*În vigoare pentru Republica Moldova din 3 iulie 1997

    Subsemnaţii, plenipotenţiari ai guvernelor ţărilor membre ale Uniunii, în baza prevederilor art. 22 paragraful 3 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale, adoptată la Viena la 10 iulie 1964, au hotărît, de comun acord şi sub rezerva prevederilor art. 25 paragraful 4 al sus-menţionatei Constituţii, în prezenta convenţie, regulile comune aplicabile serviciului poştal internaţional şi dispoziţiile privind serviciile poştei de scrisori.
    1. Principiul libertăţii de tranzit este enunţat în primul articol al Constituţiei Uniunii Poştale Universale. El antrenează obligaţia, pentru fiecare administraţie poştală, de a îndruma mereu pe căile cele mai rapide şi prin mijloacele cele mai sigure, pe care ea le utilizează pentru propriile trimiteri, depeşele închise şi trimiterile poştei de scrisori în tranzit deschis, care îi sunt predate de către o altă administraţie.
    2. Ţările membre care nu participă la schimbul de scrisori conţinînd materii biologice perisabile sau materii radioactive au posibilitatea să nu admită aceste trimiteri în tranzit deschis pe teritoriul lor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru trimiterile poştei de scrisori, altele decît scrisorile, cărţile poştale şi cecogramele, faţă de care nu au fost respectate dispoziţiile legate care reglează condiţiile publicării lor sau ale circulaţiei lor în ţara traversată.
    3. Libertatea de tranzit a coletelor poştale de îndrumat pe căi terestre şi maritime este limitată la teritoriul ţărilor care participă la acest serviciu.
    4. Libertatea de tranzit a coletelor-avion este garantată pe întreg teritoriul Uniunii; totuşi ţările membre care nu sunt părţi la aranjamentul privind coletele poştale nu pot fi obligate să participe la îndrumarea, pe cale de suprafaţă, a coletelor-avion.
    5. Dacă o ţară membră nu respectă dispoziţiile referitoare la libertatea de tranzit, celelalte ţări membre au dreptul să suprime serviciul poştal cu această ţară.
    Orice trimitere poştală aparţine expeditorului atît timp cît nu a fost distribuită celui în drept, cu excepţia cazului în care trimiterea a fost reţinută prin aplicarea legislaţiei ţării de destinaţie.
    Administraţiile pot, de comun acord, să creeze un serviciu nou, neprevăzut în mod expres prin actele Uniunii. Taxele referitoare la noul serviciu sunt fixate de către fiecare administraţie interesată, ţinîndu-se seama de cheltuielile de exploatare a serviciului.
    Unitatea monetară prevăzută în art. 7 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale şi utilizată în convenţie şi în aranjamente, precum şi în regulamentele lor de aplicare este dreptul special de tragere (DST).
    Numai administraţiile poştale emit timbre poştale care atestă plata francării conform actelor Uniunii. Mărcile de francare poştală, amprentele maşinilor de francat şi amprentele imprimate sau alte procedee de imprimare sau timbrare conforme dispoziţiilor regulamentului nu pot fi utilizate decît cu autorizaţia administraţiei poştale.
    2. Subiectele şi motivele timbrelor poştale trebuie să fie conforme spiritului din preambulul Constituţiei Uniunii Poştale Universale şi deciziilor luate de către organele Uniunii.
    1. Taxele referitoare la diferitele servicii poştale internaţionale sunt fixate în convenţie şi aranjamente. Această fixare a taxelor trebuie să se facă, în principiu, în relaţie cu costurile aferente furnizării acestor prestaţii.
    2. Taxele aplicate, inclusiv cele fixate cu titlu indicativ în acte, trebuie să fie cel puţin egale cu cele aplicate trimiterilor din regim interior, care prezintă aceleaşi caracteristici (categorie, cantitate, termen de prelucrare etc.).
    3. Administraţiile poştale sunt autorizate să depăşească toate taxele care figurează în convenţie şi în aranjamente, inclusiv cele care nu sunt fixate cu titlu indicativ:
    3.1. dacă taxele pe care ele le aplică pentru acelaşi serviciu în regimul lor interior sunt mai ridicate decît cele fixate;
    3.2. dacă acest lucru este necesar pentru acoperirea costurilor de exploatare a serviciilor lor sau pentru oricare alt motiv rezonabil.
    4. Este interzis să se perceapă de la clienţi taxe poştale, indiferent de natura lor, altele decît cele care sunt prevăzute în convenţie şi în aranjamente.
    5. În afara cazurilor prevăzute prin convenţie şi aranjamente, fiecare administraţie poştală păstrează taxele pe care le-a perceput.
    1. Principiu
    1.1. Cazurile de francare poştală sunt în mod expres prevăzute prin convenţie şi prin aranjamente.
    2. Serviciul poştal
    2.1. Trimiterile poştei de scrisori referitoare la serviciul poştal, expediate de către administraţiile poştale sau birourile lor, sunt scutite de orice taxă poştală.
    2.2. Sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene, trimiterile poştei de scrisori referitoare la serviciul poştal:
    2.2.1. schimbate între organele Uniunii Poştale Universale şi organele uniunilor restrînse;
    2.2.2. schimbate între organele acestor uniuni;
    2.2.3. expediate de către sus-menţionatele organe administraţiilor poştale sau birourilor lor.
    3. Prizonieri de război şi internaţi civili
    3.1. Sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene, trimiterile poştei de scrisori, coletele poştale şi trimiterile serviciilor financiare poştale adresate prizonierilor de război sau expediate de către ei fie direct, fie prin intermediul birourilor menţionate în regulament. Beligeranţii primiţi sau internaţi într-o ţară neutră sunt asimilaţi prizonierilor de război propriu-zişi în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor precedente.
    3.2. Dispoziţiile prevăzute la pct. 3.1. se aplică şi trimiterilor poştei de scrisori, coletelor poştale şi trimiterilor din serviciile financiare provenind din alte ţări, adresate persoanelor civile internate conform Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război, sau expediate de către ele fie direct, fie prin intermediul birourilor menţionate în regulament.
    3.3. Birourile menţionate în regulament beneficiază şi ele de scutire poştală pentru poşta de scrisori, coletele poştale şi trimiterile din serviciile financiare poştale privind persoanele vizate la pct. 3.1. şi 3.2., pe care ele le expediază sau le primesc fie direct, fie cu titlu de intermediari.
    3.4. Coletele sunt admise în cutie poştală pînă la greutatea de 5 kilograme. Limita de greutate este extinsă la 10 kilograme pentru trimiterile al căror conţinut este indivizibil şi pentru cele care sunt adresate unui cîmp sau oamenilor săi de încredere pentru a fi distribuite prizonierilor.
    4. Cecograme
    4.1. Cecogramele sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene.
    1. Trimiterile poştei de scrisori sunt clasificate conform următoarelor două sisteme. Fiecare administraţie poştală este liberă să aleagă sistemul pe care ea îl aplică traficului său de plecare.
    2. Primul sistem este bazat pe viteza de prelucrare a trimiterilor. Acestea din urmă sunt repartizate în:
    2.1. trimiteri prioritare; trimiteri transportate pe calea cea mai rapidă (aeriană sau de suprafaţă) cu prioritate; limita de greutate: 2 kg în general, 5 kg pentru trimiteri cărţi şi broşuri (serviciu facultativ), 7 kg pentru cecograme;
    2.2. trimiteri neprioritare: trimiteri pentru care expeditorul a ales un tarif mai puţin ridicat, care implică un termen de distribuire mai lung; limite de greutate: identice cu cele de la pct. 2.1.
    3. Al doilea sistem este bazat pe conţinutul trimiterilor. Acestea din urmă sunt repartizate în:
    3.1. scrisori şi cărţi poştale, denumite colectiv LC; limita de greutate 2 kilograme;
    3.2. imprimate, cecograme şi pachete mici, denumite colectiv AO; limite de greutate: 2 kilograme pentru pachetele mici, 5 kilograme pentru imprimate, 7 kilograme pentru cecograme.
    4. În sistemul de clasificare bazat pe conţinut:
    4.1. trimiterile poştei de scrisori, transportate pe cale aeriană cu prioritate, sunt denumite trimiteri-avion;
    4.2. trimiterile de suprafaţă, transportate pe cale aeriană cu prioritate redusă, sunt denumite trimiteri S.A.L.
    5. Fiecare administraţie are posibilitatea de a admite ca trimiterile prioritare şi scrisorile-avion să fie constituite dintr-o foaie de hîrtie, îndoită în mod convenabil şi lipită pe toate laturile. Asemenea trimiteri sunt denumite aerograme.
    6. Curierul constituit din trimiteri ale poştei din scrisori depuse în număr de către un acelaşi expeditor, primit în aceeaşi depeşă sau în depeşe separate, conform condiţiilor precizate în regulament, este denumit curier în număr.
    7. Sacii speciali conţinînd ziare, scrieri periodice, cărţi şi alte obiecte imprimate, pe adresa aceluiaşi destinatar şi pentru aceeaşi adresă, sunt, în ambele sisteme, denumiţi saci M; limita de greutate: 30 kilograme.
    8. Limitele de dimensiuni şi condiţiile de acceptare, precum şi particularităţile referitoare la limitele de greutate sunt prezentate în regulament.
    1. Administraţia de origine fixează taxele de francare pentru transportul trimiterilor poştei de scrisori pe toată întinderea Uniunii. Taxele de francare cuprind distribuirea trimiterilor la domiciliul destinatarilor, atunci cînd serviciul de distribuire este organizat în ţările de destinaţie pentru trimiterile despre care este vorba. Condiţiile de aplicare sunt prezentate în regulament.
    2. Taxele de francare indicative sunt menţionate în tabloul de mai jos:

    3. Consiliul de exploatare poştală este autorizat să revizuiască şi să modifice în intervalul dintre două congrese, sub rezerva aprobării consiliului de administraţie, taxele indicative menţionate la paragraful 2. Taxele revizuite vor avea ca bază media taxelor fixate de către membrii uniunii pentru trimiterile internaţionale prezentate în ţara lor.
    4. Administraţia de origine are posibilitatea de a acorda, pentru trimiterile poştei de scrisori care conţin:
    4.1. ziare şi scrieri periodice publicate în ţara sa, o reducere care nu poate depăşi 50% din tariful aplicabil categoriei de trimiteri utilizate;
    4.2. cărţi şi broşuri, partituri muzicale şi hărţi geografice care nu conţin nici o publicitate sau reclamă, alta decît aceea care figurează pe coperta sau pe paginile de gardă ale acestor obiecte, aceeaşi reducere cu cea prevăzută la pct. 4.1.
    5. Taxa aplicabilă sacilor M este calculată pe trepte de 1 kilogram până la concurenţa greutăţii totale a fiecărui sac. Administraţia de origine are posibilitatea să acorde pentru aceşti saci o reducere de taxă care poate ajunge până la 20% din taxa aplicabilă pentru categoria de trimiteri utilizată. Această reducere poate fi independentă de reducerile prevăzute la paragraful 4.
    6. Administraţia de origine are posibilitatea de a aplica trimiterilor nenominalizate taxe diferite de cele aplicate trimiterilor normalizate. Trimiterile normalizate sunt definite în regulament.
    7. În sistemul bazat pe conţinut, reunirea, într-o singură trimitere, de obiecte pasibile de taxe diferite este autorizată cu condiţia ca greutatea totală să nu fie superioară greutăţii maxime prevăzute pentru categoria a cărei limită de greutate este cea mai ridicată. Taxa aplicabilă unei astfel de trimiteri este, după cum doreşte administraţia de origine, aceea a categoriei al cărei tarif este cel mai ridicat sau suma diferitelor taxe aplicabile fiecărui element al trimiterii. Aceste trimiteri poartă menţiunea trimiteri mixte.
    1. Taxele aplicabile trimiterilor prioritare, care sunt întotdeauna transportate pe calea cea mai rapidă (aeriană sau de suprafaţă), cuprind eventualele costuri suplimentare ale transmiterii rapide.
    2. Administraţiile care aplică sistemul bazat pe conţinut sunt autorizate:
    2.1. să perceapă suprataxe pentru trimiterile-avion;
suprataxele trebuie să fie în relaţie cu cheltuielile de transport aerian şi să fie uniforme pentru cel puţin ansamblul teritoriului fiecărei ţări de destinaţie, indiferent care ar fi îndrumarea utilizată. Pentru calculul suprataxei aplicabile unei trimiteri-avion, administraţiile sunt autorizate să ţină seama de greutatea formularelor utilizate de public, eventual anexate;
    2.2. să perceapă, pentru trimiterile S.A.L., suprataxe inferioare acelora pe care ele le percep pentru trimiterile-avion;
    2.3. să fixeze taxe combinate pentru formarea trimiterilor-avion şi a trimiterilor S.A.L., ţinînd seama de costul prestaţiilor lor poştale şi de sumele de plătit pentru transport aerian.
    3. Reducerile de taxe conform art. 9 paragrafele 4 şi 5 se aplică şi trimiterilor transportate prin avion, dar nici o reducere nu este acordată părţii din taxa destinată să acopere cheltuielile acestui transport.
    Dincolo de limita minimă a taxelor fixate la art. 6 paragraful 2, administraţiile poştale au posibilitatea de a acorda taxe reduse, bazate pe legislaţia lor internă pentru trimiterile poştei de scrisori prezentate în ţara lor. Ele au, în special, posibilitatea de a acorda tarife preferenţiale clienţilor lor care au trafic poştal important.
    1. Nici o taxă de distribuire nu poate fi percepută de la destinatar pentru pachetele mici cu o greutate mai mică de 500 g.
    2. Cînd pachetele mici cu o greutate de peste 500 g sunt supuse unei taxe de distribuire în regimul intern, aceeaşi taxă putînd fi percepută pentru pachetele mici care provin din străinătate.
    3. Administraţiile sunt autorizate să perceapă, în cazurile menţionate mai jos, aceleaşi taxe ca în regimul intern:
    3.1. taxa de prezentare în ultima limită de oră, percepută de la expeditor;
    3.2. taxa de prezentare în afara orelor normale de deschidere a ghişeelor, percepută de la expeditor;
    3.3. taxa de colectare de la domiciliul expeditorului, percepută de la acesta din urmă;
    3.4. taxa de retragere în afara orelor normale de deschidere a ghişeelor, percepută de la destinatar;
    3.5. taxa de post restant, percepută de la destinatar;
    3.6. taxa de magazinaj pentru orice trimitere din poşta de scrisori care depăşeşte 500 g şi pe care destinatarul acesteia nu a preluat-o în termenul în care trimiterea a fost ţinută la dispoziţia lui fără cheltuieli. Această taxă nu se aplică cecogramelor.
    1. În general trimiterile poştei de scrisori trebuie să fie complet francate de către expeditor. Modalităţile de francare sunt definite în regulament.
    2. Administraţia de origine are posibilitatea să predea expeditorilor trimiterile poştei de scrisori nefrancate sau insuficient francate, pentru ca aceştia să le completeze ei înşişi francarea.
    3. Administraţia de origine poate, de asemenea, să francheze trimiterile poştei de scrisori nefrancate sau să completeze francarea trimiterilor insuficient francate şi să încaseze valoarea lipsă de la expeditor. În acest caz ea este autorizată să perceapă şi o taxă de prelucrare de 0,33 DST maximum. Lipsa francării este reprezentată printr-una dintre modalităţile definite în regulament.
    4. În cazurile în care posibilităţile descrise la paragrafele 2 şi 3 nu sunt aplicate, trimiterile nefrancate sau insuficient francate sunt pasibile, în sarcina destinatarului, sau a expeditorului cînd este vorba de trimiteri returate, de o taxă specială, al cărei calcul este definit în regulament.
    1. Trimiterile prezentate la bordul unui vapor în timpul staţionării în două puncte extreme ale parcursului sau într-una dintre escalele intermediare trebuie să fie francate cu timbre poştale şi conform tarifului din ţara în apele căreia se găseşte nava.
    2. Dacă prezentarea trimiterilor la bordul vaporului are loc în plină mare, trimiterile pot fi francate, în afara unei înţelegeri speciale între administraţiile interesate, cu timbre poştale şi conform tarifului ţării căreia îi aparţine sau de care depinde vaporul. Trimiterile francate în aceste condiţii trebuie să fie predate oficiului poştal din escală, de îndată ce este posibil după sosirea vaporului.
    1. Administraţiile poştale au posibilitatea să vîndă cupoane-răspuns internaţionale, emise de biroul internaţional, şi să le limiteze vînzarea conform legislaţiei lor interne.
    2. Valoarea cuponului-răspuns este de 0,74 DST. Preţul de vînzare fixat de către administraţiile interesate nu poate fi inferior acestei valori.
    3. Cupoanele-răspuns sunt schimbabile în orice ţară membră contra unui sau mai multor timbre poştale reprezentînd francarea minimă a unei trimiteri prioritare simple sau a unei scrisori-avion simple, expediate în străinătate. Dacă legislaţia internă a ţării de schimb nu interzice, cupoanele-răspuns sunt schimbabile şi contra întreguri poştale sau contra altor mărci sau amprente de francare poştală.
    4. Administraţia unei ţări membre are, în plus, posibilitatea de a solicita prezentarea simultană a cupoanelor-răspuns şi a trimiterilor de francat în schimbul cupoanelor-răspuns.
    1. Trimiterile poştei de scrisori pot fi expediate recomandat.
    2. Taxa trimiterilor recomandate trebuie să fie achitată dinainte. Ea se compune din taxa de francare a trimiterii, conform sistemului său de clasificare şi categoriei sale, şi dintr-o taxă fixă de recomandare de 1,31 DST maximum. Pentru fiecare sac M, administraţiile percep, în locul unei taxe unitare, o taxă globală care nu depăşeşte de cinci ori taxa unitară.
    3. În cazurile în care sunt necesare măsuri excepţionale de securitate, administraţiile pot să perceapă de la expeditori sau de la destinatari, în plus faţă de taxa menţionată la pct. 2, taxele speciale prevăzute prin legislaţia internă.
