Statele membre ale Comunităţii Statelor Independente, părţi la prezenta Convenţie, denumite în continuare "Părţi Contractante",
    reieşind din tendinţa de a asigura cetăţenilor Părţilor Contractante şi persoanelor cu domiciliul pe teritoriul lor aceeaşi protecţie a drepturilor personale şi patrimoniale pe teritoriul tuturor Părţilor Contractante, ca şi cea acordată cetăţenilor săi,
    acordând o importanţă deosebită dezvoltării colaborării în domeniul acordării de către instituţiile de justiţie a asistenţei juridice în materie civilă, familială şi penală,
    au convenit asupra următoarelor:

    1) Cetăţenii fiecăreia dintre Părţile Contractante, precum şi persoanele care locuiesc pe teritoriul ei, se bucură pe teritoriile tuturor altor Părţi Contractante, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi protecţie juridică ca şi cetăţenii acestei Părţi Contractante.
    2) Cetăţenii fiecăreia dintre Părţile Contractante, precum şi persoanele care locuiesc pe teritoriul ei, au dreptul să se adreseze liber şi nestingherit instanţelor de judecată, organelor procuraturii şi altor instituţii ale altor Părţi Contractante, de competenţa cărora ţin cauzele civile, familiale şi penale (denumite în continuare instituţii de justiţie), pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă demersuri, să introducă acţiuni şi să înfăptuiască alte acţiuni procesuale în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acestei Părţi Contractante.
    3) Prevederile prezentei Convenţii se aplică de asemenea şi persoanelor juridice, fondate în conformitate cu legislaţia Părţilor Contractante.

    1) Cetăţenii fiecărei Părţi Contractante, precum şi persoanele care locuiesc pe teritoriul ei, sunt scutiţi de plata şi restituirea taxelor şi cheltuielilor de judecată şi notariale, precum şi beneficiază de asistenţă juridică gratuită în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.
    2) Facilităţile prevăzute la punctul 1) al prezentului articol se extind asupra tuturor acţiunilor procesuale, realizate în acelaşi caz, inclusiv asupra executării deciziei.

    Articolul 3
    Prezentarea documentului privind
 starea familială şi materială

    1) Înlesnirile, prevăzute de articolul 2, se aplică în baza documentului privind starea familială şi materială a persoanei, care înaintează acţiunea. Acest document se eliberează de către instituţia competentă a Părţii Contractante, pe teritoriul căreia reclamantul domiciliază sau are reşedinţă.
    2) Dacă reclamantul nu domiciliază sau nu are reşedinţă pe teritoriul Părţilor Contractante, este suficientă prezentarea documentului eliberat de reprezentanţa diplomatică sau consulară corespunzătoare a Părţii Contractante, al cărei cetăţean este.
    3) Instituţia, care ia decizia în privinţa cererii de acordare a înlesnirilor, poate cere organului, care a eliberat documentul, date suplimentare sau explicaţiile necesare.

    1) Instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante acordă asistenţă ju-ridică în cauze civile, familiale şi penale în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii.
    2) Instituţiile de justiţie acordă asistenţă juridică şi altor instituţii în cauzele indicate la punctul 1) al prezentului articol.

    Raporturile în vederea executării prezentei Convenţii între instituţiile de justiţie competente ale Părţilor Contractante se vor efectua prin intermediul organelor lor centrale, dacă prezenta Convenţie nu stabileşte un alt mod de legătură.

Articolul 6
Volumul asistenţei juridice

    Părţile Contractante îşi acordă asistenţă juridică prin realizarea acţiunilor procesuale şi altor acţiuni, prevăzute de legislaţia Părţii Contractante solicitate, în special: întocmirea şi transmiterea documentelor, efectuarea percheziţiilor, sechestrarea, transmiterea şi eliberarea probelor materiale, efectuarea expertizei, anchetarea părţilor, acuzaţilor, martorilor, experţilor, intentarea urmăririi penale, căutării şi extrădării persoanelor care au comis crime, recunoaşterea şi executarea deciziilor judiciare în cauze civile, a sentinţelor referitoare la acţiunea civilă, a titlurilor executorii, precum şi prin înmânarea documentelor.

    1) În cererea de asistenţă juridică trebuie să fie indicate:
    a) denumirea instituţiei solicitate;
    b) denumirea instituţiei solicitante;
    c) denumirea cauzei în care se solicită asistenţă juridică;
    d) numele şi prenumele părţilor, martorilor, bănuiţilor, acuzaţilor, inculpaţilor, condamnaţilor sau părţilor vătămate, domiciliul şi reşedinţa lor, cetăţenia, ocupaţia, iar pentru cauzele penale — de asemenea locul şi data naşterii şi, după posibilitate, numele şi prenumele părinţilor; pentru persoanele juridice — denumirea şi sediul lor;
    e) în cazul reprezentanţilor persoanelor indicate la subpunctul d) — numele, prenumele şi adresa acestora;
    f) conţinutul cererii, precum şi alte date, necesare executării acesteia;  
    g) pentru cauzele penale — descrierea şi calificarea faptei comise, precum şi datele privind mărimea pagubei, dacă aceasta a fost produsă în rezultatul faptei.
    2) În cererea de înmânare a documentului trebuie de asemenea indicate adresa exactă a destinatarului şi denumirea documentului ce urmează a fi înmânat.
    3) Cererea urmează a fi semnată şi autorizată cu amprenta sigiliului instituţiei solicitante.

