* În vigoare pentru Republica Moldova din 3 iulie 1997

    Subsemnaţii, plenipotenţiari ai guvernelor ţărilor membre ale Uniunii Poştale Universale, în baza prevederilor art. 22 paragraful 4 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale, adoptată la Viena la 10 iulie 1964, de comun acord şi sub rezerva art. 25 paragraful 4 al acestei Constituţii, au hotărît următorul aranjament:
    1. Prezentul aranjament reglementează serviciul de colete poştale între ţările contractante.
    2. În prezentul aranjament, în protocolul său final şi în regulamentul său de aplicare, abrevierea colet se aplică tuturor coletelor.
    Orice ţară, a cărei administraţie poştală nu se însărcinează cu transportul de colete şi care aderă la aranjament, are posibilitatea de a face să fie executate clauzele acestuia de către întreprinderi de transport. Ea poate, în acelaşi timp, să limiteze acest serviciu la coletele provenite sau destinate localităţilor deservite de aceste întreprinderi.
    Administraţia poştală rămîne responsabilă de executarea aranjamentului.
    1. Coletele pot fi schimbate fie direct, fie prin intermediul uneia sau mai multor ţări. Schimbul de colete a căror greutate unitară depăşeşte 10 kilograme este facultativ, cu un maximum de greutate unitară care să nu depăşească 31,5 kilograme.
    2. Coletele transportate pe cale aeriană cu prioritate poartă denumirea colete-avion.
    3. Particularităţile referitoare la limitele de greutate, limitele de dimensiuni şi condiţiile de acceptare reies din regulament.
    Greutatea coletelor se exprimă în kilograme
    1. Administraţiile stabilesc principalele taxe de perceput de la expeditor.
    2. Principalele taxe trebuie să fie în relaţie cu cotele-părţi. În general, ele nu trebuie să depăşească, pe ansamblu, cotele-părţi fixate de către administraţii în virtutea art. 34-36.
    1. Administraţiile stabilesc suprataxele aeriene de perceput pentru coletele - avion.
    2. Suprataxele trebuie să fie în relaţie cu cheltuielile de transport aerian. În general, ele nu trebuie să depăşească, pe ansamblu, cheltuielile acestui transport.
    3. Suprataxele trebuie să fie uniforme pentru întreg teritoriul unei aceleiaşi ţări de destinaţie, indiferent care ar fi îndrumarea utilizată.
    1. Administraţiile sunt autorizate să perceapă, în cazurile menţionate mai jos, aceleaşi taxe ca în regimul lor intern:
    1.1. Taxa de prezentare în afara orelor normale de deschidere a ghişeelor, percepută de la expeditor.
    1.2. Taxa de colectare de la domiciliul expeditorului, percepută de la acesta din urmă.
    1.3. Taxa de post-restant, percepută de către administraţia de destinaţie în momentul predării, pentru orice colet adresat post-restant.
    În caz de retur la expeditor sau de reexpediere, suma pentru preluare nu poate depăşi 0,49 DST.
    1.4. Taxa de magazinaj pentru orice colet care nu a fost retras în termenul prescris, fie că acest colet este adresat post-restant sau la domiciliu. Această taxă este percepută de către administraţia care efectuează predarea, în profitul administraţiilor în serviciile cărora coletul a fost păstrat în termenele admise. În caz de retur la expeditor sau reexpediere, suma pentru preluare nu poate depăşi 6,53 DST.
    2. Atunci cînd un colet este predat la domiciliul destinatarului, nu se percepe nici o taxă de la acesta din urmă. Cînd predarea la domiciliul destinatarului nu este asigurată în mod normal, trebuie să fie remis gratuit un aviz de sosire a coletului.     În acest caz, dacă predarea la domiciliul destinatarului este oferită facultativ, ca răspuns la avizul de sosire, se percepe de la destinatar o taxă de predare. Această taxă trebuie să fie aceeaşi cu aceea care este aplicată în serviciul intern.
    3. Administraţiile care acceptă să acopere riscurile ce pot decurge dintr-un caz de forţă majoră pot să perceapă, pentru coletele fără valoare declarată, o taxă pentru risc de forţă majoră de maximum 0,20 DST per colet. Pentru coletele cu valoare declarată, suma este prevăzută la art. 11.4.
    Coletele pot fi francate cu ajutorul timbrelor poştale sau prin orice procedeu autorizat de către reglementarea administraţiei de origine.
    1. Coletele de serviciu
    1.1. Sunt scutite de orice taxe poştale coletele referitoare la serviciul poştal, denumite colete de serviciu, şi schimbate între:
    1.1.1. administraţiile poştale;
    1.1.2. administraţiile poştale şi Biroul internaţional;
    1.1.3. birourile poştale ale ţărilor membre;
    1.1.4. birourile poştale şi administraţiile poştale.
    1.2. Coletele-avion, cu excepţia acelora care sunt expediate de Biroul internaţional, nu fac obiectul achitării de suprataxe aeriene.
    2. Colete ale prizonierilor de război şi ale internaţilor civili
    2.1. Sunt denumite colete ale prizonierilor de război şi internaţilor civili coletele destinate prizonierilor şi organismelor menţionate în convenţie sau expediate de către ele. Aceste colete sunt scutite de orice taxe, cu excepţia suprataxelor aeriene.
    1. La cererea expeditorilor şi la destinaţia ţărilor ale căror administraţii se însărcinează să execute acest serviciu, coletele sunt predate la domiciliu prin curier special de îndată ce este posibil, după sosirea lor în oficiul de distribuire. Ele sunt atunci denumire colete expres.
    2. Coletele expres sunt pasibile de o taxă suplimentară de 1,63 DST maximum. Această taxă trebuie să fie achitată complet dinainte. Ea este datorată, chiar dacă coletul nu poate să fie distribuit prin expres, ci numai cu aviz de sosire.
    3. Cînd predarea prin expres antrenează probleme speciale, o taxă complementară este percepută de către administraţia de destinaţie, conform, dispoziţiilor referitoare la trimiterile de aceeaşi natură din regimul intern. Această taxă complementară rămîne exigibilă, chiar dacă coletul este returat la expeditor sau reexpediat. În acest caz, suma pentru preluare nu poate totuşi depăşi 1,63 DST.
    4. Dacă reglementarea administraţiei de destinaţie o permite, destinatarii pot să solicite oficiului de destinaţie predarea prin expres din momentul sosirii coletelor care le sunt destinate. În acest caz, administraţia de destinaţie poate să perceapă, în momentul distribuirii, taxa aplicabilă în serviciul său intern.