    4. Administraţiile poştale dispuse să îşi asume riscurile care rezultă dintr-un caz de forţă majoră sunt autorizate să perceapă o taxă specială de 0,13 DST maximum pentru fiecare trimitere recomandată.
    1. Trimiterile poştei de scrisori pot fi expediate prin serviciul trimiterilor cu predare atestată, în relaţiile dintre administraţiile care se însărcinează cu acest serviciu.
    2. Taxa trimiterilor cu predare atestată este achitată dinainte. Ea se compune din taxa de francare a trimiterii, conform sistemului său de clasificare şi categoriei sale, şi din taxa de predare atestată, fixată de către administraţia de origine. Această taxă trebuie să fie inferioară taxei de recomandare.
    1. Trimiterile prioritare şi neprioritare şi scrisorile care conţin hîrtii-valoare, documente sau obiecte de valoare sunt denumite trimiteri cu valoare declarată şi pot fi schimbate cu asigurarea conţinutului pentru valoarea declarată de expeditor. Acest schimb este limitat la relaţiile dintre administraţiile poştale care s-au declarat de acord pentru acceptarea acestor trimiteri, fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens.
    2. Suma valorii declarate este, în principiu, nelimitată. Fiecare administraţie are posibilitatea să limiteze declararea valorii, în ceea ce o priveşte, la o sumă care nu poate fi mai mică de 4000 DST. Totuşi, limita valorii declarate, adoptată în serviciul intern, este aplicabilă, dacă ea este inferioară acestei sume.
    3. Taxa trimiterilor cu valoare declarată trebuie să fie achitată dinainte. Ea se compune din taxa de francare simplă, taxa fixă de recomandare, prevăzută la art. 16 paragraful 2 şi dintr-o taxă de asigurare.
    4. În locul taxei fixe de recomandare, administraţiile poştale au posibilitatea să perceapă taxa corespunzătoare din serviciul lor intern sau, în mod excepţional, o taxă de maximum 3,27 DST.
    5. Taxa de asigurare este de 0,33 DST maximum pentru 65,34 sau fracţiune de 65,34 DST declaraţi, sau de 0,5% din treapta de valoare declarată. Această taxă este aplicabilă indiferent care ar fi ţara de destinaţie, chiar în ţările care îşi asumă riscurile ce ar putea rezulta în caz de forţă majoră.
    6. În cazurile în care sunt necesare măsuri de securitate, excepţionale, administraţiile pot să perceapă de la expeditori sau de la destinatari, în plus faţă de taxele menţionate la paragrafele 3, 4 şi 5, taxele speciale prevăzute în legislaţia lor internă.
    1. La cererea expeditorilor şi pentru destinaţia ţărilor ale căror administraţii se însărcinează cu acest serviciu, trimiterile poştei de scrisori sunt distribuite prin curier special, de îndată ce este posibil, după sosirea lor în oficiul de distribuire. Orice administraţie are dreptul să limiteze acest serviciu la trimiterile prioritare, trimiterile-avion sau, dacă este vorba de singura cale utilizată între două administraţii, la trimiterile LC de suprafaţă. Trimiterile expres pot fi tratate şi în alt fel, atît timp cît nivelul de calitate general al serviciului oferit destinatarului este cel puţin la fel de ridicat ca acela obţinut atunci cînd se apelează la curier special.
    2. Dacă trimiterile care sosesc la oficiul de distribuire după ultima distribuire obişnuită a zilei, ele sunt distribuite prin curier special în aceeaşi zi şi în aceleaşi condiţii ca acelea aplicate în regimul intern în ţările care oferă această prestaţie.
    3. Administraţiile care au mai multe filiere de transmitere a curierului poştei de scrisori trebuie să înlesnească trecerea trimiterilor expres prin filiera de transmitere internă cea mai rapidă, la sosirea acestora în biroul de schimb al curierului de sosire, şi să trateze apoi aceste trimiteri cît mai rapid posibil.
    4. Trimiterile expres sunt supuse, în afara taxei de francare, la o taxă care se ridică cel puţin la nivelul sumei de francare a unei trimiteri simple prioritare / neprioritare, după caz, sau al unei scrisori simple şi la maximum 1,63 DST. Pentru fiecare sac M, administraţiile percep, în locul unei taxe unitare, o taxă globală care nu depăşeşte de cinci ori taxa unitară. Această taxă trebuie să fie achitată complet dinainte.
    5. Cînd predarea prin expres antrenează constrîngeri speciale, o taxă complementară poate fi percepută conform dispoziţiilor referitoare la trimiterile de aceeaşi natură din regimul intern.
    6. Dacă reglementarea administraţiei de destinaţie o permite, destinatarii pot solicita oficiului de distribuire predarea prin expres la sosirea trimiterilor care le sunt destinate. În acest caz, administraţia de destinaţie este autorizată să perceapă, în momentul distribuirii, taxa aplicabilă în serviciul său intern.
    1. Expeditorul unei trimiteri recomandate, al unei trimiteri cu predare atestată sau al unei trimiteri cu valoare declarată poate solicita, în momentul prezentării, o confirmare de primire, plătind taxa de maximum 0,98 DST. Confirmarea de primire este returată expeditorului pe calea cea mai rapidă (aeriană sau de suprafaţă).
    2. Cînd expeditorul reclamă o confirmare de primire care nu i-a parvenit în termenul normal, nu i se mai percepe o a doua taxă.
    La cererea expeditorului şi în relaţiile dintre administraţiile care şi-au dat consimţămîntul, trimiterile recomandate, trimiterile cu predare atestată şi trimiterile cu valoare declarată sunt predate în mîna proprie. Administraţiile pot să se pună de acord să nu admită acest lucru decît pentru trimiterile respective, însoţite de o confirmare de primire. În toate cazurile, expeditorul plăteşte o taxă de predare în mîna proprie de 0,16 DST maximum.
    1. În relaţiile dintre administraţiile poştale care s-au declarat de acord în această privinţă, expeditorii pot să ia în sarcina lor, prin intermediul unei declaraţii prealabile la oficiul poştal de origine, totalitatea taxelor şi a drepturilor cu care sunt grevate trimiterile la distribuire. Atît timp cît o trimitere nu a fost predată destinatarului, expeditorul poate, ulterior prezentării, să solicite ca trimiterea să fie predată cu scutire de taxe şi drepturi.
    2. În cazurile prevăzute în paragraful 1, expeditorii se angajează să plătească sumele care ar putea fi reclamate de către oficiul poştal de distribuire. Eventual, ei trebuie să efectueze o plată provizorie.
    3. Administraţia de origine percepe de la expeditor o taxă de 0,98 DST maximum, pe care ea o păstrează ca remuneraţie pentru serviciile furnizate în ţara de origine.
    4. În caz de cerere formulată ulterior prezentării, administraţia de origine percepe în plus o taxă adiţională de 1,31 DST per cerere. Dacă cererea trebuie să fie transmisă pe calea telecomunicaţiilor, expeditorul trebuie să plătească şi taxa corespunzătoare.
    5. Administraţia de destinaţie este autorizată să perceapă, per trimitere, o taxă de comision de 0,98 DST maximum. Această taxă este independentă de taxa de prezentare la vamă. Ea este percepută de la expeditor în profitul administraţiei de destinaţie.
    6. Orice administraţie are dreptul să limiteze serviciul de trimiteri, scutite de taxe şi drepturi, la trimiterile recomandate şi la trimiterile cu valoare declarată.
    1. Administraţiile pot să convină între ele să participe la un serviciu facultativ, denumit în continuare corespondenţă comercială-răspuns internaţională (CCRI).
    2. Administraţiile care asigură acest serviciu trebuie să respecte dispoziţiile definite în regulament.
    3. Administraţiile pot totuşi conveni, bilateral, să stabilească alt sistem între ele.
    4. Administraţiile pot pune în aplicare un sistem de compensare care să ţină seama de costurile suportate.
    1. Materiile biologice perisabile şi materiile radioactive, condiţionate şi ambalate conform dispoziţiilor respective din regulament, sunt supuse tarifului trimiterilor prioritare sau tarifului scrisorilor şi recomandării. Admiterea lor este limitată la relaţiile dintre administraţiile poştale care s-au declarat de acord pentru acceptarea acestor trimiteri fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens. Asemenea materii sunt îndrumate pe calea cea mai rapidă, sub rezerva achitării suprataxelor aeriene corespunzătoare.
    2. Materiile biologice perisabile nu pot fi schimbate decît între laboratoare calificate oficial recunoscute, în timp ce materiile radioactive nu pot fi prezentate decît de către expeditori clar autorizaţi.
    1. Nici o ţară membră nu este obligată să îndrume nici să distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori pe care expeditori, rezidînd pe teritoriul său le prezintă sau fac să fie prezentate într-o ţară străină, pentru a beneficia de condiţiile tarifare mai favorabile care sunt acolo aplicabile.
    2. Dispoziţiile prevăzute în paragraful 1 se aplică fără distincţie fie trimiterilor poştei de scrisori pregătite în ţara de rezidenţă a expeditorului şi transportate apoi peste frontieră, fie trimiterilor poştei de scrisori confecţionate într-o ţară străină.
    3. Administraţia de destinaţie are dreptul să solicite expeditorului şi, în lipsa acestuia, administraţiei de prezentare, plata tarifelor interne. Dacă nici expeditorul, nici administraţia de prezentare nu acceptă să plătească aceste tarife într-un termen fixat de către administraţia de destinaţie, aceasta poate fie să retureze trimiterile administraţiei de prezentare avînd dreptul să fie rambursată cu cheltuielile de retur, fie să le trateze conform propriei legislaţii.
    4. Nici o ţară membră nu este obligată să îndrume nici să distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori, pe care expeditorii le-au prezentat în cantitate mare într-o altă ţară decît aceea în care rezidează, fără să perceapă o remuneraţie adecvată. Administraţiile de destinaţie au dreptul să solicite administraţiei de prezentare o remuneraţie în raport cu costurile suportate, care nu va fi superioară valorii celei mai ridicate dintre următoarele două formule; fie 80% din tariful intern aplicabil unor trimiteri echivalente, fie 0,14 DST per trimitere plus 1 DST per kilogram. Dacă administraţia de prezentare nu acceptă să plătească valoarea reclamată într-un termen fixat de către administraţia de destinaţie, aceasta poate fie să retureze trimiterile administraţiei de prezentare, avînd dreptul să fie rambursată cu cheltuielile de retur, fie să le trateze conform propriei sale legislaţii.
    1. Trimiterile care nu îndeplinesc condiţiile cerute prin convenţie şi regulament nu sunt admise.
    2. Trimiterile, altele decît trimiterile cu valoare declarată, nu pot conţine monede, bilete de bancă, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur sau argint, manufacturat sau nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase. Totuşi, dacă legislaţia internă a ţărilor de origine şi de destinaţie o permit, aceste obiecte pot fi expediate în plic închis, ca trimiteri recomandate.
    3. Scrisorile nu pot conţine documente avînd caracter de corespondenţă actuală şi personală, schimbate între alte persoane decît expeditorul şi destinatarul sau persoanele care locuiesc cu ei. Dacă se constată prezenţa acestora, administraţia ţării de origine sau de destinaţie le tratează conform legislaţiei sale.
    4. În afara excepţiilor prevăzute în regulament, imprimatele şi cecogramele:
    4.1. nu pot să comporte nici o adnotare, nici să conţină vreun document care să aibă caracter de corespondenţă actuală şi personală.
    4.2. nu pot să conţină nici un timbru poştal, nici o formulă de francare, obliterată sau nu, nici o hîrtie reprezentînd vreo valoare.
    5. Introducerea în trimiterile poştei de scrisori a obiectivelor menţionate mai jos este interzisă:
    5.1. stupefiantele şi substanţele psihotrope;
    5.2. materiile explozibile, inflamabile sau alte materii periculoase; totuşi, materiile biologice perisabile şi materiile radioactive menţionate în art. 24 nu cad sub incidenţa acestei interdicţii;
    5.3. obiecte obscene sau imorale;
    5.4. obiectele al căror import sau circulaţie este interzisă în ţara de destinaţie.
    6. Introducerea de animale vii în trimiterile poştei de scrisori este interzisă.
    6.1. Sunt totuşi admise în trimiterile poştei de scrisori, altele decît trimiterile cu valoare declarată:
    6.1.1. albinele, lipitorile şi viermii de mătase;
    6.1.2. paraziţii şi distrugătorii insectelor nocive, destinaţi în controlul acestor insecte şi schimbaţi între instituţiile oficiale recunoscute.
    7. Tratamentul trimiterilor admise din greşeală este prevăzut în regulament. Totuşi trimiterile care conţin obiectele menţionate la pct. 5.1., 5.2. şi 5.3. nu sunt în nici un caz îndrumate la destinaţie, nici distribuite destinatarilor, nici returate la origine.
    1. În caz de schimbare a adresei destinatarului, trimiterile poştei de scrisori îi sunt imediat reexpediate în condiţiile prevăzute în serviciul intern.
    2. Trimiterile nu sunt totuşi reexpediate:
    2.1. dacă expeditorul le-a interzis reexpedierea printr-o adnotare făcută în adresă, într-o limbă cunoscută în ţara de destinaţie;
    2.2. dacă ele comportă deasupra adresei destinatarului, menţiunea sau ocupantului locului.
    3. Administraţiile care percep o taxă pentru cererile de reexpediere în serviciul lor intern sunt autorizate să perceapă aceeaşi taxă în serviciul internaţional.
    4. Nici un supliment de taxă nu este perceput pentru trimiterile poştei de scrisori reexpediate dintr-o ţară în alta, în afara excepţiilor prevăzute de regulament. Totuşi administraţiile care percep o taxă de reexpediere în serviciul lor intern sunt autorizate să perceapă aceeaşi taxă pentru trimiterile poştei de scrisori reexpediate în propriul lor serviciu.
    5. Condiţiile de reexpediere reies din regulament.
    1. Sunt considerate ca trimiteri nestribuibile acele trimiteri care nu au putut fi predate destinatarilor dintr-o cauză anume.
    2. Returarea trimiterilor nedistribuibile, precum şi termenul lor de păstrare sunt prevăzute în regulament.
    3. Nici un supliment de taxă nu este perceput pentru trimiterile nedistribuibile returate ţării de origine, în afara excepţiilor prevăzute în regulament. Totuşi administraţiile care percep o taxă de retur în serviciul lor intern sunt autorizate să perceapă aceeaşi taxă pentru trimiterile din regim internaţional care le sunt returate.
    1. Expeditorul unei trimiteri din poşta de scrisori poate cere retragerea din serviciu, modificarea sau corectarea adresei, atît timp cît trimiterea:
    1.1. nu a fost predată destinatarului;
    1.2. nu a fost confiscată sau distrusă de către autoritatea competentă pentru încălcarea art. 26;
    1.3. nu a fost reţinută în virtutea legislaţiei ţării de destinaţie.
    2. Fiecare administraţie este obligată să accepte cererile de retragere, de modificare sau de corectare a adresei, referitoare la orice trimitere din poşta de scrisori, prezentată în serviciile altor administraţii, dacă legislaţia sa permite acest lucru.
    3. Expeditorul trebuie să plătească, pentru fiecare cerere, o taxă specială de 1,31 DST maximum.
    4. Cererea este transmisă pe cale poştală sau pe căile telecomunicaţiilor, pe cheltuiala expeditorului. Condiţiile de transmitere şi dispoziţiile referitoare la utilizarea căii de telecomunicaţii sunt prevăzute în regulament.
    5. Pentru fiecare cerere de retragere, de modificare sau de corectare a adresei referitoare la mai multe trimiteri prezentate simultan la acelaşi oficiu poştal de către acelaşi expeditor pe adresa aceluiaşi destinatar nu se percep decît o singură dată taxele prevăzute la paragrafele 3 şi 4.
    1. Reclamaţiile sunt admise în termen de un an, începînd din a doua zi după prezentarea trimiterii.
    2. În timpul acestei perioade, reclamaţiile sunt acceptate de îndată ce problema este semnalată de către expeditor sau de către destinatar. Totuşi, cînd reclamaţia unui expeditor se referă la o trimitere nedistribuită şi cînd termenul de îndrumare prevăzut nu este încă expirat, se convine a se informa expeditorul asupra acestui termen.
    3. Fiecare administraţie este obligată să accepte reclamaţiile referitoare la orice trimitere prezentată în serviciile celorlalte administraţii.
    4. Prelucrarea reclamaţiilor este gratuită. Totuşi, dacă utilizarea căilor de telecomunicaţii sau a serviciului EMS este solicitată, cheltuielile suplimentare sunt, în principiu, în sarcina solicitantului. Dispoziţiile referitoare la acest lucru sunt prevăzute în regulament.
    Administraţiile poştale din ţara de origine şi din cea de destinaţie sunt autorizare să supună trimiterile poştei de scrisori controlului vamal, conform legislaţiei din aceste ţări.
    Trimiterile supuse controlului vamal în ţara de origine sau de destinaţie, după caz, pot fi supuse unei taxe poştale speciale de 2,61 DST maximum. Pentru fiecare sac M, taxa specială poate ajunge până la 3,27 DST maximum. Această taxă nu este percepută decît pentru prezentarea la vamă şi vămuirea trimiterilor care au fost supuse drepturilor vamale sau oricărui alt drept de aceeaşi natură.
    Administraţiile poştale sunt autorizate să perceapă de la expeditorii sau destinatarii trimiterilor, după caz, drepturile vamale şi orice alte eventuale drepturi.
    Responsabilitatea administraţiilor poştale. Despăgubiri
    1. Generalităţi
    1.1. În afara cazurilor prevăzute la art. 35, administraţiile poştale răspund de:
    1.1.1. pierderea, spolierea sau avarierea trimiterilor recomandate şi a trimiterilor cu valoare declarată;
    1.1.2. pierderea trimiterilor cu predare atestată.
