Părţile la prezenta convenţie,
    conştiente de pericolul pe care îl prezintă pentru sănătate şi mediu deşeurile periculoase şi de altă natură, precum şi transportul acestora în afara frontierelor,
    ţinând seama de ameninţarea crescândă pentru sănătate şi mediu a producerii şi complexităţii tot mai mari, precum şi a transportului în afara frontierelor al deşeurilor periculoase şi de altă natură,
    ţinând seama, deasemenea, că cel mai eficient mod de a proteja sănătatea şi mediul de pericolul acestor reziduuri este reducerea generării lor la mini-mum din punct de vedere al cantităţii şi/sau potenţialului lor toxic,
    convinse că statele trebuie să ia măsuri necesare pentru ca gospodărirea reziduurilor, inclusiv transportul şi eliminarea lor, să fie în concordanţă cu protecţia sănătăţii şi mediului indiferent de locul evacuării lor,
    observând că statele trebuie sa ia măsuri ca generatorul reziduurilor să se achite de obligaţiile privind transportul şi eliminarea reziduurilor de o manieră care să corespundă protecţiei mediului,
    recunoscând, fără rezerve, că orice stat are dreptul suveran de a interzice intrarea sau eliminarea deşeurilor străine pe teritoriul său,
    recunoscând, deasemenea, dorinţa tot mai mare de a interzice transportul reziduurilor în afara frontierelor şi eliminarea lor pe teritoriul altor state, în special al statelor în curs de dezvoltare,
    convinse că deşeurile, în măsura compatibilităţii cu gospodărirea raţională şi eficientă a mediului, trebuie să fie eliminate în statul în care au fost generate,
    conştiente fiind că transportul acestor reziduuri din statul în care au fost produse pe teritoriul oricărui alt stat va trebui permis numai când este efectuat în condiţii care nu periclitează sănătatea şi mediul şi se conformează prevederilor prezentei convenţii,
    considerând că un control sporit al transportului reziduurilor în afara frontierelor va acţiona ca un stimulent pentru gospodărirea lor ecologică raţională şi pentru reducerea volumului acestui transport,
    convinse că statele trebuie să ia măsuri pentru schimbul corespunzător de informaţii asupra controlului transporturilor acestor deşeuri,
    remarcând că un număr de acorduri internaţionale şi regionale abordează problema protecţiei şi conservării mediului în privinţa transporturilor de mărfuri periculoase,
    ţinând scama de Declaraţia Conferinţei O.N.U. pentru Mediul înconjurător (Stockholm, 1972), de liniile directoare şi principiile pentru gospodărirea ecologică raţională a deşeurilor periculoase (Cairo), adoptate de către Consiliul de Administraţie P.N.U.E. prin Decizia nr. 14/30 din 17 iunie 1987, de recomandările Comitetului O.N.U. al experţilor în problema transportului mărfurilor periculoase (formulat în 1957 şi aduse la zi bianual), de recomandările, declaraţiile, instrumentele şi regulamentele pertinente adoptate în cadrul Sistemului O.N.U. şi de activitatea şi studiile efectuate în cadrul altor organizaţii internaţionale şi regionale,
    însuşindu-şi spiritul, principiile, scopurile şi sarcinile Cartei Mondiale a Naturii adoptate de către Adunarea generală a O.N.U. la cea de-a 37-a sesiune a sa (1982) ca regulament etic în problema protecţiei mediului şi a conservării resurselor naturale,
    afirmând că statele sunt răspunzătoare de îndeplinirea obligaţiilor lor internaţionale privind protecţia sănătăţii şi conservarea mediului şi, în consecinţă, răspund în faţa legii,
    recunoscând că, în cazul unei încălcări substanţiale a prevederilor convenţiei şi a oricărui protocol al acesteia, se vor aplica dispoziţiile pertinente ale dreptului internaţional al tratatelor,
    conştiente de necesitatea continuării şi punerii în aplicare a unor tehnologii ecologice raţionale şi puţin poluante, a unor măsuri de reciclare şi a unor sisteme adecvate de întreţinere, de gospodărire pentru a reduce la minimum producerea reziduurilor periculoase şi a altor deşeuri,
    conştiente, deasemenea, de preocuparea internaţională crescândă pentru necesitatea unui control mai strict al transportului reziduurilor periculoase şi de reducere la minimum a acestui transport,
    preocupate de problema traficului ilicit transfrontier cu aceste reziduuri şi al altor deşeuri,
    ţinând seama de posibilităţile limitate ale statelor în curs de dezvoltare de a gospodări aceste reziduuri,
    recunoscând necesitatea promovării transferului de tehnologie pentru gospodărirea raţională a reziduurilor produse local, în special în ţările în curs de dezvoltare, conform spiritului liniilor directoare de la Cairo şi Deciziei nr. 14/16 a Consiliului de administraţie al P.N.U.E. cu privire la promovarea transferului de tehnologii pentru protecţia mediului înconjurător,
    recunoscând, deasemenea, că reziduurile periculoase trebuie transportate în conformitate cu convenţiile internaţionale pertinente,
    convinse că transportul reziduurilor în afara frontierelor trebuie permis numai când transportul şi eliminarea finală prezintă siguranţă din punct de vedere ecologic,
    hotărâte să protejeze printr-un control strict sănătatea omului şi mediul înconjurător împotriva efectelor nocive rezultate din producerea şi gospodărirea reziduurilor periculoase,
    au convenit după cum urinează:
    1. Următoarele deşeuri transportate în afara frontierelor vor fi considera-te "deşeuri periculoase" pentru scopurile prezentei convenţii:
    a) deşeurile din categoriile incluse în anexa I, dacă nu posedă nici o caracteristică indicată în anexa III; şi
    b) deşeurile care nu sunt incluse în paragraful a), dar sunt considerate periculoase de către legislaţia internă a ţării importatoare, exportatoare sau de tranzit.
    2. Deşeurile aparţinând categoriilor din anexa II care fac obiectul transportului peste frontiere vor fi considerate drept alte deşeuri, conform prezentei convenţii.
    3. Deşeurile radioactive care sunt supuse altor sisteme de control internaţional, inclusiv instrumente internaţionale care se aplică special substanţelor radioactive, sunt excluse din câmpul de aplicare a prezentei convenţii.
    4. Deşeurile generate de funcţionarea normală a navelor şi a căror evacuare formează obiectul altor instrumente internaţionale sunt excluse din câmpul de aplicare a prezentei convenţii.
    1. Deşeuri— sunt substanţele sau obiectele care sunt eliminate sau urmează a fi eliminate sau este necesar să fie eliminate în conformitate cu legislaţia naţională.
    2. Gospodărire — înseamnă colectarea, transportul şi eliminarea deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, incluzând şi măsurile de securitate ce trebuie luate după depozitarea în locurile special amenajate.
    3. Deplasare transfrontieră — este orice mişcare a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri dintr-o zonă aflată sub jurisdicţia naţională a unui stat spre/sau printr-o zonă aflată sub jurisdicţia naţională a altui stat sau spre o zonă ce nu e sub jurisdicţia naţională a nici unui stat, cu condiţia ca cel puţin două state să fie implicate în această deplasare.
    4. Eliminare — este orice operaţiune specificată în anexa IV a acestei convenţii.
    5. Zonă sau instalaţie aprobată — este o zonă sau o instalaţie pentru eliminarea deşeurilor periculoase, sau a altor reziduuri, care are autorizaţia sau permisiunea să opereze în acest scop, autorizaţie emisă de o autoritate competentă a statului în care se află instalaţia sau zona respectivă de eliminare.
    6. Autoritate competentă — autoritate guvernamentală desemnată de către o parte ca fiind răspunzătoare, în cadrul unei zone geografice determinate, pentru a primi notificarea privind deplasarea transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, precum şi orice informaţii referitoare la acestea şi pentru a răspunde la această notificare, conform art. 6.
    7. Punctul focal— este entitatea unei părţi, la care se fac referiri în art. 5, responsabilă cu primirea şi comunicarea informaţiilor conform art. 13 şi 16.
    8. Gospodărirea ecologică raţională a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri — înseamnă totalitatea măsurilor practice necesare unei gospodăriri a acestor deşeuri periculoase sau a altor reziduuri, de natură să asigure protecţia sănătăţii omului şi a mediului înconjurător împotriva efectelor nocive ce pot rezulta din aceste reziduuri.
    9. Zonă aflată sub jurisdicţia naţională a unui stat — este orice zonă terestră, maritimă sau aeriană asupra căreia un stat îşi exercită competenţa administrativă şi legislativă în conformitate cu legile internaţionale cu privire la protecţia sănătăţii omului şi a mediului înconjurător.
    10. Stat exportator — este partea care planifică iniţierea sau iniţiază deplasarea transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
    11. Stat importator — este partea pentru care se planifică sau se efectuează deplasarea transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, în scopul eliminării lor sau transbordării înainte de a fi eliminate într-o zonă ce nu se află sub jurisdicţia naţională a nici unui stat.
    12. Stat de tranzit — este orice stat, altul decât statul exportator sau importator, prin care se planifică sau se efectuează o deplasare transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
    13. State interesate— părţile care sunt state exportatoare sau importatoare şi de tranzit, fie că sunt, sau nu părţi la prezenta convenţie.