    1. Este denumit colet cu valoare declarată orice colet care comportă o declarare a valorii. Schimbul este limitat la relaţia dintre administraţiile poştale care acceptă coletele cu valoare declarată.
    2. Fiecare administraţie are posibilitatea de a limita declararea valorii, în ceea ce o priveşte, la o sumă care nu poate fi inferioară sumei de 4.000 DST. Totuşi poate fi aplicată limita valorii declarate, adoptată în serviciul intern, dacă ea este inferioară acestei sume.
    3. Taxa coletelor cu valoare declarată trebuie să fie achitată dinainte. Ea se compune din taxa principală, dintr-o taxă de expediere, percepută cu titlu facultativ, şi dintr-o taxă simplă de asigurare.
    3.1. Suprataxele aeriene şi taxele pentru serviciile speciale se adaugă eventual la taxa principală.
    3.2. Taxa de expediere nu trebuie să depăşească taxa de recomandare prevăzută în convenţie. În locul taxei fixe de recomandare, administraţiile poştale au posibilitatea să prevadă taxa corespondentă din serviciul lor intern sau, în mod excepţional, o taxă de 3,27 DST maximum.
    3.3. Taxa simplă de asigurare este de 0,33 DST maximum, pentru 65,34 DST sau fracţiune de 65,34 DST declaraţi, sau de 0,5% din treapta de valoare declarată.
    4. Administraţiile care acceptă să acopere riscurile ce pot decurge dintr-un caz de forţă majoră sunt autorizate să perceapă o taxă pentru riscuri de forţă majoră. Aceasta va fi fixată în aşa fel, încît suma totală formată de această taxă şi taxa simplă de asigurare să nu depăşească maximul prevăzut la pct. 3.3.
    5. În cazurile în care sunt necesare măsuri de securitate, administraţiile pot să perceapă în plus, de la expeditori sau de la destinatari, taxele speciale prevăzute de legislaţia lor internă.
    Este denumit colet ramburs orice colet grevat de ramburs şi vizat prin aranjamentul privind trimiterile contra ramburs. Schimbul de colete ramburs necesită acordul prealabil al administraţiilor de origine şi de destinaţie.
    1. Orice colet conţinînd obiecte care se pot sparge cu uşurinţă şi a cărui manipulare trebuie să fie efectuată cu o grijă specială este denumit colet fragil.
    2. Este denumit colet voluminos orice colet ale cărui dimensiuni depăşesc limitele fixate în regulament sau cele pe care administraţiile le pot fixa între ele.
    3. Orice colet care, prin forma sau natura sa, nu se pretează cu uşurinţă la încărcarea cu alte colete sau care necesită precauţii speciale este şi el denumit colet voluminos.
    4. Coletele fragile şi coletele voluminoase sunt pasibile de o taxă suplimentară egală cu maximum 50% din taxa principală. Dacă coletul este fragil şi voluminos, taxa suplimentată este percepută o singură dată. Totuşi suprataxele aeriene referitoare la aceste colete nu suferă nici o majorare.
    5. Schimbul de colete fragile şi de colete voluminoase este limitat la relaţiile dintre administraţiile care acceptă aceste trimiteri.
    1. Administraţiile pot conveni între ele să participe la un serviciul facultativ de grupaj, denumit Consignment, pentru trimiterile grupate de un singur expeditor, destinate străinătăţii.
    2. În măsura posibilului, acest serviciu este identificat printr-un logo, compus din următoarele elemente:
    - cuvîntul Consignment, în albastru;
    - trei benzi orizontale (una roşie, una albastră şi una verde).
    3. Detaliile acestui serviciu vor fi fixate pe cale bilaterală între administraţia de origine şi cea de destinaţie, pe baza dispoziţiilor definite de către Consiliul de exploatare poştală.
    1. Expeditorul unui colet poate solicita o confirmare de primire în condiţiile fixate în convenţie. Totuşi administraţiile pot limita acest serviciu la coletele cu valoare declarată, dacă această limitare este prevăzută în regimul lor intern.
    2. Taxa pentru o confirmare de primire este de maximum 0,98 DST.
    1. În relaţiile dintre administraţiile poştale care s-au declarat de acord în această privinţă, expeditorii pot lua în sarcina lor, prin intermediul unei declaraţii făcute la oficiul de origine, totalitatea taxelor şi drepturilor cu care este grevat un colet la distribuire. Este vorba de un colet scutit de taxe şi drepturi.
    2. Expeditorul trebuie să se angajeze să plătească sumele care ar putea fi reclamate de către oficiul de destinaţie. Eventual, el trebuie să efectueze o plată provizorie.
    3. Administraţia de origine percepe de la expeditor o taxă de 0,98 DST maximum per colet, pe care o păstrează ca remuneraţie pentru serviciile furnizate în ţara de origine.
    4. Administraţia de destinaţie este autorizată să perceapă o taxă de comision de 0,98 DST maximum per colet. Ea este percepută de la expeditor în profitul administraţiei de destinaţie.
    1. În relaţiile dintre administraţiile care acceptă să asigure acest serviciu, expeditorul poate solicita să îi fie adresat un aviz de îmbarcare.
    2. Taxa pentru avizul de îmbarcare este de maximum 0,36 DST per colet.
    1. Introducerea obiectelor de mai jos este interzisă în toate categoriile de colete:
    1.1. obiectele care, prin natura lor sau prin ambalajul lor, pot prezenta un pericol pentru agenţi, pot murdări sau deteriora coletele sau echipamentul poştal;
    1.2. stupefiantele şi substanţele psihotrope;
    1.3. documentele care au caracter de corespondenţă actuală şi personală, precum şi corespondenţa de orice natură schimbată între persoane, altele decît expeditorul şi destinatarul sau persoanele care locuiesc cu ei;
    1.4. animalele vii, cu condiţia ca transportul lor prin poştă să nu fie autorizat de reglementarea poştală a ţărilor interesate;
    1.5. materiile explozive, inflamabile sau alte materii periculoase;
    1.6. materiile radioactive;
    1.7. obiectele obscene sau imorale;
    1.8. obiectele a căror importanţă sau circulaţie este interzisă în ţara de destinaţie.
    2. Este interzis să se introducă în colete cu valoare declarată, schimbate între două ţări care admit declararea valorii: monede, bancnote, bilete de bancă sau valori la purtător, platină, aur sau argint, manufacturate sau nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase. În plus, fiecare administraţie are posibilitatea să interzică introducerea de aur în lingouri în trimiterile cu sau fără valoare declarată, cu provenienţa sau destinaţia teritoriului său sau transmite în tranzit prin teritoriul său. Ea poate limita valoarea reală a acestor trimiteri.