    1.2. Administraţiile poştale se pot angaja să acopere riscurile care decurg dintr-un caz de forţă majoră.
    2. Trimiteri recomandate
    2.1. Expeditorul unei trimiteri recomandate are dreptul la o despăgubire în caz de pierdere a trimiterii sale.
    2.1.1. Despăgubirea pentru pierderea unei trimiteri recomandate se ridică la 30 DST, inclusiv valoarea taxelor plătite cu ocazia prezentării trimiterii;
    2.1.2. Despăgubirea pentru un sac M recomandat se ridică la 150 DST, inclusiv valoarea taxelor plătite cu ocazia prezentării sacului M.
    2.2. Expeditorul unei trimiteri recomandate are dreptul la o despăgubire, dacă conţinutul trimiterii sale este spoliat sau avariat. Ambalajul trebuie totuşi să fi fost recunoscut ca suficient pentru a garanta în mod eficient conţinutul contra riscurilor accidentale de spoliere sau avariere.
    2.2.1. Despăgubirea pentru o trimitere recomandată spoliată sau avariată corespunde, în principiu, valorii reale a pagubei. Ea nu poate totuşi, în nici un caz, să depăşească valorile fixate la pct. 2.1.1. şi 2.1.2. Pagubele indirecte sau beneficiile nerealilzate nu sunt luate în considerare.
    3. Trimiteri cu predare atestată
    3.1. În caz de pierdere a unei trimiteri cu predare atestată, expeditorul are dreptul la restituirea taxelor achitate.
    3.2. Expeditorul are, de asemenea, dreptul la rambursarea taxelor achitate, în cazul în care conţinutul a fost în întregime spoliat sau avariat. Ambalajul trebuie totuşi să fi fost recunoscut ca suficient pentru a garanta în mod eficient conţinutul contra riscurilor accidentale de spoliere sau avariere.
    4. Trimiteri cu valoare declarată
    4.1. În caz de pierdere, spoliere sau avariere a unei trimiteri cu valoare declarată, expeditorul are dreptul la o despăgubire corespunzînd, în principiu, valorii reale a pagubei. Pagubele indirecte sau beneficiile nerealizate nu sunt luate în considerare.
    Totuşi această despăgubire nu poate în nici un caz să depăşească suma în DST a valorii declarate.
    4.2. Despăgubirea este calculată după preţul curent, convenit în DST, al obiectelor de valoare de aceeaşi natură, în locul şi perioada în care ele au fost acceptate la transport. În lipsa unui preţ curent, despăgubirea este calculată după valoarea obişnuită a obiectelor evaluate pe aceeaşi bază.
    4.3. Cînd o despăgubire este datorată pentru pierderea, spolierea totală sau avarierea totală a unei trimiteri cu valoarea declarată, expeditorul sau, după caz, destinatarul are dreptul, în plus, la restituirea taxelor şi a drepturilor achitate. Totuşi taxa de asigurare nu este în nici un caz rambursabilă; ea rămîne achitată administraţiei de origine.
    5. Prin derogare de la dispoziţiile prevăzute la pct. 2.1. şi 4.1., destinatarul are dreptul la despăgubire după ce va fi fost făcută predarea unei trimiteri recomandate sau a unei trimiteri cu valoare declarată, spoliată sau avariată.
    6. Administraţia de origine are posibilitatea de a plăti expeditorilor din ţara sa despăgubirile prevăzute prin legislaţia sa internă pentru trimiterile recomandate, cu condiţia ca ele să nu fie inferioare celor prevăzute la pct. 2.1. Acelaşi lucru este valabil şi pentru administraţia de destinaţie, atunci cînd despăgubirea este plătită destinatarului. Valorile fixate la pct. 2.1. rămîn totuşi aplicabile:
    6.1. în caz de recurs contra administraţiei responsabile;
    6.2. dacă expeditorul renunţă la drepturile sale în favoarea destinatarului sau invers.
    1. Administraţiile poştale încetează să fie responsabile de trimiterile recomandate, trimiterile cu predare atestată şi trimiterile cu valoare declarată, cărora le-a fost făcută predarea în condiţiile prescrise de reglementările lor pentru trimiteri de aceeaşi natură. Responsabilitatea este totuşi menţinută:
    1.1. cînd o spoliere sau avariere a fost constatată înaintea predării sau cu ocazia predării trimiterii;
    1.2. cînd reglementarea internă permiţînd, destinatarul, eventual expeditorul, dacă este cazul unui retur la origine, formulează rezerve la preluarea unei trimiteri spoliate sau avariate;
    1.3. cînd reglementarea internă permiţînd, trimiterea recomandată a fost distribuită într-o cutie poştală şi destinatarul declară că nu a primit-o atunci cînd procedează la reclamaţie;
    1.4. cînd destinatarul sau, în caz de retur la origine, expeditorul unei trimiteri cu valoare declarată, în pofida descărcării date reglementar, declară fără întîrziere administraţiei care i-a distribuit trimiterea că a constatat o pagubă. El trebuie să aducă dovada că spolierea sau avarierea nu s-a produs după distribuirea trimiterii.
    2. Administraţiile poştale nu sunt responsabile:
    2.1. în caz de forţă majoră, sub rezerva art. 34 pct. 1.2.:
    2.2. cînd proba responsabilităţii lor nefiind administrată altfel, ele nu pot răspunde de trimiteri ca urmare a distrugerii documentelor de serviciu ca rezultat al unui caz de forţă majoră;
    2.3. cînd paguba a fost determinată de greşeala sau neglijenţa expeditorului sau provine de la natura conţinutului;
    2.4. cînd este vorba de trimiteri al căror conţinut cade sub interdicţiile prevăzute la art. 26, şi aceste trimiteri au fost confiscate sau distruse de către autoritatea competentă datorită conţinutului lor;
    2.5. în caz de reţinere, în virtutea legislaţiei ţării de destinaţie, conform notificării administraţiei acestei ţări;
    2.6. cînd este vorba de trimiteri cu valoare declarată, care fac obiectul unei declarări frauduloase a valorii superioare valorii reale a conţinutului;
    2.7. cînd expeditorul nu a formulat nici o reclamaţie în termen de un an, începînd din a doua zi după prezentarea trimiterii.
    3. Administraţiile poştale nu îşi asumă nici o responsabilitate în ceea ce priveşte declaraţia vamală, indiferent sub ce formă ar fi aceasta făcută, şi deciziile luate de către serviciile vamale cu ocazia verificării trimiterilor supuse controlului vamal.
    1. Expeditorul unei trimiteri din poşta de scrisori este responsabil de toate pagubele cauzate celorlalte trimiteri poştale ca urmare a expedierii de obiecte neadmise la transport sau a nerespectării condiţiilor de admitere.
    2. Expeditorul este responsabil în aceleaşi limite ca şi administraţiile poştale.
    3. Expeditorul rămîne responsabil, chiar dacă oficiul de prezentare a acceptat o astfel de trimitere.
    4. Expeditorul nu este responsabil, dacă există o greşeală sau neglijenţă a administraţiilor sau a transportatorilor.
    1. Sub rezerva dreptului de recurs contra administraţiei responsabile, obligaţia de a plăti despăgubirea revine, după caz, administraţiei de origine sau administraţiei de destinaţie. Obligaţia de a restitui taxele pentru trimiterile cu predare atestată revine administraţiei de origine.
    2. Expeditorul are posibilitatea să renunţe la dreptul său la despăgubire în favoarea destinatarului. Invers, destinatarul are posibilitatea să renunţe la drepturile sale în favoarea expeditorului. Expeditorul sau destinatarul pot autoriza o terţă persoană să primească despăgubirea, dacă legislaţia internă permite acest lucru.
    3. Administraţia de origine sau de destinaţie, după caz, este autorizată să despăgubească pe cel în drept în contul administraţiei care, participînd la transport şi în mod reglementar atenţionată, a lăsat să se scurgă două luni fără să dea o soluţie definitivă problemei sau fără să fie semnalat:
    3.1. că paguba pare să fie datorată unui caz de forţă majoră;
    3.2. că trimiterea ar fi fost reţinută, confiscată sau distrusă de către autoritatea competentă, datorită conţinutului ei, sau reţinută în virtutea legislaţiei ţării de destinaţie.
    4. Administraţia de origine sau de destinaţie, după caz, este, de asemenea, autorizată să despăgubească pe cel în drept în cazul în care formularul de reclamaţie este insuficient completat şi a trebuit să fie returat pentru completarea informaţiei, antrenînd astfel depăşirea termenului prevăzut în paragraful 3.
    1. Dacă, după plata despăgubirii, o trimitere recomandată sau o trimitere cu valoare declarată sau o parte a conţinutului considerat anterior ca pierdut a fost regăsit, expeditorul sau, după caz, destinatarul este avizat că trimiterea este ţinută la dispoziţia sa o perioadă de 3 luni, contra rambursării valorii despăgubirii plătite. În acelaşi timp el este întrebat cui trebuie să fie predată trimiterea. În caz de refuz sau de lipsă a răspunsului în termenul prevăzut, acelaşi demers este efectuat pe lîngă destinatar sau expeditor, după caz.
    2. Dacă expeditorul şi destinatarul renunţă să preia trimiterea, aceasta devine proprietatea administraţiei, sau, dacă este cazul, a administraţiilor care au suportat paguba.
    3. În caz de descoperire ulterioară a unei trimiteri cu valoare declarată, al cărei conţinut este recunoscut ca fiind de valoare inferioară sumei despăgubirii plătite, expeditorul trebuie să ramburseze suma acestei despăgubiri contra preluării trimiterii, fără prejudicierea consecinţelor care decurg din declararea frauduloasă a valorii.
    1. Administraţiile poştale pot conveni între ele să practice serviciile de curier electronic.
    2. Curierul electronic este un serviciu poştal care utilizează calea telecomunicaţiilor pentru a transmite, conform originalului şi în cîteva secunde, mesaje primite de la expeditor, sub formă fizică sau electronică şi care trebuie să fie predate destinatarului, sub formă fizică sau electronică. În cazul predării sub formă fizică, informaţiile sunt în general transmise, pe calea telecomunicaţiilor, la cea mai mare distanţă posibilă, şi reproduse sub formă fizică, cît mai aproape posibil de destinatar. Mesajele sub formă fizică sunt predate în plic destinatarului ca trimiteri din poşta de scrisori.
    3. Tarifele referitoare la curierul electronic sunt fixate de către administraţii, avîndu-se în vedere costurile şi exigenţele pieţei.
    Gama de servicii de tip bureaufax permite să se transmită texte şi ilustraţii conform originalului, prin telecopie.
    Gama de servicii permite transmiterea de texte şi ilustraţii generate de instalaţii de informatică (PC, ordinator central).
    1. Administraţiile trebuie să fixeze un termen pentru prelucrarea trimiterilor prioritare şi a trimiterilor-avion şi de suprafaţă cu destinaţia sau provenienţa ţării lor. Acest termen nu trebuie să fie mai puţin favorabil celui aplicat trimiterilor comparabile din serviciul lor intern.
    2. Administraţia de origine trebuie să publice directivele în materie de calitate a serviciului pentru trimiterile-avion destinate străinătăţii, luînd ca punct de reper termenele fixate de către administraţiile de origine şi de destinaţie şi luînd în calcul timpul de transport.
    3. Administraţiile poştale vor întreprinde verificări periodice privind respectarea termenelor stabilite fie în cadrul anchetelor organizate de biroul internaţional sau de uniunile restrînse, fie pe bază de acorduri bilaterale.
    4. Este, de asemenea, de dorit ca administraţiile poştale să verifice periodic respectarea termenelor stabilite prin intermediul altor sisteme de control, în special al controalelor externe.
    5. Pe cît este posibil, administraţiile aplică sisteme de control al calităţii serviciului pentru depeşele curierului internaţional (atît de sosire, cît şi la plecare); este vorba de o evaluare efectuată, în măsura posibilului, începînd de la prezentare până la distribuire (cap la cap).
    6. Toate ţările membre furnizează Biroului internaţional informaţii actualizate asupra ultimelor termene de admitere (orele limite de prezentare), care le servesc drept referinţă în exploatarea serviciului lor poştal internaţional.
    7. De îndată ce este posibil, informaţiile trebuie să fie furnizate separat pentru fluxurile de curier prioritar şi neprioritar.
    1. Administraţiile pot să îşi expedieze reciproc, prin intermediul uneia sau mai multora dintre ele, în aceeaşi măsură, depeşe închise, cît şi trimiteri în tranzit deschis, conform nevoilor şi convenţiilor serviciului.
    2. Cînd transportul în tranzit de curier de-a lungul unei ţări are loc fără participarea administraţiei poştale din acea ţară, aceasta din urmă trebuie să fie informată dinainte. Această formă de tranzit nu angajează responsabilitatea administraţiei poştale a ţării de tranzit.
    3. Administraţiile au posibilitatea să expedieze, prin avion, cu prioritate redusă, depeşele de curier de suprafaţă, sub rezerva acordului administraţiilor care primesc aceste depeşe în aeroporturile din ţările lor.
    4. Schimburile se derulează pe baza dispoziţiilor din regulament.
    1. Depeşele închise pot fi schimbate prin intermediul serviciilor teritoriale, maritime sau aeriene din alte ţări:
    1.1. între birourile poştale dintr-una dintre ţările membre şi comandamente de unităţi militare puse la dispoziţia Organizaţiei Naţiunilor Unite;
    1.2. între comandanţii acestor unităţi militare;
    1.3. între birourile poştale dintr-o ţară membră şi comandamentele de divizii navale sau aeriene, nave de război sau avioane militare din aceeaşi ţară şi care staţionează în străinătate;
    1.4. între comandanţii de divizii navale sau aeriene, de nave de război sau avioane militare ale aceleiaşi ţări.
    2. Trimiterile poştei de scrisori, cuprinse în depeşele menţionate la paragraful 1, trebuie să fie exclusiv pe adresă sau să provină de la membrii unităţilor militare sau ai statelor majore şi echipajelor vapoarelor sau avioanelor de destinaţie sau expeditoare ale depeşelor. Tarifele şi condiţiile de expediere care le sunt aplicabile sunt determinate, după reglementarea sa, de către administraţia poştală a ţării care a pus la dispoziţie, unităţi militare sau căreia îi aparţin vapoarele sau avioanele.
    3. În afara unei înţelegeri speciale, administraţia ţării care a pus la dispoziţie unitatea militară sau de care ţin vapoarele de război sau avioanele militare este datoare, faţă de administraţiile respective, pentru plata cheltuielilor de tranzit al depeşelor, a cheltuielilor terminale şi a cheltuielilor de transport aerian.
    Cînd împrejurări extraordinare obligă o administraţie poştală să suspende temporar şi în mod general sau parţial executarea serviciilor, ea trebuie să informeze imediat administraţiile interesate.
    1. până la proba contrară, responsabilitatea revine administraţiilor poştale care, primind trimiterea fără să facă vreo observaţie şi fiind puse în posesia tuturor mijloacelor reglementare de investigare, nu pot stabili nici predarea ei către destinatar nici, dacă este cazul, transmiterea corectă a acesteia către o altă administraţie.
    2. Dacă pierderea, spolierea sau avarierea s-a produs în cursul transportului, fără a fi posibil să se stabilească pe teritoriul sau în serviciul cărei ţări s-a produs faptul, administraţiile în cauză suportă paguba în părţi egale.
    3. Responsabilitatea unei administraţii faţă de celelalte administraţii nu este în nici un caz angajată dincolo de maximumul de declarare a valorii pe care ea l-a adoptat.
    4. Administraţiile poştale care nu asigură serviciul de trimiteri cu valori declarate îşi asumă, pentru asemenea trimiteri transportate în depeşe închise, responsabilitatea prevăzută pentru trimiterile recomandate. Această dispoziţie se aplică şi atunci cînd administraţiile poştale nu acceptă responsabilitatea valorilor pentru transporturile efectuate la bordul vapoarelor sau al avioanelor pe care ea le utilizează.
    5. Dacă pierderea, spolierea sau avarierea s-a produs pe teritoriul sau în serviciul unei administraţii intermediare care nu asigură serviciul de trimiteri cu valoare declarată, administraţia de origine suportă paguba neacoperită de către administraţia intermediară.
    6. Drepturile vamale şi altele, a căror anulare nu a putut fi obţinută, cad în sarcina administraţiilor responsabile de pierdere, spoliere sau avariere.
    7. Administraţia care a efectuat plata despăgubirii este înlocuită, până la concurenţa sumei acestei despăgubiri, în drepturi, de către persoana care a primit-o, pentru orice eventual recurs fie împotriva destinatarului, fie împotriva expeditorului, fie împotriva unor terţi.
    1. Sub rezerva art. 50, depeşele închise schimbate între două administraţii sau între două birouri din aceeaşi ţară, prin intermediul uneia sau mai multor administraţii (servicii terţe), sunt supuse plăţii cheltuielilor de tranzit. Acestea constituie o retribuţie pentru prestaţiile referitoare la tranzitul teritorial sau la tranzitul maritim.
    2. Trimiterile în tranzit deschis pot fi şi ele supuse cheltuielilor de tranzit. Modalităţile de aplicare reies din regulament.
    1. Cheltuielile de tranzit sunt calculate după baremele indicate în tabelul de mai jos:
    1.1. Parcursuri teritoriale exprimate în kilometri DST


    2. Consiliul de exploatare poştală este autorizat să revizuiască şi să modifice, între două congrese, baremele menţionate la paragraful 1. Revizuirea care ar putea fi făcută datorită metodologiei care asigură o remuneraţie echitabilă administraţiilor care efectuează operaţiuni de tranzit va trebui să se sprijine pe datele economice şi financiare, fiabile şi reprezentative. Modificarea eventuală care va putea fi hotărîtă va intra în vigoare la o dată fixată de către Consiliul de exploatare poştală.
