______________________
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 7 iunie 1998

    Statele părţi la prezenta convenţie,
    cunoscând că într-o serie de state se desfăşoară activităţi nucleare,
    notând că s-au luat şi se iau măsuri ample pentru asigurarea unui nivel înalt de securitate în activităţile nucleare, în vederea prevenirii accidentelor nucleare şi limitării cât mai mult posibil a consecinţelor oricărui asemenea accident care ar putea să se producă,
    dorind să întărească în continuare cooperarea internaţională în dezvoltarea şi folosirea energiei nucleare în condiţii de siguranţă,
    convinse de necesitatea instituirii unui cadru internaţional care să faciliteze furnizarea promptă de asistenţă în cazul unui accident nuclear sau al unei urgenţe radiologice, în scopul atenuării consecinţelor acestora,
    notând utilitatea aranjamentelor bilaterale şi multilaterale cu privire la asistenţa reciprocă în acest domeniu,
    luând notă de activităţile Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică privind elaborarea de recomandări pentru aranjamentele referitoare la asistenţa reciprocă de urgenţă în caz de accident nuclear sau de urgenţă radiologică,
    au convenit după cum urinează:
    1. Statele părţi vor coopera între ele şi cu Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (denumită în cele ce urmează Agenţia) în conformitate cu prevederile prezentei convenţii pentru a facilita acordarea de asistenţă promptă în caz de accident nuclear sau de urgenţă radiologică pentru a limita cât mai mult posibil consecinţele acestora şi a proteja viaţa, bunurile materiale şi mediul înconjurător de efectele degajărilor radioactive.
    2. Pentru a facilita această cooperare, statele părţi pot să încheie înţelegeri bilaterale sau multilaterale sau, unde va fi cazul, o combinaţie a acestora, cu scopul de a preveni sau limita cât mai mult posibil vătămările şi daunele care ar putea fi cauzate de un accident nuclear sau de o urgenţă radiologică.
    3. Statele părţi vor solicita Agenţiei, acţionând în cadrul statutului său, să depună toate eforturile, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pentru a promova, a facilita şi a sprijini cooperarea dintre statele părţi, prevăzută de această convenţie.
    1. Dacă un stat parte are nevoie de asistenţă în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică, indiferent dacă accidentul sau urgenţa îşi are originea în limitele teritoriului, controlului sau jurisdicţiei sale, el poate solicita această asistenţă, direct sau prin intermediul Agenţiei, de la oricare alt stat parte şi de la Agenţie sau, unde este cazul, de la alte organizaţii internaţionale interguvernamentale (denumite în cele ce urmează organizaţii internaţionale).
    2. Un stat parte care solicită asistenţă va specifica volumul şi tipul asistenţei necesare şi, când acest lucru este posibil, va transmite părţii care acordă asistenţa informaţiile care îi pot fi necesare acestei părţi pentru a stabili măsura în care poate satisface cererea, în cazul în care statul solicitant este în imposibilitate de a specifica volumul şi tipul asistenţei necesare, statul parte solicitant şi partea care acordă asistenţa, după consultări, vor stabili volumul şi tipul asistenţei necesare.
    3. Fiecare stat parte, căruia i se adresează direct o cerere pentru o astfel de asistenţă, va decide şi va notifica cu promptitudine statului parte solicitant, în mod direct sau prin intermediul Agenţiei, dacă este în măsură să furnizeze asistenţa cerută, precum şi volumul şi condiţiile asistenţei pe care ar putea să o acorde.
    4. În limitele capacităţilor lor, statele părţi vor determina şi notifica Agenţia în ce priveşte experţii, echipamentele şi materialele pe care pot să le pună la dispoziţie pentru acordarea de asistenţă altor state părţi în caz de accident nuclear sau de urgenţă radiologică, precum şi condiţiile, în special financiare, în care pot furniza această asistenţă.
    5. Orice stat parte poate solicita asistenţă în legătură cu tratamentul medical sau evacuarea temporară pe teritoriul altui stat parte a persoanelor afectate de un accident nuclear sau de o urgenţă radiologică.
    6. În conformitate cu statutul său şi cu prevederile prezentei convenţii, Agenţia va răspunde la cererea de asistenţă a unui stat parte care solicită asistenţă sau a unui stat membru, în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică, prin:
    a) punerea la dispoziţie a resurselor corespunzătoare alocate acestui scop;
    b) transmiterea promptă a cererii către celelalte state şi organizaţii internaţionale care, conform datelor Agenţiei, pot să dispună de resursele necesare;
    c) coordonarea la nivel internaţional a asistenţei care poate fi astfel disponibilă, dacă statul care solicită asistenţa îi va cere acest lucru.