Articolul 8
Modul de satisfacere

    1) Pentru satisfacerea cererii de asistenţă juridică instituţia de justiţie solicitată aplică legislaţia statului său. La rugămintea instituţiei de justiţie solicitante, ea poate aplica şi normele procesuale ale Părţii Contractante solicitante, dacă acestea nu contravin legislaţiei Părţii Contractante solicitate.
    2) Dacă instituţia de justiţie solicitată nu este competentă să soluţioneze cererea, ea o va transmite instituţiei de justiţie competente şi va informa despre aceasta instituţia solicitantă.
    3) La rugămintea instituţiei de justiţie solicitante, instituţia de justiţie solicitată anunţă din timp această instituţie, precum părţile interesate, despre timpul şi locul satisfacerii cererii astfel, încât ele să poată fi prezente la satisfacerea cererii, în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitate.
    4) În cazul în care adresa exactă a persoanei indicate în cerere nu este cunoscută, instituţia de justiţie solicitată ia măsurile necesare, în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia această persoană se află, pentru stabilirea adresei.
    5) După satisfacerea cererii instituţia solicitată restituie documentele instituţiei solicitante; în caz că asistenţa juridică n-a putut fi acordată, ea va restitui cererea şi, concomitent, va aduce la cunoştinţă circumstanţele care au împiedicat îndeplinirea ei, precum şi va restitui Părţii Contractante solicitante documentele respective.

    1) Martorul, reclamantul civil, reclamatul civil şi reprezentanţii lor, precum şi expertul, care, fiind citat de instituţia de justiţie a Părţii Contractante solicitate, indiferent de cetăţenie, s-a prezentat benevol în instituţia de justiţie a Părţii Contractante solicitante, nu poate fi tras la răspundere penală sau administrativă pe teritoriul acesteia, nu poate fi arestat sau pedepsit pentru o faptă imputată, comisă până la trecerea frontierei ei de stat. De asemenea, aceste persoane nu pot fi trase la răspundere, arestate sau pedepsite în legătură cu mărturiile lor sau cu concluziile făcute de ei în calitate de experţi ori în legătură cu dosarul penal care constituie obiectul dezbaterilor judiciare.
    2) Persoanele indicate la punctul 1) al prezentului articol nu se vor bucura de acest privilegiu, dacă nu vor părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante, deşi au această posibilitate, timp de 15 zile din momentul înştiinţării despre faptul că prezenţa lor nu mai este necesară. Acest termen nu include timpul în care aceste persoane nu au putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive ce nu au depins de voinţa lor.
    3) Martorului, expertului, precum şi victimei şi reprezentantului ei legal li se vor recupera de către Partea Contractantă solicitantă cheltuielile de transport şi cele legate de aflarea în statul solicitant, precum şi salariul neprimit pentru zilele lipsă; expertul are dreptul şi la onorariu pentru efectuarea expertizei. În citaţie trebuie să fie indicat la ce tipuri de plăţi au dreptul persoanele citate; la demersul lor, Partea Contractantă solicitantă plăteşte un avans pentru acoperirea cheltuielilor respective.
    4) Citarea martorului sau a expertului, care locuieşte pe teritoriul unei Părţi Contractante în instituţia de justiţie a altei Părţi Contractante nu trebuie să conţină ameninţări cu aplicarea măsurilor de constrângere în cazul neprezentării.

    1) Instituţia de justiţie solicitată înmânează actele în conformitate cu normele în vigoare ale statului său, dacă actele înmânate sunt perfectate în limba lui, în limba rusă sau sunt însoţite de o traducere certificată în aceste limbi, în caz contrar ea înmânează actele destinatarului, dacă acesta este de acord să le primească.
    2) Dacă actele nu pot fi înmânate la adresa indicată în cerere, instituţia de justiţie solicitată, din proprie iniţiativă, ia măsurile necesare în vederea stabilirii adresei. Dacă stabilirea adresei de către instituţia de justiţie solicitată este imposibilă, ea va comunica despre aceasta instituţiei solicitante şi îi va remite actele, care urmau a fi înmânate.

    Înmânarea actelor se atestă printr-o confirmare, semnată de persoana căreia i-a fost înmânat actul, având ştampila oficială a instituţiei solicitate, în ea fiind indicată data înmânării şi semnătura lucrătorului instituţiei, care a înmânat actul sau printr-un alt act emis de această instituţie, în care vor fi indicate modul, locul şi timpul înmânării.

    1) Părţile Contractante au dreptul să înmâneze actele cetăţenilor lor prin intermediul misiunilor sale diplomatice şi oficiilor consulare.
    2) Părţile Contractante au dreptul, la însărcinarea organelor sale competente, să interogheze cetăţenii săi prin intermediul misiunilor sale diplomatice sau oficiilor consulare.
    3) În cazurile indicate la punctele 1) şi 2) ale prezentului articol nu pot fi aplicate măsuri de constrângere sau ameninţări cu aplicarea acestora.

Articolul 13
Valabilitatea actelor

    1) Actele, care au fost întocmite sau certificate de către instituţia de justiţie sau de o persoană oficială de pe teritoriul unei Părţi Contractante, în limitele competenţei lor şi în forma stabilită şi certificate cu sigiliu, sunt valabile pe teritoriile altor Părţi Contractante fără vreo altă legalizare.
    2) Actele, care pe teritoriul unei Părţi Contractante sunt recunoscute ca fiind oficiale, au pe teritoriul altor Părţi Contractante aceeaşi forţă probantă.

    Părţile Contractante se obligă să expedieze una alteia, la cerere, fără traducere şi fără plată, certificatele de înregistrare a actelor stării civile, documentele de studii, vechime de muncă şi alte documente, care se referă la drepturile personale şi interesele patrimoniale ale cetăţenilor altei Părţi Contractante şi ale altor persoane care au domiciliu pe teritoriul ei.

    Instituţiile centrale de justiţie ale Părţilor Contractante îşi transmit reciproc, la cerere, informaţii despre legislaţia în vigoare sau care a acţionat pe teritoriile lor şi despre practica aplicării ei de instituţiile de justiţie.

    1) Părţile Contractante, la cerere, îşi acordă reciproc, în conformitate cu legislaţia lor, asistenţă în vederea stabilirii adreselor persoanelor, care domiciliază pe teritoriul lor, dacă aceasta este necesar pentru realizarea drepturilor cetăţenilor săi. În asemenea caz Partea Contractantă solicitantă comunică toate datele de care dispune pentru stabilirea adresei persoanei indicate în cerere.
    2) Instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante îşi acordă reciproc asistenţă în vederea stabilirii locului de muncă şi a veniturilor persoanelor, care domiciliază pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, faţă de care în instituţiile de justiţie ale Părţii Contractante solicitante au fost înaintate pretenţii patrimoniale în cauze civile, familiale şi penale.

    Instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante, în relaţiile reciproce în vederea executării prezentei Convenţii, folosesc limbile de stat ale Părţilor Contractante sau limba rusă.

Articolul 18
Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice

    Partea Contractantă solicitată nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Părţile Contractante suportă singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor.

    Cererea de acordare a asistenţei juridice poate fi refuzată, dacă acordarea unei astfel de asistenţe poate cauza prejudicii suveranităţii sau securităţii ori contravine legislaţiei Părţii Contractante solicitate.

    1) Dacă în capitolele II-V ale prezentei părţi nu este stabilit altfel, acţiunile faţă de persoanele care domiciliază pe teritoriul unei Părţi Contractante se înaintează, indiferent de cetăţenia acestora, în instanţele de judecată ale acestei Părţi Contractante, iar acţiunile faţă de persoanele juridice se înaintează în instanţele de judecată ale Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află organul de conducere al persoanei juridice, reprezentanţa sau filiala ei.
    Dacă în cauză participă mai mulţi reclamaţi, care domiciliază (au reşedinţă) pe teritoriul diferitor Părţi Contractante, cauza este examinată la locul domiciliului (reşedinţei) oricăruia dintre reclamaţi, la alegerea reclamantului.
    2) Instanţele de judecată ale Părţii Contractante sunt competente de asemenea în cazurile, când pe teritoriul ei:
    a) se realizează activitatea comercială, industrială sau de altă natură a întreprinderii (filialei) reclamatului;
    b) s-a executat sau urmează a fi executată, integral sau parţial, obligaţia contractuală, care constituie obiectul litigiului;
    c) îşi are domiciliul permanent sau reşedinţa reclamantul în acţiunea privind ocrotirea onoarei, demnităţii sau a reputaţiei profesionale.
    3) În acţiunile legate de dreptul de proprietate şi alte drepturi patrimoniale asupra proprietăţii imobile vor fi competente exclusiv instanţele de judecată de la locul aflării proprietăţii.
    Acţiunile faţă de transportatori, care reies din contractele de transportare a încărcăturilor, pasagerilor şi bagajelor, vor fi înaintate la locul aflării administraţiei organizaţiei de transport, căreia în ordinea stabilită ia fost înaintată pretenţia.

    1) Instanţele de judecată ale Părţilor Contractuale pot examina dosare şi în alte cauze, dacă există acordul scris al părţilor de a transmite cauza acestor instanţe de judecată.
    Totodată competenţa absolută, care reiese din punctul 3) al articolului 20 şi alte norme, stabilite de capitolele II-V ale prezentei Părţi, precum şi din legislaţia internă a Părţii Contractante respective, nu poate fi modificată printr-o înţelegere a părţilor.
    2) În cazul în care există o înţelegere de transmitere a litigiului, instanţa de judecată, la cererea reclamatului, suspendă procedura.

    1) În cazul în care un proces este intentat între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi în aceleaşi temeiuri în instanţele de judecată ale două Părţi Contractante, competente în conformitate cu prezenta Convenţie, instanţa de judecată, care a intentat mai târziu cauza, suspendă procedura.
    2) Cererea reconvenţională şi cea compensatorie, care reies din acelaşi raport juridic, ca şi acţiunea de bază, urmează a fi examinate de către instanţa de judecată care examinează acţiunea de bază.

Capitolul II
STATUTUL PERSOANEI
Articolul 23

Capacitatea juridică şi capacitatea de exerciţiu

    1) Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana dată.
    2) Capacitatea juridică a apatrizilor se stabileşte conform dreptului statului, unde persoana îşi are domiciliul permanent.
    3) Capacitatea juridică a persoanei juridice se stabileşte în baza legislaţiei statului, în baza normelor căruia ea a fost fondată.

    Recunoaşterea capacităţii limitate de exerciţiu sau a incapacităţii de exerciţiu.
    Restabilirea capacităţii de exerciţiu
    1) La recunoaşterea persoanei ca fiind limitată în capacitate de exerciţiu sau incapabilă, cu excepţia cazurilor prevăzute la punctele 2) şi 3) ale prezentului articol, este competentă instanţa Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana dată.
    2) Dacă instituţia uneia din Părţile Contractante va stabili că există temeiuri pentru recunoaşterea capacităţii de exerciţiu limitată sau a incapacităţii cetăţeanului altei Părţi Contractante, al cărui domiciliu se află pe teritoriul acestei Părţi, ea comunică despre aceasta instanţei de judecată respective a Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana dată.
    3) Dacă instanţa Părţii Contractante, anunţată despre existenţa temeiurilor pentru recunoaşterea capacităţii de exerciţiu limitata sau a incapacităţii, nu va intenta acţiunea sau nu va da nici un răspuns timp de trei luni, cauza privind recunoaşterea capacităţii limitate sau a incapacităţii va fi examinată de către instanţa acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia îşi are domiciliul persoana dată. Decizia despre recunoaşterea capacităţii limitată sau a incapacităţii de exerciţiu urmează a fi expediată instanţei Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana dată.
    4) Dispoziţiile punctelor l)-3) ale prezentului articol se vor aplica şi, respectiv, restabilirii capacităţii de exerciţiu.

    1) În cauzele de recunoaştere a absenţei fără veste sau de declarare a morţii şi de stabilire a faptului morţii sunt competente instituţiile de justiţie acelei Părţi Contractante, cetăţean al căreia a fost persoana în timpul când ea, după ultimele informaţii, era în viaţă, iar în ce priveşte alte persoane — instituţiile de justiţie de la locul ultimului domiciliu al persoanei.
    2) Instituţiile de justiţie ale unei Părţi Contractante pot recunoaşte cetăţeanul altei Părţi Contractante sau altă persoană, care domiciliază pe teritoriul său, absent fără veste sau mort, precum şi să stabilească faptul morţii la cererea persoanelor interesate care domiciliază pe teritoriul acesteia, dacă drepturile şi interesele lor se bazează pe legislaţia Părţii Contractante respective.
    3) La examinarea cazurilor despre recunoaşterea absenţei fără veste sau declararea morţii şi despre stabilirea faptului morţii instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante aplică legislaţia statului lor.