    1. Sub rezerva art. 50, fiecare administraţie, care primeşte de la o altă administraţie trimiteri din poşta de scrisori, are dreptul să primească de la administraţia expeditoare o remuneraţie pentru cheltuielile ocazionate de către curierul internaţional primit.
    2. Remuneraţia
    2.1. Remuneraţia pentru trimiterile poştei de scrisori, cu excepţia sacilor M, este de 3,427 DST per kilogram.
    2.2. Pentru sacii M. taxa de aplicat este de 0,653 DST per kilogram.
    2.2.1. Sacii M mai uşori de 5 kg sunt consideraţi ca avînd o greutate de 5 kg, pentru remunerarea cheltuielilor terminale.
    3. Mecanismul de revizuire
    3.1. Cînd, într-o relaţie dată, o administraţie expeditoare sau destinatară a unui flux de curier de peste 150 tone per an (saci M excluşi) constată că numărul mediu al trimiterilor conţinute într-un kilogram de curier expediat sau primit se îndepărtează de media mondială de 17,26 trimiteri, ea poate obţine revizuirea taxei dacă, prin raportare la această medie:
    3.1.1. numărul de trimiteri este mai mare de 21, sau
    3.1.2. numărul de trimiteri este mai mic de 14.
    3.1.3. În cazul prevăzut la pct. 3.1.2., revizuirea nu este aplicabilă, dacă fluxul respectiv este destinat unei ţări în curs de dezvoltare care figurează în lista reţinută în acest scop de către congres.
    3.1.4. Cînd o administraţie solicită aplicarea revizuirii prevăzute la pct. 3.1., administraţia corespondentă poate să facă acelaşi lucru, dacă fluxul în celălalt sens este mai mic de 150 tone per an.
    3.1.4.1. Dispoziţiile prevăzute la pct. 3.1.4. nu se aplică ţărilor în curs de dezvoltare care figurează în lista reţinută în acest scop de către congres.
    3.2. Revizuirea este efectuată conform condiţiilor precizate în regulament.
    4. Curierul în număr
    4.1. Pentru curierul în număr, administraţia de destinaţie poate să ceară o remuneraţie specifică, conform uneia dintre formulele următoare:
    4.1.1. aplicarea de taxe medii mondiale de 0,14 DST per trimitere şi de 1 DST per kilogram;
    4.1.2. aplicarea de taxe per trimitere şi per kilogram, care să reflecte costurile prelucrării în ţara de destinaţie. Aceste costuri trebuie să fie în concordanţă cu tarifele interne, conform condiţiilor precizate în regulament.
    4.2. Sub rezerva condiţiilor menţionate la pct. 3.1.3., cînd o administraţie de destinaţie solicită remuneraţie specifică pentru curierul în număr, administraţia expeditoare este abilitată să solicite ca restul fluxului să fie supus revizuirii prevăzute la pct. 3.1.
    5. Consiliul de exploatare poştală este autorizat să modifice, în intervalul dintre două congrese, remuneraţiile menţionate la paragraful 2 şi la pct. 4.1.1. Revizuirea care ar putea fi făcută va trebui să se bazeze pe date economice şi financiare, fiabile şi reprezentative. Modificarea eventuală, care ar putea fi decisă, va intra în vigoare la o dată fixată de către Consiliul de exploatare poştală. Acesta din urmă este, de asemenea, autorizat să definească modalităţile de punere în aplicare a sistemului de remuneraţie prevăzut la pct. 4.1.2.
    6. Orice administraţie poate renunţa, total sau parţial, la remuneraţia prevăzută la paragraful 1.
    7. Administraţiile interesate pot, prin acord bilateral sau multilateral, să aplice alte sisteme de remuneraţie pentru reglarea conturilor referitoare la cheltuieli terminale.
    Sunt scutite de cheltuieli de tranzit teritorial sau maritim şi de cheltuieli terminale trimiterile din poşta de scrisori referitoare la serviciul poştal, menţionate la art. 7 pct. 2.2., trimiterile poştale nedistribuite, returate la origine în depeşe închise, precum şi sacii poştali goi.
    1. Cheltuieli de tranzit
    1.1. Decontul cheltuielilor de tranzit al curierului de suprafaţă este stabilit anual de către administraţia de tranzit pentru fiecare administraţie de origine. El se bazează pe greutatea depeşelor primite în tranzit, expediate în timpul anului, luat în considerare. Baremele fixate în art. 48 sunt aplicabile.
    1.2. Cheltuielile de tranzit sunt în sarcina administraţiei de origine a depeşelor. Ele sunt plătibile, sub rezerva excepţiei prevăzute la pct. 1.4., administraţiilor ţărilor traversate sau ale căror servicii participă la transportul teritorial sau maritim al depeşelor.
    1.3. Cînd administraţia ţării traversate nu participă la transportul teritorial sau maritim al depeşelor, cheltuielile de tranzit corespunzătoare revin administraţiei de destinaţie, dacă aceasta suportă costurile aferente acestui tranzit.
    1.4. Cheltuielile de transport maritim al depeşelor în tranzit pot fi reglate direct între administraţiile poştale de origine a depeşelor şi companiile de navigaţie maritime sau agenţiilor lor. Administraţia poştală a postului de îmbarcare trebuie să îşi dea acordul prealabil.
    1.5. Administraţia debitoare este scutită de plata cheltuielilor de tranzit atunci cînd soldul anual nu depăşeşte 163,35 DST.
    2. Cheltuieli terminale
    2.1. Pentru trimiterile poştei de scrisori, cu excepţia sacilor M, decontul cheltuielilor terminale este întocmit anual, de către administraţia creditoare, după greutatea reală a depeşelor primite în timpul anului considerat. Taxele fixate în art. 49 sunt aplicabile.
    2.2. Pentru sacii M, decontul cheltuielilor terminale este întocmit anual de către administraţia creditoare după greutatea supusă cheltuielilor terminale, conform condiţiilor fixate la art. 49.
    2.3. Pentru a determina greutatea anuală, administraţiile de origine a depeşelor trebuie să indice în permanenţă pentru fiecare depeşă:
    - greutatea curierului (sacii M excluşi);
    - greutatea sacilor M care cîntăresc peste 5 kg;
    - numărul sacilor M până la 5 kg.
    2.4. Cînd se consideră necesar a se determina numărul şi greutatea trimiterilor în număr, sunt aplicate modalităţile indicate în regulament pentru această categorie de curier.
    2.5. Administraţiile interesate pot să convină decontarea cheltuielilor terminale în relaţiile lor reciproce, prin metode statistice diferite. Ele pot, de asemenea, să convină o periodicitate, alta decît cele prevăzute în regulament pentru perioada statistică.
    2.6. Administraţia debitoare este scutită de plata cheltuielilor terminale atunci cînd soldul anual nu depăşeşte 326,70 DST.
    3. Orice administraţie este autorizată să supună aprecierii unei comisii de arbitri rezultatele anuale, care după părerea ei, diferă prea mult faţă de realitate. Acest arbitraj este constituit aşa cum este el prevăzut în art. 128 din regulamentul general. Arbitrii au dreptul să fixeze valoarea cheltuielilor de tranzit sau terminale de plătit.
    1. Cheltuielile de transport pentru orice parcurs aerian sunt:
    1.1. atunci cînd este vorba de depeşe închise, în sarcina administraţiei ţării de origine;
    1.2. atunci cînd este vorba de trimiteri prioritare şi de trimiteri-avion în tranzit deschis, inclusiv cele care sunt greşit îndrumate, în sarcina administraţiei care predă trimiterile unei alte administraţii.
    2. Aceleaşi reguli sunt aplicabile depeşelor-avion, trimiterilor prioritare şi trimiterilor-avion în tranzit deschis, scutite de cheltuieli de tranzit.
    3. Fiecare administraţie de destinaţie care asigură transportul aerian al curierului internaţional în interiorul ţării sale are dreptul la rambursarea costurilor suplimentare ocazionate de acest transport, cu condiţia ca distanţa medie ponderată a parcursurilor efectuate să depăşească 300 km. În afara unui acord prealabil privind gratuitatea, cheltuielile trebuie să fie uniforme pentru toate depeşele prioritare şi depeşele-avion provenind din străinătate, fie că acest curier este reîndrumat sau nu pe cale aeriană.
    4. Totuşi, cînd compensarea cheltuielilor percepute de către administraţia de destinaţie este bazată, în special, pe costurile sau pe tarifele interne nu se efectuează nici o rambursare suplimentară pentru cheltuielile de transport aerian intern.
    5. Administraţia de destinaţie exclude, în vederea calculării distanţei medii ponderate, greutatea tuturor depeşelor pentru care calculul compensaţiei cheltuielilor terminale este, în special, bazat pe costurile sau tarifele interne ale administraţiei de destinaţie.
    6. În afara unei înţelegeri speciale între administraţiile interesate, prevederile art. 48 se aplică depeşelor-avion pentru eventualele parcursuri teritoriale sau maritime. Totuşi, nu determină nici o plată de cheltuieli de tranzit:
    6.1. transbordarea depeşelor-avion între două aeroporturi care deservesc acelaşi oraş;
    6.2. transportul acestor depeşe între un aeroport care deserveşte un oraş şi un antrepozit situat în acelaşi oraş şi returarea acestor depeşe în vederea reîndrumării lor.
    1. Taxa de bază de aplicat în reglarea conturilor între administraţii, pentru transporturi aeriene, este stabilită de către Consiliul de exploatare poştală. Ea este calculată de către Biroul internaţional, conform formulei specificate în regulament.
    2. Calculul cheltuielilor de transport aerian al depeşelor închise, al trimiterilor prioritare şi al trimiterilor-avion în tranzit deschis, precum şi metodele de decontare aferente sunt prevăzute de regulament.
    1. Administraţiile poştale pot conveni să stabilească legături telematice între ele şi cu alţi parteneri.
    2. Administraţiile poştale respective sunt libere să aleagă furnizorii şi suporturile tehnice (material şi aplicaţii informatice), care să servească la realizarea schimburilor de date.
    3. De acord cu furnizorul de servicii de reţea, administraţiile poştale convin, bilateral, modul de plată a acestor servicii.
    4. Administraţiile poştale nu sunt nici financiar, nici juridic responsabile, dacă o altă administraţie nu îşi achită plăţile datorate pentru serviciile legate de executarea schimburilor telematice.
    Reglările, între administraţiile poştale, a conturilor internaţionale care provin din traficul poştal pot fi considerate ca tranzacţii curente şi pot fi efectuate conform obligaţiilor internaţionale uzuale între ţările membre interesate, atunci cînd există acorduri în această privinţă. În absenţa unor acorduri de acest gen, aceste reglări de conturi sunt efectuate conform dispoziţiilor din regulament.
    Biroului internaţional, păstrarea documentelor
    Dispoziţiile referitoare la furnizarea de informaţii privind executarea serviciului poştal, la publicaţiile Biroului internaţional, la păstrarea documentelor şi a formularelor de utilizat sunt prevăzute în regulament.
    1. Serviciul EMS constituie cel mai rapid dintre serviciile poştale prin mijloace fizice. El constă în colectarea, transmiterea şi distribuirea în termene foarte scurte a corespondenţei, documentelor şi a mărfurilor.
    2. Serviciul EMS este reglementat pe baza acordurilor bilaterale. Aspectele care nu sunt în mod expres reglementate prin acorduri sunt supuse dispoziţiilor corespunzătoare din actele Uniunii.
    3. Acest serviciu este, în măsura posibilului, identificat printr-un logotip de tipul modelului de mai jos, compus din următoarele elemente:
    – o aripă portocalie;
    – literele EMS în albastru;
    – trei benzi orizontale, portocalii.
    Logotipul poate fi completat cu numele serviciului naţional.
    4. Tarifele corespunzătoare serviciului sunt fixate de către administraţia de origine, ţinîndu-se seama de costurile şi de exigenţele pieţei.

    1. Guvernele ţărilor membre se angajează să ia sau să propună puterii legislative din ţara lor măsurile necesare:
    1.1. pentru a pedepsi contrafacerea timbrelor poştale, chiar retrase din circulaţie, şi a cupoanelor-răspuns internaţionale;
    1.2. pentru a pedepsi utilizarea sau punerea în circulaţie:
    1.2.1. a timbrelor poştale contrafăcute (chiar retrase din circulaţie) sau care au servit deja, precum şi a amprentelor contrafăcute sau care au servit deja la francare sau a preselor de imprimat;
    1.2.2. a cupoanelor-răspuns internaţionale contrafăcute;
    1.3. pentru a interzice şi a reprima orice operaţiuni frauduloase de fabricare şi punere în circulaţie de vignete şi timbre uzuale în serviciul poştal, contrafăcute sau imitate în aşa fel încît ar putea fi confundate cu vignetele şi timbrele emise de către administraţia poştală a uneia dintre ţările membre;
    1.4. pentru a împiedica şi, eventual, a pedepsi introducerea de stupefiante şi substanţe psihotrope şi, de asemenea, de materii explozive, inflamabile sau alte materii periculoase în trimiterile poştale, în favoarea cărora această introducere nu ar fi în mod expres autorizată de către convenţie şi aranjamente.
    1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse congresului şi referitoare la prezenta convenţie şi la regulamentul ei de aplicare trebuie să fie aprobate de către majoritatea ţărilor membre care sunt prezente şi votează. Cel puţin jumătate din numărul ţărilor membre reprezentate în congres trebuie să fie prezentă în momentul votului.
    2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la regulament, care au fost transmise de către congres Consiliului de exploatare poştală pentru decizie sau care sunt introduse între două congrese, trebuie să fie aprobate de către majoritatea membrilor Consiliului de exploatare poştală.
    3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între două congrese şi referitoare la prezenta convenţie trebuie să reunească:
    3.1. două treimi din sufragii, cel puţin jumătate din numărul ţărilor membre ale Uniunii, care au răspuns la consultaţie, dacă este vorba de modificări ale art. 1-7 (prima parte), 8-11, 13, 16-18, 20, 24-26, 34-38 (partea a doua), art. 43.2, 44-51, 55 (partea a treia) şi art. 58-60 (partea a cincea) ale convenţiei şi tuturor articolelor din protocolul său final;
    3.2. majoritatea sufragiilor, cel puţin jumătate din numărul ţărilor membre ale Uniunii, care au răspuns la consultaţie, dacă este vorba de modificări de fond aduse dispoziţiilor, altele decît cele menţionate la pct. 3.1.;
    3.3. majoritatea sufragiilor, dacă este vorba de:
    3.3.1. modificări de ordin redacţional aduse dispoziţiilor convenţiei, altele decît cele menţionate la pct. 3.1.;
    3.3.2. interpretarea dispoziţiilor convenţiei şi ale protocolului său final.
    4. Contrar dispoziţiilor prevăzute la pct. 3.1., orice ţară membră, a cărei legislaţie naţională este încă incompatibilă cu modificarea propusă, are posibilitatea să facă o declaraţie scrisă directorului general al Biroului internaţional, indicînd că nu este posibil ca ea să accepte această modificare, în 48 de zile începînd din ziua notificării modificării.
    Prezenta convenţie va fi pusă în aplicare la 1 ianuarie 1996 şi va rămîne în vigoare până la punerea în aplicare a actelor următorului congres.
    Drept pentru care, plenipotenţiarii guvernelor ţărilor membre au semnat prezenta convenţie într-un exemplar, care este depus pe lîngă directorul general al Biroului internaţional. O copie de pe aceasta va fi predată fiecărei părţi de către guvernul ţării gazdă a congresului.
    Întocmită la Seul la 14 septembrie 1994.

    În momentul semnării Convenţiei poştale universale, încheiată astăzi, subsemnaţii plenipotenţiari au convenit cele ce urmează:
    1. Articolul 2 nu se aplică pentru Antigua şi Barbuda, Australia, Bahrain, Barbados, Belize, Botswana, Brunei, Darussalam, Canada, Republica Dominicană, Egipt, Fiji, Gambia, Ghana, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, teritoriile de peste mare, dependente de Marea Britanie, Grenada, Guyana, Irlanda, Jamaica, Kenya, Kiribati, Kuwait, Lesotho, Malaósia, Malavi, Mauritius, Nauru, Nigeria, Noua Zelandă, Uganda, Papua-Noua Guinee, Sfîntul Cristofor şi Nevis, Sfînta Lucia, Sfîntul Vincenţiu şi Grenadine, Solomon, Samoa Occidentală, Seóchelles, Sierra Leone, Singapore, Swaziland, Tanzania, Trinindad-Tobago, Tuvalu, Vanuatu, Yemen, Zambia şi Zimbabwe.
    2. Art. 2 nu se aplică nici Danemarcei, a cărei legislaţie nu permite retragerea sau modificarea adresei trimiterilor din poşta de scrisori la cererea expeditorului, începînd din momentul în care destinatarul a fost informat de sosirea unei trimiteri pe adresa sa.
Prin derogare de la art. 6 paragraful 4, Administraţia Canadei este autorizată să perceapă taxe poştale, altele decît cele prevăzute în convenţie şi în aranjamente, atunci cînd taxele respective sunt admisibile conform legislaţiei ţării sale.
    1. Prin derogare de la art. 7 paragraful 4, administraţiile poştale din Sfîntul Vincenţiu şi Grenadine şi Turcia, care nu acordă în regimul lor intern scutire de francare a cecogramelor, au posibilitatea să perceapă taxele de francare şi taxele pentru serviciile speciale, care nu pot totuşi să fie superioare celor din serviciul lor intern.
    2. Prin derogare de la art. 7 paragraful 4, administraţiile din Germania, Statele Unite ale Americii, Canada, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Japonia au posibilitatea să perceapă taxele pentru serviciile speciale, care sunt aplicate cecogramelor în serviciul intern.
    Obligaţia de a participa la schimbul de pachete mici care depăşesc greutatea de 500 g nu se aplică administraţiilor din Myanmar şi Papua-Noua Guinee, care sunt în imposibilitatea de a asigura acest schimb.
    Prin derogare de la art. 8 paragraful 3.2. administraţiile poştale din Canada şi Irlanda sunt autorizate să limiteze la 2 kilograme greutatea maximă a imprimatelor la sosire şi la expediere.
