-un asemenea protocol, va intra în vigoare pentru o parte care ratifică, acceptă sau aprobă acel protocol sau aderă la el după intrarea în vigoare, în conformitate cu paragraful 2, în a 90-a zi după data la care acea parte îşi depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sau la data la care convenţia intră în vigoare pentru acea parte, oricare va fi aceasta din urmă.
    5. Conform paragrafelor l şi 2 de mai sus, orice instrument depus de o organizaţie de integrare economică regională nu va fi considerat ca adiţional la cele depuse de către statele membre ale unei asemenea organizaţii.
    Nu poate fi făcută nici o rezervă la această convenţie.
    1. Oricând, după 4 ani de la data la care această convenţie a intrat în vigoare pentru o parte, această parte poate să se retragă din convenţie prin notificare scrisă către depozitar.
    2. Cu excepţia cazului în care prevede altfel într-un protocol, oricând, după 4 ani de la data la care un asemenea protocol a intrat în vigoare pentru o parte poate să se retragă din convenţie prin notificare scrisă către depozitar.
    3. Orice asemenea retragere va fi luată în considerare la un an de la data primirii acesteia de către depozitar sau la o dată ulterioară specificată în notificarea retragerii.
    4. Orice parte care se retrage din această convenţie va fi considerata ca retrasă şi din orice protocol la care este parte.
    1. Secretarul general al Naţiunilor Unite îşi va asuma funcţiile de depozitar al acestei convenţii şi al oricăror protocoale.
    2. Depozitarul va informa părţile, în mod deosebit, despre:
    a) semnarea acestei convenţii şi a oricărui protocol şi depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în concordanţă cu art. 13 şi 14;
    b) data la care convenţia şi orice protocol vor intra în vigoare în conformitate cu art. 17;
    c) notificările retragerii efectuate în conformitate cu art. 19;
    d) amendamentele adoptate cu privire la convenţie şi la orice protocol, acceptarea lor de către părţi şi data de intrare în vigoare a lor, în concordanţă cu art. 9;
    e) toate comunicările referitoare la adoptarea şi aprobarea anexelor şi la amendamentul anexelor, în conformitate cu art. 10;
    f) notificările efectuate de organizaţii de integrare economică regională ale măsurii competenţei lor referitoare la chestiunile guvernate de această convenţie şi orice protocoale şi ale oricăror modificări la acestea;
    g) declaraţiile făcute în concordanţă cu art. 11 paragraful 3.
    Originalul acestei convenţii, ale cărui texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt autentice în egală măsură, va fi depus la secretarul general al Naţiunilor Unite.
    Pentru conformitate, subsemnaţii, pe deplin autorizaţi în acest scop, au semnat această convenţie.
    Întocmită la Viena la 22 martie 1985.



    1. Părţile la convenţie recunosc că problemele ştiinţifice majore sunt:
    a) modificarea stratului de ozon care duce la schimbarea cantităţii de radiaţii solare ultraviolete cu efecte biologice (UV-B) care ating suprafaţa terestră şi consecinţele potenţiale pentru sănătatea umană, pentru organisme, ecosisteme şi materiale folositoare omenirii;
    b) modificarea distribuţiei verticale a ozonului, care poate schimba structura temperaturii atmosferice şi consecinţele potenţiale pentru vreme şi climă.
    2. Părţile la convenţie, în conformitate cu art. 3, vor coopera la realizarea cercetării şi a observaţiilor sistematice şi la formularea recomandărilor pentru viitoarea activitate de cercetare şi observaţii în domenii ca:
    a) Cercetare în domeniul chimiei şi fizicii atmosferei:
    (i) modele teoretice globale: dezvoltarea în continuare a modelelor care examinează interacţiunea dintre procesele radiante, dinamice şi chimice; studii ale efectelor simultane ale diferitelor specii apărute artificial şi natural asupra ozonului atmosferic; interpretarea seturilor de date de măsurare prin satelit sau nu; evaluarea tendinţelor parametrilor geofizici şi atmosferici şi perfecţionarea metodelor pentru atribuirea schimburilor acestor parametri unor cauze specifice;
    (ii) studii de laborator despre: coeficienţi cinetici, secţiuni optime de absorbţie şi mecanisme ale proceselor fotochimice şi chimice stratosferice şi troposferice; date spectroscopice necesare măsurilor efectuate în toate domeniile spectrale relevante;
    (iii) măsurători în teren: concentraţia şi fluxurile surselor cheie de gaze atât cele de origine antropică cât şi cele naturale; studii de dinamică atmosferică; măsurători simultane ale speciilor legate fotochimic până la stratul limită planetar, folosind instrumente locale şi teledetecţie; intercompararea diferiţilor senzori, inclusiv măsurări corelative coordonate pentru instrumente satelitare; câmpuri tridimensionale ale microconstituenţilor atmosferici specifici, flux spectral solar şi parametri meteorologici;
    (iv) dezvoltarea aparaturii, inclusiv senzori pentru satelit şi fără satelit pentru microconstituenţi atmosferici, flux solar şi parametri meteorologici.