    14. Persoană — este orice persoană fizică sau juridică.
    15. Exportator— orice persoană ce se află sub jurisdicţia unui stat exportator, care organizează exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri.
    16. Importator — este orice persoană ce se află sub jurisdicţia unui stat importator, care organizează importul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri.
    17. Agent de transport — orice persoană care organizează transportul deşeurilor periculoase sau al altor reziduuri.
    18. Producător— orice persoană a cărei activitate produce deşeuri periculoase sau alte reziduuri sau, dacă această persoană nu este cunoscută, persoana care este în posesia şi/sau controlează aceste deşeuri.
    19. Eliminator — orice persoană care primeşte deşeurile periculoase sau alte reziduuri şi care efectuează operaţiile de eliminare a acestor deşeuri.
    20. Organizaţie de integrare politică şi/sau economică — orice organizaţie constituită de state suverane, căreia acestea i-au conferit competenţe în domeniile reglementate prin prezenta convenţie şi care au fost autorizate, în conformitate cu procedurile interne, să semneze, ratifice, accepte, aprobe sau să confirme oficial convenţia sau să adere la ea.
    21. Trafic ilicit — orice deplasare transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, aşa cum este specificată în art. 9.
    1. Fiecare parte, în cel mult 6 luni după ce devine parte la această convenţie, trebuie să informeze secretariatul convenţiei asupra deşeurilor, altele decât acelea înscrise în anexele I şi II, considerate sau definite ca periculoase prin legislaţia naţională proprie, precum şi asupra oricăror dispoziţii privind procedurile referitoare la transportul peste frontiere, aplicabile unor astfel de deşeuri.
    2. Fiecare parte va informa ulterior secretariatul cu privire la orice schimbare semnificativă a informaţiilor furnizate, în conformitate cu paragraful 1.
    3. Secretariatul va informa imediat toate părţile asupra informaţiilor primite, în conformitate cu paragrafele l şi 2.
    4. Părţile trebuie să pună la dispoziţia exportatorilor lor informaţiile care le sunt comunicate de secretariat, în conformitate cu paragraful 3.
    1. a) Părţile, exercitându-şi drepturile lor de a interzice importul de deşeuri periculoase dau alte deşeuri, în scopul eliminării lor, vor informa celelalte părţi despre hotărârile lor, în conformitate cu art. 13.
    b) Părţile vor interzice sau nu vor permite exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri către părţile care au interzis importul unor astfel de deşeuri, când vor fi notificate în conformitate cu alin. a) de mai sus.
    c) Părţile vor interzice sau nu vor permite exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri dacă statul importator nu îşi va da consimţământul în scris pentru importul acestor deşeuri, în cazul în care statul importator nu a interzis în mod expres importul acestor deşeuri.
    2. Fiecare parte va adopta măsurile necesare pentru a:
    a) asigura că producerea de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri este redusă la minimum, luând în considerare implicaţiile sociale, tehnologice şi economice;
    b) asigura punerea în funcţiune a unor instalaţii adecvate de eliminare care vor trebui să fie situate, în măsura posibilă, în interiorul ţării, în scopul eliminării ecologice raţionale a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri;
    c) asigura că persoanele implicate în administrarea deşeurilor periculoase vor lua măsurile necesare pentru a preveni creşterea poluării ce ar rezulta dintr-o astfel de gospodărire şi, dacă o astfel de poluare are loc, să reducă la minimum consecinţele pentru sănătatea omului şi mediului înconjurător;
    d) asigura ca transportul peste frontiere al deşeurilor periculoase şi altor reziduuri să fie redus la un minimum compatibil cu gestionarea eficientă şi după metode ecologice raţionale şi ca acesta să fie efectuat astfel încât sănătatea omului şi mediul înconjurător să fie protejate împotriva efectelor nocive ce ar putea rezulta;
    e) nu admite exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri către state sau grupuri de state care aparţin unor organizaţii de integrare eco-nomică şi/sau politică, care sunt părţi, în special ţări în curs de dezvoltare, care au interzis prin legislaţia lor orice import, sau dacă există motive să se creadă că deşeurile în cauză nu vor fi gospodărite în mod raţional din punct de vedere ecologic, în concordanţă cu criteriile ce vor fi adoptate de către părţi la prima reuniune;
    f) solicita ca informaţiile asupra transporturilor peste frontiere de deşeuri periculoase sau alte reziduuri preconizate, vor ajunge la statele interesate, în conformitate cu anexa V A, pentru ca acestea să poată evalua consecinţele probabile asupra sănătăţii omului şi a mediului înconjurător a acestor transporturi;
    g) preveni importurile de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri dacă există motivul să se creadă că deşeurile în cauză nu vor fi gospodărite con-form unor metode ecologice raţionale;
    h) coopera cu celelalte părţi şi organizaţii interesate, direct şi prin secre-tariat, în special în difuzarea de informaţii asupra transportului peste frontiere de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri, pentru a îmbunătăţi gospodărirea ecologică raţională a unor astfel de deşeuri şi pentru a preveni traficul ilicit.
    3. Părţile consideră că traficul ilicit de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri constituie o infracţiune penală.
    4. Fiecare parte va adopta cele mai potrivite măsuri juridice, administra-tive sau de alt fel, pentru a pune în aplicare şi a asigura respectarea prevederilor acestei convenţii, inclusiv măsuri de prevenire şi de pedepsire a actelor de conduită ce ar contraveni acestei convenţii.
    5. Părţile nu vor autoriza exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri către un stat care nu este parte la convenţie sau importul de astfel de deşeuri dintr-un stat care nu este parte.
    6. Părţile cad de acord să interzică exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri în vederea eliminării lor, în interiorul zonei situate la sud de paralela de 60° latitudine sudică, fie că aceste deşeuri fac sau nu obiectul unui transport peste frontiere.
    7. În plus, fiecare parte:
    a) va interzice tuturor persoanelor din jurisdicţia sa naţională să transporte sau să elimine deşeuri periculoase fără autorizaţie sau fără a fi abilitată pentru o astfel de operaţiune;
    b) va cere ca toate deşeurile periculoase care urmează să fie transportate peste frontieră să fie ambalate, etichetate şi transportate conform regulilor internaţionale unanim acceptate şi recunoscute în materie, urmărind ca practicile pertinente pe plan internaţional să fie respectate în mod corespunzător;
    c) va cere ca deşeurile periculoase să fie însoţite de un document de transport din punctul în care începe transportul peste frontieră până în punctul de eliminare finală.
    8. Fiecare parte va cere ca deşeurile periculoase exportate să fie gospodărite raţional din punct de vedere ecologic în statul importator, ca şi în orice altă parte. La prima lor reuniune, părţile vor conveni criteriile tehnice pentru gestiunea ecologică raţională a deşeurilor ce formează obiectul prezentei convenţii.
    9. Părţile vor lua măsuri corespunzătoare pentru ca transportul peste frontieră să fie autorizat, numai dacă:
    a) statul exportator nu are capacitatea tehnică şi instalaţiile necesare pentru eliminarea deşeurilor respective într-o manieră eficientă şi raţională din punct de vedere ecologic; sau
    b) deşeurile respective sunt solicitate ca materii prime pentru reciclare sau recuperare în industrie în statele importatoare; sau
    c) transportul respectiv se conformează altor criterii convenite de către părţi, cu condiţia ca aceste criterii să nu contravină obiectivelor convenţiei.
    10. Obligaţia care incumbă, în virtutea prezentei convenţii, asupra statelor în care sunt produse deşeuri periculoase, ca acestea să fie gospodărite raţional din punct de vedere ecologic, nu poate fi transferată în nici un caz statelor importatoare sau de tranzit.
    11. Nimic din această convenţie nu va împiedica o parte să impună cerinţe suplimentare, în conformitate cu prevederile convenţiei şi cu legislaţia internaţională, în vederea unei mai bune protecţii a sănătăţii omului şi a mediului înconjurător.
    12. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va aduce nici o atingere suveranităţii statelor asupra apelor lor teritoriale delimitate în conformitate cu dreptul internaţional, nici drepturilor suverane şi jurisdicţiei pe care o exercită statele în zona lor economică exclusivă şi asupra platoului continen-tal, conform dreptului internaţional, şi nici exercitării de către navele şi aeronavele tuturor statelor a drepturilor de liberă navigaţie aşa cum sunt acestea reglementate în dreptul internaţional şi aşa cum rezultă din instrumentele internaţionale pertinente.
    13. Părţile se angajează să examineze periodic posibilitatea de a reduce volumul şi/sau potenţialul poluant al deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri care sunt exportate spre alte state, în special către ţările în curs de dezvoltare.
    Pentru uşurarea aplicării acestei convenţii, părţile:
    1. vor desemna sau stabili una sau mai multe autorităţi competente şi un singur punct focal. O singură autoritate competentă va fi desemnată să primească notificările în cazul unui stat de tranzit;
    2. vor informa secretariatul, în cadrul unei perioade de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei convenţii, asupra organizaţiilor pe care le-au desemnat drept autorităţi competente şi puncte focale;
    3. vor informa secretariatul, într-o perioadă de o lună de la data adoptării deciziei, asupra oricăror modificări în ceea ce priveşte desemnarea efectuată conform paragrafului 2 de mai sus.