    Condiţiile încheierii căsătoriei sunt determinate pentru fiecare dintre viitorii soţi de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este, iar pentru persoanele fără cetăţenie — de legislaţia Părţii Contractante, în care îşi au domiciliul permanent, în afară de aceasta, trebuie respectate cerinţele legislaţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se încheie căsătoria în ce priveşte restricţiile de încheiere a căsătoriei.

Divorţul

    1) În cazul acţiunilor de divorţ se aplică legislaţia Părţii Contractante, ai cărei cetăţeni sunt soţii la momentul înaintării acţiunii.
    2) Dacă unul din soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar celălalt — al altei Părţi Contractante, se aplică legislaţia acelei Părţi Contractante, instituţia căreia examinează acţiunea de divorţ.

    1) În acţiunile de divorţ în cazul prevăzut la punctul 1) al art. 28, sunt competente instituţiile Părţii Contractante, ai cărei cetăţeni sunt soţii la momentul depunerii cererii. Dacă la momentul depunerii cererii ambii soţi domiciliază pe teritoriul altei Părţi Contractante, atunci sunt competente la fel şi instituţiile acestei Părţi Contractante.
    2) În acţiunile de divorţ în cazul prevăzut la punctul 2) al art. 28, sunt competente instituţiile Părţii Contractante, pe teritoriul căreia domiciliază ambii soţi. Dacă unul din soţi domiciliază pe teritoriul unei Părţi Contractante, iar celălalt — pe teritoriul altei Părţi Contractante, atunci în acţiunile de divorţ sunt competente instituţiile ambelor Părţi Contractante, pe teritoriile cărora domiciliază soţii.

    1) La recunoaşterea nulităţii căsătoriei se aplică legislaţia acelei Părţi Contractante, care, în conformitate cu articolul 26, s-a aplicat la încheierea căsătoriei.
    2) Competenţa instituţiilor în acţiunile de recunoaştere a nulităţii căsătoriei se stabileşte în conformitate cu articolul 27.

Articolul 31
Stabilirea şi contestarea
paternităţii sau maternităţii

    Stabilirea şi contestarea paternităţii sau maternităţii se efectuează în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este copilul prin naştere.

    1) Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia domiciliază permanent copiii.
    2) În cauzele legate de plata pensiei alimentare de către copiii, care au atins majoratul, se aplică legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia domiciliază persoana care pretinde la plata pensiei alimentare.
    3) În cauzele legate de raporturile juridice dintre părinţi şi copii este competentă instanţa de judecată a Părţii Contractante, a cărei legislaţie urmează a fi aplicată în conformitate cu punctele 1) şi 2) ale prezentului articol.

    1) Stabilirea sau ridicarea tutelei şi curatelei se efectuează în baza legislaţiei Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana, în privinţa căreia se stabileşte sau se ridică tutela sau curatela.
    2) Raporturile juridice între tutore sau curator şi persoana aflată sub tutelă sau curatela sunt reglementate de legislaţia Părţii Contractante, instituţia căreia a numit tutorele sau curatorul.
    3) Obligaţia de a accepta tutela sau curatela este stabilită de legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana numită tutore sau curator.
    4) Tutore sau curator al persoanei care este cetăţean al unei Părţi Contractante, poate fi numit cetăţeanul altei Părţi Contractante, dacă el locuieşte pe teritoriul Părţii, unde va avea efect tutela sau curatela.

    În cauzele legate de stabilirea sau anularea tutelei şi curatelei sunt competente instituţiile Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana, în privinţa căreia se stabileşte sau se ridică tutela sau curatela, dacă altfel nu este stabilit de prezenta Convenţie.

    1) În cazul în care e necesară adoptarea unor măsuri în vederea instituirii tutelei sau curatelei în interesele cetăţeanului unei Părţi Contractante, al cărui domiciliu permanent, reşedinţă sau patrimoniu se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, instituţia acestei Părţi Contractante va notifica neîntârziat instituţia competentă în conformitate cu art. 34.
    2) În cazurile care nu suferă amânare instituţia celeilalte Părţi Contractante poate lua în mod independent măsurile necesare provizorii în conformitate cu legislaţia sa. Totodată, ea trebuie imediat să informeze instituţia compe-tentă în conformitate cu articolul 34. Aceste măsuri rămân în vigoare până când instituţia indicată în art. 34 nu va adopta o altă decizie.

    1) Înfierea sau anularea acesteia este determinată de legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este înfietorul la momentul depunerii cererii de înfiere sau de anulare a acesteia.
    2) Dacă copilul este cetăţean al altei Părţi Contractante, atunci la momentul înfierii sau anulării acesteia urmează a fi obţinut acordul reprezentantului lui legal şi al organului de stat competent, precum şi acordul copilului, dacă aceasta se cere în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este acesta.
    3) Dacă copilul este înfiat de soţi, dintre care unul este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar celălalt — al altei Părţi Contractante, înfierea sau anularea acesteia va fi efectuată în conformitate cu condiţiile, prevăzute de legislaţiile ambelor Părţi Contractante.
    4) În cauzele care ţin de înfiere sau de anularea acesteia este competentă instituţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este înfietorul la momentul depunerii cererii de înfiere sau de anulare a acesteia, iar în cazul, prevăzut de p. 3) al prezentului articol, este competentă instituţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia soţii îşi au sau au avut ultimul domiciliu sau reşedinţă comună.