    În afară de cazul că se convine altfel:
    a) statului solicitant, pe teritoriul său, îi va reveni răspunderea, controlul, coordonarea şi supervizarea de ansamblu ale asistenţei, în cazul când asistenţa implică personal, partea care o acordă va desemna, prin consultare cu statul solicitant, persoana care va răspunde şi îşi va prelua sarcina de supervizare operaţională directă asupra personalului şi echipamentelor furnizate de ea. Persoana desemnată va exercita această supervizare în cooperare cu autorităţile corespunzătoare ale statului solicitant;
    b) statul solicitant va furniza, în limita posibilităţilor sale, instalaţii şi servicii locale necesare pentru administrarea raţională şi eficientă a asistenţei. El va asigura, deasemenea, protecţia personalului, echipamentelor şi materialelor introduse pe teritoriul său de partea care acordă asistenţa sau în numele ei, într-un astfel de scop;
    c) dreptul de proprietate asupra echipamentelor şi materialelor furnizate de oricare dintre părţi în cursul perioadei de asistenţa nu va fi afectat şi va fi asigurată returnarea lor;
    d) un stat parte, care acordă asistenţă, ca răspuns la o cerere făcută în virtutea paragrafului 5 al art. 2, va coordona această asistenţă pe teritoriul său.
    1. Fiecare stat parte va face cunoscut Agenţiei şi celorlalte state părţi, direct sau prin intermediul Agenţiei, autorităţile sale competente şi punctele de contact autorizate să transmită şi să primească cereri pentru asistenţă şi să accepte oferte de asistenţă. Aceste puncte de contact, precum şi un punct central din cadrul Agenţiei, vor fi accesibile în permanenţa.
    2. Fiecare stat parte va informa prompt Agenţia asupra oricăror modificări care vor fi aduse informaţiilor la care se face referire în paragraful 1.
    3. Agenţia va comunica, în mod regulat şi operativ, statelor părţi, statelor membre şi organizaţiilor internaţionale pertinente informaţiile la care se face referire în paragrafele l şi 2.
    În conformitate cu paragraful 3 al art. l şi fără a afecta alte prevederi ale prezentei convenţii, statele părţi vor cere Agenţiei:
    a) să colecteze şi să difuzeze statelor părţi şi statelor membre informaţii cu privire la:
    i) experţii, echipamentele şi materialele care ar putea fi puse la dispoziţie în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică;
    ii) metodologiile, tehnicile şi rezultatele disponibile ale lucrărilor de cercetare, în legătură cu intervenţiile în cazul unor accidente nucleare sau urgenţe radiologice;
    b) să acorde asistenţă unui stat parte sau stat membru, la cerere, în oricare dintre problemele de mai jos sau oricare alte probleme corespunzătoare:
    i) elaborarea planurilor de urgenţă în caz de accidente nucleare şi de urgenţe radiologice, precum şi a legislaţiei corespunzătoare;
    ii) punerea la punct a unor programe adecvate de pregătire a personalului chemat să intervină în caz de accidente nucleare sau urgenţe radiologice;
    iii) transmiterea cererilor de asistenţă şi a informaţiilor relevante în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică;
    iv) punerea la punct de programe, proceduri şi norme corespunzătoare pentru supravegherea radioactivităţii;
    v) realizarea de studii cu privire la fezabilitatea de stabilire a unor sisteme adecvate de supraveghere a radioactivităţii;
    c) să pună la dispoziţia unui stat parte sau unui stat membru, care solicită asistenţă în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică, resursele corespunzătoare alocate pentru efectuarea unei evaluări iniţiale a accidentului sau a urgenţei;
    d) să-şi ofere bunele oficii statelor părţi şi statelor membre în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică;
    e) să stabilească şi să menţină legătura cu organizaţiile internaţionale pertinente, cu scopul de a obţine şi a schimba informaţii şi date relevante, şi să furnizeze o listă a acestor organizaţii statelor părţi, statelor membre şi organizaţiilor sus-menţionate.
    1. Starul solicitant şi partea care acordă asistenţă vor proteja confidenţialitatea informaţiilor confidenţiale la care au acces oricare din ele în legătură cu asistenţa acordată în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică. Aceste informaţii vor fi utilizate exclusiv în scopul asistenţei convenite.
    2. Partea care acordă asistenţa va face toate eforturile pentru a se pune de acord cu statul solicitant înainte de a da publicităţii informaţii cu privire la asistenţa acordată în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică.