    1. Statul exportator va informa sau va cere ca producătorul sau firma exportatoare să informeze în scris, prin intermediul autorităţii competente a statului exportator, autorităţile competente ale statelor prin care deşeurile periculoase urmează să fie transportate. Aceste notificări vor conţine declaraţiile şi informaţiile specificate în anexa V A, redactate într-o limbă acceptabilă statului importator. Este necesară trimiterea unei singure notificări fiecărui stat implicat.
    2. Statul importator va răspunde, în scris, acceptând transportul cu sau fără condiţii, refuzând permisiunea pentru transport sau cerând informaţii suplimentare. O copie a răspunsului final al statului importator va fi trimisă autorităţilor competente din statele interesate care sunt părţi la convenţie.
    3. Statul exportator nu va autoriza începerea transportului peste frontiere până când nu a primit confirmarea scrisă că:
    a) exportatorul a primit consimţământul scris al statului importator; şi
    b) exportatorul a primit din partea statului importator confirmarea existenţei unui contract între exportator şi eliminator, specificând eliminarea ecologică raţională a deşeurilor.
    4. Fiecare stat de tranzit care este parte va confirma prompt primirea notificării persoanei care a făcut-o. Ulterior, el poate să-şi facă cunoscută poziţia în scris, în 60 de zile, consimţind la transport cu sau fără rezerve, refuzând permisiunea pentru transport sau cerând informaţii suplimentare.
    Statul exportator nu va permite ca transportul peste frontiere să înceapă până când nu s-a primit consimţământul scris al statului de tranzit, în orice caz, dacă vreodată o parte decide să nu ceară un acord scris, în condiţii generale sau specifice, pentru transportul peste frontiere în tranzit al deşeurilor periculoase sau îşi modifică reglementările în această privinţă va informa imediat celelalte părţi asupra deciziei lui, conform art. 13.     În acest ultim caz, dacă statul exportator nu primeşte nici un răspuns în 60 de zile de la trimiterea notificării către statul de tranzit, acesta poate autoriza efectuarea exportului prin statul de tranzit.
    5. În cazul transportului peste hotare al reziduurilor şi dacă reziduurile respective nu sunt definite din punct de vedere juridic sau considerare ca deşeuri periculoase decât:
    a) de către statul exportator, prevederile paragrafului 9 al acestui articol care se aplică importatorului sau eliminatorului şi statului importator se vor aplica mutatis mutandis şi exportatorului şi statului exportator;
    b) de către statul importator sau de către statele importatoare şi de tranzit care sunt părţi, prevederile paragrafelor l, 3, 4, 6 ale acestui articol care se aplică exportatorului şi statului exportator se vor aplica mutatis mutandis importatorului şi statului importator respectiv;
    c) de către orice stat de tranzit parte, căruia i se vor aplica prevederile paragrafului 4.
    6. Statul exportator poate, condiţionat de acordul scris al statelor implicate, să permită producătorului sau exportatorului să utilizeze o notificare generală în cazul în care deşeurile periculoase sau alte tipuri de deşeuri având aceleaşi caracteristici fizice şi chimice sunt transportate în mod regulat către acelaşi eliminator prin acelaşi punct vamal al statului exportator, prin acelaşi punct vamal al statului importator şi, în caz de tranzit, prin aceleaşi puncte vamale de intrare şi ieşire ale statului sau statelor de tranzit.
    7. Statele interesate îşi pot da acordul scris pentru utilizarea notificării generale la care se face referire în paragraful 6, pentru comunicarea anumitor informaţii, cum ar fi cantităţile exacte sau liste periodice de deşeuri periculoase sau alte tipuri de deşeuri care trebuie transportate.
    8. Notificarea generală şi acordul scris la care se face referire în paragrafele 6 şi 7 sunt valabile pentru mai multe transporturi de deşeuri periculoase sau alte deşeuri pentru o perioadă maximă de 12 luni.
    9. Părţile vor cere ca fiecare persoană care îşi ia răspunderea pentru transportul peste frontieră al deşeurilor periculoase sau altor tipuri de deşeuri să semneze documentul de transport la predarea sau recepţionarea deşeurilor.
    Deasemenea, părţile cer ca cel care le evacuează să informeze şi exportatorul şi autoritatea competentă a statului exportator de recepţia deşeurilor şi de terminarea eliminării, după metodele specificate în notificare.     Dacă aceste informaţii nu sunt primite de către statul exportator, autoritatea competentă din statul exportator va înştiinţa statul importator.
    10. Notificarea şi răspunsul cerut de acest articol vor fi transmise autorităţii competente de statele părţi implicate sau autorităţilor guvernamentale competente în cazul statelor care nu sunt parte la această convenţie.
    11. Orice deplasare peste frontieră a deşeurilor periculoase va fi asigurată după cum prevăd regulamentele din statele importatoare sau de tranzit care sunt părţi.
    Dispoziţiile paragrafului 2 al art. 6 al convenţiei se vor aplica mutatis mutandis deplasării peste frontiera a deşeurilor periculoase sau a altor tipuri de deşeuri dintr-un stat parte prin state care nu sunt parte la con-venţie.
    Când un transport de deşeuri periculoase sau alte reziduuri, asupra cărora statele au căzut de acord, subiect al prevederilor prezentei convenţii, nu se poate realiza în condiţii din contract, statul exportator va asigura întoarcerea reziduurilor respective în statul exportator de către exportator, dacă nu se pot găsi soluţii alternative pentru evacuarea lor într-un mod care să respecte protecţia mediului înconjurător în 90 de zile de la data când statul importator a informat statul exportator şi secretariatul sau o altă perioadă asupra cărora statele au căzut de acord. Statul exportator şi orice parte de tranzit nu se vor opune, nu vor împiedica sau preveni întoarcerea acestor deşeuri în statul exportator.
    1. În cadrul acestei convenţii, orice deplasare transfrontieră a unor deşeuri periculoase sau a altor reziduuri este considerată a fi trafic ilicit, dacă s-a efectuat:
    a) fără notificarea expresă a tuturor statelor interesate, conform prevederilor prezentei convenţii; sau
    b) fără consimţământul unui anume stat interesat, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii; sau
    c) cu consimţământul statelor obţinut prin falsificare, declaraţie falsă sau fraudă; sau
    d) fără a se conforma, sub aspect material, cu documentele; sau
    e) prin eliminarea deliberată (de exemplu, deversare) a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, care contravine acestei convenţii şi principiilor generale ale dreptului internaţional.
    2. În cazul în care transportul peste frontiere de deşeuri periculoase sau alte reziduuri este considerat drept trafic ilicit ca urmare a comportamentului exportatorului sau producătorului, statul exportator va trebui să asigure ca deşeurile periculoase în cauză să fie:
    a) reimportate de către exportator sau producător sau, dacă este necesar, de către el însuşi, în propriul teritoriu, sau, dacă aceasta nu este posibil,—
    b) eliminate, de o manieră conformă prevederilor prezentei convenţii, într-un termen de 30 de zile din momentul în care statul exportator a fost informat cu privire la traficul ilicit sau într-un alt termen ce va fi convenit de către statele interesate, în acest scop, părţile interesate nu se vor opune reimportului acestor deşeuri în statul de export, nici nu-l vor preveni şi nici nu-l vor împiedica.
    3. În cazul unei deplasări transfrontiere de deşeuri periculoase sau alte reziduuri, considerată ca trafic ilicit ca rezultat al actelor comise de importator sau eliminator, statul importator va asigura ca deşeurile respective să fie eliminate ecologic raţional de către importator sau eliminator sau, dacă este necesar, de către el însuşi, în 30 de zile de la data când traficul ilicit a fost adus la cunoştinţă statului importator, sau orice altă perioadă convenită de state, în acest scop, părţile interesate vor coopera, dacă este necesar, la eliminarea deşeurilor, cu respectarea condiţiilor ecologice raţionale.
    4. În cazurile în care responsabilitatea pentru traficul ilicit nu poate fi atribuită nici exportatorului (producătorului), nici importatorului (eliminatorului), părţile interesate sau alte părţi, după caz, vor asigura, în cooperare, eliminarea deşeurilor în cauză în cel mai scurt timp, cu respectarea metodelor ecologice raţionale, fie în statul exportator, fie în statul importator sau în altă parte.
    5. Fiecare parte va adopta legi naţionale interne pentru a preveni şi a pedepsi traficul ilicit. Părţile vor coopera în vederea realizării obiectivelor acestui articol.
    1. Părţile vor coopera pentru a îmbunătăţi şi a asigura gospodărirea în condiţii ecologice raţionale a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri.