    Administraţiile poştale din Statele Unite ale Americii şi Canada sunt autorizate să nu accepte saci M recomandaţi şi să nu asigure serviciul rezervat trimiterilor recomandate pentru sacii M provenind de la alte ţări.
    1. Administraţiile poştale din Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Greciei îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă, în raport cu costul lucrărilor ocazionate, de la orice administraţie poştală care, în virtutea art. 25 paragraful 4 îi returează obiecte care nu au fost, la origine, expediate ca trimiteri poştale de către serviciile lor.
    2. Prin derogare de la art. 25 paragraful 4 Administraţia poştală din Canada îşi rezervă dreptul de a percepe de la administraţia de origine o remuneraţie care să îi permită să recupereze minimum de costuri ce i-au fost ocazionate prin tratarea unor asemenea trimiteri.
    3. Articolul 25 paragraful 4 autorizează administraţia de destinaţie să solicite administraţiei de prezentare o remuneraţie corespunzătoare pentru distribuirea de trimiteri din poştă de scrisori prezentate în străinătate în cantitate mare. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord îşi rezervă dreptul să limiteze această plată la suma corespunzătoare din tariful intern al ţării de destinaţie, aplicabilă trimiterilor echivalente.
    4. Articolul 25 paragraful 4 autorizează administraţia de destinaţie să solicite administraţiei de prezentare o remuneraţie corespunzătoare pentru distribuirea de trimiteri din poştă de scrisori prezentate în străinătate în cantitate mare. Următoarele ţări îşi rezervă dreptul de a limita această plată la limitele autorizate în convenţie şi regulament pentru curierul în număr: Statele Unite ale Americii, Australia, Bahamas, Barbados, Brunei Darussalam, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, teritoriile de peste mare depinzînd de Regatul Unit, Grenada, Guyana, India, Malaysia, Nepal, Noua Zeelandă, Olanda, Antilele Olandeze şi Aruba, Sfînta Lucia, Sfîntul Vincenţiu şi Grenadine, Singapore, Sri Lanka, Surinam, Thailanda.
    5. Contrar rezervelor prevăzute la pct. 4, următoarele ţări îşi rezervă dreptul de a aplica integral dispoziţiile art. 25 al convenţiei pentru curierul primit de la ţările membre ale Uniunii: Germania, Argentina, Benin, Brazilia, Burkina Faso, Camerun, Cipru, Coasta de Fildeş, Egipt, Franţa, Grecia, Guineea, Israel, Italia, Japonia, Iordania, Liban, Mali, Mauritania, Monaco, Portugalia, Senegal, Siria, Togo.
    1. În mod excepţional, administraţia poştală din Liban nu acceptă trimiteri recomandate care conţin monede sau bancnote sau orice valoare la purtător sau cecuri de călătorie, platină, aur sau argint, manufacturate sau nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase. Ea nu este obligată de către dispoziţiile art. 35 paragraful 1 într-un mod riguros în ceea ce priveşte responsabilitatea sa în caz de spoliere sau de avariere de trimiteri recomandate, la fel şi pentru trimiterile care conţin obiecte din sticlă sau fragile.
    2. În mod excepţional, administraţiile poştale din Bolivia, China, Irak, Nepal şi Vietnam nu acceptă trimiteri recomandate conţinînd monede, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur sau argint, manufacturate sau nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase.
    3. Administraţia poştală din Myanmar îşi rezervă dreptul să nu accepte trimiterile cu valoare declarată conţinînd obiectele preţioase menţionate în art. 26 paragraful 2, pentru că legislaţia sa internă se opune admiterii acestui gen de trimiteri.
    4. Administraţia poştală din Nepal nu acceptă trimiterile recomandate sau cu valoare declarată care conţin monede sau bancnote, în afara unui acord special încheiat în acest scop.
    1. Cu referire la art. 26, administraţiile poştale din următoarele ţări nu acceptă trimiteri cu valoare declarată, conţinînd obiecte pasibile de drepturi vamale: Bangladesh, Salvador.
    2. Cu referire la art. 26, administraţiile poştale ale următoarelor ţări nu acceptă scrisorile simple şi recomandate care conţin obiecte pasibile de drepturi vamale: Afganistan, Albania, Arabia Saudită, Azerbaidjan, Belarus, Cambogia, Africa Centrală, Chile, Columbia, Cuba, El Salvador, Estonia, Etiopia, Italia, Nepal, Uzbekistan, Panama, Peru, Republica Populară Democrată Coreeană, Sfînta Maria, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina, Venezuela.
    3. Cu referire la art. 26, administraţiile poştale ale următoarelor ţări nu acceptă scrisorile simple care conţin obiecte pasibile de drepturi vamale: Benin, Burkina Faso, Coasta de Fildeş, Djibouti, Mali, Mauritania, Niger, Aman, Senegal, Vietnam, Yemen.
    4. Contrar dispoziţiilor prevăzute la pct. 1-3, trimiterile de seruri, vaccinuri, precum şi trimiterile de medicamente de urgentă necesitate, care sunt greu de procurat, sunt admise în toate cazurile.
    1. Art. 29 nu se aplică administraţiilor din Antigua-Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Botswana, Brunei Darussalam, Canada, Dominica, Fiji, Gambia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, teritoriile de peste mare dependente de Regatul Unit, Grenada, Guyana, Irak, Irlanda, Jamaica, Kenia, Kiribati, Kuwait, Lesotho, Malaysia, Malawi, Myanmar, Nauru, Nigeria, Noua Zeelandă, Uganda, Papua-Noua Guinee, Republica Populară Democrată Coreeană, Sfîntul Cristofor şi Nevis, Sfînta Lucia, Sfîntul Vincenţiu şi Grenadine, Solomon, Samoa Occidentală, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Swaziland, Tanziania, Trinidad-Tobago, Tuvalu, Vanuatu şi Zambia, a căror legislaţie nu permite retragerea sau modificarea de adresă a trimiterilor poştei de scrisori la cererea expeditorului.
    2. Art. 29 se aplică Australiei în măsura în care el este compatibil cu legislaţia interioară a acestei ţări.
    1. Prin derogare de la art. 30 paragraful 4, administraţiile poştale din Arabia Saudită, Capul Verde, Gabon, teritoriile de peste mare depinzînd de Regatul Unit, Grecia, Iran, Mongolia, Myanmar, Siria, Ciad şi Zambia îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă de reclamaţie de la clienţii lor.
    2. Prin derogare de la art. 30 paragraful 4, administraţiile poştale din Argentina, Slovacia şi Cehia îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă specială atunci cînd, în urma demersurilor întreprinse ca urmare a reclamaţiei, se dovedeşte că aceasta nu este justificată.
    Administraţia poştală din Gabon îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă de prezentare la vamă de la clienţii săi.
    1. Administraţiile poştale din Bangladesh, Benin, Burkina Faso, Congo, Coasta de Fildeş, Djibouti, India, Liban, Madagascar, Mali, Mauritania, Nepal, Niger, Senegal, Togo şi Turcia sunt autorizate să nu aplice art. 34 pct. 1.1.1., în ceea ce priveşte responsabilitatea în caz de spoliere sau de avariere a trimiterilor recomandate.
    2. Prin derogare de la art. 34 pct. 1.1.1. şi la art. 35 paragraful 1, administraţiile poştale din Chile, Republica Populară Chineză şi Columbia nu răspund de pierderea şi spolierea totală sau avarierea totală a conţinutului trimiterilor recomandate.
    3. Prin derogare de la art. 34, Administraţia poştală din Arabia Saudită nu îşi asumă nici o responsabilitate în caz de pierdere sau avariere a trimiterilor conţinînd obiectele vizate în art. 26 paragraful 2.
    Administraţia poştală din Bolivia nu este obligată să respecte art. 35 paragraful 1 în ceea ce priveşte menţinerea responsabilităţii în caz de spoliere sau de avariere a trimiterilor recomandate.
    1. Administraţiile poştale din Bangladesh, Bolivia, Congo, Guineea, Mexic, Nepal şi Nigeria nu sunt obligate să respecte art. 37 paragraful 3 pentru ceea ce se referă la a da o soluţie definitivă în termen de două luni sau să aducă la cunoştinţă administraţiei de origine sau de destinaţie, după caz, că o trimitere a fost reţinută, confiscată sau distrusă de către autoritatea competentă datorită conţinutului ei sau a fost reţinută în virtutea legislaţiei lor interne.
    2. Administraţiie poştale din Djibouti, Guineea, Liban, Madagascar şi Mauritania nu sunt obligate să respecte art. 37 paragraful 3 în ceea ce priveşte a da o soluţie definitivă la o reclamaţie în termen de două luni. Ele nu acceptă, în plus, ca să fie despăgubit cel în drept, în contul lor, de către o altă administraţie la expirarea termenului sus-menţionat.
    1. Administraţia poştală din Grecia îşi rezervă dreptul să majoreze, pe de-o parte, cu 30% cheltuielile de tranzit teritorial şi, pe de altă parte, cu 50% cheltuielile de tranzit maritim prevăzute în art. 48 paragraful 1.
    2. Administraţia poştală din Federaţia Rusă este autorizată să perceapă un supliment de 0,65 DST faţă de cheltuielile de tranzit menţionate în art. 48 pct. 1.1. pentru fiecare kilogram de trimiteri din poşta de scrisori, transportat în tranzit prin Transsiberian.
    3. Administraţiile poştale din Egipt şi Sudan sunt autorizate să perceapă un supliment de 0,16 DST faţă de cheltuielile de tranzit menţionate în art. 48 paragraful 1 pentru fiecare sac din poşta de scrisori în tranzit prin lacul Nasser, între Shallal (Egipt) şi Wadi Halfa (Sudan).
    4. Administraţia poştală din Panama este autorizată să perceapă un supliment de taxă de 0,98 DST faţă de cheltuielile de tranzit menţionate în art. 48 paragraful 1 pentru fiecare sac din poşta de scrisori în tranzit prin istmul Panama, între porturile Balboa în Oceanul Pacific şi Cristobal în Oceanul Atlantic.
    5. În mod excepţional, administraţia poştală din Panama este autorizată să perceapă o taxă de 0,65 DST per sac pentru toate depeşele antredepozitate sau transbordate în portul Balboa sau Cristobal, cu condiţia ca această administraţie să nu primească nici o remuneraţie ca tranzit teritorial sau maritim pentru aceste depeşe.
    6. Prin derogare de la art. 48 paragraful 1, Administraţia poştală din Afganistan este autorizată în mod provizoriu, datorită dificultăţilor speciale pe care le întîmpină în materie de mijloace de transport şi comunicare, să efectueze tranzitul depeşelor închise şi al corespondenţei în tranzit deschis prin ţara sa, în condiţii special convenite între ea şi administraţiile poştale interesate.
    7. Prin derogare de la art. 48 paragraful 1, serviciile de auto Siria-Irak sunt considerate ca servicii extraordinare care dau naştere la perceperea de cheltuieli de tranzit speciale.
    1. Prin derogare de la art. 52 paragraful 3, administraţiile poştale din Arabia Saudită, Bahamas, Capul Verde, Congo, Cuba, Republica Dominicană, Salvador, Ecuador, Gabon, Grecia, Guatemala, Guyana, Honduras, Mongolia, Papua-Noua Guinee, Solomon şi Vanuatu îşi rezervă dreptul de a percepe plăţi pentru îndrumarea depeşelor internaţionale în interiorul ţării pe cale aeriană.
    2. Prin derogare de la art. 52 paragraful 3, Administraţia poştală din Myanmar îşi rezervă dreptul de a percepe plăţi pentru îndrumarea depeşelor internaţionale în interiorul ţării, fie că ele sunt reîndrumate sau nu cu avionul.
    3. Prin derogare de la art. 52 paragrafele 4 şi 5, administraţiile poştale din Statele Unite ale Americii, Canada, Iran şi Turcia sunt autorizate să îşi acopere, sub forma unor taxe unitare, de la administraţiile poştale în cauză, cheltuielile lor de transport aerian interior, ocazionate de curierul sosit, provenind de la orice administraţie pentru care ele aplică compensarea pentru cheltuielile terminale fondate pe costurile sau tarifele interne.
    Drept pentru care plenipotenţiarii de mai jos au redactat prezentul protocol, care va avea aceeaşi forţă şi aceeaşi valoare ca şi cum dispoziţiile sale ar fi fost incluse în însuşi textul convenţiei, şi l-au semnat într-un exemplar care este depus pe lîngă directorul general al Biroului internaţional. O copie de pe acesta va fi predată fiecărei părţi de către guvernul ţării gazdă a congresului.
    Întocmit la Seul la 14 septembrie 1994.


    The undersigned, plenipotentiaries of the Governments of the member countries of the Union, having regard to article 22, paragraph 3, of the Constitution of the Universal Postal Union concluded at Vienna on 10 July 1964, have by common consent and subject to article 25, paragraph 4, of the Constitution drawn up in this Convention the rules applicable in common throughout the international postal service and the provisions concerning the letter-post services.
    1. The principle of the freedom of transit is set forth in article 1 of the Constitution. It shall carry with it the obligation for each postal administration to forward always by the quickest routes and the most secure means which it uses for its own items, closed mails and ŕ découvert letter-post items which are passed to it by another administration.
    2. Member countries which do not participate in the exchange of letters containing perishable biological substances or radioactive substances shall have the option of not admitting these items in transit ŕ découvert through their territory. The same shall apply to letter-post items, other than letters, postcards and literature for the blind which do not satisfy the legal requirements governing the conditions of their publication or circulation in the country crossed.
    3. Freedom of transit for postal parcels to be forwarded by land and sea routes shall be limited to the territory of the countries taking part in this service.
    4. Freedom of transit for air parcels shall be guaranteed throughout the territory of the Union. However, member countries which are not parties to the Postal Parcels Agreement shall not be required to forward air parcels by surface.
    5. If a member country fails to observe the provisions regarding freedom of transit, other member countries may discontinue their postal service with that country.
    A postal item shall remain the property of the sender until it is delivered to the rightful owner, except when the item has been seized in pursuance of the legislation of the country of destination.
    Administrations may by mutual consent create a new service not expressly provided for in the Acts of the Union. Charges for a new service shall be laid down by each administration concerned, having regard to the expenses of operating the service.
    The monetary unit laid down in article 7 of the Constitution and used in the Convention and the Agreements as well as in their Detailed regulations shall be the Special Drawing Right (SDR).
    1. Only postal administrations shall issue postage stamps attesting payment of postage according to the Acts of the Union. Postal prepayment impressions, franking machine impressions and impressions made by a printing press or other printing or stamping process in accordance with the provisions of the Detailed Regulations may be used only with the authorization of the postal administration.
    2. The subjects and designs of postage stamps shall be in keeping with the spirit of the Preamble to the UPU Constitution and of decisions taken by the Union’s bodies.
    1. The charges for the various international postal services shall be laid down in the Convention and the Agreements. The charges shall in principle be related to the costs of providing these services.
    2. The charges collected, including those laid down for guideline purposes in the Acts, shall be at least equal to those collected on internal service items presenting the same characteristics (category, quantity, handling time, etc).
    3. Postal administrations shall be authorized to exceed any charges appearing in the Convention and the Agreements, including those laid down for guideline purposes:
    3.1. if the charges they collect for the same services in their internal service are higher than the ones laid down;
    3.2. if this is necessary to cover the costs of operating their services or on any other reasonable grounds.
    4. No postal charge of any kind may be collected from customers other than those provided for in the Convention and Agreements.
    5. Except where otherwise provided by the Convention and the Agree-ments, each postal administration shall retain the charges which it has collected.
1. Principle
1.1. Cases of exemption from postal charges shall be expressly laid down by the Convention and the Agreements.
2. Postal service
2.1. Letter-post items relating to the postal service sent by postal adminis-trations or their offices shall be exempt from all postal charges.
2.2. Letter-post items relating to the postal service shall be exempt from all postal charges, with the exception of air surcharges, if they are:
2.2.1. exchanged between bodies of the Universal Postal Union and bodies of the Restricted Unions;
2.2.2. exchanged between bodies of those Unions;
2.2.3. sent by such bodies to postal administrations or their offices.
3. Prisoners of war and civilian internees
3.1. Letter-post items, postal parcels and postal financial services items addressed to or sent by prisoners of war, either direct or through the offices mentioned in the Detailed Regulations, shall be exempt from all postal charges, with the exception of air surcharges. Belligerents apprehended and interned in a neutral country shall be classed with prisoners of war proper so far as the application of the foregoing provisions is concerned.
3.2. The provisions set out under 3.1 shall also apply to letter-post items, postal parcels and postal financial services items originating in other countries and addressed to or sent by civilian internees as defined by the Geneva Convention of 12 August 1949 relative to the protection of civilian persons in time of war, either direct or through the offices mentioned in the Detailed Regulations.
3.3. The offices mentioned in the Detailed Regulations shall also enjoy exemption from postal charges in respect of letter-post items, postal parcels and postal financial services items which concern the persons referred to under 3.1 and 3.2, which they send or receive, either direct or as intermediaries.
3.4. Parcels shall be admitted free of postage up to a weight of 5 kilo-grammes. The weight limit shall be increased to 10 kilogrammes in the case of parcels the contents of which cannot be split up and of parcels addressed to a camp or the prisoners’ representatives there (“hommes de confiance”) for distribution to the prisoners.
4. Literature for the blind
4.1. Literature for the blind shall be exempt from all postal charges, with the exception of air surcharges.
    1. Letter-post items shall be classified according to one of the following two systems. Every postal administration shall be free to choose the system that it applies to its outward traffic.
    2. The first system shall be based on the speed of treatment of the items. The latter shall therefore be divided into:
    2.1. priority items, ie items conveyed by the quickest route (air or surface) with priority; weight limits: 2 kilogrammes in general, 5 kilogrammes for items containing books and pamphlets (optional service), 7 kilo-grammes for literature for the blind;
    2.2. non-priority items, ie items for which the sender has chosen a lower rate, implying a longer delivery time; weight limits: same as those in 2.1.