    1) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se stabileşte în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află bunurile imobile. Chestiunea privind faptul care bunuri sunt considerate imobile este soluţionată în conformitate cu legislaţia statului, pe teritoriul căruia se află aceste bunuri.
    2) Dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport, care urmează a fi trecute în registrele de stat, se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află organul care a înregistrat mijlocul de transport.
    3) Apariţia şi stingerea dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra patrimoniului se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se aflau bunurile la momentul când a avut loc acţiunea sau o altă obligaţie, care a servit drept bază pentru apariţia sau stingerea dreptului de proprietate.
    4) Apariţia şi stingerea dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra bunurilor care constituie obiectul tranzacţiei, se stabilesc de legislaţia care acţionează pe teritoriul încheierii tranzacţiei, dacă altceva nu este prevăzut de acordul Părţilor.

    1) Forma tranzacţiei se stabileşte în conformitate cu legislaţia care acţionează pe teritoriul unde a fost încheiată.
    3) Forma tranzacţiei referitoare la bunurile imobile şi drepturile asupra lor se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.

    Forma şi termenul de valabilitate al procurii se stabileşte potrivit legislaţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia este eliberată procura.

    Articolul 41
    Drepturile şi obligaţiile contractuale

    Drepturile şi obligaţiile părţilor la contract sunt determinate potrivit legislaţiei locului încheierii acestuia, dacă altceva nu este prevăzut de acordul părţilor.

    1) Obligaţia de reparare a prejudiciului, în afară de acţiunile ce reies din contracte şi alte acţiuni legale, se determină de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia s-a produs acţiunea sau o altă circumstanţă care a servit drept temei pentru cererea de reparare a prejudiciului.
    2) Dacă cel care a cauzat prejudiciul şi persoana vătămată sunt cetăţeni ai aceleiaşi Părţi Contractante, se aplică legislaţia acestei Părţi Contractante.
    3) În cauzele, menţionate în punctele 1) şi 2) ale prezentului articol, este competentă instanţa de judecată a acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia s-a produs acţiunea sau altă circumstanţă care a servit drept temei pentru cererea de reparare a prejudiciului. Partea vătămată poate înainta acţiunea şi în instanţa acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia pârâtul îşi are domiciliul.

Articolul 43
Termenii de prescripţie

    Chestiunile legate de termenii de prescripţie vor fi soluţionate potrivit legislaţiei, care se aplică reglementării raportului juridic corespunzător.

    Cetăţenii oricărei Părţi Contractante pot moşteni pe teritoriul altor Părţi Contractante bunuri sau drepturi în baza legii sau în baza testamentului în condiţii de egalitate şi în acelaşi volum ca şi cetăţenii acestei Părţi Contractante.

Articolul 45
Dreptul de succesiune

    1) Dreptul de succesiune asupra bunurilor, cu excepţia cazului prevăzut la punctul 2) al prezentului articol, se determină potrivit legislaţiei acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia testatorul avea ultimul domiciliu permanent.
    2) Dreptul de succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află bunurile.

    Dacă, conform legislaţiei Părţii Contractante referitoare la moştenire, în rolul de moştenitor apare statul, atunci bunurile succesorale mobile revin statului al cărui cetăţean era testatorul la data morţii sale, iar bunurile succesorale imobile revin Părţii Contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.

    Capacitatea persoanei de a întocmi şi anula testamentul, precum şi forma testamentului şi anulării acestuia se stabilesc conform dreptului acelui stat, în care testatorul îşi avea domiciliul la momentul întocmirii testamentului, însă testamentul sau anularea acestuia nu pot fi recunoscute nevalabile drept urmare a nerespectării formei, dacă aceasta corespunde cerinţelor dreptului locului întocmirii lui.

Articolul 48
Competenţa în cauzele
 referitoare la succesiune

    1) Procedura în cauzele referitoare la succesiunea bunurilor mobile ţine de competenţa instituţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia testatorul domicilia la data morţii sale.
    2) Procedura în cauzele referitoare la bunurile imobile ţine de competenţa instituţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află bunurile date.
    3) Dispoziţiile punctelor 1) şi 2) ale prezentului articol se aplică şi examinării litigiilor, apărute în legătură cu procedura în cauzele referitoare la succesiune.

    În cauzele referitoare la succesiune, inclusiv în litigiile succesorale misiunea diplomatică sau consulară a fiecărei Părţi Contractante este competentă (cu excepţia dreptului de a refuza moştenirea) a reprezenta în instituţiile altor Părţi Contractante, fără procură specială, cetăţenii statului său, dacă aceştia sunt lipsă sau nu şi-au desemnat un reprezentant.

    1) Instituţiile Părţilor Contractante adoptă, în conformitate cu legislaţia lor, măsurile necesare de protecţie a moştenirii, lăsate pe teritoriile lor de cetăţenii altor Părţi Contractante, sau în vederea administrării ei.
    2) Despre măsurile, adoptate conform p. 1) al prezentului articol, se va informa imediat misiunea diplomatică sau consulară a acelei Părţi Contractante, al cărei cetăţean era testatorul. Misiunea dată poate participa la realizarea acestor măsuri.
    3) La cererea instituţiei de justiţie, competente în cauze referitoare la succesiune, precum şi la cererea misiunii diplomatice sau consulare, măsurile luate în conformitate cu p. 1) al prezentului articol pot fi modificate, anulate sau suspendate.

    Fiecare Parte Contractantă, în condiţiile prevăzute de prezenta Convenţie, recunoaşte şi execută următoarele hotărâri, emise pe teritoriile altor Părţi Contractante:
    a) hotărârile instituţiilor de justiţie în cauzele civile şi familiale, inclusiv tranzacţiile de împăcare în asemenea cauze aprobate de judecată şi actele notariale referitoare la obligaţiile băneşti (în continuare - hotărâri);
    b) hotărârile instanţelor de judecată în cauzele penale de reparare a pagubei.