    2. În acest scop, părţile:
    a) la cerere, vor oferi informaţii, pe bază bilaterală sau multilaterală, în vederea promovării metodelor ecologice raţionale pentru gospodărirea deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri, inclusiv armonizarea standardelor tehnice şi a practicilor pentru controlul adecvat al deşeurilor periculoase şi altor reziduuri;
    b) vor coopera pentru controlul efectelor deşeurilor periculoase asupra sănătăţii omului şi a mediului înconjurător;
    c) vor coopera, conform legilor naţionale, reglementărilor şi politicilor, în dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor noi tehnologii cu deşeuri cât mai reduse şi optimizarea tehnologiilor existente în vederea eliminării, în măsura posibilului, a producerii de deşeuri periculoase şi de reziduuri şi realizarea unor metode mai eficiente pentru asigurarea gospodăririi deşeurilor periculoase în condiţii ecologice raţionale, pe baza studiului efectelor economice, sociale şi ecologice decurgând din adoptarea acestor tehnologii noi sau îmbunătăţite;
    d) vor coopera activ, conform legilor naţionale, reglementărilor şi politicilor, în domeniul transferului de tehnologii şi al sistemelor de gospodărire ecologică raţională a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri. Ele vor coopera, de-asemenea, în dezvoltarea capacităţii tehnice în statele părţi, în special acelea care necesită şi solicită asistenţă tehnică în acest domeniu;
    e) vor coopera în dezvoltarea normelor tehnice corespunzătoare şi/sau codurilor de practici corespunzătoare.
    3. Părţile vor utiliza mijloacele adecvate pentru a coopera în vederea acordării de asistenţă tehnică ţărilor în curs de dezvoltare privind punerea în aplicare a subparagrafelor a), b) şi c) din paragraful 2 al art. 4.
    4. Ţinând cont de necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare, cooperarea între părţi şi între organizaţii internaţionale competente este încurajată pentru promovarea, inter alia, a conştientizării opiniei publice, a realizării unei gospodăriri ecologice raţionale a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri şi adoptarea unor tehnici noi, mai puţin poluante.
    1. Fără a încălca prevederile art. 4 paragraful 5, părţile pot încheia înţelegeri sau acorduri bilaterale, multilaterale şi regionale privind deplasarea transfrontieră a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri cu părţile sau cu state care nu sunt părţi în convenţie, în aşa fel ca astfel de înţelegeri sau acorduri să nu contravină gospodăririi ecologice raţionale a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri, conform prevederilor prezentei convenţii. Aceste înţelegeri sau acorduri vor stipula prevederi care nu vor fi mai puţin raţionale din punct de vedere ecologic decât cele stipulate în convenţie, ţinând seama în special de interesele statelor in curs de dezvoltare.
    2. Părţile vor notifica secretariatului încheierea oricărui acord sau înţelegeri bilaterale, multilaterale sau regionale menţionate în paragraful l şi a celor pe care le-au încheiat înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii, în scopul de a controla transportul deşeurilor periculoase în afara frontierelor între părţile semnatare ale unor astfel de acorduri. Prevederile convenţiei nu vor afecta transporturile în afara frontierelor desfăşurate în baza acestor acorduri, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu gospodărirea raţională din punct de vedere ecologic a deşeurilor periculoase, conform cerinţelor convenţiei.
    Părţile vor coopera în vederea adoptării cât mai curând posibil a unui protocol care să stabilească procedurile adecvate în ceea ce priveşte răspunderea şi compensaţiile pentru pagubele ce pot rezulta din transportul peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al altor reziduuri.
    1. Părţile trebuie, când li se aduce la cunoştinţă, să asigure ca, în cazul producerii unui accident în timpul unei mişcări transfrontiere de deşeuri periculoase sau al depozitării lor, şi care prezintă riscuri pentru sănătatea oamenilor şi a mediului înconjurător din alte state, aceste state să fie informate imediat cu privire la evenimentul respectiv.
    2. Părţile trebuie să se informeze reciproc, prin secretariat, asupra:
    a) schimbărilor privind desemnarea autorităţilor competente şi/sau punctelor focale, conform art. 5;
    b) schimbărilor în definiţia naţională a reziduurilor periculoase, în conformitate cu art. 3; şi, cât mai curând posibil,
    c) a deciziilor lor de a nu consimţi, total sau parţial, la importul de deşeuri periculoase sau alte reziduuri pentru depozitarea în zona jurisdicţiei lor naţionale;
    d) deciziilor lor de a limita sau de a interzice exportul deşeurilor periculoase sau al altor reziduuri;
    e) oricăror alte informaţii necesare, conform paragrafului 4 al acestui articol.
    3. Părţile, în conformitate cu reglementările şi legile naţionale, vor transmite, prin secretariat, conferinţei părţilor, stabilită în art. 15, înaintea încheierii anului calendaristic, un raport asupra anului precedent, conţinând următoarele informaţii:
    a) autorităţile competente şi punctele focale desemnate de ele, conform art. 5;
    b) informaţiile privind transportul în afara frontierelor al deşeurilor periculoase în care au fost implicate, inclusiv:
    i) cantitatea deşeurilor exportate, categoria căreia îi aparţin, proprietăţile, destinaţia, ţările de tranzit şi metodele de evacuare enunţate ca răspuns la notificare;
    ii) cantitatea şi celelalte date de mai sus privind deşeurile importate;
    iii) eliminări care nu s-au desfăşurat conform planului;
    iv) eforturi de a realiza o reducere a cantităţii de deşeuri care se transportă în afara frontierelor;
    c) informaţii privind măsurile adoptate pentru implementarea convenţiei;
    d) informaţii statistice adecvate privind efectul asupra mediului şi sănătăţii pe care îl au generarea, transportul şi eliminarea deşeurilor periculoase;
    e) informaţii privind acordurile bilaterale, multilaterale şi regionale, încheiate conform art. 12;
    f) informaţii privind accidentele survenite în transportul deşeurilor şi măsurile luate pentru soluţionarea acestora;
    g) informaţii privind metodele de eliminare în zona jurisdicţiei lor naţionale;
    h) informaţii privind măsurile luate pentru elaborarea tehnologiilor de reducere şi/sau eliminare a deşeurilor;
    i) alte probleme pe care conferinţa părţilor le consideră relevante;
    j) părţile, conform legilor şi reglementărilor naţionale, vor asigura trimiterea copiilor fiecărei notificări şi a răspunsului privind transportul deşeurilor în afara frontierelor la secretariat, atunci când o parte, ce consideră că mediul său poate fi afectat de respectivul transport, a cerut acest lucru.
    1. Părţile sunt de acord să stabilească, conform nevoilor specifice ale diferitelor regiuni şi subregiuni, centre regionale sau subregionale pentru perfecţionare şi transfer de tehnologie privitoare la gospodărirea deşeurilor periculoase şi a altor tipuri de deşeuri şi la reducerea producţiei deşeurilor. Părţile vor decide asupra stabilirii unor mecanisme potrivite de finanţare, cu caracter voluntar.
    2. Părţile vor lua în considerare stabilirea unui fond special pentru a ajuta pe o bază provizorie, în caz de situaţii de urgenţă, reducerea pagubelor datorate accidentelor în transportul peste frontiere al deşeurilor periculoase sau altor deşeuri sau în timpul evacuării acestor deşeuri.
    1. Se instituie o conferinţă a părţilor. Prima întrunire a conferinţei părţilor va fi convocată de Directorul executiv al P.N.U.E. nu mai târziu de un an după intrarea în vigoare a acestei convenţii, în continuare, întrunirile obişnuite ale conferinţei părţilor vor fi ţinute la intervale regulate, stabilite de conferinţă la prima întrunire.
    2. Întrunirile extraordinare ale conferinţei părţilor vor fi ţinute atunci când va fi considerat necesar de către aceasta sau la cererea scrisă a oricărei ţări semnatare, cu condiţia ca într-o perioadă de şase luni de la comunicarea ei către secretariat să fie sprijinită de cel puţin o treime dintre statele semnatare.
    3. Conferinţa părţilor va trebui să fie de acord şi să adopte în unanimitate regulile procedurale pentru conferinţă şi pentru orice alt organ subsidiar pe care-l stabileşte, precum şi regulamentul financiar care va stabili participarea financiară a părţilor la convenţia prezentă.
    4. La prima întrunire părţile vor examina toate măsurile suplimentare necesare să ajute la îndeplinirea responsabilităţilor cu privire la protecţia şi conservarea mediului marin în contextul prezentei convenţii.
    5. Conferinţa părţilor supraveghează permanent punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenţii, şi anume:
    a) încurajează armonizarea politicilor, strategiilor şi măsurilor necesare pentru reducerea la minimum a daunelor aduse sănătăţii omului şi mediului înconjurător de către deşeurile periculoase şi alte deşeuri;
    b) analizează şi adoptă, după cum este necesar, amendamentele la această convenţie şi la anexele ei, luând în considerare inter alia, informaţiile ştiinţifice, tehnice, economice şi ecologice disponibile;
    c) examinează şi adoptă orice altă măsură necesară pentru scopurile acestei convenţii în lumina experienţei câştigate în funcţionarea şi exploatarea înţelegerilor şi aranjamentelor prevăzute în art. 11;
    d) analizează şi adoptă protocoalele; şi
    e) stabileşte organele subsidiare considerate ca necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii.