    3. The second system shall be based on the contents of the items. The latter shall therefore be divided into:
    3.1. letters and postcards, together called “LC”; weight limit: 2 kilogrammes;
    3.2. printed papers, literature for the blind and small packets together called “AO”; weight limits: 2 kilogrammes for small packets, 5 kilo-grammes for printed papers, 7 kilogrammes for literature for the blind.
    4. In the classification system based on contents:
    4.1. letter-post items conveyed by air with priority shall be called “airmail items”;
    4.2. surface items conveyed by air with reduced priority shall be called “S.A.L. items”.
    5. Every administration may admit priority items and airmail items consisting of a sheet of paper suitably folded and gummed on all sides. Such items shall be called “aerogrammes”.
    6. Mail consisting of letter-post items posted in bulk by the same sender and received in the same dispatch or in separate dispatches, in accordance with the conditions specified in the Detailed Regulations, shall be called “bulk mail”.
    7. Special bags containing newspapers, periodicals, books and other printed papers for the same addressee at the same address shall, in both systems, be called “M bags”; weight limit: 30 kilogrammes.
    8. The limits of size and the conditions of admission, as well as particulars regarding the limits of weight, are laid down in the Detailed Regulations.

    1. The administration of origin shall fix the postage charges for the conveyance of letter-post items throughout the entire extent of the Union. The postage charges shall cover delivery of the items to the place of address provided that this delivery service is operated in the country of destination for the items in question. The conditions of application are laid down in the Detailed Regulations.
    2. Guideline postage charges are given in the table below:

    3. The Postal Operations Council shall be authorized to revise and to amend, subject to Council of Administration approval, the guideline charges given under 2 between two Congresses. The revised charges shall be based on the median value of the charges fixed by the members of the Union for international items from their countries.
    4. The administration of origin may allow, for letter-post items containing:
    4.1. newspapers and periodicals published in its country, a reduction of not more than 50 percent of the tariff applicable to the category of items used;
    4.2. books and pamphlets, music scores and maps, provided they contain no publicity matter or advertisement other than that appearing on the cover or the fly leaves, the same reduction as that provided for under 4.1.
    5. The charge applicable to M bags shall be calculated by weight steps of 1 kilogramme up to the total weight of each bag. The administration of origin may allow a reduction for such bags of up to 20 percent of the charge payable for the category of item used. This reduction may be independent of the reduction provided for under 4.
    6. The administration of origin may apply to non-standardized items charges different from those applicable to standardized items. Standardized items are defined in the Detailed Regulations.
    7. In the system based on contents, the combining in one item of articles on which different charges are payable shall be authorized on condition that the total weight does not exceed the maximum weight of the category whose weight limit is the highest. The charge applicable on such an item shall, at the option of the originating administration, be that of the category with the highest rate or the sum of the separate charges applicable to each article in the item. Such items shall bear the endorsement “Envois mixtes” (“Combi-nation mailing”).
    1. The charges applicable to priority items, which shall always be conveyed by the quickest route (air or surface), shall include any additional costs of fast transmission.
    2. Administrations that apply the system based on contents shall be authorized:
    2.1. to collect air surcharges for airmail items;
    the surcharges shall be related to the air conveyance dues and shall be uniform for at least the whole of the territory of each country of destination whatever the route used; in calculating the air surcharge for an airmail item, admin-istrations shall be authorized to take into account the weight of any forms used by the public which may be attached to the item;
    2.2. to collect for S.A.L. items surcharges lower than those which they collect for airmail items;
    2.3. to fix combined charges for the prepayment of airmail items and S.A.L. items, taking into account the cost of the postal services rendered by them and the cost of the air conveyance.
    3. The reductions in charges pursuant to articles 9.4 and 9.5 shall also apply to items conveyed by air, but no reduction shall be granted on the portion of the charge intended to cover the costs of such conveyance.
    1. Above the minimum level of charges laid down in article 6.2, postal administrations may allow reduced charges based on their internal legislation for letter-post items posted in their country. They may, for instance, give preferential rates to major users of the Post.
    1. No delivery charge may be collected from the addressee in respect of small packets weighing less than 500 grammes.
    2. Where domestic small packet items weighing over 500 grammes are subject to a delivery charge, the same charge may be collected in respect of incoming international small packets.
    3. Administrations shall be authorized to collect in the cases mentioned below the same charges as in the domestic service:
    3.1. charge on items posted after the latest time for posting, collected from the sender;
    3.2. charge on items posted outside normal counter opening hours, collected from the sender;
    3.3. charge for collection at the sender’s address, collected from the sender;
    3.4. charge, for withdrawal outside normal counter opening hours, collected from the addressee;
    3.5. poste restante charge collected from the addressee;
    3.6. a storage charge for any letter-post item weighing more than 500 grammes of which the addressee has not taken delivery within the period during which the item is held at his disposal free of charge. This charge shall not apply to literature for the blind;
    1. As a general rule, letter-post items shall be fully prepaid by the sender. The methods of denoting prepayment are defined in the Detailed Regulations.
    2. The administration of origin may return unpaid or underpaid letter-post items to the sender for the latter to make up the postage himself.
    3. The administration of origin may also itself undertake to prepay unpaid letter-post items or make up the postage on underpaid items and collect the missing amount from the sender. In this case, it shall be authorized to also collect a handling charge of 0.33 SDR at most. The missing prepayment shall be denoted by one of the methods defined in the Detailed Regulations.
    4. In cases in which the options described under 2 and 3 are not applied, unpaid or underpaid items shall be liable to a special charge, payable by the addressee or, in the case of returned items, by the sender. Calculation of this special charge is defined in the Detailed Regulations.
    1. Items posted on board ship at the two terminal points of the voyage or at any intermediate port of call shall be prepaid by means of postage stamps and according to the rates of the country in whose waters the ship is lying.
    2. If the items are posted on board on the high seas, they may be prepaid, in the absence of special agreement between the administrations concerned, by means of the postage stamps and according to the rates of the country to which the ship appertains or is under contract. Items prepaid in this way must be handed over to the post office at the port of call as soon as possible after the arrival of the ship.
    1. Postal administrations shall be permitted to sell international reply coupons issned by the International Bureau and to limit their sale in accordance with their internal legislation.
    2. The value of the reply coupon shall se 0.74 SDR. The selling price fixed by the administrations concerned may not be less than the value.
    3. Reply coupons shall be exchangeable in any member country for one or more postage stamps representing the minimum postage prepayable on a priority item or an unregistered letter sent abroad by air. Except where precluded by the internal legislation of the country of exchange reply coupond shall also be exchangeable for postal stationery or for other postal prepayment marks or impressions.
    4. The administration of a member country may, in addition, reserve the right to require the reply coupons and the items to be prepared in exchange for those reply coupons to be presented at the same time.
    1. Letter-post items may be sent as registered items.
    2. The charge on registered items shall be paid in advance. It shall be made up of the postage charge, according to the classification system and category of item, and of a fixed registration charge of 1.31 SDR at most. For each M bag, administrations shall collect, instead of the charge per item, a bulk charge not exceeding five times the charge per item.
    3. In cases where exceptional security measures are required, adminis-trations may collect from the sender or from the addressee, in addition to the charge mentioned under 2, the special charges provided for by their internal legislation.
    4. Postal administrations prepared to cover risks of force majeure shall be authorized to collect a special charge of 0.13 SDR at most for each registered item.
    1. Letter-post items may be sent by the recorded delivery items service in relations between administrations which agree to provide this service.
    2. The charge on recorded delivery items shall be paid in advance. It shall be made up of the postage charge, according to the classification system and category of item, and of the recorded delivery charge fixed by the administration of origin. This charge shall be less than the registration charge.
    1. Priority and non-priority items and letters containing securities, valuable documents or articles shall be called “insured items” and may be exchanged with insurance of the contents for the value declared by the sender. This exchange shall be restricted to those member countries whose postal admin-istrations have declared their willingness to admit such items, whether reciprocally or in one direction only.
    2. In principle, the amount of the insured value shall be unlimited. Every administration may limit the insured value, so far as it is concerned, to an amount which may not be less than 4000 SDR. However, the limit of insured value adopted in the internal service shall be applicable if it is less than that amount.
    3. The charge on insured items shall be paid in advance. It shall be made up of the ordinary postage charge, the fixed registration charge laid down in article 16.2 and an insurance charge.
    4. Instead of the fixed registration charge, postal administrations may collect the corresponding charge of their internal service or, exceptionally, a charge of 3.27 SDR at most.
    5. The insurance charge shall be at most 0.33 SDR for each 65.34 SDR of insured value or fraction thereof, or 0.5 percent of the scale of the insured value. This charge shall apply whatever the country of destination, even in countries which undertake to cover risks of force majeure.
    6. In cases where exceptional security measures are required, adminis-trations may collect from the sender or from the addressee, in addition to the charges mentioned under 3, 4 and 5, the special charges provided for by their internal legislation.
    1. At the sender’s request, letter-post items for countries where the administration performs the service shall be delivered by special messenger as soon as possible after their arrival at the delivery office. Any administra-tion shall have the right to confine this service to priority items, to airmail items and, when this is the only means used between two administrations, to surface LC items. Express items may be dealt with in a different manner as long as the overall level of the service provided to the addressee is at least equal to that which would have been obtained through special messenger delivery.
    2. If the items arrive at the delivery office after the last routine delivery, they shall be delivered by special messenger on the same day and under the same conditions as apply internally, in those countries which provide this facility.
    3. Administrations which have various streams of letter mail shall enter express items into the fastest internal letters stream upon their arrival at the inward office of exchange and thereafter handle these items in the speediest manner possible.
    4. Express items shall be subject, in addition to the postage, to a charge which may not be less than the amount of postage prepayable on an unregistered priority/non-priority item, as the case may be, or on an unregistered single rate letter and not more than 1.63 SDR. For each M bag, administrations shall collect, instead of the charge per item, a bulk charge not exceeding five times the charge per item. This charge shall be paid in full in advance.
    5. When express delivery involves special demands, an additional charge may be collected in accordance with the provisions relating to items of the same kind in the internal service.
    6. If the regulations of the administration of destination permit, addressees may ask the delivery office for express delivery immediately on arrival of items which are intended for them. In that case the administration of destina-tion shall be authorized to collect, on delivery, the charge that applies in its internal service.
    1. The sender of a registered item, a recorded delivery item or an insured item may apply for an advice of delivery at the time of posting by paying a charge of 0.98 SDR at most. This advice of delivery shall be returned to him by the quickest route (air or surface).
    2. When the sender inquires about an advice of delivery which he has not received within a normal period, a second charge shall not be collected.
    At the sender’s request, and in the service between those administra-tions which have given their consent, registered items, recorded delivery items and insured items shall be delivered to the addressee in person. Administrations may agree to allow this option only for such items accom-panied by an advice of delivery. In all cases, the sender shall pay a charge for delivery to the addressee in person of 0.16 SDR at most.
    1. In the service between postal administrations which have notified their agreement to that effect senders may, by means of a previous declaration at the office of origin, undertake to pay the whole of the charges and fees to which the items are subject on delivery. So long as an item has not been delivered to the addressee, the sender may ask after posting that the item be delivered free of charges and fees.
    2. In the cases provided for in paragraph 1, senders shall undertake to pay the amounts which may be claimed by the office of destination. If necessary, they shall make a provisional payment.
    3. The administration of origin shall collect from the sender a charge of 0.98 SDR at most which it shall retain as payment for services rendered in the country of origin.
    4. In the case of a request made after posting, the administration of origin shall also collect an additional charge not exceeding 1.31 SDR per request. If the request is to be forwarded by telecommunications, the sender shall pay in addition the corresponding charge.
    5. The administration of destination shall be authorized to collect on each item a commission charge not exceeding 0.98 SDR. This charge shall be independent of the presentation-to-Customs charge. It shall be collected from the sender on behalf of the administration of destination.
    6. Every administration may restrict to registered items and insured items the service of delivery free of charges and fees.
    1. Administrations may agree with each other to participate in an optional international business reply service (IBRS).
    2. Administrations which operate this service shall comply with the provisions laid down in the Detailed Regulations.
    3. Two administrations may, nevertheless, agree bilaterally on another system to be applied between themselves.
    4. Administrations may establish a compensation system that takes account of the costs borne.
    1. Perishable biological substances and radioactive materials made up and packed in accordance with the respective provisions of the Detailed Regulations shall be subject to the tariff for priority items or to the tariff for letters and to registration. Their admission shall be restricted to those member countries whose postal administrations have declared their willingness to admit such items, whether reciprocally or in one direction only. Such substances shall be forwarded by the quickest route, normally by air, subject to payment of the corresponding air surcharges.
    2. Furthermore, perishable biological substances may be exchanged only between officially recognized qualified laboratories, while radioactive materials may be posted only by duly authorized senders.
    1. A member country shall not be bound to forward or deliver to the addressee letter-post items which senders residing in its territory post or cause to be posted in a foreign country with the object of profiting by the more favourable rate conditions there.
    2. The provisions set out under 1 shall be applied without distinction both to letter-post items made up in the sender’s country of residence and then carried across the frontier and to letter-post items made up in a foreign country.
    3. The administration of destination may claim from the sender and, failing this, from the administration of posting, payment of the internal rates. If neither the sender nor the administration of posting agrees to pay these rates within a time limit set by the administration of destination, the latter may either return the items to the administration of posting and shall be entitled to claim reimbursement of the redirection costs, or handle them in accordance with its own legislation.
    4. A member country shall not be bound to forward or deliver to the addressees letter-post items which senders post or cause to be posted in large quantities in a country other than the country where they reside, without receiving appropriate remuneration. The administration of destina-tion may claim from the administration of posting payment commensurate with the costs incurred and which may not exceed the higher of the following two amounts: either 80 percent of the domestic tariff for equivalent items, or 0.14 SDR per item plus 1 SDR per kilogramme. If the administration of posting does not agree to pay the amount claimed within a time limit set by the administration of destination, the administration of destination may either return the items to the administration of posting and shall be entitled to claim reimbursement of the redirection costs, or handle them in accordance with its own legislation.
    1. Items not fulfilling the conditions laid down in the Convention and its Detailed Regulations shall not be admitted.
    2. Items other than insured items may not contain coin, bank notes, currency notes or securities of any kind payable to bearer, travellers’ cheques, platinum, gold or silver, whether manufactured or not, precious stones, jewels or other valuable articles. However, if the internal legislation of the countries of origin and destination permits this, such articles may be sent in a closed envelope as registered items.
    3. Letters may not contain documents having the character of current and personal correspondence exchanged between persons other than the sender and the addressee or persons living with them. If the administration of the country of origin or destination discovers the presence of such docu-ments, it shall deal with them according to its legislation.
    4. Except as otherwise provided in the Detailed Regulations, printed papers and literature for the blind:
    4.1. shall not bear any inscription or contain any document having the character of current and personal correspondence;
    4.2. shall not contain any postage stamp or form of prepayment, whether cancelled or not, or any paper representing a monetary value.
    5. The insertion in letter-post items of the following articles shall be prohibited:
    5.1. narcotics and psychotropic substances;
    5.2. explosive, flammable or other dangerous substances; nevertheless, the perishable biological substances and radioactive substances men-tioned in article 24 shall not come within this prohibition;
    5.3. obscene or immoral articles;
    5.4. articles of which the importation and circulation are prohibited in the country of destination.
    6. The insertion of live animals in letter-post items shall be prohibited.
    6.1. However, the following shall be admitted in letter-post items other than insured items:
    6.1.1. bees, leeches and silk-worms;
    6.1.2. parasites and destroyers of noxious insects intended for the control of those insects and exchanged between officially recognized institu-tions.
    7. The treatment of items wrongly admitted is set out in the Detailed Regulations. Nevertheless, items containing articles mentioned in 5.1, 5.2 and 5.3 shall in no circumstances be forwarded to their destination, delivered to the addressees or returned to origin.
    1. If an addressee changes his address, letter-post items shall be reforwarded to him forthwith, under the conditions prescribed in the internal service.
    2. Items shall not however be redirected:
    2.1. if the sender has forbidden redirection by means of a note on the address side in a language known in the country of destination;
    2.2. if they bear in addition to the addressee’s address the expression “or occupant”.
    3. Administrations which collect a charge for requests for redirection in their internal services shall be authorized to collect this same charge in the international service.
    4. Apart from the exceptions provided for in the Detailed Regulations, no additional charge shall be collected for letter-post items redirected from country to country. However, administrations which collect a charge for redirection of items in their internal service shall be authorized to collect this same charge on the international mail redirected within their own countries.
    5. The conditions for redirection are set out in the Detailed Regulations.
    1. Items which it has not proved possible to deliver to the addressees for whatever reason shall be considered as undeliverable items.
    2. The return of undeliverable items as well as their period of retention are governed by the Detailed Regulations.
    3. Apart from the exceptions provided for in the Detailed Regulations, no additional charge shall be collected for undeliverable items returned to the country of origin. However, administrations which collect a charge for return of items in their internal service shall be authorized to collect this same charge on the international mail returned to them.
    1. The sender of a letter-post item may have it withdrawn from the post, or have its address altered or corrected, so long as the item:
    1.1. has not been delivered to the addressee;
    1.2. has not been confiscated or destroyed by the competent authorities because of infringement of article 26;
    1.3. has not been seized by virtue of the legislation of the country of destination.
    2. If its legislation permits, each administration shall be bound to accept requests for withdrawal from the post or alteration or correction of the address in respect of any letter-post item posted in the service of other administrations.
    3. The sender shall pay, for each request, a special charge of 1.31 SDR at most.
    4. The request shall be forwarded by post or by telecommunication at the sender’s expense. The forwarding conditions and the provisions relating to the use of telecommunications are set out in the Detailed Regulations.