    3. Excepţiile privind interdicţiile şi prelucrarea coletelor acceptate din greşeală reies din regulament. Totuşi, coletele conţinînd obiectele vizate la pct. 1.2., 1.5. şi 1.7. nu sunt în nici un caz îndrumate la destinaţie, nici predate destinatarilor, nici returnate la origine.
    Reexpedierea unui colet în caz de schimbare a reşedinţei destinatarului poate avea loc fie în interiorul ţării de destinaţie, fie în afara acestei ţări. Acelaşi lucru este valabil în caz de reexpediere ca urmare a modificării sau corectării adresei prin aplicarea art. 21.
    2. Expeditorul poate interzice orice reexpediere.
    3. Administraţiile care percep o taxă pentru cererile de reexpediere în serviciul lor intern sunt autorizate să perceapă aceeaşi taxă în serviciul internaţional.
    4. Condiţiile de reexpediere reies din regulament.
    1. În general, coletele sunt predate destinatarilor în cel mai scurt timp şi conform dispoziţiilor în vigoare în ţara de destinaţie. Termenele de păstrare sunt fixate în regulament. Cînd coletele nu sunt predate la domiciliu, destinatarii trebuie, dacă nu este imposibil, să fie avizaţi fără întîrziere de sosirea acestora.
    2. Orice colet, care nu poate fi predat destinatarului sau care este reţinut din oficiu, este tratat conform dispoziţiilor date de către expeditor, în limitele fixate de către regulament.
    3. În caz de întocmire a unui aviz de nepredare, răspunsul la un asemenea aviz poate ocaziona perceperea unei taxe de maximum 0,65 DST. Cînd avizul priveşte mai multe colete prezentate simultan la acelaşi oficiu de către acelaşi expeditor, pe adresa aceluiaşi destinatar, această taxă nu este percepută decît o singură dată. În caz de transmitere pe calea telecomunicaţiilor, se adaugă taxa corespunzătoare.
    4. Orice colet nedistribuibil este returat în ţara de domiciliu a expeditorului. Condiţiile de returare reies din regulament.
    5. Dacă expeditorul face abandonarea unui colet care nu a putut fi predat destinatarului, acest colet este tratat de către administraţia de destinaţie, conform propriei sale legislaţii.
    6. Obiectele conţinute într-un colet, pasibile de deteriorare sau alterare, pot fi vîndute imediat, fără aviz prealabil şi fără formalitate judiciară. Vînzarea are loc în profitul celui în drept, chiar pe drum, la dus sau în retur. Dacă vînzarea este imposibilă, obiectele deteriorate sau alterate sunt distruse.
    1. Expeditorul unui colet poate, în condiţiile fixate de convenţie, să-i solicite returarea sau modificarea adresei. El trebuie să garanteze plata sumelor care pot fi cerute pentru noua transmitere.
    2. Totuşi administraţiile au posibilitatea să nu admită cererile vizate în paragraful 1, atunci cînd ele nu le acceptă în regimul lor intern.
    3. Expeditorul trebuie să plătească, pentru fiecare cerere, o taxă de cerere de retragere, de modificare sau de corectare a adresei, de maximum 1,31 DST. La această taxă se adaugă taxa corespunzătoare, dacă cererea trebuie să fie transmisă pe calea telecomunicaţiilor.
    1. Reclamaţiile sunt admise în termen de un an începînd de a doua zi după prezentarea coletului. În timpul acestei perioade, reclamaţiile sunt acceptate de îndată ce problema este semnalată de către expeditor sau de către destinatar. Totuşi, cînd reclamaţia unui expeditor priveşte un colet nedistribuit şi cînd termenul de îndrumare prevăzut nu este încă expirat, se convine ca expeditorul să fie informat asupra acestui termen.
    2. Prelucrarea reclamaţiilor este gratuită. Totuşi, dacă la cererea clientului, reclamaţiile sunt transmise prin mijloace de telecomunicaţii sau prin EMS, ele pot ocaziona perceperea unei taxe de valoare, echivalentă preţului serviciului solicitat.
    3. Fiecare administraţie este obligată să accepte reclamaţiile privind orice colet prezentat în serviciile celorlalte administraţii.
    4. Coletele simple şi coletele cu valoare declarată trebuie să facă obiectul unor reclamaţii distincte. Dacă reclamaţia priveşte mai multe colete de aceeaşi categorie, prezentate simultan la acelaşi oficiu, de către acelaşi expeditor, pe adresa aceluiaşi destinatar şi expediate pe aceeaşi cale, taxa nu este percepută decît o singură dată.
    Administraţia poştală a ţării de origine şi aceea a ţării de destinaţie sunt autorizate să supună coletele controlului vamal, conform legislaţiei acestor ţări.
    1. Coletele supuse controlului vamal în ţara de origine pot fi supuse unei taxe de prezentare la vamă de maximum 0,65 DST per colet. În general, perceperea taxei se operează în momentul prezentării coletului.
    2. Coletele supuse controlului vamal în ţara de destinaţie pot fi supuse unei taxe de 3,27 DST maximum per colet. Această taxă nu este percepută decît pentru prezentarea la vamă şi vămuirea trimiterilor care sunt supuse drepturilor vamale sau oricărui alt drept de aceeaşi natură. În afara unei înţelegeri speciale, perceperea se operează în momentul predării coletului către destinatar. Totuşi, cînd este vorba de un colet scutit de taxe şi drepturi, taxa de prezentare la vamă este percepută de către administraţia de origine în profitul administraţiei de destinaţie.
    Administraţiile de destinaţie sunt autorizate să perceapă de la destinatari toate drepturile, în special cele vamale, cu care trimiterile sunt grevate în ţara de destinaţie.
    1. În afara cazurilor prevăzute în art. 27, administraţiile poştale răspund de pierderea, spolierea sau avarierea coletelor.
    2. Administraţiile poştale pot să se angajeze să acopere riscurile care decurg dintr-un caz de forţă majoră.
    3. Expeditorul are dreptul la o despăgubire care corespunde, în principiu, valorii reale a pierderii, spolierii sau avarierii. Pagubele indirecte sau beneficiile nerealizate nu sunt luate în considerare. Totuşi această despăgubire nu poate, în nici un caz, să depăşească:
    3.1. pentru un colet cu valoare declarată, suma în DST a valorii declarate;
    3.2. pentru celelalte colete, sumele calculate combinînd taxa de 40 DST per colet cu taxa per kilogram de 4,50 DST.