    6. Naţiunile Unite şi agenţiile specializate ale acesteia, la fel ca oricare stat ce nu este parte la această convenţie, pot fi reprezentate în calitate de observator la întrunirile conferinţei părţilor. Oricare alt organism sau agenţie, naţional sau internaţional, guvernamental sau neguvernamental, calificate în domenii înrudite cu deşeurile periculoase sau alte deşeuri, care a informat secretariatul cu privire la dorinţa de a fi reprezentat în calitate de observator la o întrunire a conferinţei părţilor, poate fi admis numai dacă cel puţin o treime dintre părţile prezente nu obiectează. Admiterea şi participarea observatorilor vor fi supuse regulilor de procedură adoptate de conferinţă.
    7. Conferinţa părţilor va întocmi, în termen de trei ani după intrarea în vigoare a convenţiei şi la cel puţin şase ani după aceea, o evaluare a eficienţei sale şi, dacă se consideră necesar, adoptarea unei interdicţii parţiale sau complete de transport al deşeurilor periculoase şi altor deşeuri în lumina celor mai recente informaţii ştiinţifice, ecologice, tehnice şi economice.
    1. Funcţiile secretariatului vor fi:
    a) să iniţieze şedinţele prevăzute în art. 15 şi 17;
    b) să pregătească şi să transmită rapoartele bazate pe informaţiile primite în concordanţă cu art. 3, 4, 6, 11 şi 13, ca şi pe informaţiile venite de la şedinţe ale unor organe subsidiare stabilite în art. 15, ca şi pe baza informaţiilor potrivite, furnizate de entităţi guvernamentale şi neguvernamentale pertinente;
    c) să pregătească rapoarte asupra activităţilor desfăşurate pentru exercitarea funcţiilor sale în această convenţie şi să le prezinte conferinţei părţilor;
    d) să asigure coordonarea necesară cu organismele internaţionale pertinente şi, în particular, să intre în astfel de aranjamente administrative şi contractuale după cum este necesar pentru îndeplinirea eficientă a funcţiilor sale;
    e) să comunice cu punctele focale şi autorităţile competente stabilite de părţi în concordanţă cu art. 5 al acestei convenţii;
    f) să colecteze informaţii privind zonele autorizate şi facilităţi ale părţilor adecvate pentru evacuarea deşeurilor lor periculoase şi a altor deşeuri şi să vehiculeze aceste informaţii între părţi;
    g) să primească şi să transmită informaţii de la şi către părţi despre:
    — surse de asistenţă tehnică şi perfecţionare;
    — abilităţi tehnice şi ştiinţifice disponibile;
    — surse de informare şi expertiză; şi
    — disponibilitatea resurselor cu privire la acordarea de asistenţă, după cerere, în domenii ca:
    — manevrarea sistemului de informare al convenţiei;
    — gospodărirea deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri;
    — tehnologii sigure din punct de vedere ecologic în legătură cu deşeurile periculoase şi alte deşeuri, ca tehnologiile fără deşeuri sau cu deşeuri puţine;
    — evaluarea capacităţilor şi amplasamentelor pentru evacuare;
    — controlul deşeurilor periculoase şi al altor deşeuri; şi
    — răspunsuri în cazuri de urgenţa;
    h) să furnizeze părţilor, după cerere, informaţii asupra consultanţilor sau a firmelor de Consulting ce au competenţa necesară în domeniu, care pot asista părţile la examinarea unei înştiinţări pentru un transport peste frontiere, să concorde transportul deşeurilor periculoase sau al altor deşeuri cu înştiinţarea pertinentă şi/sau faptul că facilităţile disponibile propuse pentru deşeurile periculoase sau alte deşeuri sunt sigure din punct de vedere ecologic atunci când au motive să creadă că deşeurile în discuţie nu vor fi gospodărite într-un mod sigur din punct de vedere ecologic. Orice asemenea examinare nu va fi în sarcina secretariatului;
    i) să sprijine părţile, la cerere, în identificarea cazurilor de trafic ilicit şi să transmită imediat părţilor orice informaţie primită privind traficul ilicit;
    j) să coopereze cu părţile şi cu organizaţiile pertinente şi competente, precum şi cu agenţiile pentru asigurarea de experţi şi echipament pentru asistenţa rapidă acordată statelor în caz de situaţii de urgenţă; şi
    k) să-şi îndeplinească orice alte funcţiuni importante scopurilor acestei convenţii, după cum vor fi stabilite de conferinţa părţilor.
    2. Funcţiile secretariatului vor fi îndeplinite provizoriu de U.N.E.P. până când prima întrunire a conferinţei părţilor se va ţine în conformitate cu art. 15.
    3. La prima sa întrunire, conferinţa părţilor va desemna secretariatul dintre organizaţiile interguvernamentale competente care îşi arată dorinţa de a îndeplini funcţiile secretariatului acestei convenţii. La această şedinţă conferinţa părţilor va analiza, deasemenea, modul în care secretariatul provizoriu îşi exercită funcţiile ce i-au fost încredinţate în conformitate cu prevederile paragrafului l de mai sus şi va decide asupra structurilor adecvate pentru exercitarea acestor funcţii.
    1. Orice parte poate propune amendamente la această convenţie şi orice parte la protocol poate propune amendamente la acest protocol. Astfel de amendamente vor lua în considerare, inter alia, consideraţii ştiinţifice şi tehnice pertinente.
    2. Amendamentele la această convenţie vor fi adoptate la întrunirea conferinţei părţilor semnatare. Amendamentele la orice protocol vor fi adoptate la întrunirea părţilor. Textul oricărui amendament propus la această convenţie sau la orice protocol va fi comunicat părţilor de către secretariat cu cel puţin 6 luni înainte de întrunirea la care este propus pentru adoptare. Secretariatul va comunica, deasemenea, amendamentele propuse semnatarilor convenţiei pentru informare.
    3. Părţile vor face eforturi pentru a se ajunge la o înţelegere unanimă asupra amendamentelor propuse convenţiei. Dacă toate eforturile de acord unanim au eşuat, în ultimă instanţă, amendamentul va fi aprobat printr-un vot majoritar de 3/4 al părţilor prezente şi va fi supus ratificării, aprobării, confirmării sau acceptării.
    4. Procedura menţionată în paragraful 3 de mai sus se aplică amendamentelor la orice protocol şi o majoritate de 2/3 a părţilor, care votează la şedinţă, va fi suficientă pentru a fi adoptate.
    5. Instrumentele de ratificare, aprobare, confirmare oficială sau acceptare a amendamentelor vor fi păstrate în arhivă. Amendamentele adoptate conform paragrafelor 3 sau 4 de mai sus vor intra în vigoare între părţile care le-au acceptat în a 90-a zi după recepţia de către depozitar a instrumentelor lor de ratificare, aprobare, confirmare for-mală sau acceptare de către cel puţin 3/4 dintre părţi care au acceptat amendamentele la protocolul implicat. Amendamentele vor intra în vigoare pentru orice altă parte în a 90-a zi după ce partea depozitează instrumentele ei de ratificare, aprobare, confirmare formală sau acceptare a amenda-mentelor.
    6. Pentru scopul acestui articol, părţi prezente şi care votează înseamnă părţile prezente şi care votează pozitiv sau negativ.
    1. Anexele convenţiei sau ale protocoalelor vor forma parte integrantă a convenţiei sau protocolului, după cum este cazul şi, numai dacă nu este exprimat altfel, în mod expres, o referinţă la această convenţie sau la protocoalele ei constituie în acelaşi timp o referinţă la orice anexă din ea. Astfel de anexe trebuie restrânse la chestiuni ştiinţifice, tehnice şi administrative.
    2. Exceptând ceea ce poate fi prevăzut altfel în orice protocol cu privire la anexele sale, se va aplica următoarea procedură propunerii, adoptării şi intrării în vigoare a anexelor auxiliare la această convenţie sau la anexele la un protocol:
    a) anexele la această convenţie şi protocoalele ei vor fi propuse şi adoptate conform procedurii descrise în art. 17 paragrafele 2, 3 şi 4;
    b) orice parte care nu poate accepta o anexă în plus la această convenţie sau o anexă la orice protocol pe care l-a semnat va notifica depozitarului în curs despre acest lucru în şase luni de la data comunicării adoptării. Depozitarul va informa fără întârziere toate părţile asupra înştiinţării primite. O parte poate oricând să înlocuiască o declaraţie anterioară de neacceptare cu una de acceptare şi atunci aceste anexe vor intra în vigoare pentru această parte;
    c) după şase luni de la data punerii în circulaţie a comunicării, anexa va deveni valabilă pentru toate părţile la convenţie sau la orice protocol care nu au supus o înştiinţare conformă cu prevederea subparagrafului b) de mai sus.
    3. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele acestei convenţii sau la oricare protocol vor fi supuse aceleiaşi proceduri ca pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor la convenţie sau a anexelor la protocol. Anexele şi amendamentele ulterioare vor lua în consideraţie, inter alia, consideraţii pertinente ştiinţifice şi tehnice.
    4. Dacă o anexă auxiliară sau un amendament la o anexă implică un amendament la această convenţie sau la orice protocol, anexa auxiliară sau anexa amendată nu va intra în vigoare până când amendamentul respectiv nu intră în vigoare.
    Orice parte care are motive să creadă că o altă parte îşi încalcă sau şi-a încălcat obligaţiile asumate prin această convenţie poate informa secretariatul şi, într-un asemenea caz, va informa simultan şi imediat, direct sau prin secretariat, partea împotriva căreia s-au făcut acuzaţiile. Toate informaţiile pertinente trebuie supuse de către secretariat părţilor.