    1) Hotărârile emise de instituţiile de justiţie ale fiecărei Părţi Contractante, care au intrat în vigoare şi, reieşind din caracterul lor, nu urmează a fi executate, sunt recunoscute pe teritoriile altor Părţi Contractante fără vreo procedură specială, cu condiţia dacă:
    a) instituţiile de justiţie ale Părţii Contractante solicitate nu au emis anterior vreo hotărâre în cauza dată, care a intrat în vigoare;
    b) cauza, în conformitate cu prezenta Convenţie, iar în cazurile nereglementate de ea, potrivit legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia hotărârea urmează a fi recunoscută, nu ţine de competenţa exclusivă a instituţiilor de justiţie ale acestei Părţi Contractante.
    2) Prevederile punctului 1) al prezentului articol se aplică şi în privinţa hotărârilor referitoare la tutelă şi curatelă, precum şi a hotărârilor de desfacere a căsătoriei, emise de instituţiile competente conform legislaţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia a fost emisă hotărârea.

    1) Cererea de încuviinţare a executării silite a hotărârii se prezintă în instanţa de judecată competentă a Părţii Contractante, unde urmează a fi executată hotărârea. Ea poate fi depusă şi în instanţa de judecată, care a emis hotărârea în cauza examinată în prima instanţă. Această instanţa de judecată remite cererea instanţei de judecată competente să emită hotărârea în baza cererii.
    2) La cerere se anexează:
    a) hotărârea sau copia legalizată a acesteia, precum şi actul oficial privind intrarea în vigoare a hotărârii şi executarea acesteia, sau privind faptul că ea urmează a fi executată până la intrarea sa în vigoare, dacă aceasta nu rezultă direct din hotărâre;
    b) actul din care rezultă că partea, împotriva căreia s-a emis hotărârea şi care nu a participat la proces, a fost chemată la timp şi în ordinea cuvenită în judecată, iar în cazul incapacităţii sale procesuale a fost reprezentată în modul cuvenit;
    c) actul care va confirma executarea parţială a hotărârii la momentul transmiterii acesteia;
    d) actul care va confirma acordul părţilor, în cauzele care pot fi soluţionate pe calea tranzacţiei de împăcare.
    3) Cererea de încuviinţare a executării silite a hotărârii şi documentele anexate la ea vor fi însoţite de traducerea certificată în limba Părţii Contractante solicitate sau în limba rusă.

    1) Cererile de recunoaştere şi de încuviinţare a executării silite a hotărârilor, prevăzute în articolul 51, se examinează în instanţele de judecată ale Părţii Contractante, pe teritoriul căreia urmează a fi executată silit.
    2) Instanţa de judecată, care examinează cererile de recunoaştere şi de încuviinţare a executării silite a hotărârii, se limitează la stabilirea faptului respectării condiţiilor prevăzute de prezenta Convenţie. În caz dacă condiţiile au fost respectate, instanţa de judecată emite hotărârea privind executarea silită.
    3) Ordinea de executare silită se stabileşte conform legislaţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia urmează să aibă loc executarea silită.

    Articolul 55
    Refuzul de a recunoaşte şi executa hotărârile

    Recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite, prevăzute în articolul 52, pot fi refuzate în caz dacă:
    a) în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia a fost emisă hotărârea, aceasta nu a intrat în vigoare sau nu urmează a fi executată, cu excepţia cazurilor când hotărârea urmează a fi executată până la intrarea în vigoare a acesteia;
    b) pârâtul nu a participat la proces drept urmare a faptului, că lui sau reprezentantului său nu i-a fost înmânată la timp şi în modul cuvenit citaţia în judecată;
    c) în cauza, care implică aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi acelaşi temei, pe teritoriul Părţii Contractante, unde urmează a fi recunoscută sau executată hotărârea, s-a pronunţat anterior şi a intrat în vigoare o hotărâre sau există o hotărâre a unui stat terţ recunoscută, sau instituţia acestei Părţi Contractante a intentat anterior o procedură în cauza dată;
    d) în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, iar în cazurile nereglementate de ea potrivit legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează a fi recunoscută şi executată hotărârea, cauza dată ţine de competenţa exclusivă a instituţiei acesteia;
    e) lipseşte actul, care ar confirma acordul părţilor în cauza care poate fi soluţionată pe calea tranzacţiei de împăcare;
    f) a expirat termenul de prescripţie pentru executarea silită, prevăzut de legislaţia Părţii Contractante, instanţa căreia execută mandatul respectiv.

    1) Părţile Contractante se obligă să-şi extrădeze reciproc, la cerere, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, persoanele care se află pe teritoriul lor, în scopul atragerii acestora la răspundere penală sau executării sentinţei.
    2) Extrădarea în scopul tragerii la răspundere penală se efectuează pentru acţiunile care, în conformitate cu legislaţia Părţilor Contractante solicitantă şi solicitată, sunt sancţionate şi pentru comiterea cărora este prevăzută o pedeapsă cu privaţiune de libertate pe un termen nu mai mic de un an sau cu o pedeapsă mai aspră.
    3) Extrădarea în scopul executării sentinţei se efectuează pentru acţiunile care, în conformitate cu legislaţiile Părţilor Contractante solicitată şi solici-tantă, sunt sancţionate şi pentru comiterea cărora persoana, extrădarea căreia se solicită, a fost condamnată la privaţiune de libertate pe un termen nu mai mic de 6 luni sau cu o pedeapsă mai aspră.

    1) Extrădarea nu se admite, dacă:
    a) persoana, extrădarea căreia se cere, este cetăţean al Părţii Contractante solicitate;
    b) la momentul primirii cererii urmărirea penală, în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitate, nu poate fi pornită sau sentinţa nu poate fi executată ca rezultat al expirării termenului de prescripţie sau pentru alt temei legal;
    c) faţă de persoana, extrădarea căreia se cere, pe teritoriul Părţii Contractante solicitate s-a deja pronunţat sentinţa pentru aceeaşi infracţiune sau o hotărâre de încetare a procedurii în cauză, intrată în vigoare;
    d) urmărirea penală a infracţiunii în conformitate cu legislaţia Părţilor Contractante solicitate şi solicitante este pornită numai la plângerea părţii vătămate.
    2) Extrădarea poate fi refuzată dacă infracţiunea, în legătură cu care se solicită extrădarea, este comisă pe teritoriul Părţii Contractante solicitate.
    3) În caz de refuz Partea Contractantă solicitantă va fi informată despre motivele refuzului.