    4. Administraţiile pot să convină să aplice, în relaţiile lor reciproce, suma de 130 DST per colet, indiferent de greutatea acestuia.
    5. Despăgubirea este calculată după preţul curent, convertit în DST, al mărfurilor de aceeaşi natură, în locul şi perioada în care coletul a fost acceptat la transport. În lipsa preţului curent, despăgubirea este calculată după valoarea simplă a mărfurilor evaluate pe aceleaşi baze.
    6. Cînd despăgubirea este datorată pentru pierderea, spolierea totală sau avarierea totală a unui colet, expeditorul sau, după caz, destinatarul are dreptul, în plus, la restituirea taxelor achitate, cu excepţia taxei de asigurare. Acelaşi lucru este valabil pentru trimiterile refuzate de către destinatari, datorită stării lor proaste, dacă acest lucru este imputabil serviciului personal şi angajează responsabilitatea acestuia.
    7. Cînd pierderea, spolierea totală sau avarierea totală a unui colet rezultă dintr-un caz de forţă majoră şi nu determină despăgubirea, expeditorul are dreptul la restituirea taxelor achitate, cu excepţia taxei de asigurare.
    8. Prin derogare de la dispoziţiile prevăzute la paragraful 3, destinatarul are dreptul la despăgubire după ce a luat în primire un colet spoliat sau avariat.
    9. Administraţia de origine are posibilitatea să verse expeditorilor din ţara sa despăgubirile prevăzute de legislaţia sa internă pentru coletele fără valoare declarată, cu condiţia ca ele să nu fie inferioare celor care sunt fixate la pct. 3.2. Acelaşi lucru este valabil şi pentru administraţia de destinaţie, atunci cînd despăgubirea este plătită destinatarului. Sumele fixate la pct. 3.2. rămîn totuşi aplicabile:
    9.1. în caz de recurs contra administraţiei responsabile;
    9.2. dacă expeditorul renunţă la drepturile sale în favoarea destinatarului sau invers.
    1. Administraţiile poştale încetează să fie responsabile de coletele cărora le-a efectuat distribuirea în condiţiile prevăzute de reglementările lor pentru trimiteri de aceeaşi natură. Responsabilitatea lor este totuşi menţinută:
    1.1. cînd o spoliere sau o avariere a fost constatată fie înainte de distribuire, fie cu ocazia distribuirii coletului;
    1.2. cînd reglementarea internă o permite, destinatarul, eventual expeditorul, dacă este vorba de retur, formulează rezerve cînd preia un colet spoliat sau avariat;
    1.3. cînd destinatarul sau, în caz de retur, expeditorul, în pofida descărcării date în mod reglementar, declarată, fără întîrziere, administraţiei care i-a distribuit coletul, că a constatat o pagubă; el trebuie să dovedească faptul că spolierea sau avarierea nu s-a produs după distribuire.
    2. În cazurile enumerate mai jos, administraţiile poştale nu sunt responsabile:
    2.1. în caz de forţă majoră, sub rezerva art. 26 paragraful 2;
    2.2. cînd dovada responsabilităţii lor nefiind realizată altfel, ele nu pot să dea detalii asupra coletelor, ca urmare a distrugerii documentelor de serviciu, datorată unui caz de forţă majoră;
    2.3. cînd paguba a fost determinată de o greşeală sau de neglijenţa expeditorului sau provine de la natura conţinutului;
    2.4. cînd este vorba de un colet al cărui conţinut cade de sub interdicţiile prevăzute în art. 18 şi, ca urmare, aceste colete au fost confiscate sau distruse de către autoritatea competentă datorită conţinutului lor;
    2.5. în caz de reţinere, în virtutea legislaţiei ţării de destinaţie, conform notificării administraţiei acestei ţări;
    2.6. cînd este vorba de un colet cu valoare declarată, care face obiectul unei declaraţii frauduloase de valoare, superioară valorii reale a conţinutului;
    2.7. cînd expeditorul nu a formulat nici o reclamaţie în termen de un an, începînd de a doua zi după ziua prezentării trimiterii;
    2.8. cînd este vorba de colete ale prizonierilor de război şi internaţilor civili.
    3. Administraţiile poştale nu îşi asumă nici o responsabilitate în ceea ce priveşte declaraţiile vamale, indiferent sub ce formă au fost ele realizate, şi deciziile luate de către serviciile vamale cu ocazia verificării trimiterilor supuse controlului vamal.
    1. Expeditorul unui colet este responsabil de toate pagubele determinate celorlalte trimiteri poştale, ca urmare a expedierii de obiecte neadmise la transport sau a nerespectării condiţiilor de admitere.
    2. Expeditorul este responsabil în aceleaşi limite ca şi administraţiile poştale.
    3. El rămîne responsabil, chiar dacă oficiul poştal de prezentare acceptă un asemenea colet.
    4. În schimb, responsabilitatea expeditorului nu este angajată, dacă există o greşeală sau o neglijenţă a administraţiilor sau a transportatorilor.
    1. Sub rezerva dreptului de recurs împotriva administraţiei responsabile, obligaţia de a plăti despăgubirea şi de a restitui taxele şi drepturile respective revine, după caz, administraţiei de origine sau administraţiei de destinaţie.
    2. Expeditorul are posibilitatea să renunţe la drepturile sale în favoarea destinatarului. În mod similar, destinatarul are posibilitatea să renunţe la drepturile sale în favoarea expeditorului. Expeditorul sau destinatarul poate autoriza o terţă persoană să primească despăgubirea, dacă legislaţia internă permite acest lucru.
    3. Administraţia de origine sau de destinaţie, după caz, este autorizată să despăgubească pe cel în drept în contul administraţiei care, participînd la transport şi sesizată în mod reglementar, a lăsat să se scurgă două luni fără să dea o soluţie definitivă afacerii sau fără să fi semnalat:
    3.1. că paguba pare să se datoreze unui caz de forţă majoră;
    3.2. că trimiterea a fost reţinută, confiscată sau distrusă de către autoritatea competentă, datorită conţinutului ei, sau reţinută în virtutea legislaţiei ţării de destinaţie.
    4. Administraţia de origine sau de destinaţie, după caz, este, de asemenea, autorizată să despăgubească pe cel în drept, în cazul în care formularul de reclamaţie este insuficient completat sau a trebuit să fie returat pentru completarea informaţiilor, antrenînd depăşirea termenului prevăzut la paragraful 3.