    1. În cazul unui conflict între părţi cu privire la interpretarea, aplicarea sau respectarea convenţiei sau a protocoalelor, acestea vor căuta o soluţionare a conflictului prin negocieri sau orice alte mijloace paşnice.
    2. Dacă părţile implicate nu-şi pot soluţiona conflictul prin mijloacele de mai sus, conflictul, dacă părţile în conflict sunt de acord, va fi supus Curţii Internaţionale de Justiţie sau arbitrajului, în condiţiile stabilite în anexa VI. În orice caz, lipsa unei înţelegeri cu privire la supunerea conflictului Curţii Internaţionale de Justiţie sau arbitrajului nu va absolvi părţile de responsabilitatea continuării căutării rezolvării lui prin mijloacele menţionate în paragraful 1.
    3. În timpul ratificării, acceptării, aprobării, confirmării oficiale sau aderării la această convenţie sau oricând după aceea, statul sau o organizaţie de integrare politică şi/sau economică poate declara că recunoaşte, ipso facto, obligatoriu şi fără o înţelegere specială, faţă de orice parte care acceptă aceeaşi obligaţie:
    a) supunerea conflictului Curţii Internaţionale de Justiţie; şi/ sau
    b) arbitrajul, în conformitate cu procedurile stabilite în anexa VI.
    O asemenea declaraţie trebuie adusă la cunoştinţa secretariatului în scris, acesta comunicând-o tuturor părţilor.
    Această convenţie va putea fi semnată de state, organizaţii de integrare economică şi/sau politică şi de Namibia la Basel, pe data de 22 martie 1989, şi la Berna, la Departamentul Federal al Afacerilor Externe, în Elveţia, de la 23 martie 1989 până la 30 iunie 1989, şi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, de la l iulie 1989 până la 22 martie 199CK
    1. Această convenţie va fi supusă ratificării, acceptării, confirmării oficiale sau aprobării de către state, de către Namibia, reprezentată de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, şi confirmării oficiale sau aprobării de către organizaţiile de integrare politică şi/sau economică. Instrumentele de ratificare, acceptare, confirmare oficială sau aprobare vor fi depuse, împreună, la depozitar.
    2. Orice organizaţie menţionată în paragraful l de mai sus care devine parte la această convenţie, fără ca nici unul din statele sale membre să fie parte, va fi supusă obligaţiilor impuse de convenţie.
    Dacă unu sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sunt părţi în convenţie, organizaţia şi statele ei membre decid asupra responsabilităţilor lor respective cu privire la executarea obligaţiilor lor, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
    În astfel de cazuri, organizaţia şi statele membre nu sunt abilitate să-şi exercite simultan drepturile în cadrul convenţiei.
    3. În instrumentele lor de confirmare oficială sau aprobare, organizaţiile menţionate în paragraful l de mai sus vor declara aria competenţei lor referitoare la problemele reglementate prin convenţie.
    Deasemenea, aceste organizaţii notifică toate modificările importante cu privire la aria lor de competenţă, iar depozitarul informează părţile.
    1. Această convenţie este deschisă aderării statelor, a Namibiei, reprezentată de către Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, şi organizaţiilor de integrare politică şi/sau economică de la data la care convenţia nu mai este deschisă semnării. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.
    2. În instrumentele lor de aderare, organizaţiile menţionate în paragraful l de mai sus vor indica aria competenţei lor în domeniile reglementate prin convenţie. Aceste organizaţii vor mai informa depozitarul în legătură cu orice modificare substanţială intervenită în aria lor de competenţă.
    3. Prevederile art. 22 paragraful 2 se vor aplica organizaţiilor de integrare politică şi/sau economică care aderă la prezenta convenţie.
    1. Sub rezerva dispoziţiilor din paragraful 2 de mai jos, fiecare parte la această convenţie are dreptul la un vot.
    2. Organizaţiile de integrare politică şi/sau economică, conform ariei lor de competenţă, în conformitate cu art. 22 paragraful 3 şi art. 23 paragraful 2, îşi vor exercita dreptul de vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt părţi la convenţie sau la protocoalele pertinente. Aceste organizaţii nu îşi exercită dreptul lor de vot dacă statele lor membre şi-l exercită pe al lor, şi invers.
    1. Prezenta convenţie intră în vigoare la 90 de zile după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, adoptare, confirmare oficială, aprobare sau aderare.
    2. Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare politică şi/sau economică care ratifică, acceptă, aprobă sau confirmă oficial prezenta convenţie sau care aderă la aceasta, după data depunerii celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare, de confirmare oficială sau de aderare, convenţia va intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, confirmare oficială sau aderare de către statul respectiv sau organizaţia de integrare politică sau economică respectivă.
    3. În conformitate cu scopurile paragrafelor l şi 2 de mai sus, nici unul din instrumentele depuse de către o organizaţie de integrare politică şi/sau economică nu trebuie să fie considerat ca un instrument suplimentar pe lângă instrumentele deja depuse de către statele membre ale organizaţiei respective.
    1. Nici o rezervă sau derogare nu se poate face de la această convenţie.
    2. Paragraful l al acestui articol nu împiedică nici un stat sau organizaţie de integrare politică şi/sau economică, atunci când semnează, ratifică, acceptă, aprobă, confirmă oficial sau aderă la această convenţie, să facă declaraţii sau precizări de poziţii, scrise sau orale, oricare ar fi denumirea acestora, referitoare, între altele, la armonizarea legilor şi reglementărilor sale cu prevederile acestei convenţii, cu condiţia ca aceste declaraţii sau precizări să nu vizeze anularea sau modificarea efectelor juridice ale prevederilor convenţiei în aplicarea lor de către statul respectiv.
    1. În orice moment, după trei ani de la data la care această convenţie a intrat în vigoare pentru o parte, acea parte poate denunţa convenţia prin înaintarea unei notificări scrise în acest sens către depozitar.
    2. Denunţarea va intra în vigoare la un an după primirea notificării de către depozitar sau la orice dată ulterioară, menţionată în notificare.
    Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi depozitarul convenţiei şi al oricărui protocol al acesteia.
    Textele originale în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă ale acestei convenţii sunt autentice în aceeaşi măsură.
    Drept pentru care subsemnaţii, având depline puteri, au semnat prezenta convenţie.
    Întocmită în cadrul Conferinţei de la Basel, 20-22 martie 1989.
    Y l Deşeuri de natură chimică, provenite din spitale, centre medicale şi clinici
    Y 2 Deşeuri rezultate din producţia şi prepararea produselor farmaceutice
    Y 3 Deşeuri farmaceutice şi ale produselor medicamentoase
    Y 4 Deşeuri de la fabricarea şi utilizarea biocidelor şi produselor fitofarmaceutice
    Y 5 Deşeuri de la fabricarea şi utilizarea produselor chimice de conservare a lemnului
    Y 6 Deşeuri de la producerea, prelucrarea şi utilizarea solvenţilor organici
    Y 7 Deşeuri de la procese de tratare termică şi alte operaţii de tratare, conţinând cianuri
    Y 8 Deşeuri de uleiuri minerale, care nu corespund scopului iniţial de folosire
    Y 9 Deşeuri petroliere/ape uzate, hidrocarburi în amestecuri cu apă, emulsii
    Y10 Substanţe uzate şi articole conţinând sau contaminate cu PCB (difenilpo-liclorinat) şi/sau PCT (terfenile policlorinate) şi/sau PBB (difenil polib-romurate)
    Y11 Reziduuri gudronate, provenind de la rafinare, distilare şi orice tratament pirolitic
    Y12 Deşeuri de la producţia şi utilizarea cernelurilor, coloranţilor, pigmenţilor, lacurilor şi vopselelor
    Y13 Deşeuri de la producţia şi utilizarea răşinilor, latexului, plastifianţilor şi a adezivilor
    Y14 Substanţe chimice uzate provenite din cercetare şi dezvoltare sau activităţi în învăţământ, care nu sunt identificate şi/sau sunt noi şi ale căror efecte asupra omului şi/sau mediului înconjurător nu sunt cunoscute
    Y15 Deşeuri de natura explozivă care nu fac obiectul altor legislaţii
    Y16 Deşeuri de la producţia, prelucrarea şi utilizarea chimicalelor fotografice şi materialele de lucru aferente
    Y17 Deşeuri rezultate de la procese de tratare a suprafeţei metalelor şi materialelor plastice
    Y18 Reziduuri provenind din operaţii de eliminare a deşeurilor industriale
    Y19 Metal carbonili
    Y20 Beriliu; compuşi de beriliu
    Y21 Compuşi de crom hexavalent
    Y22 Compuşi de cupru
    Y23 Compuşi de zinc
    Y24 Arsen; compuşi de arsen
    Y25 Seleniu; compuşi de seleniu
    Y26 Cadmiu; compuşi de cadmiu
    Y27 Antimoniu; compuşi de antimoniu
    Y28 Telur; compuşi de telur
    Y29 Mercur; compuşi de mercur
    Y30 Taliu; compuşi de taliu
    Y31 Plumb; compuşi de plumb
    Y32 Compuşi neorganici de fluor, exclusiv fluoruri de calciu
    Y33 Cianuri anorganice
    Y34 Soluţii acide sau acizi în formă solidă
    Y35 Soluţii bazice sau baze în formă solidă
    Y36 Azbest (vată şi fibre)
    Y37 Compuşi organofosforici
    Y38 Cianuri organice
    Y39 Fenoli, compuşi fenolici incluzînd clorfenolii
    Y40 Eteri
    Y41 Solvenţi organo-halogenaţi
    Y42 Solvenţi organici, exclusiv solvenţii halogenaţi
    Y43 Orice compus de dibenzo-furan policlorinat
    Y44 Orice compus de dibenzo-p-dioxin-policlorinat
    Y45 Compuşi organohalogenaţi, alţii decît substanţele la care se referă această anexă (ex.: Y39, Y41, Y42, Y43, Y44)
    Y46 Deşeuri menajere
    Y47 Reziduuri provenind de la incinerarea deşeurilor menajere

    Clasa O.N.U. Cod Caracteristici
    l H1 Explozive
    O substanţă explozivă sau deşeu este o substanţă solidă sau lichidă (sau amestecuri de substanţe sau deşeuri) care este ea însăşi capabilă prin reacţie chimică să producă gaze la o astfel de temperatură şi presiune şi cu o astfel de viteză, pentru a cauza pagube împrejurimilor.
