___________________________________
    *Semnat la Moscova, la 19 octombrie 1956.
    În vigoare prin succesiune, din 23 iunie 1998.


   Între 13 şi 19 octombrie 1956, la Moscova, s-au purtat negocieri între Delegaţiile Japoniei şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.
   Din partea Japoniei la negocieri au participat:
   Hatoiama Isiro, Prim-Ministru,
   Kono Isiro, ministrul al Agriculturii şi Silviculturii, şi
   Matsumoto Siupisi, deputat al Camerei Reprezentanţilor.
   Din partea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste la negocieri au participat:
   N.A. Bulganin, Preşedintele Sovietului Miniştrilor al Uniunii RSS,
   N.S. Hruşciov, membru al Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii RSS,
   A.I. Mikoian, prim locţiitor al Preşedintelui Sovietului Miniştrilor al Uniunii RSS,
   A.A. Gromâko, prim locţiitor al Ministrului Afacerilor Externe al Uniunii RSS, şi
   N.T. Fedorenko, locţiitor al Ministrului Afacerilor Externe al Uniunii RSS.
   Pe parcursul negocierilor, care au decurs în circumstanţe de înţelegere reciprocă şi colaborare, s-a produs un schimb larg şi sincer de opinii în problemele relaţiilor reciproce dintre Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste au căzut întru totul de acord, că restabilirea relaţiilor diplomatice dintre ambele state va servi cauza dezvoltării înţelegerii reciproce şi colaborării dintre ambele state în interesele, păcii şi securităţii în Extremul Orient.
   În rezultatul acestor tratative dintre Delegaţiile Japoniei şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste s-a ajuns la înţelegere în următoarele probleme:
   1. Starea de război între Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste se suspendă din ziua intrării în vigoare a prezentei Declaraţii şi între ele se restabilesc pacea şi relaţiile amicale de buna vecinătate.
   2. Între Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste se restabilesc relaţiile diplomatice şi consulare, în acest caz se are în vedere că ambele state vor face schimb imediat de reprezentanţi diplomatici cu rang de Ambasador, iar problema înfiinţării consulatelor, respectiv, pe teritoriul Japoniei şi al Uniunii RSS, va fi soluţionată pe căi diplomatice.
   3. Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste confirmă că ele, în relaţiile lor, se vor conduce de principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi, în special, de următoarele principii expuse în Articolul 2 al acestei Carte:
   a) să soluţioneze toate diferendele lor internaţionale cu mijloace paşnice, astfel încât să nu supună pericolului pacea internaţională, securitatea şi echitatea;
   b) să se abţină în relaţiile lor internaţionale de la ameninţarea cu forţa iar de la ameninţarea cu aplicarea forţei atât contra inviolabilităţii teritoriale şi independenţei politice ale oricărui stat, precum şi în oricare alt mod, incompatibil cu scopurile Organizaţiei Naţiunilor Unite.
   Japonia şi Uniunea RSS confirmă că, în conformitate cu Articolul 51 al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, fiecare dintre state are dreptul inalienabil la autoapărare individuală şi colectivă.
   Japonia şi Uniunea RSS se obligă mutual să nu admită, direct sau indi-rect, amestec în afacerile interne reciproce din oricare motive de ordin economic, politic sau ideologic.
   4. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste susţine rugămintea Japoniei de a fi primită în numărul membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
   5. Toţi cetăţenii Japoniei, condamnaţi în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, odată cu intrarea în vigoare a prezentei Declaraţii Comune, vor fi eliberaţi şi repatriaţi în Japonia.
   Cât priveşte cetăţenii niponi, soarta cărora rămâne necunoscută, Uniunea RSS, la rugămintea Japoniei, va continua să clarifice destinul lor.
   6. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste renunţă la toate pretenţiile de plăţi în contul reparaţiei faţă de Japonia.
   Japonia şi Uniunea RSS renunţă reciproc la toate pretenţiile respectiv din partea statului lor, organizaţiilor şi cetăţenilor lui faţă de celălalt stat, organizaţiile şi cetăţenii acestuia, apărute în rezultatul războiului din 9 august 1945.
   7. Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste sunt de acord să iniţieze, într-un termen cât mai restrâns, negocieri referitoare la încheierea unor tratate şi acorduri în scopul punerii pe temeiuri trainice şi amicale a relaţiilor lor în domeniul comerţului, navigaţiei comerciale şi altor relaţii reciproce comerciale.
   8. Convenţia referitoare la pescuitul în largul mării în partea nord-vestică a Oceanului Pacific între Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, şi Acordul între Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste cu privire la colaborarea în cadrul salvării oamenilor în naufragiile maritime, semnate la Moscova la 14 mai 1956, vor intra în vigoare concomitent cu intrarea în vigoare a prezentei Declaraţii Comune.
   Ţinând cont de interesul atât al Japoniei cât şi al Uniunii RSS pentru păstrarea şi utilizarea raţională a resurselor piscicole naturale şi a altor resurse biologice marine, Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste vor lua, în spiritul colaborării, măsuri în vederea păstrării şi dezvoltării resurselor piscicole, precum şi în scopul reglementării şi limitării pescuitului în largul mării.
   9. Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste au convenit asupra continuării, după restabilirea relaţiilor diplomatice normale între Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, a negocierilor referitoare la încheierea Tratatului de pace.
   Totodată, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste mergând în întâmpinarea doleanţelor Japoniei şi ţinând cont de interesele statului nipon, cade de acord să transmită Japoniei insulele Habomay şi a insulei Şikotan, specificând, însă, că transmiterea efectivă a acestor insule către Japonia se va înfăptui după încheierea Tratatului de pace dintre Japonia şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.
   10. Prezenta Declaraţie Comună urmează a fi ratificată. Ea va intra în vigoare în ziua schimbului instrumentelor de ratificare. Schimbul instrumentelor de ratificare se va produce într-un termen cât mai restrâns, la Tokio.

   Întru autentificarea celor expuse mai sus semnatarii mandataţi au semnat prezenta Declaraţie Comună.
   Făcută în două exemplare, fiecare în limbile niponă şi rusă, ambele texte având putere egală.
   Moscova, 19 octombrie anul 1956.