Articolul 58
Cererea de extrădare

    1) Cererea de extrădare trebuie să conţină:

    1) Dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare, atunci Partea Contractantă solicitată poate cere informaţii suplimentare, fapt pentru care stabileşte un termen de o lună. Acest termen poate fi prelungit cu încă o lună la cererea Părţii Contractante solicitante.
    2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu va prezenta informaţiile suplimentare în termenul stabilit, atunci Partea Contractantă solicitată este obligată să pună în libertate persoana arestată.

    La primirea cererii Partea Contractantă solicitată imediat va lua măsuri în scopul arestării persoanei, care se cere a fi extrădată, cu excepţia cazurilor, când extrădarea nu se admite.

    1) Persoana, extrădarea căreia se cere, în baza demersului, poate fi arestată şi până la primirea cererii de extrădare. Cererea trebuie să conţină menţiunea referitoare la mandatul de arest sau sentinţa intrată în vigoare, şi faptul că cererea de extrădare va fi prezentată suplimentar. Demersul privind arestarea până la primirea cererii de extrădare poate fi transmis prin poştă, telegraf, telex sau telefax.
    2) Persoana poate fi reţinută şi fără demersul prevăzut la punctul 1) al prezentului articol, dacă există temeiuri suficiente prevăzute de legislaţie să se bănuiască, că ea a comis pe teritoriul altei Părţi Contractante o infracţiune, ce implică extrădarea.
   3) Despre arest sau reţinere până la primirea cererii de extrădare va fi înştiinţată imediat cealaltă Parte Contractantă.

    1) Persoana arestată în conformitate cu punctul 1) al art. 61 trebuie să fie eliberată, dacă cererea de extrădare nu va parveni pe parcursul unei luni din data arestării.
    2) Persoana reţinută în conformitate cu punctul 2) al art. 61 trebuie să fie eliberată, dacă cererea de extrădare nu va parveni pe parcursul termenului, prevăzut de legislaţie pentru reţinere.

    Dacă persoana, a cărei extrădare se cere, este trasă la răspundere penală sau condamnată pentru o altă infracţiune pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, extrădarea acesteia poate fi amânată până la încetarea urmăririi penale, executarea sentinţei sau până la absolvirea de pedeapsă.

    1) Dacă amânarea extrădării, prevăzută de art. 63, poate conduce la expirarea termenului de prescripţie pentru urmărirea penală sau poate prejudicia cercetarea infracţiunii, persoana, a cărei extrădare se cere, în baza demersului, poate fi extrădată temporar.
    2) Persoana extrădată temporar trebuie să fie întoarsă după executarea acţiunii în cauza penală, pentru care ea a fost extrădată, dar nu mai târziu decât peste 3 luni din ziua extrădării, în cazuri motivate termenul poate fi prelungit.

    Dacă cereri de extrădare au înaintat mai multe state, Partea Contractantă solicitată va decide de sine stătător care din aceste cereri să fie satisfăcută.

    1) Fără acordul Părţii Contractante solicitate persoana extrădată nu poate fi trasă la răspundere penală sau supusă pedepsei pentru o infracţiune comisă până la extrădarea sa, dar care nu a constituit temeiul extrădării.
    2) Fără acordul Părţii Contractante solicitate persoana nu poate fi de asemenea extrădată unui stat terţ.
    3) Acordul Părţii Contractante solicitate nu este necesar, dacă persoana extrădată n-a părăsit teritoriul Părţii Contractante solicitante în decursul unei luni după încetarea urmăririi penale, iar în cazul condamnării — în decursul unei luni după executarea pedepsei sau absolvire, sau dacă va reveni acolo de bună voie după ce a părăsit-o. Acest termen nu include perioada în care persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive ce nu au depins de voinţa sa.

    Partea Contractantă solicitată va comunica Părţii Contractante solicitante locul şi data extrădării. Dacă Partea Contractantă solicitantă nu va lua în primire persoana ce urmează a fi extrădată în decurs de 15 zile din data stabilită pentru predare, această persoană va fi eliberată de sub arest.

    Dacă persoana extrădată se va sustrage de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei şi va reveni pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, ea va putea fi din nou extrădată, la cerere, fără prezentarea documentelor menţionate în art. 58 şi 59.

    Părţile Contractante se vor informa reciproc despre rezultatele procedurii în cauza penală împotriva persoanei extrădate. La cerere, va fi remisă şi copia hotărârii definitive.

    1) Partea Contractantă, la cererea altei Părţi Contractante, va permite tranzitul prin teritoriul său a persoanelor extrădate unei Părţi Contractante de către un stat terţ.
    2) Cererea de tranzit se examinează în aceeaşi ordine ca şi cererea de extrădare.
    3) Partea Contractantă solicitată permite tranzitul în modul, pe care îl consideră a fi cel mai raţional.

    1) Fiecare Parte Contractantă se obligă, la cererea altei Părţi Contractante, să pornească, în conformitate cu legislaţia sa, urmărirea penală împotriva cetăţenilor săi, suspectaţi de a fi comis infracţiuni pe teritoriul Părţii Contractante solicitante.
    2) Dacă infracţiunea pe care este intentat dosarul implică cereri de executare a obligaţiunilor civile din partea persoanelor cărora li s-a cauzat pagube în urma comiterii infracţiunii, aceste cereri, cu condiţia existenţei demersului privind repararea pagubei, se examinează în cauza dată.