    1. Dacă, după plata despăgubirii, un colet sau o parte dintr-un colet, anterior considerat ca pierdut, este regăsit, expeditorul sau destinatarul, după caz, este informat că îl poate prelua într-o perioadă de 3 luni, contra rambursării sumei primite ca despăgubire. Dacă în acest timp expeditorul sau, eventual, destinatarul nu reclamă coletul, acelaşi demers este efectuat pe lîngă cealaltă persoană interesată.
    2. Dacă expeditorul şi destinatarul renunţă să preia coletul, acesta devine proprietatea administraţiei sau, dacă este cazul, a administraţiilor care au suportat despăgubirea.
    3. În caz de descoperire ulterioară a unui colet cu valoare declarată, al cărui conţinut este recunoscut ca fiind de valoare inferioară valorii despăgubirii plătite, expeditorul sau, după caz, destinatarul trebuie să ramburseze valoarea acestei despăgubiri. Coletul cu valoare declarată îi este predat, fără a diminua consecinţele care decurg din declararea frauduloasă a valorii.
    1. Administraţiile de destinaţie trebuie să fixeze un termen pentru prelucrarea coletelor-avion cu destinaţia ţării lor. Acest termen, majorat cu timpul normal solicitat pentru vămuire, nu trebuie să fie mai puţin favorabil decît cel aplicat trimiterilor comparabile din serviciul lor intern.
    2. Administraţiile de destinaţie trebuie, de asemenea, pe cît este posibil, să fixeze un termen pentru prelucrarea coletelor de suprafaţă cu destinaţia ţării lor.
    3. Administraţiile de origine fixează obiective în materie de calitate a serviciului pentru coletele-avion şi coletele de suprafaţă destinate străinătăţii, luînd ca punct de reper termenele fixate de către administraţiile de destinaţie.
    4. Administraţiile verifică rezultatele efective în raport cu obiectivele pe care le-au fixat în materie de calitate a serviciului.
    Schimbul de colete se derulează pe baza dispoziţiilor regulamentului.
    1. Pînă la proba contrară, responsabilitatea revine administraţiei poştale care, primind coletul fără să facă vreo observaţie şi fiind pusă în posesia tuturor mijloacelor reglementare de investigare, nu poate stabili nici predarea către destinatar, nici, dacă este cazul, transmiterea corespunzătoare unei alte administraţii.
    2. Dacă pierderea, spolierea sau avarierea s-a produs în timpul transportului, fără să fie posibil să se stabilească pe teritoriul sau în serviciul cărei ţări s-a produs evenimentul. Administraţiile în cauză suportă despăgubirea în părţi egale. Totuşi, atunci cînd este vorba de un colet simplu şi cînd valoarea despăgubirii nu depăşeşte suma calculată în art. 26 pct. 3.2., pentru un colet de 1 kg, această sumă este suportată, în părţi egale, de către administraţiile de origine şi de destinaţie, excluzînd administraţiile intermediare.
    3. În ceea ce priveşte coletele cu valoare declarată, responsabilitatea unei administraţii, faţă de celelalte administraţii, nu este în nici un caz angajată peste limita maximă de declarare a valorii pe care ea a adoptat-o.
    4. Dacă pierderea, spolierea sau avarierea unui colet cu valoare declarată s-a produs pe teritoriul sau în serviciul unei administraţii intermediare care nu admite colete cu valoare declarată sau care a adoptat o limită maximă de declarare a valorii inferioară valorii pierderii, administraţia de origine suportă paguba neacoperită de administraţia intermediară. Aceeaşi regulă se aplică, dacă valoarea pagubei este superioară limitei maxime de valoare declarată adoptată de către administraţia intermediară.
    5. Regula prevăzută în paragraful 4 se aplică şi în caz de transport maritim sau aerian, dacă pierderea, spolierea sau avarierea s-a produs în serviciul administraţiei unei ţări care nu acceptă responsabilitatea prevăzută pentru un colet cu valoare declarată. Această administraţie îşi asumă totuşi, pentru tranzitul coletelor cu valoare declarată în depeşe închise, responsabilitatea prevăzută pentru coletele fără valoare declarată.
    6. Drepturile vamale şi alte drepturi a căror anulare nu a putut fi obţinută cad în sarcina administraţiilor responsabile de pierdere, spoliere sau avariere.
    7. Administraţia care a efectuat plata despăgubirii este substituită, pînă la concurenţa valorii acestei despăgubiri, în drepturile persoanei care a primit-o pentru orice eventual recurs fie împotriva destinatarului, fie împotriva expeditorului sau unor terţe persoane.
    1. Coletele schimbate între două administraţii sunt supuse cotelor-părţi teritoriale de sosire pentru fiecare ţară şi pentru fiecare colet, calculate combinînd taxa indicativă per colet şi taxa indicativă per kilogram, după cum urmează:
    Taxe indicative:
    - per colet: 2,85 DST;
    - per kilogram de greutate brută a depeşei: 0,28 DST.
    2. Ţinînd seama de taxele indicative de mai sus, administraţia îşi fixează cotele-părţi teritoriale de sosire, în aşa fel încît acestea să fie în relaţie cu cheltuielile serviciului lor.
    3. Cotele-părţi menţionate la paragrafele 1 şi 2 sunt în sarcina administraţiei ţării de origine, cu condiţia ca prezentul aranjament să nu prevadă derogări de la acest principiu.
    4. Cotele-părţi teritoriale trebuie să fie uniforme pentru ansamblul teritoriului fiecărei ţări.
    1. Coletele schimbate între două administraţii sau între două birouri ale aceleiaşi ţări, prin intermediul serviciilor terestre ale uneia sau ale mai multor administraţii, sunt supuse, în profitul ţării ale cărei servicii participă la îndrumarea teritorială, la cote-părţi teritoriale de tranzit, calculate combinînd taxa per colet şi taxa per kilogram de mai jos, conform treptei de distanţă care se aplică:



    2. Pentru coletele în tranzit deschis, administraţiile intermediare sunt autorizate să solicite o taxă forfetară de 0,40 DST per trimitere.
    3. Cotele-părţi menţionate la paragrafele 1 şi 2 sunt în sarcina administraţiei ţării de origine, cu condiţia ca prezentul aranjament să nu prevadă derogări de la acest principiu.
    4. Consiliul de exploatare poştală este autorizat să revizuiască şi să modifice între congrese tabelul menţionat la pct. 1 - Revizuirea, care va putea fi realizată printr-o metodologie care să asigure o remuneraţie echitabilă administraţiilor care efectuează operaţiuni de tranzit, va trebui să se sprijine pe date economice şi financiare fiabile şi reprezentative. Eventuala modificare, care va putea fi hotărîtă, va intra în vigoare la o dată fixată de către consiliul de exploatare poştală.