    5. The charges prescribed under 3 and 4 shall be levied only once for each request for withdrawal from the post or alteration or correction of address involving several items posted at the same time, at the same office, by the same sender to the same addressee.
    1. Inquiries shall be entertained within a period of a year from the day after that on which the item was posted.
    2. Within this timespan, inquiries shall be accepted as soon as the problem is reported by the sender or the addressee. However, where a sender’s inquiry concerns an undelivered item and the anticipated transmis-sion time has not expired, the sender should be informed of this transmission time.
    3. Each administration shall be bound to accept inquiries relating to any item posted in the service of another administration.
    4. Inquiries shall be free of charge. However, if a request is made for transmission by telecommunications or by EMS, the additional costs shall, in principle, be borne by the person making the request. The relevant provisions are set out in the Detailed Regulations.
    1. The postal administrations of the countries of origin and destination shall be authorized to submit letter-post items to customs control, according to the legislation of those countries.
    1. Items submitted to customs control in the country of origin or of destination, as the case may be, may be subjected to a special charge of 2.61 SDR at most as a postal charge. For each M bag, the special charge may be up to 3.27 SDR at most. This charge shall only be collected for the submission to Customs and customs clearance of items which have attracted customs charges or any other similar charge.
    1. Postal administrations shall be authorized to collect from the senders or addressees of items, as the case may be, the customs duty and all other fees which may be due.
    1. General
    1.1. Except for the cases provided for in article 35, postal administrations shall be liable for:
    1.1.1. the loss of, theft from or damage to registered items and insured items;
    1.1.2. the loss of recorded delivery items.
    1.2. Postal administrations may undertake to cover risks arising from a case of force majeure.
    2. Registered items
    2.1. The sender of a registered item shall be entitled to an indemnity if his item is lost.
    2.1.1. The indemnity for the loss of a registered item shall amount to 30 SDR, including the cost of the charges paid on posting the item.
    2.1.2. The indemnity for the loss of a registered M bag amounts to 150 SDR, including the cost of the charges paid on posting the item.
    2.2. The sender of a registered item shall be entitled to an indemnity if the contents of his item are rifled or damaged. However, the packing must have been recognized as being sufficient to guarantee the contents effectively against accidental risks of theft or damage.
    2.2.1. The indemnity for a rifled or damaged registered item shall corres-pond, in principle, to the actual value of the theft or damage. It may, however, in no case exceed the amounts fixed under 2.1.1 and 2.1.2. Consequential losses or loss of profits shall not be taken into account.
    3. Recorded delivery items
    3.1. If a recorded delivery item is lost, the sender shall be entitled to refund of the charges paid.
    3.2. The sender shall also be entitled to a refund of the charges paid in the event of total theft of or total damage to the contents. However, the packing must have been recognized as being sufficient to guarantee the contents effectively against accidental risks of theft or damage.
    4. Insured items
    4.1. In the event of theft from or damage to an insured item, the sender shall be entitled to an indemnity corresponding, in principle, to the actual amount of the loss, theft or damage. Consequential losses or loss of profits shall not be taken into consideration.
    However, this indemnity may in no case exceed the amount of the insured value in SDRs.
    4.2. The indemnity shall be calculated according to the current price, converted into SDRs, of articles of value of the same kind at the place and time at which they were accepted for conveyance. Failing a current price, the indemnity shall be calculated according to the ordinary value of articles whose value is assessed on the same bases.
    4.3. When an indemnity is due for the loss of, total theft from or total damage to an insured item, the sender, or the addressee, as the case may be, shall also be entitled to repayment of the charges and fees paid. However, the insurance charge shall in no case be repaid; it shall be retained by the administration of origin.
    5. Notwithstanding the provisions set out under 2.2 and 4.1, the addressee shall be entitled to the indemnity after delivery of a rifled or damaged regis-tered item or insured item.
    6. The administration of origin shall have the option of paying senders in its country the indemnities prescribed by its internal legislation for registered items, provided that they are not lower than those laid down in 2.1. The same shall apply to the administration of destination when the indemnity is paid to the addressee. However, the amounts laid down in 2.1 shall remain applicable:
    6.1. in the event of recourse against the administration liable; or
    6.2. if the sender waives his rights in favour of the addressee or vice versa.
    1. Postal administrations shall cease to be liable for registered items, recorded delivery items and insured items which they have delivered according to the conditions laid down in their regulations for items of the same kind Liability shall, however, be maintained:
    1.1. when theft or damage is discovered either prior to or at the time of delivery of the item;
    1.2. when, internal regulations permitting, the addressee, or the sender if it is returned to origin, makes reservations on taking delivery of a rifled or damaged item;
    1.3. when, internal regulations permitting, the registered item was delivered to a private mail-box and, in the course of the inquiry, the addressee declares that he did not receive the item;
    1.4. when the addressee or, in the case of return to origin, the sender of an insured item, although having given a proper discharge, notifies the delivery administration without delay that he has found theft or damage. He shall furnish proof that such theft or damage did not occur after delivery.
    2. Postal administrations shall not be liable:
    2.1. in cases of force majeure, subject to article 34.1.2;
    2.2. when they cannot account for items owing to the destruction of offi-cial records by force majeure, provided that proof of their liability has not been otherwise produced;
    2.3. when such loss, theft or damage has been caused by the fault or negli-gence of the sender or arises from the nature of the contents;
    2.4. in the case of items whose contents fall within the prohibitions speci-fied in article 26, in so far as these items have been confiscated or destroyed by the competent authority because of their contents;
    2.5. when the items have been seized under the legislation of the country of destination, as notified by the administration of that country;
    2.6. in the case of insured items which have been fraudulently insured for a sum greater than the actual value of the contents;
    2.7. when the sender has made no inquiry within one year from the day after that on which the item was posted.
    3. Postal administrations shall accept no liability for customs declarations in whatever form these are made or for decisions taken by the Customs on examination of items submitted to customs control.
    1. The sender of a letter-post item shall be liable for any damage caused to other postal items as a result of the dispatch of articles not acceptable for conveyance or the non-observance of the conditions of acceptance.
    2. The sender shall be liable within the same limits as postal adminis-trations.
    3. The sender shall remain liable even if the office of posting accepts such an item.
    4. The sender shall not be liable if there has been fault or negligence on the part of administrations or carriers.
    1. Subject to the right of recourse against the administration which is liable, the obligation to pay the indemnity shall rest either with the adminis-tration of origin or with the administration of destination. The obligation to refund the charges for recorded delivery items shall rest with the administra-tion of origin.
    2. The sender may waive his rights to the indemnity in favour of the addressee. Conversely, the addressee may waive his rights in favour of the sender. The sender or the addressee may authorize a third party to receive the indemnity if internal legislation allows this.
    3. The administration of origin or destination, as the case may be, shall be authorized to indemnify the rightful claimant on behalf of the administra-tion which, having participated in the conveyance and having been duly informed, has allowed two months to pass without finally settling the matter, or without having reported:
    3.1. that the damage appeared to be due to a case of force majeure;
    3.2. that the item had been detained, confiscated or destroyed by the competent authority because of its contents or seized under the legislation of the country of destination.
    4. The administration of origin or destination, as the case may be, shall be authorized to indemnify the rightful claimant in cases where the inquiry form is not properly completed and has to be returned for additional information, thereby causing the time limit set in 3 to be exceeded.
    1. If, after payment of the indemnity, a registered item or an insured item or part of the contents previously considered as lost is found, the sender or the addressee, as the case may be, shall be advised that the item is being held at his disposal for a period of three months on repayment of the amount of the indemnity paid. At the same time he shall be asked to whom the item is to be delivered. In the event of refusal or failure to reply within the prescribed period, the same approach shall be made to the addressee or the sender as the case may be.
    2. If the sender and the addressee refuse to take delivery of the item, it shall become the property of the administration or, where appropriate, admin-istrations which bore the loss.
    3. In the case of subsequent discovery of an insured item the contents of which are found to be of less value than the amount of the indemnity paid, the sender shall repay the amount of this indemnity against return of the item, without prejudice to the consequences of fraudulent insurance.
    1. Administrations may agree with each other to participate in electronic mail services.
    2. Electronic mail is a postal service which uses telecommunications for transmitting within seconds messages true to the original posted by the sender in either a physical or an electronic form for delivery to the addressee in a physical or electronic form. In the case of physical delivery, the information is generally transmitted by electronic means for the longest possible part of the way and reproduced in physical form as near as possible to the addressee. Physical messages are delivered in an envelope to the addressee as a letter-post item.
    3. The tariffs applicable to electronic mail are fixed by administrations, taking costs and market requirements into account.
    The bureaufax range of services permits the transmission of texts and illustrations true to the original by facsimile.
    The range of text-based services permits the transmission of texts and illustrations produced by means of data-processing equipment (PC, mainframe computer).
    1. Administrations shall fix a service target for the handling of priority and airmail items and for the handling of surface and non-priority items addressed to or sent from their country. The target shall be no less favourable than those applied to comparable items in their domestic service.
    2. Administrations of origin shall publish service targets for priority and airmail items for abroad by reference to the targets fixed by the administra-tions of origin and destination and including the conveyance time.
    3. Postal administrations shall undertake to verify periodically that the established times are achieved either within the framework of the surveys organized by the International Bureau or by the Restricted Unions, or on the basis of bilateral agreements.
    4. It is also desirable that postal administrations should verify periodically that the established times are achieved, using other quality control systems, in particular, external quality control.
    5. Wherever possible, administrations shall implement quality measure-ment systems for international mails (both outgoing and incoming); this should, as far as possible, include measurement from posting to delivery (end to end).
    6. All member countries shall provide the International Bureau with up-to- date information about the latest acceptance times (heures limites de dépôt) against which they operate for international postal purposes.
    7. Where possible, separate information shall be provided for priority and non-priority streams of traffic.
    1. Administrations may exchange, via one or more of their number, closed mails as well as ŕ découvert items according to needs and service requirements.
    2. When the conveyance of mail in transit through a country takes place without the participation of the postal administration of that country, this administration shall be informed in advance. This form of transit shall not involve the liability of the postal administration of the transit country.
    3. Administrations may send surface mails by air, with reduced priority, subject to the agreement of the administrations which receive such mails at the airports of their country.
    4. Exchanges shall take place on the basis of the provisions of the Detailed Regulations.
    1. Closed mails may be exchanged through the intermediary of the land, sea or air services of other countries:
    1.1. between the post offices of any member country and the commanding officers of military units placed at the disposal of the United Nations;
    1.2. between the commanding officers of such military units;
    1.3. between the post offices of any member country and the commanding officers of naval or air units, warships or military aircraft of the same country stationed abroad;
    1.4. between the commanding officers of naval or air units, warships or military aircraft of the same country.
    2. Letter-post items enclosed in the mails referred to under 1 shall be confined to items addressed to or sent by members of military units or the officers and crews of the ships or aircraft to or from which the mails are forwarded. The rates and conditions of dispatch applicable to them shall be fixed, according to its regulations, by the postal administration of the country which has made the military unit available or to which the ships or aircraft belong.
    3. In the absence of special agreement, the administration of the country which has made the military unit available or to which the warships or military aircraft belong shall be liable to the administrations concerned for the transit charges for the mails, the terminal dues and the air conveyance dues.
    1. When exceptional circumstances oblige a postal administration temporarily to suspend its services wholly or in part, it shall immediately inform the administrations concerned.
    1. Until the contrary is proved, liability shall rest with the postal adminis-tration which, having received the item without comment and being furnished with all the prescribed means of inquiry, cannot prove either delivery to the addressee or, where appropriate, correct transfer to another administration.
    2. If the loss, theft or damage occurs in course of conveyance without it being possible to establish in which country’s territory or service it happened, the administrations concerned shall bear the loss equally.
    3. The liability of an administration towards other administrations shall in no case exceed the maximum insured value that it has adopted.
    4. Postal administrations not providing the insured items service shall assume, in respect of such items conveyed in closed mails, the liability laid down for registered items. This provision shall also apply when postal admin-istrations do not accept liability for insured items carried on board the ships or aircraft used by them.
    5. If the loss, theft or damage occurs in the territory or service of an intermediate administration which does not provide the insured items ser-vice, the administration of origin shall bear the loss not covered by the intermediate administration. The same rule shall apply if the amount of the damage is higher than the maximum insured value adopted by the intermediate administration.
    6. Customs duty and other fees of which it has not been possible to secure cancellation shall be borne by the administrations liable for the loss, theft or damage.
    7. An administration which has paid the indemnity shall take over the rights, up to the amount of the indemnity, of the person who has received it in any action which may be taken against the addressee, the sender or third parties.
    1. Subject to article 50, closed mails exchanged between two adminis-trations or between two offices of the same country by means of the services of one or more other administrations (third party services) shall be subject to the payment of transit charges. The latter shall constitute remuneration for the services rendered in respect of land transit and sea transit.
    2. A découvert items may also be subject to transit charges. The condi-tions for application are specified in the Detailed Regulations.     1. The transit charges shall be calculated in accordance with the scales set out in the following table:


    2. The Postal Operations Council shall be authorized to revise and amend the scales mentioned under 1 between Congresses. Any revision made, in accordance with a methodology that ensures equitable remunera-tion for administrations which conduct transit operations, must be based on reliable and representative economic and financial data. Any change decided upon shall enter into force at a date set by the Postal Operations Council.
    1. Subject to article 50, each administration which receives letter-post items from another administration shall have the right to collect from the dispatching administration a payment for the costs incurred for the inter-national mail received.
    2. Payment
    2.1. Payment for the letter-post items, excluding M bags, shall be 3.427 SDR per kilogramme.
    2.2. For M bags, the rate to be applied shall be 0.653 SDR per kilogramme.
    2.2.1. M bags weighing less than 5 kilogrammes shall be considered as weighing 5 kilogrammes for terminal dues payment purposes.
    3. Revision mechanism
    3.1. When, in a given relation, an administration dispatching or receiving a mail flow of more than 150 tonnes a year (M bags excluded) establishes that the average number of items contained in 1 kilogramme of mail dispatched or received deviates from the world average of 17.26 items, it may have the rate revised if, compared with this world average:
    3.1.1. the number of items is more than 21 or
    3.1.2. the number of items is less than 14.
    3.1.3. In the case provided for under 3.1.2 the revision shall not be applicable if the flow in question is destined for a developing country included in the list approved for this purpose by Congress.
    3.1.4. When an administration requests application of the revision provided for under 3.1, the corresponding administration may do likewise, even if the flow in the other direction is less than 150 tonnes a year.
    3.1.4.1. The provisions under 3.1.4 shall not apply to the developing countries included in the list approved for this purpose by Congress.
    3.2. The revision shall be carried out on the terms specified in the Detailed Regulations.
    4. Bulk mail
    4.1. For bulk mail, the administration of destination may request specific payment according to one of the following formulas:
    4.1.1. application of the world average rates of 0.14 SDR per item and 1 SDR per kilogramme;
    4.1.2. application of rates per item and per kilogramme reflecting the handling costs in the country of destination; these costs must be in relation with the domestic rates in accordance with the conditions specified in the Detailed Regulations.
    4.2. Subject to the provisions under 3.1.3, when an administration of destination requests specific payment for bulk mail, the dispatching administration shall be entitled to request that the remainder of the flow be subject to the revision provided for under 3.1.
    5. The Postal Operations Council shall be authorized to amend the payments mentioned under 2 and 4.1.1 between Congresses. Any revision carried out shall be based on available economic and financial data. Any amendment decided upon shall come into force at a date set by the Postal Operations Council. The latter shall also be authorized to define the ways and means of implementing the payment system mentioned under 4.1.2.
    6. Any administration may waive wholly or in part the payment provided for under 1.
    7. The administrations concerned may, by bilateral or multilateral agree-ment, apply other payment systems for the settlement of terminal dues accounts.
    1. The letter-post items relating to the postal service referred to in arti-cle 7.2.2, undelivered postal items returned to origin in closed dispatches and dispatches of empty mailbags shall be exempted from land and sea transit charges and from terminal dues.
    1. Transit charges
    1.1. Accounting for surface-mail transit charges shall be done annually by the administration of transit, for each administration of origin. It shall be based on the weight of the mails received in transit, sent during the year concerned. The scales laid down in article 48 shall be applied.
    1.2. The transit charges shall be borne by the administration of origin of the mails. They shall be payable, subject to the exception provided for under 1.4, to the administrations of the countries which are crossed or whose services take part in the land or sea conveyance of the mails.
    1.3. When the administration of the country which is crossed does not take part in the land or sea conveyance of the mails, the applicable transit charges shall be payable to the administration of destination if it bears the costs related to such transit.
    1.4. The charges for the sea conveyance of mails in transit may be settled directly between the postal administrations of origin of the mails and the shipping companies or their agents. The postal administration of the port of embarkation concerned shall give its prior agreement.
    1.5 The debtor administration shall be exempted from payment of transit charges when the annual balance does not exceed 163.35 SDR.
    2. Terminal dues
    2.1. For letter-post items, with the exception of M bags, accounting for terminal dues shall be done annually by the creditor administration, according to the actual weight of the mails received during the year concerned. The rates laid down in article 49 shall be applied.
    2.2. For M bags, accounting for terminal dues shall be done annually by the creditor administration, on the basis of the weight subject to terminal dues in accordance with the conditions laid down in article 49.
    2.3. To enable the annual weight to be determined, the administrations of origin of the mails shall permanently indicate, for each mail:
    – the weight of the mail (excluding M bags);
    – the weight of the M bags weighing more than 5 kilogrammes;
    – the number of M bags weighing less than 5 kilogrammes.
    2.4. When it is necessary to determine the number and weight of bulk items, the modalities indicated in the Detailed Regulations for this category of mail shall be applied.
    2.5. The administrations concerned may agree to account for terminal dues in their reciprocal relations by different statistical methods. They may also agree on a different periodicity from those laid down in the Detailed Regulations for the statistical period.
    2.6. The debtor administration shall be exempted from payment of terminal dues when the annual balance does not exceed 326.70 SDR.