    b) Cercetarea efectelor de fotodegradare, biologice şi asupra sănătăţii:
    (i) relaţia dintre expunerea umană la radiaţii solare ultraviolete şi vizibile şi: a) dezvoltarea atât a cancerului de piele cu şi fără melanom: şi b) efectele asupra sistemului imunitar;
    (ii) efectele radiaţiilor UV-B, inclusiv în funcţie de lungimea de undă, asupra: a) culturilor, pădurilor şi altor ecosisteme terestre; şi b) asupra lanţului trofic acvatic şi pescuitului, ca şi asupra posibilei inhibiţii a capacităţii de producere a oxigenului de către fitoplanctonul marin;
    (iii) mecanismele prin care radiaţiile UV-B acţionează asupra materialelor biologice, a speciilor şi ecosistemelor, inclusiv: relaţia dintre doză, mărimea dozei şi replică; fotorevenire, adaptare şi protecţie;
    (iv) studii ale spectrelor cu acţiune biologică şi replicile spectrale la utilizarea radiaţiei policromatice în vederea determinării posibilelor interacţiuni ale diferitelor domenii de lungimi de undă;
    (v) influenţa radiaţiilor UV-B asupra sensibilităţii şi activităţilor speciilor biologice importante pentru echilibrul biosferic, proceselor primare, cum ar fi fotosinteza şi biosinteza;
    (vi) influenţa radiaţiilor UV-B asupra fotodegradării poluanţilor, chimicalelor utilizate în agricultură şi a altor materiale.
    c) Cercetări privind efectele asupra climei:
    (i) studii de observare şi teoretice ale efectelor radiaţiilor solare asupra ozonului şi a altor microspecii şi impactul asupra parametrilor climatici, cum ar fi temperaturile suprafeţei oceanului şi pământului, modele de precipitaţii, schimbul dinte troposferă şi stratosfera;
    (ii) investigarea efectelor unor astfel de impacturi asupra diferitelor aspecte ale activităţii umane.
    d) Observaţii sistematice privind:
    (i) starea stratului de ozon (adică variabilitatea temporală şi spaţială a conţinutului total al coloanei şi distribuţia pe verticală) prin realizarea Sistemului de observare globală a ozonului bazat pe integrarea sistemelor terestre şi prin satelit, cu funcţionare completă;
    (ii) concentraţiile stratosferice şi troposferice ale gazelor de sursă pentru HOx, NOx, ClOx şi derivaţii carbonului;
    (iii) temperatura de la sol la mezosferă, folosind atât sisteme terestre cât şi prin satelit:
    (iv) fluxul solar - pe lungimi de undă - care ajunge în atmosfera Pământului şi radiaţiile termice care o părăsesc, folosindu-se măsurători prin satelit:
    (v) fluxul solar - pe lungimi de undă - care atinge suprafaţa Pământului în domeniul ultraviolet cu efecte biologice (UV-B);
    (vi) proprietăţile aerosolilor şi distribuţia de la sol la mezosferă, folosind sistemele terestre aeriene şi prin satelit;
    (vii) variabile importante din punct de vedere climatic prin păstrarea programelor de măsurători meteorologice la sol de înaltă calitate;
    (viii) specii trasoare, temperaturi, flux solar şi aerosoli, folosind metode îmbunătăţite pentru analizarea datelor globale.
    3. Părţile la convenţie vor colabora, ţinând seama de nevoile specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare, în promovarea specializării ştiinţifice şi tehnice corespunzătoare, necesare pentru participarea la cercetare şi observaţii sistematice, sublimate în această anexă. O atenţie deosebită trebuie acordată intercalibrării metodelor şi instrumentaţiei observaţionale, în scopul de a produce seturi de date ştiinţifice comparabile sau standardizate.
    4. Se consideră că următoarele substanţe de origine antropică şi naturală, neenumerate în ordinea priorităţilor, au capacitatea de a modifica proprietăţile fizice şi chimice ale stratului de ozon:
    a) Substanţe cu conţinut de carbon:
    (i) Monoxid de carbon (CO)
    Monoxidul de carbon provine din surse importante naturale şi antropice şi se presupune că joacă un rol major în fotochimia troposferică şi un rol secundar în fotochimia stratosferică.
    (ii) Bioxidul de carbon (CO₂)
    Bioxidul de carbon provine din surse importante naturale şi antropice şi afectează ozonul stratosferic prin influenţarea structurii termice a atmosferei.
    (iii) Metanul (CH₄)
    Metanul are atât surse naturale cât şi antropice şi afectează atât ozonul troposferic cât şi pe cel stratosferic.
    (iv) Specii de hidrocarburi fără metan
    Speciile de hidrocarburi fără metan, care cuprind un număr mare de substanţe chimice, au atât surse naturale cât şi antropice şi joacă un rol direct în fotochimia stratosferică.
    b) Substanţe cu conţinut de azot:
    (i) Protoxidul de azot (N₂O)
    Sursele principale ale N₂O sunt naturale dar contribuţia antropică creşte simţitor. Protoxidul de azot sursa primară a NOx stratosferic, care joacă un rol vital pentru controlul abundenţei ozonului stratosferic.