    1. Partea care acordă asistenţă poate oferi gratuit asistenţă statului solici-tant. Când examinează acordarea de asistenţă pe o asemenea bază, partea care acordă asistenţa va ţine seama de:
    a) natura accidentului nuclear sau a urgenţei radiologice;
    b) locul de origine a accidentului nuclear sau a urgenţei radiologice;
    c) nevoile ţărilor în curs de dezvoltare;
    d) nevoile specifice ale ţărilor care nu deţin instalaţii nucleare;
    e) alţi factori relevanţi.
    2. Când asistenţa se acordă, integral sau parţial, pe bază de rambursare, statul solicitant va rambursa părţii care acordă asistenţă cheltuielile aferente serviciilor efectuate de persoanele sau organizaţiile care acţionează în numele acesteia, precum şi toate cheltuielile legate de asistenţă în măsura în care aceste cheltuieli nu se achită direct de către statul solicitant. Dacă nu se convine altfel, rambursarea se va efectua fără întârziere după ce partea care acordă asistenţa a prezentat cererea sa de rambursare statului solicitant şi, în ce priveşte cheltuielile, altele decât cele locale, poate fi liber transferată.
    3. Cu toate cele prevăzute la paragraful 2 de mai sus, partea care acordă asistenţa poate, în orice moment, să renunţe la rambursare sau să accepte amânarea acesteia, parţial sau integral. La luarea în considerare a unei astfel de renunţări sau amânări, părţile care acordă asistenţa vor ţine seama în mod cuvenit de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare.
    1. Statul solicitant va acorda personalului părţii care acordă asistenţa şi personalului acţionând în numele acesteia privilegiile, imunităţile şi facilităţile necesare pentru a asigura exercitarea funcţiilor lor de asistenţă.
    2. Statul solicitant va acorda următoarele privilegii şi imunităţi personalului părţii care acordă asistenţa sau personalului acţionând în numele acesteia, care a fost în mod cuvenit notificat statului solicitant şi a fost acceptat de acesta:
    a) imunitate de arestare, detenţie şi urmărire legală, inclusiv jurisdicţie penală, civilă şi administrativă, ale statului solicitant, pentru acte sau omisiuni în exercitarea funcţiilor sale;
    b) scutirea de impozite, vamă sau alte taxe, cu excepţia celor incluse în mod normal în preţul bunurilor sau plătite pentru serviciile făcute, în legătură cu îndeplinirea funcţiilor lui de asistenţă.
    3. Statul solicitant:
    a) va acorda părţii care oferă asistenţa scutirea de vamă, impozite sau alte taxe asupra materialelor şi bunurilor introduse pe teritoriul statului solicitant de către partea care acordă asistenţa în scopul acestei asistenţe;
    b) va acorda imunitatea de confiscare, sechestrare sau rechiziţionare pentru aceste materiale şi bunuri.
    4. Statul solicitant va asigura returnarea acestor materiale şi bunuri. La cererea părţii care acordă asistenţa, înainte de returnarea lor, statul solicitant va lua măsuri pentru decontaminarea necesară a echipamentelor recuperabile folosite pentru asistenţă, în măsura mijloacelor sale.
    5. Statul solicitant va facilita intrarea, şederea şi ieşirea de pe teritoriul său naţional a personalului notificat conform paragrafului 2, precum şi pentru echipamentele şi bunurile necesare pentru asistenţă.
    6. Nici o dispoziţie a acestui articol nu obligă statul solicitant să acorde privilegiile şi imunităţile prevăzute de paragrafele precedente propriilor săi cetăţeni sau rezidenţilor săi.
    7. Fără a prejudicia privilegiile şi imunităţile, toţi acei care beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute de prezentul articol sunt obligaţi să respecte legile şi reglementările statului solicitant. Totodată, ei sunt obligaţi să nu se amestece în afacerile interne ale statului solicitant.
    8. Nici o dispoziţie a acestui articol nu va prejudicia drepturile şi obligaţiile referitoare la privilegiile şi imunităţile acordate în virtutea altor acorduri internaţionale sau a regulilor de drept internaţional cutumiar.
    9. La semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezenta convenţie, un stat poate declara că nu se consideră legat, integral sau parţial, de paragrafele 2 şi 3.
    10. Un stat parte, care a făcut o declaraţie conform paragrafului 9, poate în orice moment să o retragă prin notificare adresată depozitarului.
    La cererea statului solicitant sau a părţii care acordă asistenţa, fiecare stat parte se va strădui să faciliteze tranzitul pe teritoriul său, de la şi către statul solicitant, al personalului care a fost notificat în mod cuvenit, precum şi al echipamentelor şi bunurilor folosite pentru asistenţă.