    3 H3 Lichide inflamabile
    Cuvântul "inflamabil" are acelaşi înţeles ca "flamabil"; lichidele inflamabile sunt lichide sau amestecuri de lichide sau lichide conţinând solide şi soluţie sau suspensie (de exemplu vopsele, lacuri etc.), dar nu includ substanţele sau deşeurile altfel clasificate pe baza caracteristicilor lor periculoase, care dau o tensiune de vapori inflamabili la temperaturi nu mai mari de 60,5°C, într-o incintă închisă de testare, sau nu mai mult de 65,6°C în incinte deschise de testare, (întrucât rezultatele testelor în incinte deschise şi cele închise nu sunt strict comparabile şi chiar rezultatele individuale de la acelaşi test sunt, de multe ori, variabile, abaterile de la punctele de mai sus, care fac posibile astfel de variaţii, vor fi considerate conforme acestei definiţii).
    4.1. H4.1 Solide inflamabile
    Solide sau deşeuri solide, altele decât cele clasificate ca explozive, care, în condiţiile întâlnite la transport, sunt uşor combustibile ori pot cauza sau contribui la foc prin fricţiune.
    4.2 H4.2 Substanţe sau deşeuri labile la combustie spontană
    Substanţe sau deşeuri care sunt labile la încălzire spontană în condiţii normale ce apar la transport sau la încălzirea în con-tact cu aerul sau devenind atunci labile a lua foc.
    4.3 H4.3 Substanţe sau deşeuri care, în contact cu apa, emit gaze inflamabile
    Substanţe sau deşeuri care, prin interacţiune cu apa, sunt la-bile a deveni instantaneu inflamabile sau a forma gaze inflamabile în cantităţi periculoase.
    5.1 H5.1 Oxidanţi
    Substanţe sau deşeuri care, în timp ce ele însele nu sunt necesar combustibile, pot în general, prin formarea de oxigen sau contribuirea la aceasta, cauza combustia altor materiale.
    5.2 H5.2 Peroxizi organici
    Substanţe organice sau deşeuri care conţin structura bivalentă -0-0- sunt substanţe termale instabile, care pot să se descompună exotermic autoaccelerat.
    6.1 H6.1 Otrăvuri (acute)
    Substanţe sau deşeuri labile, fie pentru a cauza moartea sau vătămări serioase, fie pentru a afecta sănătatea umană, dacă sunt inhalate sau în contact cu pielea.
    6.2 H6.2 Substanţe infecţioase
    Substanţe sau deşeuri conţinând microorganisme viabile sau toxinele acestora, care sunt cunoscute sau suspectate a cauza infecţii la animale sau oameni.
    8 H8 Corosivi
    Substanţe sau deşeuri care, prin acţiune chimică, vor cauza pagube serioase când sunt în contact cu ţesuturi vii sau în caz de scurgere, vor afecta sau chiar distruge alte bunuri sau mijloace de transport; acestea pot, deasemenea, cauza alte afecţiuni.
    9 H10 Eliberarea gazelor toxice în contact cu aerul sau apa
    Substanţe sau deşeuri care, prin interacţiune cu aerul sau apa, sunt labile a produce gaze toxice în cantităţi periculoase.
    9 H 11 Toxice (efecte întârziate sau cronice)
    Substanţe sau deşeuri care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot conduce la efecte întârziate sau cronice, incluzând şi efecte cancerigene.
    9 H 12 Ecotoxice
    Substanţe sau deşeuri care, dacă sunt eliberate, prezintă sau pot prezenta, imediat sau cu întârziere, un impact aversiv asupra mediului înconjurător prin bioacumulare şi/sau efecte toxice asupra sistemelor biotice.
    9 H13 Capabile, prin orice mijloc, după evacuare, să formeze alte materiale care posedă oricare din caracteristicile enumerate mai sus.
    Pericolele potenţiale corespunzătoare câtorva tipuri de deşeuri nu sunt în prezent totalmente documentate: testele pentru definirea cantitativă a acestor pericole nu există. Cercetări ulterioare sunt necesare pentru a determina mijloacele de caracterizare a proprietăţilor potenţial vătămătoare asupra omului şi/sau asupra mediului înconjurător ale acestor deşeuri. Teste standardizate au fost elaborate în cazul substanţelor pure. Multe ţări şi-au dezvoltat teste naţionale, care pot fi aplicate la materialele incluse în anexa I, pentru a decide dacă acestea se încadrează în oricare din caracteristicile redate în această anexă.

    Secţiunea A cuprinde toate operaţiile de astfel de eliminări, aşa cum intervin acestea în practică.
    D l Depozitare pe/sau în pământ (ex.: acoperiri de teren etc.)
    D 2 Tratări de pământ (ex.: biodegradarea lichidelor sau descărcărilor de nămoluri pe pământ etc.)
    D 3 Injectare la adâncime (ex.: injectarea evacuărilor pompabile în subteran, saline etc.)
    D 4 Evacuări de suprafaţă (ex.: depozitarea lichidelor sau nămolurilor în lagune etc.)
    D 5 Acoperiri de teren special proiectate (ex.: dispunerea în celule, cuve izolate una de alta şi de mediu etc.)
    D 6 Evacuare într-un receptor de apă, exceptând mările şi oceanele
    D 7 Evacuare în mări, oceane, incluzând interfaţă apă — nisip
    D 8 Tratament biologic, nespecificat nicăieri în această anexă, din care rezultă, în final, compuşi sau amestecuri care sunt eliminate prin intermediul oricăror operaţii din secţiunea A
    D 9 Tratamente fizico-chimice, nespecificate în această anexă, din care rezultă, în final, compuşi sau amestecuri care sunt eliminate prin intermediul oricărei operaţii în secţiunea A (ex.: evaporare, uscare, calcinare, neutralizare, precipitare etc.)
    D10 Incinerare pe terenuri
    D11 Incinerare pe mare
    D12 Depozitări permanente (ex.: depozitări de containere în o mină etc.)
    D13 Regrupare înainte de a se încadra în oricare din operaţiile din secţiunea A
    D14 Reambalarea înaintea operaţiilor din secţiunea A
    D15 Recondiţionări prealabile oricărei operaţiuni din secţiunea A.
    Secţiunea B cuprinde toate acele operaţii privitoare la materialele legal definite sau considerate a fi deşeuri periculoase şi care, altfel, ar fi fost destinate pentru operaţiile incluse în secţiunea A.
    R l Folosite drept combustibili (altfel decât în incinerarea directă) sau alte mijloace de generare a energiei
    R 2 Refacerea solvenţilor/regenerarea
    R 3 Reciclarea/refacerea substanţelor organice care nu sunt folosite ca solvenţi
    R 4 Reciclarea/refacerea (recuperarea) metalelor sau compuşilor metalici
    R 5 Reciclarea/ recuperarea altor materiale anorganice
    R 6 Regenerarea acizilor sau bazelor
    R 7 Recuperarea componentelor folosite pentru înlăturarea poluării
    R 8 Recuperarea componentelor de la cataliză
    R 9 Utilizarea uleiurilor nerafinate sau alte reutilizări ale uleiurilor anterior folosite
    R10 Tratarea solului în folosul agriculturii sau al îmbunătăţirii condiţiilor ecologice
    R 11 Utilizarea materialelor reziduale obţinute de la oricare din operaţiile numerotate R1—R10
    R12 Schimbul de reziduuri pentru reutilizarea lor în oricare din operaţiile numerotate R1—R11
    R13 Acumularea de material, cu intenţia de utilizare la una din operaţiile din secţiunea B.