    5. Nici o cotă-parte teritorială de tranzit nu este datorată pentru:
    5.1. transbordarea depeşelor-avion între două aeroporturi care deservesc acelaşi oraş;
    5.2. transportul acestor depeşe între un aeroport care deserveşte un oraş şi antrepozitul situat în acelaşi oraş şi nici pentru retur acestor depeşe, în vederea îndrumărilor.
    1. Fiecare dintre ţările ale căror servicii participă la transportul maritim de colete este autorizată să solicite cotele-părţi maritime menţionate în paragraful 2. Aceste cote-părţi sunt în sarcina administraţiei ţării de origine, cu condiţia ca prezentul aranjament să nu prevadă derogări de la acest principiu.
    2. Pentru fiecare serviciu maritim împrumutat, cota-parte maritimă este calculată combinînd taxa per colet cu taxa per kilogram de mai jos, conform treptei de distanţă care se aplică:


    3. Administraţiile au posibilitatea să majoreze cu maximum 50% cota-parte maritimă calculată conform art. 36 paragraful 2. Dimpotrivă, ele o pot reduce după cum doresc.
    4. Consiliul de exploatare poştală este autorizat să revizuiască şi să modifice în intervalul dintre două congrese tabelul menţionat în paragraful 2. Revizuirea, care va putea fi realizată printr-o metodologie care să asigure o remuneraţie echitabilă administraţiilor ce efectuează operaţiunile de tranzit, va trebui să se bazeze pe date economice şi financiare fiabile şi reprezentative. Eventuala modificare, care va putea fi hotărîtă, va intra în vigoare la o dată fixată de Consiliul de exploatare poştală.
    1. Atribuirea de cote-părţi administraţiilor interesate este efectuată, în principiu, per colet.
    2. Coletele de serviciu şi coletele prizonierilor de război şi ale internaţilor civili nu dau loc la atribuirea vreunei cote-părţi, excepţie făcînd cheltuielile de transport aerian aplicabile coletelor-avion.
    1. Taxa de bază de aplicat în reglarea conturilor între administraţii pentru transporturi aeriene este aprobată de către Consiliul de exploatare poştală. Ea este calculată de către Biroul internaţional după formula menţionată în regulamentul de aplicare a convenţiei.
    2. Transbordarea în cursul rutei, într-un acelaşi aeroport, a coletelor-avion care folosesc succesiv mai multe servicii aeriene distincte se face fără remuneraţie.
    3. Calculul cheltuielilor de transport aerian al depeşelor închise şi al coletelor-avion în tranzit deschis reiese din regulament.
    Furnizarea de informaţii, păstrarea documentelor, formulare
    Dispoziţiile referitoare la furnizarea de informaţii privind executarea serviciului poştal, la păstrarea documentelor şi la formulare reies din regulament.
    Administraţiile ţărilor părţi la prezentul aranjament, care întreţin un schimb de colete cu administraţii din ţări care nu sunt participante, admit, excepţie făcînd vreo opoziţie din partea acestora din urmă, ca administraţiile tuturor ţărilor părţi la aranjament să profite de aceste relaţii.
    Convenţia este aplicabilă, eventual, prin analogie, în tot ceea ce nu este în mod expres reglementat prin prezentul aranjament.
    1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse congresului şi referitoare la prezentul aranjament şi la regulamentul său de aplicare trebuie să fie aprobate de majoritatea ţărilor-membre reprezentate în congres, care trebuie să fie prezente în momentul votului.
    2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la regulamentul de aplicare a prezentului aranjament, care au fost returate de către congres Consiliului de exploatare poştală pentru decizie sau care sunt introduse între două congrese, trebuie să fie aprobate de majoritatea membrilor Consiliului de exploatare poştală care sunt părţi la acest aranjament.
    3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între două congrese şi referitoare la prezentul aranjament trebuie să reunească:
    3.1. două treimi din sufragii, jumătate, cel puţin dintre ţările membre care sunt părţi la aranjament şi au răspuns consultării, dacă propunerile au ca obiect fie adăugarea de noi dispoziţii, fie modificarea de fond a articolelor prezentului aranjament şi ale protocolului său final;
    3.2. majoritatea sufragiilor, dacă ele au ca obiect:
    3.2.1. interpretarea dispoziţiilor prezentului aranjament şi ale protocolului său final;
    3.2.2. modificări de ordin redacţional de adus actelor enumerate la pct. 3.2.1.
    4. Contrar dispoziţiilor prevăzute la pct. 3.1., orice ţară membră a cărei legislaţie naţională este încă incompatibilă cu modificarea sau adăugarea propusă are posibilitatea să facă o declaraţie scrisă către directorul general al Biroului internaţional, indicînd că nu îi este posibil să accepte această modificare sau adăugare, în termen de 90 de zile începînd de la data notificării respectivei modificări sau adăugări.
    Prezentul aranjament va fi pus în aplicare la 1 ianuarie 1996 şi va rămîne în vigoare pînă la punerea în aplicare a actelor viitorului congres.
    Drept pentru care, plenipotenţiarii guvernelor ţărilor contractante au semnat prezentul aranjament într-un exemplar care este depus pe lîngă directorul general al Biroului internaţional. O copie de pe acesta va fi predată fiecărei părţi de către guvernul ţării gazdă a congresului.
    Întocmit la Seul la 14 septembrie 1994.

    În momentul semnării aranjamentului privind coletele poştale, încheiat la această dată, plenipotenţiarii mai jos semnaţi au convenit ceea ce urmează:
    Prin derogare de la prevederile art. 3 paragraful 1, administraţia poştală din Canada este autorizată să limiteze la 30 kilograme greutatea maximă a coletelor la sosire şi la expediere.
    Administraţia poştală din Suedia îşi rezervă dreptul de a furniza clienţilor serviciul de colete cu valoare declarată descris la art. 11, conform altor specificaţii decît cele descrise în acest articol şi în articolele pertinente ale regulamentului.
    Administraţia poştală din Canada este autorizată să nu aplice art. 15, dat fiind că ea nu oferă serviciul de confirmare de primire pentru coletele din serviciul său intern.
    1. Administraţiile poştale din Canada, Myanmar şi Zambia sunt autorizate să nu accepte coletele cu valoare declarată conţinînd obiectele preţioase menţionate în art. 18.2., dat fiind că reglementarea lor internă se opune acestui lucru.
