MODIFICAT
    OME140 din 08.07.16, MO338-341/30.09.16 art.1589; în vigoare 15.10.16



    În temeiul art.5 alin.(3) lit.f) și art.6 alin.(2) din Legea metrologiei nr. 19 din 4 martie 2016 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.100-105, art.190),
    [Clauza de emitere modificată prin OME140 din 08.07.16, MO338-341/30.09.16 art.1589; în vigoare 15.10.16]     1. Se aprobă Regulamentul general de metrologie legală RGML 17:2015 „Scheme de trasabilitate a unităţilor de măsură. Principii de stabilire. Modul de elaborare, aprobare şi utilizare”, expus în anexa la prezentul ordin.
    2. Se abrogă documentul normativ:
    - RGML 17:2007 “Sistemul Naţional de Metrologie. Scheme de trasabilitate a mijloacelor de măsurare. Principii de stabilire”, aprobat prin hotărîrea Serviciului Standardizare şi Metrologie al Republicii Moldova nr. 2207-M din 29.12.2007.
    3. A publica prezentul ordin cu anexa respectivă în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web a Ministerului Economiei.
    4. A transmite prezentul ordin Institutului Naţional de Metrologie pentru plasare pe pagina web şi publicare în revista “Metrologie”.
    5. Controlul asupra executării prezentului ordin mi-l asum personal.

    VICEMINISTRUL ECONOMIEI                            Valeriu TRIBOI

    Nr. 13. Chişinău, 9 februarie 2015.

    1. Prezentul regulament general de metrologie legală stabileşte principiile generale privind elaborarea schemelor de trasabilitate a unităţilor de măsură prin utilizarea unei ierarhii de etaloane, clasificate după exactitate pentru diferite mărimi fizice (în continuare - scheme de trasabilitate).
    2. Pentru a interpreta corect prezentul regulament se aplică termenii conform Legii metrologiei nr.19 din 4 martie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, şi SM SR Ghid ISO/CEI 99:2012 „Vocabularul Internaţional de Metrologie. Concepte fundamentale şi generale şi termenii asociaţi” (VIM).
    [Pct.2 modificat prin OME140 din 08.07.16, MO338-341/30.09.16 art.1589; în vigoare 15.10.16]     3. Schemele de trasabilitate a unităţilor de măsură stabilesc criteriile de diseminare a unităților de măsură de la etalonul naţional spre celelalte etaloane şi de la acestea mai departe, spre mijloacele de măsurare de lucru prin intermediul unui lanţ neîntrerupt şi documentat de etalonări, fiecare contribuind la incertitudinea de măsurare.
    [Pct.3 modificat prin OME140 din 08.07.16, MO338-341/30.09.16 art.1589; în vigoare 15.10.16]
    4. Schemele de trasabilitate, în funcţie de domeniul de aplicare, se subdivizează în următoarele tipuri:
    1) Scheme naţionale de trasabilitate a unităţilor de măsură;
    2) Scheme locale de trasabilitate a unităţilor de măsură.
    5.  Schemele naţionale de trasabilitate se referă la toate mijloacele de măsurare ale mărimii date, utilizate în ţară.
    6. Schemele locale de trasabilitate se referă la mijloacele de măsurare supuse verificărilor metrologice în laboratoarele de metrologie acreditate în conformitate cu SM SR EN ISO/CEI 17020 şi desemnate în Sistemul Naţional de Metrologie (SNM).
    7. Schemele locale de trasabilitate trebuie să fie în concordanţă cu schemele naţionale de trasabilitate pentru mijloacele de măsurare ale aceloraşi mărimi.
    8. Schemele naţionale şi locale de trasabilitate se elaborează, respectiv, de către Institutul Naţional de Metrologie şi agenţii economici desemnaţi pentru  efectuarea verificării metrologice a mijloacelor de măsurare legale.
    9. Elaborarea schemei naţionale de trasabilitate trebuie să fie însoţită de o fundamentare tehnico-ştiinţifică a optimalităţii structurii schemei de trasabilitate (tipurile etaloanelor secundare, numărul ordinelor etaloanelor de lucru etc.).
    10. Schemele naţionale de trasabilitate trebuie să fie în concordanţă cu schemele internaţionale aprobate în documente normative interstatale şi adoptate pe teritoriul ţării.