    1. Statele părţi vor coopera strâns pentru a facilita rezolvarea urmăririlor şi reparaţiilor judiciare angajate în virtutea acestui articol.
    2. Dacă nu se convine altfel, pentru orice deces sau vătămare a persoanelor fizice, deteriorări sau pierderi de bunuri, sau daune aduse mediului înconjurător, cauzate pe teritoriul său ori în altă zonă aflată sub jurisdicţia sau controlul său, în cursul acordării asistenţei solicitate, statul solicitant:
    a) nu va angaja nici o urmărire judiciară împotriva părţii care acordă asistenţa, sau împotriva persoanelor fizice sau juridice care acţionează în numele acesteia;
    b) îşi va asuma sarcina urmăririlor şi acţiunilor judiciare angajate de terţi împotriva părţii care acordă asistenţa sau împotriva persoanelor fizice sau juridice acţionând în numele acesteia;
    c) va despăgubi partea care acordă asistenţa sau persoanele fizice sau juridice acţionând în numele acesteia cu privire la urmăririle şi acţiunile menţionate la alin. b);
    d) va vărsa o reparaţie părţii care acordă asistenţa sau persoanelor fizice sau juridice acţionând în numele acesteia în caz de:
    i) deces sau vătămări ale personalului părţii care acordă asistenţa sau ale persoanelor fizice acţionând în numele acesteia;
    ii) pierdere sau deteriorare a echipamentelor sau a materialelor necon-sumabile folosite pentru asistenţă; cu excepţia cazurilor de acţiune premeditată din partea celor care au cauzat decesul, vătămarea, pierderea sau dauna.
    3. Acest articol nu va împiedica vărsarea de reparaţii sau indemnizaţii prevăzute de alte acorduri internaţionale sau legile naţionale aplicabile ale oricărui stat.
    4. Nici o dispoziţie a acestui articol nu obligă statul solicitant să aplice paragraful 2, integral sau parţial, propriilor săi cetăţeni sau rezidenţilor săi.
    5. La semnarea, ratificarea, acceptarea sau aprobarea acestei convenţii, sau aderarea la aceasta, un stat poate să declare:
    a) că nu se consideră legat, integral sau parţial, de paragraful 2;
    b) că nu va aplica paragraful 2, integral sau parţial, în caz de neglijenţă gravă din partea persoanelor care au cauzat decesul, vătămarea, pierderea sau dauna.
    6. Un stat parte care a făcut o declaraţie conform paragrafului 5 poate să şi-o retragă în orice moment prin notificare adresată depozitarului.
    După consultările cuvenite şi prin notificare scrisă, statul solicitant sau partea care acordă asistenţa poate cere, în orice moment, încetarea asistenţei primite sau furnizate în baza acestei convenţii. Această cerere odată făcută, părţile implicate se vor consulta pentru a lua măsuri în vederea încetării cuvenite a asistenţei.
    Această convenţie nu va afecta drepturile şi obligaţiile reciproce ale statelor părţi în virtutea acordurilor internaţionale existente cu privire la problemele prevăzute de prezenta convenţie sau în virtutea unor viitoare acorduri internaţionale încheiate în conformitate cu obiectul şi scopul prezentei convenţii.
    1. În cazul unui litigiu între statele părţi sau între un stat parte şi Agenţie, cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, părţile în litigiu se vor consulta în vederea rezolvării litigiului prin negocieri sau prin orice alt mijloc paşnic de rezolvare a litigiilor acceptabil pentru acestea.
    2. Dacă un litigiu de această natură între statele părţi nu poate fi rezolvat în decurs de un an de la data cererii pentru consultări prevăzute la paragraful l, la cererea oricărei părţi la un astfel de litigiu acesta va fi supus arbitrajului sau transmis Curţii Internaţionale de Justiţie pentru decizie. Dacă, în decurs de şase luni de la data cererii de arbitraj, părţile în litigiu nu ajung la un acord asupra organizării arbitrajului, o parte poate cere preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sau Secretarului General al O.N.U. să desemneze unu sau mai mulţi arbitri, în caz de conflict între cererile părţilor la litigiu, cererea adresată Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va prevala.
    3. La semnarea, ratificarea, acceptarea sau aprobarea prezentei convenţii, ori aderarea la ea, un stat poate declara că nu se consideră legat de una sau ambele proceduri de rezolvare a litigiilor prevăzute la paragraful 2. Celelalte state părţi nu vor fi legate de procedura de rezolvare a litigiilor, prevăzută la paragraful 2 cu privire la un stat parte pentru care o astfel de declaraţie este în vigoare.