    (ii) Oxizii de azot (NOx)
    Sursele la nivelul solului de NOx joacă un rol direct, major, numai în procesele fotochimice troposferice şi un rol indirect în fotochimia stratosferei, în timp ce injectarea oxizilor de azot în apropierea tropopauzei poate duce direct la schimbare în ozonul troposferic şi stratosferic superior.
    c) Substanţe clorurate:
    (i) Alcalini complet halogenaţi, ex: CC1₄, CFC1₃ (CFC-11), CF₂C1₂ (CFC-12), C₂F.₃CL (CFC-113), G₂F₄C1₂ (CFC-114). Alcalinii complet halogenaţi sunt antropici şi acţionează ca o sursă de ClOx, care joacă un rol vital în fotochimia ozonului, mai ales în regiunile aflate la o altitudine de 30-50 km.
    (ii) Alcalinii halogenaţi parţial, ex.: CH₃C1, CHF₂C1 (CFC-22), CH₃CC1₃, CHFC1₂ (CFC-21).
    Sursele de CH₃C1 sunt naturale, în timp ce ceilalţi alcani parţial halogenaţi, menţionaţi mai sus, au origine antropică. Aceste gaze acţionează şi ca o sursă de ClOx stratosferic.
    d) Substanţe bromurate:
    Alcani complet halogenaţi, ex.: CF3Br.
    Aceste gaze sunt antropice şi acţionează ca o sursă de BrOx, care se comportă într-o manieră asemănătoare cu ClOx.
    e) Substanţe hidrogenate:
    (i) Hidrogen (H₂)
    Hidrogenul, a cărui sursă este naturală şi antropică, joacă un rol minor în fotochimia stratosferică.
    (ii) Apa (H₂O)
    Apa, a cărei sursă este naturală, joacă un rol vital atât în chimia troposferică cât şi în stratosferică. Sursele locale de vapori de apă din stratosfera includ oxidarea metanului şi, într-o mai mică măsură, a hidrogenului.


    1. Părţile la convenţie recunosc că achiziţionarea şi distribuirea informaţiilor constituie o modalitate importantă de implementare a obiectivelor acestei convenţii şi asigură că orice măsuri care pot fi luate sunt adecvate şi echitabile. De aceea părţile vor schimba informaţii ştiinţifice, tehnice, economico-sociale, de afaceri, comerciale şi juridice.
    2. Părţile la această convenţie, când stabilesc ce informaţii trebuie achiziţionate şi schimbate, trebuie să aibă în vedere utilitatea informaţiei şi preţul de obţinere a acesteia. Părţile recunosc în continuare că cooperarea coordonată prin această anexă trebuie să fie în concordanţă cu legile naţionale, regulamentele şi practica privind patentele, secretele comerciale .şi protecţia informaţiei confidenţiale şi de proprietate.
    3. Informaţii ştiinţifice
    Acestea includ informaţii despre:
    a) cercetarea planificată şi în derulare, atât la nivel guvernamental, cât şi particulară, în scopul facilităţii coordonării programelor de cercetare, astfel încât să se utilizeze cât mai eficient resursele naţionale şi internaţionale disponibile:
    b) datele despre emisii necesare cercetării:
    c) rezultate ştiinţifice publicate în literatura cu specific de cercetare asupra înţelegerii fizicii şi chimiei atmosferei pămîntului şi a posibilităţii de modificare, mai ales asupra stării stratului de ozon şi efectele asupra sănătăţii umane, mediului şi climei, care pot rezulta din schimbările tuturor schemelor de timp, fie în conţinutul total al coloanei, fie în distribuţia verticală a ozonului;
    d) evaluarea rezultatelor cercetării şi recomandările pentru viitoarele cercetări.
    4. Informaţii tehnice
    Acest capitol cuprinde informaţii despre:
    a) disponibilitatea şi costul substituenţilor chimici şi al tehnologiilor al-ternative pentru reducerea emisiilor de substanţe care modifică ozonul şi prezentarea cercetărilor planificate şi în derulare;
    b) limitările şi orice riscuri legate de folosirea chimicalelor sau a altor substituenţi şi tehnologii alternative.
    5. Informaţii socio-economice şi comerciale asupra substanţelor prezentate în anexa nr. l.
    Aceasta include informaţii cu privire la:
    a) producţie şi capacităţi de producţie;
    b) utilizare şi moduri de utilizare;
    c) import/export;
    d) costurile, riscurile şi beneficiile legate de activitatea umană, care pot modifica indirect stratul de ozon, şi impacturile acţiunilor regulate sau propuse pentru a controla aceste activităţi.
    6. Informaţii juridice
    Acestea cuprind informaţii privind:
    a) legislaţii naţionale, măsuri administrative şi cercetări în cadrul juridic, relevante pentru protecţia stratului de ozon;
    b) convenţii internaţionale, inclusiv convenţii bilaterale, relevante pentru protecţia stratului de ozon;
    c) metode şi condiţii de acordare a licenţelor şi disponibilitatea brevetelor relevante pentru protecţia stratului de ozon.