    11. Schemele de trasabilitate pentru mijloacele de măsurare ale uneia şi aceleiaşi mărimi, care se deosebesc esenţial prin domeniile de măsurare, condiţiile de utilizare şi metodele de verificare, precum şi pentru mijloacele de măsurare a câtorva mărimi, se admite a fi divizate în părţi.
    12. Schemele de trasabilitate trebuie să includă cel puţin două trepte de diseminare a valorilor unităţii de măsură.
    13. Documentele normative care stabilesc schemele naţionale de trasabilitate trebuie să conţină partea grafică (desenul schemei de trasabilitate) şi partea de text.
    14. Desenul trebuie să asigure vizualizarea trasabilităţii unităţii de măsură cu respectarea ierarhiei etaloanelor şi să dea informaţii de bază asupra unora dintre acestea. În cazul în care desenul nu poate fi amplasat pe o singură filă, acesta poate fi divizat în părţi, textul rămînînd comun tuturor părţilor.
    15. Textul trebuie să conţină specificaţiile nivelurilor de ierarhizare a mijloacelor de măsurare necesare asigurării trasabilităţii unităţii de măsură de la etalonul naţional pînă la mijloacele de măsurare de lucru, precum şi informaţiile necesare pentru situarea mijloacelor de măsurare în schema de trasabilitate, incluzând explicaţii, recomandări sau comentarii în legătură cu trasabilitatea.
    16. Schemele locale de trasabilitate se întocmesc în formă de desen. Se admite a completa desenul cu o parte de text.
    17. Schemele naţionale de trasabilitate se aprobă concomitent cu etalonul naţional, prin decizia autorităţii centrale de metrologie.
    [Pct.17 modificat prin OME140 din 08.07.16, MO338-341/30.09.16 art.1589; în vigoare 15.10.16]
    18. Schemele locale de trasabilitate se coordonează cu institutul naţional de metrologie şi se aprobă de către agenţii economici respectivi.
    19. O schemă de trasabilitate trebuie să conţină, în partea sa grafică sau în text, informaţii şi specificaţii legate de etaloanele de toate nivelele precum şi despre mijloacele de măsurare de lucru date.
    20. Pe desenul schemei de trasabilitate trebuie să fie indicate:
    1) denumirea mijloacelor de măsurare prin intermediul cărora se realizează diseminarea unităţii de măsură;
    2) metodele de măsurare şi mijloacele de comparare;
    3) valorile nominale sau intervalul de măsurare (ansamblu de valori ale mărimilor de aceeaşi natură) pentru care este conceput etalonul;
    4) incertitudinile maxime ale valorilor reproduse de etalon,
    5) erorile tolerate ale mijloacelor de măsurare de lucru pentru întregul domeniu de utilizare;
    În schemele locale de trasabilitate se admite indicarea mijloacelor de măsurare concrete.
    21. Specificarea tipului unui mijloc de măsurare trebuie să determine, fără ambiguitate, principiul de funcţionare a etalonului. Dacă există câteva mijloace de măsurare care funcţionează pe baza aceluiaşi principiu, trebuie asigurate informaţii suplimentare necesare (de exemplu: metoda de măsurare utilizată, intervalul de măsurare, incertitudinea sau alte caracteristici relevante mijlocului de măsurare corespunzător).
    22. În cazul măsurării materialelor de referinţă, valorile nominale sunt date în mod individual sau într-un anumit interval de valori nominale.
    23. În cazul mijloacelor de măsurare se dă intervalul în care acestea pot îndeplini rolul de etaloane. Intervalul de măsurare ce trebuie acoperit de un etalon poate fi menţinut ori printr-un mijloc de măsurare de tipul cerut, ori printr-un set de mijloace de măsurare de un tip dat cu intervale de măsurare alese în modul corespunzător.
    24. În cazul etaloanelor la care este necesară etalonarea la anumite valori ale unităţii de măsură, pentru asigurarea exactităţii dorite, aceste valori trebuie indicate în schema de trasabilitate.
    Etalonarea termometrelor cu rezistenţă din platină ce îndeplinesc rolul de etaloane de ordin superior trebuie făcută la puncte fixe specificate ale Scării Internaţionale de Temperatură SIT – 90.
    25. Erorile tolerate sunt date ca erori de bază, de exemplu, ca erori în condiţii de referinţă. Dacă condiţiile de referinţă în care sunt date erorile de bază nu sunt evidente, ele trebuie specificate în schema de trasabilitate. Erorile tolerate sunt date sub forma erorilor absolute sau relative.