    3. Every administration shall be authorized to submit for the consideration of a committee of arbitrators any annual results which in its opinion differ too much from reality. The arbitration shall be arranged as laid down in article 128 of the General Regulations. The arbitrators shall be empowered to fix in a fair and reasonable manner the transit charges or terminal dues to be paid.
    1. The air conveyance dues for the whole distance flown shall be borne:
    1.1. in the case of closed mails, by the administration of the country of origin of the mails;
    1.2. in the case of priority items and airmail items in transit ŕ découvert, including missent items, by the administration which forwards the items to another administration.
    2. These same regulations shall be applicable to airmails, priority items and airmail items in transit ŕ découvert exempt from transit charges.
    3. Each administration of destination which provides air conveyance of international mail within its country shall be entitled to reimbursement of the additional costs incurred for such conveyance provided that the weighted average distance of the sectors flown exceeds 300 kilometres. Unless agree-ment has been reached that no charge should be made, the dues shall be uniform for all priority mails and airmails originating abroad whether or not this mail is reforwarded by air.
    4. However, where the terminal dues levied by the administration of destination are based specifically on costs or on domestic rates, no additional reimbursement for internal air conveyance shall be made.
    5. The administration of destination shall exclude, for the purpose of calculating the weighted average distance, the weight of all mails for which the terminal dues calculation has been based specifically on costs or on the domestic rates of the administration of destination.
    6. In the absence of special agreement between the administrations concerned, article 48 shall apply to airmail correspondence for any transit by land or by sea. Nevertheless, no transit charges shall be payable for:
    6.1. the transhipment of airmails between two airports serving the same town;
    6.2 the conveyance of such mails from an airport serving a town to a depot situated in the same town and the return of the same mails for reforwarding.
    1. The basic rate applicable to the settlement of accounts between administrations in respect of air conveyance shall be approved by the Posta Operations Council. It shall be calculated by the International Bureau according to the formula specified in the Detailed Regulations.
    2. The calculation of air conveyance dues on closed mails, priority items and airmail items in transit ŕ découvert, as well as the relevant methods of accounting, are set out in the Detailed Regulations.
    1. Administrations may agree to establish telematic links amongst themselves and with other partners.
    2. The postal administrations concerned shall be free to choose the suppliers and the technical facilities (hardware and software) to support the exchange of data.
    3. In consultation with the supplier of network services, postal adminis-trations shall agree bilaterally on the method of payment for these services.
    4. Postal administrations shall not be financially or legally liable if another administration fails to make the payments owed in respect of services relating to the provision of telematic links.
    1. Settlements between postal administrations of international accounts arising from postal traffic may be regarded as current transactions and effected in accordance with the current international obligations of the mem-ber countries concerned, when there are agreements to this effect. In the absence of such agreements, accounts shall be settled in accordance with the provisions of the Detailed Regulations.
    1. The provisions relating to the provision of information concerning the execution of the postal service, International Bureau publications, retention of documents and the forms to be used are set out in the Detailed Regulations.
    1. EMS shall be the quickest postal service by physical means. It shall consist of the collection, dispatch and delivery in a very short space of time of correspondence, documents or goods.
    2. EMS shall be regulated on the basis of bilateral agreements. Aspects that are not expressly governed by the latter shall be subject to the appropriate provisions of the Acts of the Union.
    3. This service shall wherever possible be identified by a logo as shown in the specimen below and comprising the following elements:
    – an orange wing;
    – the letters EMS in blue;
    – three horizontal orange stripes.
    The logo may be supplemented by adding the name of the national service.
    4. Charges for the service shall be set by the administration of origin in consideration of costs and market requirements.
    1. The Governments of member countries shall undertake to adopt, or to propose to the legislatures of their countries, the necessary measures:
    1.1. for punishing the counterfeiting of postage stamps, even if withdrawn from circulation, and of international reply coupons;
    1.2. for punishing the use or uttering:
    1.2.1. of counterfeit postage stamps (even if withdrawn from circulation) or used postage stamps, as well as of counterfeit or used impressions of franking machines or printing presses;
    1.2.2. of counterfeit international reply coupons;
    1.3. for prohibiting and suppressing all fraudulent operations of manu-facturing and uttering adhesive stamps and stamped impressions in use in the postal service, counterfeited or imitated in such a manner that they could be mistaken for the adhesive stamps and stamped impressions issued by the postal administration of a member country;
    1.4. for preventing and, if necessary, for punishing the insertion in postal items of narcotics and psychotropic substances, as well as explosive, flammable or other dangerous substances, where their insertion has not been expressly authorized by the Convention and the Agreements.
    1. To become effective, proposals submitted to Congress relating to this Convention and its Detailed Regulations must be approved by a majority of the member countries present and voting. At least half of the member countries represented at Congress shall be present at the time of voting.
    2. To become effective, proposals relating to the Detailed Regulations which have been referred by Congress to the Postal Operations Council for a decision or which have been introduced between Congresses must be approved by a majority of the members of the Postal Operations Council.
    3. To become effective, proposals introduced between Congresses relating to this Convention must obtain:
    3.1. two thirds of the votes, at least one half of the member countries of the Union having replied to the consultation, if they involve amendments to articles 1 to 7 (part I), 8 to 11, 13, 16 to 18, 20, 24 to 26, 34 to 38 (part II), 43.2, 44 to 51, 55 (part III) and 58 to 60 (part V) of the Conven-tion or to any of the articles of its Final Protocol;
    3.2. a majority of the votes, at least one half of the member countries of the Union having replied to the consultation, if they involve amendments of substance to provisions other than those mentioned under 3.1;
    3.3. a majority of the votes if they involve:
    3.3.1. drafting amendments to the provisions of the Convention other than those mentioned under 3.1;
    3.3.2. interpretation of the provisions of the Convention and its Final Protocol.
    4. Notwithstanding the provisions under 3.1, any member country whose national legislation is as yet incompatible with the proposed amendment may, within ninety days from the date of notification of the latter, make a written declaration to the Director-General of the International Bureau stating that it is unable to accept the amendment.
    1. This Convention shall come into force on 1 January 1996 and shall remain in operation until the entry into force of the Acts of the next Congress.
In witness whereof the plenipotentiaries of the Governments of the member countries have signed this Convention in a single original which shall be deposited with the Director-General of the International Bureau. A copy thereof shall be delivered to each party by the Government of the country in which Congress is held.
    Done at Seoul, 14 September 1994.
    Final Protocol
    of the Universal Postal Convention
    At the moment of proceeding to signature of the Universal Postal Convemtion concluded this day, the undersigned plenipotentiaries have agreed the following.
    1. Article 2 shall not apply to Antigua and Barbuda, Australia, Bahrain, Barbados, Belize, Botswana, Brunei Darussalam, Canada, Dominica, Egypt, Fiji, Gambia, Ghana, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, Overseas Dependent Territories of the United Kingdom, Grenada, Guyana, Ireland, Jamaica, Kenya, Kiribati, Kuwait, Lesotho, Malawi, Malaysia, Mauritius, Nauru, New Zea-land, Nigeria, Papua New Guinea, Saint Christopher and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Solomon Islands, Swaziland, Tanzania (United Rep), Trinidad and Tobago, Tuvalu, Uganda, Vanuatu, Western Samoa, Yemen, Zambia and Zimbabwe.
    2. Nor shall article 2 apply to Denmark, whose internal legislation does not allow withdrawal from the post or alteration of the address of correspondence, t the request of the sender, from the time when the addressee has been informed of the arrival of an item addressed to him.
    Notwithstanding article 6.4, the administration of Canada shall be authorized to collect postal charges other than those provided for in the Convention and Agreements, when such charges are consistent with the legislation of its country.
    1. Notwithstanding article 7.4, the postal administrations of Saint Vincent and the Grenadines, and Turkey, which do not concede exemption from postal charges to literature for the blind in their internal service, may collect the postage and charges for special services which may not, however, exceed those in their internal service.
    2. Notwithstanding article 7.4, the administrations of Canada, Germany, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, Japan and United States of America may collect the charges for special services which are applied to literature for the blind in their internal service.
    The obligation to participate in the exchange of small packets exceeding 500 grammes in weight shall not apply to the administrations of Myanmar and Papua New Guinea which find it impossible to operate such an exchange.
    Notwithstanding article 8.3.2, the administrations of Canada and Ireland shall be authorized to limit to 2 kilogrammes the maximum weight of inward and outward printed papers.
    The postal administrations of the USA and Canada shall be authorized not to accept the recommended M bags and not to ensure the service reserved for reccomended sendings for M bags originated from other countries.
    1. The postal administrations of Greece, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland and United States of America reserve the right to impose a charge, equivalent to the cost of the work it incurs, on any administration which, under the provisions of article 25.4, sends to it items for disposal which were not originally dispatched as postal items by their services.
    2. Notwithstanding article 25.4, the postal administration of Canada reserves the right to collect from the administration of origin such amount as will ensure recovery of not less than the costs incurred by it in the handling of such items.
    3. Article 25.4 allows the administration of destination to claim, from the administration of posting, appropriate remuneration for delivering letter-post items posted abroad in large quantities. The United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland reserves the right to limit any such payment to the appropriate domestic tariff for equivalent items in the country of destination.
    4. Article 25.4 allows the administration of destination to claim, from the administration of posting, appropriate remuneration for delivering letter-post items posted abroad in large quantities. The following countries reserve the right to limit any such payment to the limits authorized in the Convention and Detailed Regulations for bulk mail: Australia, Bahamas, Barbados, Brunei Darussalam, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, Overseas Dependent Territories of the United Kingdom, Grenada, Guyana, India, Malaysia, Nepal, Netherlands, Netherlands Antilles and Aruba, New Zealand, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Singapore, Sri Lanka, Suriname, Thailand and United States of America.
    5. Notwithstanding the reservations under 4, the following countries reserve the right to apply in full the provisions of article 25 of the Convention to mail received from Union member countries: Argentina, Benin, Brazil, Burkina Faso, Cameroon, Côte d’Ivoire (Rep), Cyprus, Egypt, France, Germany, Greece, Guinea, Israel, Italy, Japan, Jordan, Lebanon, Mali, Mauritania, Monaco, Portugal, Senegal, Syrian Arab (Rep), Togo.
    1. Exceptionally, the postal administration of Lebanon shall not accept registered items containing coins, bank notes, securities of any kind payable to bearer, travellers’ cheques, platinum, gold or silver whether manufactured or not, precious stones, jewels or other valuable articles. It shall not be strictly bound by the provisions of article 35.1 with regard to its liability in cases of theft or damage, or where items containing articles made of glass or fragile articles are concerned.
    2. Exceptionally, the postal administrations of Bolivia, China (People’s Rep), Iraq, Nepal and Viet Nam shall not accept registered items containing coins, bank notes, currency notes or securities of any kind payable to bearer, travellers’ cheques, platinum, gold or silver whether manufactured or not, precious stones, jewels or other valuable articles.
    3. The postal administration of Myanmar reserves the right not to accept insured items containing the valuable articles listed in article 26.2, as this is contrary to its internal regulations.
    4. The postal administration of Nepal does not accept registered or insured items containing currency notes or coins, except by special agreement to that effect.
    1. With reference to article 26, the postal administrations of Bangladesh and El Salvador do not accept insured items containing articles subject to customs duty.
    2. With reference to article 26, the postal administrations of Afghanistan, Albania, Azerbaijan, Belarus, Cambodia, Central African Rep, Chile, Colombia, Cuba, Dem People’s Rep of Korea, El Salvador, Estonia, Ethiopia, Italy, Nepal, Panama (Rep), Peru, San Marino, Saudi Arabia, Tajikistan, Turkmenistan, Ukraine, Uzbekistan and Venezuela do not accept ordinary and registered letters containing articles subject to customs duty.
    3. With reference to article 26, the postal administrations of Benin, Burkina Faso, Cote d’Ivoire (Rep), Djibouti, Mali, Mauritania, Niger, Oman, Senegal, VietNam and Yemen do not accept ordinary letters containing articles subject to customs duty.
    4. Notwithstanding the provisions set out under 1 to 3, the sending of serums, vaccines and urgently required medicaments which are difficult to procure shall be permitted in all cases.
    1. Article 29 shall not apply to Antigua and Barbuda, Bahamas, Bahrain, Barbados, Belize, Botswana, Brunei Darussalam, Canada, Dem People’s Rep of Korea, Dominica, Fiji, Gambia, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, Overseas Dependent Territories of the United Kingdom, Grenada, Guyana, Iraq, Ireland, Jamaica, Kenya, Kiribati, Kuwait, Lesotho, Malawi, Malaysia, Myanmar, Nauru, New Zealand, Nigeria, Papua New Guinea, Saint Christopher and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Solomon Islands, Swaziland, Tanzania (United Rep), Trinidad and Tobago, Tuvalu, Uganda, Vanuatu, Western Samoa and Zambia, whose legislation does not permit withdrawal from the post or alteration of address of letter-post items at the sender’s request.
    2. Article 29 shall apply to Australia only in so far as that article is consistent with its domestic legislation.
    1. Notwithstanding article 30.4, the postal administrations of Cape Verde, Chad, Gabon, Overseas Dependent Territories of the United Kingdom, Greece, Iran (Islamic Rep), Mongolia, Myanmar, Saudi Arabia, Syrian Arab Rep and Zambia reserve the right to collect from customers charges on inquiries lodged.
    2. Notwithstanding article 30.4, the postal administrations of Argentina, Czech Rep and Slovakia reserve the right to collect a special charge when, on completion of the investigation conducted in response to the inquiry, it emerges that the latter was unjustified.
    The postal administration of Gabon reserves the right to collect a presentation-to-Customs charge from customers.
    1. The postal administrations of Bangladesh, Benin, Burkina Faso, Congo (Rep), Côte d’Ivoire (Rep), Djibouti, India, Lebanon, Madagascar, Mali, Mauritania, Nepal, Niger, Senegal, Togo and Turkey shall be authorized not to apply article 34.1.1.1 with respect to liability in cases of theft from or damage to registered items.
    2. Notwithstanding articles 34.1.1.1 and 35.1, the postal administrations of Chile, China (People’s Rep) and Colombia shall be liable only for the loss of, total theft of or total damage to the contents of registered items.
    3. Notwithstanding article 34, the postal administration of Saudi Arabia shall accept no liability in case of loss of or damage to items containing articles mentioned in article 26.2.
    The postal administration of Bolivia shall not be required to observe arti-cle 35.1 as regards maintenance of its liability in case of total theft or total damage of registered items.
    1. The postal administrations of Bangladesh, Bolivia, Guinea, Mexico, Nepal and Nigeria shall not be obliged to comply with article 37.3 in so far as concerns finally settling the matter within a period of two months or informing the adminis-tration of origin or destination, as the case may be, when a postal item has been detained, confiscated or destroyed by the competent authorities because of the contents, or has been seized by virtue of its domestic legislation.
    2. The postal administrations of Congo (Rep), Djibouti, Guinea, Lebanon and Madagascar shall not be obliged to comply with article 37.3 in so far as concerns finally settling a claim within a period of two months. Nor do they agree to the rightful claimant’s being indemnified, on their behalf, by another administration upon expiry of the above-mentioned period.
    1. The postal administration of Greece reserves the right to raise by 30 percent the land transit charges and by 50 percent the sea transit charges given in article 48.1.
    2. The postal administration of the Russian Federation shall be authorized to collect a supplement of 0.65 SDR in addition to the transit charges indicated in article 48.1.1 for each kilogramme of letter-post items conveyed in transit over the Trans-Siberian route.
    3. The postal administrations of Egypt and Sudan shall be authorized to collect a supplement of 0.16 SDR in addition to the transit charges indicated in article 48.1 for each bag of letter post in transit via Lake Nasser between Shallal, Egypt, and Wadi Halfa, Sudan.
    4. The postal administration of Panama (Rep) shall be authorized to collect a supplement of 0.98 SDR to the transit charges mentioned in article 48.1 for each bag of letter post in transit through the Isthmus of Panama between the ports of Balboa on the Pacific Ocean and Cristobal on the Atlantic Ocean.
    5. Exceptionally, the postal administration of Panama (Rep) shall be authorized to collect a charge of 0.65 SDR per bag for all mails stored or transhipped in the port of Balboa or Cristobal, provided that that administration does not receive any payment in respect of land or sea transit for those mails.
    6. Notwithstanding article 48.1, the postal administration of Afghanistan shall be authorized provisionally, because of its special difficulties as regards means of conveyance and communication, to effect the transit of closed mails and a découvert correspondence across its territory on terms specially agreed with the postal administrations concerned.
    7. Notwithstanding article 48.1, the Syria–Iraq motor services shall be considered as extraordinary services giving rise to the collection of special transit charges.
    1. Notwithstanding article 52.3, the postal administrations of Bahamas, Cape Verde, Congo (Rep), Cuba, Dominican Republic, Ecuador, El Salvador, Gabon, Greece, Guatemala, Guyana, Honduras (Rep), Mongolia, Papua New Guinea, Saudi Arabia, Solomon Islands and Vanuatu reserve the right to collect the dues for the air conveyance of international mails within their countries.
    2. Notwithstanding article 52.3, the postal administration of Myanmar reserves the right to collect the dues for the conveyance of international mails within its country whether or not these mails are reforwarded by air.
    3. Notwithstanding articles 52.4 and 52.5, the postal administrations of Canada, Iran (Islamic Rep), Turkey and United States of America shall have the right to recover from the postal administrations concerned, in the form of uniform dues, the internal air conveyance costs they incur for mail received from any administra-tion for which they apply terminal dues compensation based specifically on costs or on internal tariffs.
    IN WITNESS WHEREOF, the undermentioned Plenipotentiaries have drawn up this Protocol, which shall have the same force and the same validity as if its provisions were inserted in the text of the Convention itselff, and they have signed it in a single original which shall be deposited at the General Director. A copy thereof shall be delivered to each Party by the Government of the Country in which Congress is held.
    DONE at Seoul on September 14, 1994.