    2. În mod excepţional, Administraţia poştală din Liban nu acceptă colete conţinînd monede, bancnote sau orice valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur sau argint, manufacturate sau nu, pietre preţioase şi alte obiecte preţioase sau care conţin lichide şi elemente uşor inflamabile, sau obiecte din sticlă ori similare, sau fragile. Ea nu este obligată, prin dispoziţiile art. 26, inclusiv în cazurile menţionate la art. 27 şi 33.
    3. Administraţia poştală din Brazilia este autorizată să nu accepte colete cu valoare declarată conţinînd monede şi bancnote în circulaţie, precum şi orice valori la purtător, dat fiind că reglementarea sa internă se opune acestui lucru.
    4. Administraţia poştală din Ghana este autorizată să nu accepte colete cu valoare declarată conţinînd monede şi bancnote în circulaţie, dat fiind că reglementarea sa internă se opune acestui lucru.
    5. În afara obiectelor citate în art. 18 Administraţia poştală din Arabia Saudită nu acceptă coletele conţinînd:
    5.1. medicamente de orice fel, excepţie făcînd cazul în care ele sunt însoţite de o reţetă medicală emisă de o autoritate oficială competentă;
    5.2. produsele destinate stingerii focului şi lichidele chimice;
    5.3. obiecte contrare principiilor religiei islamice.
    Prin derogare de la art. 21, Salvador, Panama şi Venezuela sunt autorizate să nu retureze coletele după ce destinatarul le-a solicitat vămuirea, dat fiind că legislaţia lor vamală se opune acestui lucru.
    1. Administraţiile poştale din Afganistan, Arabia Saudită, Insulele Capului Verde, Congo, Gabon, Iran, Mongolia, Myanmar, Surinam, Siria şi Zambia îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă de reclamaţie de la clienţii lor.
    2. Administraţiile poştale din Argentina, Slovacia şi Cehia îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă specială atunci cînd, după o anchetă efectuată ca urmare a unei reclamaţii, se constată că reclamaţia nu este justificată.
    Administraţiile poştale din Congo, Gabon şi Zambia îşi rezervă dreptul de a percepe de la clienţii lor o taxă de prezentare la vamă.
    1. Prin derogare de la art. 26, administraţiile de mai jos au posibilitatea de a nu plăti despăgubire pentru coletele fără valoare declarată, pierdute, spoliate sau avariate în serviciul lor; Statele Unite ale Americii, Angola, Antigua-Barbuda, Australia, Bahamas, Barbados, Belize, Bolivia, Botswana, Brunei, Darussalam, Canada, Republica Dominicană, Dominica, El Salvador, Fiji, Gambia, teritoriile de peste mare dependente de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a căror reglementare internă se opune acestui lucru, Grenada, Guatemala, Guyana, Kiribati, Lesotho, Malawi, Malta, Mauritius, Nauru, Nigeria, Uganda, Papua-Noua Guinee, Sfîntul Cristophor şi Nevis, Sfînta Lucia, Sfîntul Vincenţiu şi Grenadine, Solomon, Seychelles, Sierra Leone, Swaziland, Trinidad-Tobago, Zambia, Zimbabwe.
    2. Prin derogare de la prevederile art. 26, administraţiile din Argentina şi Grecia au posibilitatea de a nu plăti despăgubire pentru coletele fără valoare declarată, pierdute, spoliate sau avariate în serviciile ţărilor care nu plătesc o astfel de despăgubire conform paragrafului 1 al prezentului articol.
    3. Prin derogare de la prevederile art. 26 paragraful 8, Statele Unite ale Americii sunt autorizate să menţină dreptul expeditorului la o despăgubire pentru coletele cu valoare declarată după predarea către destinatar, cu excepţia cazului în care expeditorul renunţă la dreptul său în favoarea destinatarului.
    4. Cînd se acţionează ca o administraţie intermediară, Statele Unite ale Americii sunt autorizate să nu plătească despăgubire celorlalte administraţii în caz de pierdere, spoliere sau avariere de colete cu valoarea declarată transmise în tranzit deschis sau expediate în depeşe închise.
    1. Prin derogare de la prevederile art. 26, Arabia Saudită, Bolivia, Irak, Sudan, Yemen şi Zair sunt autorizate să nu plătească nici o despăgubire pentru avarierea coletelor originare din toate ţările şi care le sunt destinate şi conţin lichide şi corpuri inflamabile, obiecte din sticlă şi articole de aceeaşi natură, fragile sau perisabile.
    2. Prin derogare de la prevederile art. 26, Arabia Saudită are posibilitatea de a nu plăti o despăgubire pentru coletele conţinînd obiectele interzise, menţionate în art. 18 al Aranjamentului privind coletele poştale.
    Administraţia poştală a Nepalului este autorizată să nu aplice art. 27 pct. 1.3.
    1. Administraţiile poştale din Angola, Guineea, Liban şi Mauritania nu sunt obligate să respecte prevederile art. 29 paragraful 3 în ceea ce priveşte a da o soluţie definitivă la o reclamaţie în timp de două luni. Ele nu acceptă, în plus, ca persoana în drept să fie despăgubită, în contul lor, de către o altă administraţie la expirarea termenului sus-citat.
    Prin derogare de la art. 34, administraţia Afganistanului îşi rezervă dreptul de a percepe 7,50 DST pentru cota-parte teritorială a sosirilor excepţionale suplimentare de colete.
    1. În mod provizoriu, administraţiile care figurează în tabelul următor sunt autorizate să perceapă cotele-părţi teritoriale de tranzit excepţionale, indicate în acest tabel, şi care se adaugă la cotele-părţi de tranzit menţionate la pct. 35.1.:

    Administraţiile menţionate mai jos îşi rezervă dreptul de a majora cu maximum 50% cotele-părţi maritime prevăzute în art. 36: Germania, S.U.A., Argentina, Antigua-Barbuda, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Barbados, Belgia, Belize, Brazilia, Brunei Darussalam, Canada, Chile, Cipru, Comore, Congo, Djibouti, Dominic, Emiratele Arabe Unite, Spania, Finlanda, Franţa, Gabon, Gambia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, teritoriile de peste mare dependente de Regatul Unit, Grecia, Grenada, Guyana, India, Italia, Jamaica, Japonia, Kenya, Kiribati, Madagascar, Malaysia, Malta, Mauritius, Nigeria, Norvegia, Oman, Uganda, Pakistan, Papua-Noua Guinee, Portugalia, Qatar, Sfîntul Cristophor şi Nevis, Sfînta Lucia, Sfîntul Vincenţiu şi Grenadine, Solomon, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Suedia, Tanzania, Thailanda, Trinidad-Tobago, Tuvalu, Vanuatu, Yemen, Zambia.