    1) Cererea de pornire a urmăririi penale trebuie să conţină:
    a) denumirea instituţiei solicitante;
    b) descrierea faptei în legătură cu care este formulată cererea de pornire a urmăririi;
    c) indicarea cât mai exactă a timpului şi locului comiterii infracţiunii;
    d) textul prevederilor legii Părţii Contractante solicitante, în baza cărora fapta este considerată infracţiune, precum şi textul altor acte legislative care au importanţă deosebită pentru cauză;
    e) numele şi prenumele persoanei suspectate, cetăţenia şi alte date despre personalitatea lui;
    f) cererea părţilor vătămate în dosarele penale care se intentează la cererea părţii vătămate şi cererea de reparare a pagubei;
    g) indicarea mărimii pagubei pricinuite de infracţiune.
    La cerere se anexează materialele anchetei penale de care dispune Partea Contractantă solicitantă, precum şi probele.
    2) La momentul înaintării dosarului penal intentat de către Partea Contractantă solicitantă cercetarea acestuia este continuată de Partea Con-tractantă solicitată în conformitate cu legislaţia sa. Fiecare din documentele din dosar trebuie să fie certificat cu sigiliul instituţiei de justiţie competente a Părţii Contractante solicitante.
    3) Cererea şi documentele anexate la ea se întocmesc în conformitate cu dispoziţiile art. 18.
    4) Dacă acuzatul, la momentul înaintării cererii de pornire a urmăririi penale, se află sub arest pe teritoriul Părţii Contractante solicitante, el va fi transferat pe teritoriul Părţii Contractante solicitate.

    Partea Contractantă solicitată este obligată să comunice Părţii Contractante solicitante hotărârea sa definitivă. La cererea Părţii Contractante solicitante se remite copia hotărârii definitive.

    Dacă Părţii Contractante, în conformitate cu art. 72, i-a fost înaintată cererea de pornire a urmăririi penale după intrarea în vigoare a sentinţei sau după adoptarea de către instituţia Părţii Contractante solicitate a altei hotărâri definitive, dosarul penal nu poate fi intentat de instituţiile Părţii Contractante solicitante, iar cel intentat urmează a fi clasat.

    Fiecare dintre Părţile Contractante, la cercetarea infracţiunilor şi examinarea dosarelor penale de către instanţele de judecată, va lua în calcul circumstanţele atenuante sau agravante, prevăzute de legislaţia Părţilor Contractante, indiferent de faptul pe teritoriul căreia dintre Părţi Contractante au apărut acestea.

    În cazul acuzării unei persoane sau a unui grup de persoane de comiterea mai multor infracţiuni, cauzele, examinarea cărora ţine de competenţa instanţelor de judecată a două sau mai multe Părţi Contractante, vor fi examinate de judecata acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia s-a încheiat ancheta preliminară. În acest caz cauza este examinată conform procedurii acestei Părţi Contractante.

    1) Părţile Contractante se obligă, la cerere, să-şi transmită reciproc:
    a) obiectele care au fost folosite la comiterea infracţiunii, care a condus la extrădarea persoanei în conformitate cu prezenta Convenţie, inclusiv mijloacele de comitere a crimei, obiectele, dobândite în rezultatul comiterii crimei sau primite în calitate de recompensă pentru aceasta, sau obiectele pe care infractorul le-a primit în schimbul celor dobândite pe această cale;
    b) obiectele, care pot avea forţă probatorie într-o cauză penală; aceste obiecte se transmit şi în cazul dacă extrădarea infractorului nu poate fi realizată din motivul decedării acestuia, evadării sau al altor circumstanţe.
    2) Dacă Partea Contractantă solicitată are nevoie de obiectele indicate la punctul 1) al prezentului articol în calitate de probe într-un dosar penal, transmiterea acestora poate fi amânată până la terminarea procedurii în cauza dată.
    3) Drepturile persoanelor terţe asupra obiectelor transmise rămân în vigoare. După terminarea procedurii în cauza respectivă, aceste obiecte vor fi restituite gratuit Părţii Contractante care le-a transmis.

    1) Părţile Contractante se vor informa reciproc anual despre sentinţele de învinuire care au intrat în vigoare, pronunţate de instanţele lor de judecată în privinţa cetăţenilor Părţii Contractante corespunzătoare, concomitent transmiţând şi amprentele digitale ale condamnaţilor, de care dispun.
    2) Fiecare Parte Contractantă va pune gratuit la dispoziţia celorlalte Părţi Contractante, la cererea acestora, informaţii privind antecedentele penale ale persoanelor condamnate anterior de instanţele lor de judecată, dacă aceste persoane sunt trase la răspundere penală pe teritoriul Părţii Contractante solicitante.

Articolul 80
Modul de legătură în chestiunile ce ţin
de extrădare şi urmărirea penală

Articolul 82
Relaţia dintre Convenţie şi tratatele internaţionale
Articolul 83

    1) Prezenta Convenţie va acţiona pe parcursul a 5 ani din data intrării sale în vigoare. La expirarea acestui termen valabilitatea Convenţiei va fi prelungită automat pe termene consecutive de 5 ani.
    2) Orice Parte Contractantă poate denunţa prezenta Convenţie printr-o notificare scrisă adresată depozitarului, cu un preaviz de 12 luni până la expirarea termenului de 5 ani curent al valabilităţii sale.

    Prezenta Convenţie se aplică şi raporturilor juridice apărute până la intrarea ei în vigoare.

Articolul 86
Modul de aderare la Convenţie

    După intrarea ei în vigoare, la prezenta Convenţie pot adera, cu acordul tuturor Părţilor Contractante, alte state, prin depozitarea documentelor sale de aderare. Aderarea se consideră intrată în vigoare la expirarea a 30 de zile din data primirii ultimei notificări privind acordul pentru o astfel de aderare.

Articolul 87
Obligaţiile depozitarului

    Depozitarul va notifica neîntârziat toate statele semnatare ale prezentei Convenţii, precum şi statele care au aderat, despre data depozitării fiecărui instrument de ratificare sau aderare, data intrării în vigoare a Convenţiei, precum şi despre primirea altor notificări.
    Încheiată la Minsk, la 22 ianuarie 1993, într-un singur exemplar original, în limba rusă.
    Originalul este depozitat în Arhiva Guvernului Republicii Belarusi, care va remite statelor participante la prezenta Convenţie copia certificată a acesteia.
    Convenţia a fost semnată de Republica Moldova cu remarca: "Conform art. 86".