    4. Un stat parte care a făcut o declaraţie conform prevederilor paragrafului 3, poate în orice moment să o retragă printr-o notificare adresată depozitarului.
    1. Prezenta convenţie este deschisă pentru semnare de către toate statele, precum şi Namibia, reprezentată de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Na-mibia, la sediul din Viena al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică şi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, cu începere din 26 septembrie 1986 şi, respectiv, 6 octombrie 1986, şi până la intrarea ei în vigoare sau în cursul unei perioade de 12 luni, dacă aceasta este mai lungă.
    2. Un stat, precum şi Namibia, reprezentată de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, îşi pot exprima consimţământul de a fi legate de prezenta convenţie prin semnare sau prin depunerea unui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare după semnarea, care este supusă ratificării, acceptării sau aprobării, sau prin depunerea unui instrument de aderare. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi transmise depozitarului.
    3. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile după ce trei state îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate de aceasta.
    4. Pentru fiecare stat care îşi exprimă consimţământul de a fi legat de prezenta convenţie după intrarea ei în vigoare, convenţia va intra în vigoare pentru acel stat la 30 de zile după data exprimării consimţământului.
    5. a) Prezenta convenţie va fi deschisă, conform prevederilor acestui articol, pentru aderarea organizaţiilor internaţionale şi organizaţiilor de integrare regională constituite din state suverane, care au competenţa de a negocia, încheia şi aplica acorduri internaţionale în problemele prevăzute de prezenta convenţie.
    b) Pentru problemele care ţin de competenţa lor, aceste organizaţii acţionând în numele lor propriu vor exercita drepturile şi îndeplini obligaţiile pe care prezenta convenţie le atribuie statelor părţi.
    c) Când îşi depune instrumentele de aderare, o astfel de organizaţie va transmite depozitarului o declaraţie în care va indica întinderea competenţei sale cu privire la problemele prevăzute de prezenta convenţie.
    d) O astfel de organizaţie nu va avea nici un vot suplimentar acelora pe care le au statele ei membre.
    Un stat poate, la semnarea convenţiei sau la orice dată ulterioară înainte ca prezenta convenţie să intre în vigoare pentru acest stat, să declare că va aplica prezenta convenţie cu titlu provizoriu.
    1. Un stat parte poate propune amendamente la prezenta convenţie.
    Amendamentul propus va fi înaintat depozitarului, care îl va comunica imediat tuturor celorlalte state părţi.
    2. Dacă majoritatea statelor părţi vor cere depozitarului convocarea unei conferinţe pentru a examina amendamentele propuse, depozitarul va invita toate statele părţi să participe la o astfel de conferinţă care îşi va începe lucrările după cel puţin 30 de zile de la transmiterea invitaţiilor. Orice amendament adoptat la conferinţă cu o majoritate de două treimi din toate statele părţi va fi consemnat într-un protocol care va fi deschis spre semnare de către toate statele părţi, la Viena şi New York.
    3. Protocolul va intra în vigoare la 30 de zile după ce trei state îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate. Pentru fiecare stat care îşi exprimă consimţământul de a fi legat prin protocol după intrarea lui în vigoare, protocolul va intra în vigoare pentru acest stat la 30 de zile după data exprimării consimţământului.
    1. Un stat parte poate denunţa prezenta convenţie printr-o notificare scrisă adresată depozitarului.
    2. Denunţarea va avea efect la un an după data la care depozitarul primeşte notificarea.
    1. Directorul general al Agenţiei va fi depozitarul prezentei convenţii.
    2. Directorul general va notifica prompt statele părţi şi toate celelalte state, cu privire la:
    a) fiecare semnare a prezentei convenţii sau oricărui protocol sau amendare;
    b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare privind prezenta convenţie sau orice protocol de amendare;
    c) orice declaraţie sau orice retragere de declaraţie, făcute în conformitate cu art. 8, 10 şi 13;
    d) orice declaraţie de aplicare provizorie a prezentei convenţii, conform art. 15;
    e) intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi a oricărui amendament care i-a fost adus;
    f) orice denunţare a convenţiei, în conformitate cu art. 17.
    Originalul prezentei convenţii, ale cărei versiuni în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt egal autentice, va fi depus pe lângă Directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică care va trimite copii certificate statelor părţi şi tuturor celorlalte state.
    Subsemnaţii, împuterniciţi în mod cuvenit, au semnat prezenta convenţie, deschisă spre semnare conform prevederilor de la paragraful l al art. 14.
    Adoptată de către Conferinţa generală a Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică, întrunită în sesiune extraordinară la Viena, la data de 26 septembrie 1986.