    1. Motivul pentru exportul deşeurilor
    2. Exportatorul de deşeuri1)
    3. Producătorul(ii) de deşeuri şi locul de producere 1) Eliminatorul de deşeuri şi actualul loc de eliminare 1)
    4. Transportatorii(ul) intenţionaţi a fi folosiţi pentru transportul deşeurilor sau agenţii acestora, dacă sunt cunoscuţi 1)
    6. Ţara de export al deşeurilor Autoritatea competentă 2)
    7. Ţările prevăzute a fi tranzitate Autoritatea competentă 2)
    8. Ţările de import al deşeurilor Autoritatea competentă 2)
    9. Notificarea generală sau specială
    10. Data(e) prevăzute pentru expediere(i) şi perioada de timp în care deşeurile vor fi exportate şi itinerariul propus (incluzând punctele de intrare şi ieşire) 3)
    11.Mijlocul de transport planificat (auto, cale ferată, naval, aer, ape interioare)
    12. Informaţii referitoare la asigurare 4)
    13. Denumirea şi descrierea fizică a deşeurilor, incluzând numărul Y şi numărul ONU şi compoziţia acestora 5) şi informaţii privitoare la toate măsurile speciale de manevrare, incluzând măsurile de urgenţă, prevăzute pentru cazurile de accidente
    14. Tipul de ambalaj (împachetare) prevăzut (ex.: vrac, rezervor, cisternă)
    15. Cantitatea estimată în greutate/volum 6)
    16. Procesul din care deşeurile au rezultat 7)
    17. Pentru deşeurile enumerate în anexa I, clasificările din anexa II: caracteristicile periculoase, numărul H şi clasa ONU
    18. Metoda de eliminare, conform anexei III
    19. Declaraţiile producătorului de deşeuri şi exportatorului în vederea certificării exactităţii informaţiilor
    20. Informaţii (inclusiv descrierea tehnică a instalaţiei de eliminare a deşeurilor) comunicate exportatorului/producătorului de către eliminatorul deşeurilor şi pe care acesta din urină s-a bazat când a considerat că operaţiunea de eliminare prevăzută poate avea loc în condiţii ecologic raţionale conform legilor şi regulamentelor ţării importatoare
    21. Informaţii privind contractul dintre exportator şi eliminator.
    NOTE:
    ¹) Numele şi adresele complete, telefoane, telex sau nume şi număr de telefax şi/sau numere de telefon, de telex sau de telefax pentru persoanele ce urmează a fi contactate.
    ²) Numele şi adresele complete, telefoanele, numerele de telex sau telefax.
    ³) În cazul de notificări generale acoperind mai multe expedieri, vor fi necesare a fi menţionate fiecare dată de expediere a fiecărui transport, dacă acestea sunt cunoscute, sau frecvenţa transporturilor.
    ⁴) Informaţii referitoare la dispoziţiile pertinente în materie de asigurare şi modul în care exportatorul, transportatorul şi eliminatorul le respectă.
    ⁵) Natura şi concentraţiile celor mai periculoase componente, în termeni de toxicitate şi alte pericole prezentate de deşeuri, atât în ce priveşte manipularea, cât şi în ce priveşte metoda de eliminare propusă.
    ⁶) În cazul unei notificări generale referitoare la mai multe transporturi, vor fi necesare a fi incluse datele privitoare la cantitatea totală estimată şi la cantitatea estimată pentru fiecare transport individual.
    ⁷) Este necesar, cu atât mai mult, a estima pericolul şi a determina şi propune eliminatorului operaţiile cele mai adecvate.

    1. Exportatorul de deşeuri 1)
    2. Producătorul (fabricantul) de deşeuri şi locul de producere 1)
    3. Eliminatorul de deşeuri şi locul efectiv de eliminare 1)
    4. Transportatorul(ii) de deşeuri 1)sau agentul(ii) acestuia
    5. Subiectul notificării generale sau speciale
    6. Data de începere a transportului transfrontier şi datele şi semnăturile pe documentele însoţitoare ale fiecărei persoane care preia transportul de deşeuri
    7. Mijlocul de transport (şosea, cale ferată, cale de navigaţie internă, maritimă, aer), incluzând ţările de export, de tranzit şi import, precum şi punctele de intrare şi ieşire, când acestea sunt cunoscute
    8. Descrierea generală a deşeurilor (starea fizică, denumirea şi clasa de expediţie O.N.U., numărul O.N.U., numărul Y şi numărul H, dacă este aplicabil)
    9. Informaţii privind necesităţile (precauţiile) speciale de manipulare, incluzând măsurile de urgenţă în caz de accidente
    10. Tipul şi numărul de colete
    11. Cantitatea în greutate/volum
    12. Declaraţia producătorului de deşeuri sau exportatorului că informaţiile sunt corecte (adevărate)
    13. Declaraţia producătorului sau exportatorului, indicând că nu sunt obiecţii din partea nici unui stat participant (autorităţi competente) pentru operaţiunea de export
    14. Certificat de la eliminator cu privire la recepţia la locul destinat eliminării şi indicarea metodei de eliminare finală şi data aproximativă a eliminării.
    NOTE:
    Informaţiile necesare pe documentele de transport vor fi, în toate cazurile posibile, integrate într-un singur document cu tot ce este necesar conform reglementărilor de transport. Acolo unde nu este posibil, informaţiile vor fi completate fără a le respecta pe cele cerute prin regulile de transport. Documentul de transport va avea şi instrucţiuni referitoare la persoana împuternicită să furnizeze informaţii şi să completeze formularele.
    ¹)Numele şi adresele complete, telefoanele, numerele de telex, telefon sau telefax, precum şi numele şi numerele de telefon, de telex sau de telefax ale persoanelor ce vor fi contactate în caz de urgenţă.

    În afara cazului unor dispoziţii contrare acordului prevăzut de art. 20, procedura de arbitraj se va desfăşura în conformitate cu art. 2—10 de mai jos.
    Partea reclamantă va notifica secretariatului că părţile au căzut de acord să supună diferendul arbitrajului, conform paragrafelor 2 sau 3 din art. 20, şi va include în mod expres articolele din convenţie a căror interpretare sau aplicare constituie cauza diferendului. Secretariatul va înainta informaţiile astfel primite tuturor părţilor la convenţie.
    Tribunalul de arbitraj se compune din 3 membri. Fiecare dintre părţile în litigiu va desemna un arbitru, iar cei doi arbitri astfel desemnaţi vor desemna, de comun acord, un al treilea arbitru, care va fi preşedinte al tribunalului. Acesta nu va fi conaţional al uneia dintre părţile în litigiu, nici rezident pe teritoriul vreunuia dintre ele, nici angajat al acestora, nici implicat, în cazul respectiv, în altă calitate.
    1. Dacă preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost încă desemnat în interval de două luni de la desemnarea celui de-al doilea arbitru, Secretarul General al O.N.U. — la solicitarea oricăreia dintre părţi — îl va desemna în următoarele două luni.
    2. Dacă una dintre părţile în litigiu nu desemnează un arbitru în două luni de la primirea solicitării, cealaltă parte îl poate informa pe Secretarul General al O.N.U., care va desemna preşedintele tribunalului de arbitraj în termen de două luni. După desemnare, preşedintele tribunalului de arbitraj va cere părţii care nu a desemnat un arbitru să se conformeze în termen de două luni. La expirarea perioadei respective îl va informa pe Secretarul General al O.N.U., care va rezolva acest aspect peste alte două luni.
    1. Tribunalul de arbitraj va decide conform legislaţiei internaţionale şi prevederilor convenţiei.
    2. Orice tribunal de arbitraj constituit în baza prevederilor prezentei anexe va stabili reguli de procedură proprii.
    1. Deciziile tribunalului de arbitraj, atât în chestiuni de procedură, cât şi în cele de conţinut, vor fi luate prin majoritatea de voturi a membrilor săi.
    2. Tribunalul poate lua toate măsurile necesare în vederea stabilirii faptelor. El poate, la solicitarea uneia dintre părţi, să recomande măsurile indispensabile de protecţie.
    3. Părţile în diferend trebuie să creeze toate facilităţile necesare pentru buna desfăşurare a procedurii arbitrale.
    4. Absenţa sau neprezentarea unei părţi în diferend nu trebuie să constituie un impediment în procedură.
    Tribunalul are dreptul să cunoască şi să decidă asupra contrareclamaţiilor ce vizează în mod direct obiectul diferendului.
    Atât timp cât tribunalul de arbitraj nu decide altfel, în baza circumstanţelor particulare ale cazului, plata cheltuielilor de judecată, incluzând remunerarea membrilor săi, va fi împărţită în mod egal de cele două părţi. Tribunalul va înregistra toate aceste cheltuieli şi, în final, va prezenta o situaţie definitivă părţilor.
    Orice parte ce are un interes legitim în problema în diferend, care poate fi afectată prin decizia în caz, poate interveni în procedură, cu consimţământul tribunalului.
    1. Tribunalul trebuie să pronunţe sentinţa în termen de 5 luni de la data la care a fost constituit, cu condiţia de a nu fi necesar a se extinde termenul limită pentru o perioadă ce nu depăşeşte 5 luni.
    2. Sentinţa tribunalului de arbitraj trebuie să fie motivată. Aceasta este definitivă şi obligatorie pentru părţile în diferend.
    3. Orice diferend ce poate apărea între părţi referitoare la interpretarea sau executarea deciziei poate fi supus spre soluţionare de fiecare parte la tribunalul de arbitraj care a dat-o sau, dacă acesta nu poate fi solicitat, de alt tribunal constituit în acest scop.