    1. Orice colet îndrumat pe cale de suprafaţă sau pe cale aeriană, cu destinaţia departamentelor franceze de peste mare, a teritoriilor franceze de peste mare şi colectivităţilor din Mayotte şi St. Pierre-Miquelon, este supus unei cote-părţi teritoriale de sosire egale, maximum cu cota-parte franceză corespunzătoare. Cînd un colet este îndrumat în tranzit prin Franţa continentală el este, în plus, supus perceperii următoarelor cote-părţi şi cheltuieli:
    1.1. colet “cale de suprafaţă”:
    1.1.1. cota-parte teritorială de tranzit a Franţei;
    1..1.2. cota-parte maritimă a Franţei, corespunzătoare treptei de distanţă care separă Franţa continentală de fiecare dintre departamentele, teritoriile sau colectivităţile în cauză;
    1.2. colete-avion:
    1.2.1. cota-parte teritorială de tranzit franceză, pentru coletele în tranzit deschis:
    1.2.2. cheltuielile de transport aerian care corespund distanţei aeropoştale ce separă Franţa continentală de fiecare dintre departamentele, teritoriile sau colectivităţile în cauză.
    2. Administraţiile poştale din Egipt şi Sudan sunt autorizate să perceapă o cotă-parte suplimentară de 1 DST peste cotele-părţi teritoriale de tranzit, prevăzute în art. 35.1. pentru orice colet în tranzit pe lacul Nasser între Shallal (Egipt) şi Wadi Halfa (Sudan).
    3. Orice colet poştal îndrumat în tranzit între Danemarca şi Insulele Feroe sau între Danemarca şi Groenlanda este supus perceperii următoarelor cote-părţi suplimentare:
    3.1. colet “cale de suprafaţă”:
    3.1.1. cota-parte teritorială de tranzit daneză;
    3.1.2. cota-parte maritimă daneză, care corespunde treptei de distanţă ce separă Danemarca de Insulele Feroe sau, respectiv de Groenlanda;
    3.2. colete-avion:
    3.2.1. cheltuieli de transport aerian care corespund distanţei aeropoştale, ce separă Danemarca de Insulele Feroe sau, respectiv, de Groenlanda.
    4. Administraţia poştală din Chile este autorizată să perceapă o cotă-parte suplimentară de maximum 2,61 DST per kilogram, pentru transportul coletelor destinate Insulei Paştelui.
    5. Orice colet îndrumat pe cale de suprafaţă sau pe cale aeriană, în tranzit între Portugalia continentală şi regiunile autonome Madera şi Azore, este supus perceperii următoarelor cote - părţi şi cheltuieli suplimentare:
    5.1. colet “cale de suprafaţă”:
    5.1.1. cota-parte teritorială de tranzit portugheză;
    5.1.2. cota-parte maritimă portugheză, care corespunde treptei de distanţă ce separă Portugalia continentală de fiecare dintre regiunile autonome în cauză;
    5.2. colete - avion:
    5.2.1. cota-parte teritorială de tranzit portugheză;
    5.2.2. cheltuielile de transport aerian, care corespund distanţei aeropoştale dintre Portugalia continentală şi fiecare dintre regiunile autonome în cauză.
    6. Coletele adresate provinciilor insulare din Grande Canarie şi Tenerife, îndrumate în tranzit prin Spania continentală, sunt supuse perceperii, în afară de cota-parte teritorială de sosire corespunzătoare, următoarelor cote-părţi suplimentare:
    6.1. colete “cale de suprafaţă”:
    6.1.1. cota-parte teritorială de tranzit spaniolă;
    6.1.2. cota-parte maritimă spaniolă, care corespunde distanţei de la 1.000 pînă la 2.000 mile marine;
    6.2. colete-avion:
    6.2.1. cheltuielile de transport aerian, care corespund distanţei aeropoştale dintre Spania continentală şi fiecare dintre provinciile insulare considerate.
    1. Afganistan, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Bahamas, Brazilia, Bolivia, Canada, Insulele Capului Verde, Chile, Republica Populară Chineză, Columbia, Congo, Cuba, Salvador, Ecuador, Gabon, Guyana, Honduras, India, Indonezia, Iran, Kazahstan, Mexic, Mongolia, Myanmar, Noua Zeelandă, Pakistan, Paraguay, Peru, Federaţia Rusă, Sudan, Ciad, Turcia, Venezuela, Vietnam, Yemen şi Zambia au dreptul la rambursarea costurilor suplimentare determinate de transportul aerian al coletelor-avion care provin din străinătate în interiorul ţărilor lor. Aceste cheltuieli de transport aerian vor fi uniforme pentru toate depeşele care provin din străinătate, fie că aceste colete-avion se îndrumă sau nu pe cale aeriană.
    2. Cu titlu de reciprocitate, Spania are dreptul la rambursarea costurilor suplimentare determinate de transportul aerian al coletelor-avion în interiorul ţării sale, care au fost primite de la administraţia ce figurează în paragraful 1 al prezentului articol. Aceste cheltuieli de transport aerian vor fi uniforme pentru toate depeşele primite, fie că acestea sunt îndrumate sau nu pe cale aeriană.
    1. Administraţiile Statelor Unite ale Americii, Belgiei, Franţei şi Norvegiei au posibilitatea să perceapă, pentru coletele-avion, cote-părţi teritoriale mai mari decît pentru coletele de suprafaţă.
    2. Administraţia din Liban este autorizată să perceapă, pentru coletele pînă la 1 kilogram, taxa aplicabilă coletelor peste 1 kilogram pînă la 3 kilograme.
    3. Administraţia din Panama este autorizată să perceapă 0,20 DST per kilogram pentru coletele de suprafaţă transportate pe cale aeriană (S.A.L.), în tranzit.
    Drept pentru care, plenipotenţiarii de mai jos au redactat prezentul protocol, care va avea aceeaşi forţă şi aceeaşi valoare ca şi cînd dispoziţiile sale ar fi cuprinse în însuşi textul aranjamentului la care el se raportează, şi ei l-au semnat într-un exemplar care este depus pe lîngă directorul general al Biroului internaţional. O copie de pe acesta va fi predată fiecărei părţi de către guvernul ţării gazdă a congresului.
    Întocmit la Seul la 14 septembrie 1994.