    26. Incertitudinile tolerate reprezintă valorile - limită ale incertitudinilor standard de tip A (uA) sau de tip B (uB) sau ale incertitudinii standard compuse (uc), în ceea ce priveşte reproducerea unităţii de măsură prin intermediul unui etalon dat în condiţii de referinţă. Ele pot fi exprimate în valoare relativă sau absolută, sub formă de numere, tabele, grafice sau ecuaţii în următoarele moduri:
    1) ca incertitudini standard compuse, uc;
    2) ca incertitudini standard compuse, uc, împreună cu incertitudinea standard de tip A şi/sau incertitudinea standard de tip B;
    3) ca incertitudine extinsă, U, cu factorul de extindere  k, la un nivel de încredere,  p, specificat.
    27. Modul preferenţial de exprimare a incertitudinii  pentru etaloanele de referinţă şi de lucru este expus în pct. 26, subpunctul 3).
    28. Metodele de măsurare, ce reprezintă descrierea generică a organizării logice a operaţiunilor utilizate într-o măsurare, în schema de trasabilitate, trebuie să fie specificate în conformitate cu metodele descrise în documentele naţionale şi internaţionale, şi să corespundă uneia din următoarele metode generale:
    1) metoda de măsurare prin substituţie;
    2) metoda de măsurare diferenţială;
    3) metoda de măsurare de zero;
    4) metoda de măsurare directă;
    5) metoda de măsurare indirectă.
    Specificarea metodei de măsurare nu trebuie să conţină ambiguităţi.
    29. Specificarea tipului mijloacelor de măsurare se face împreună cu, caracteristicile metrologice şi tehnice, importante din punctul de vedere al exactităţii.
    30. Desenul schemei de trasabilitate (forma de prezentare a desenului, conform anexei A) trebuie să fie alcătuit din niveluri, situate unul sub altul şi separate prin linie întreruptă. Nivelurile, de sus în jos, trebuie să aibă următoarele denumiri:
    1) etaloane internaţionale;
    2) etalon naţional;
    3) etaloane de referinţă;
    4) etaloane de lucru;
    5) mijloace de măsurare de lucru.
    Nivelul etaloanelor de lucru este situat pe verticală, după etalonul naţional sau de referinţă şi divizat în niveluri-ordine prin linii întrerupte orizontale.
    31. Pentru schemele locale de trasabilitate, nivelul de sus al desenului trebuie să aibă denumirea “Etaloane de referinţă”.
    32. Descrierea nivelurilor individuale ale schemei de trasabilitate se face pe partea stângă a desenului, despărţită printr-o linie verticală neîntreruptă.
    33. În partea de sus a desenului, într-un dreptunghi, se specifică denumirea schemei pentru tipul dat de mijloace de măsurare.
    34. Denumirile mijloacelor de măsurare etalon şi de lucru şi caracteristicile metrologice ale acestora se includ în căsuţe dreptunghiulare formate cu linie continuă, în cazul etalonului naţional – cu linie continuă dublă.
    35. Denumirile metodelor de măsurare se includ în ovale orizontale, formate cu linie continuă. Ovalele se plasează în nivelul care corespunde etalonului cu care se face compararea sau în spaţiile liniei întrerupte care separă nivelurile.
    36. Legăturile între elementele structurale ale schemei de trasabilitate se trasează cu linii neîntrerupte în conformitate cu modurile de exprimare prezentate în anexa B.
    37. În nivelul etalonului naţional sau de referinţă, în afară de etalonul naţional însuşi, se mai precizează şi un şir de etaloane şi mijloace de măsurare (cel puţin simplificat) care servesc la reproducerea, conservarea şi diseminarea valorii unităţii de măsură de la etalonul naţional la etaloanele de lucru.
    [Pct.37 modificat prin OME140 din 08.07.16, MO338-341/30.09.16 art.1589; în vigoare 15.10.16]
    38. În cazul realizării etalonului primar a unei unităţi de măsură şi declararea sa în calitate de etalon naţional, schema de trasabilitate este completată încă cu un nivel, etalon secundar.
    39. În cazul etalonului secundar, unitatea de măsură este preluată de la etalonul primar al unei mărimi de aceeaşi natură, prin intermediul unei etalonări. Se poate obţine direct raportul dintre etalonul primar şi cel secundar sau să se utilizeze un sistem de măsurare intermediar, etalonat cu un etalon primar, care atribuie un rezultat de măsurare etalonului secundar.
    NOTE
    1) Dacă etalonul naţional este un etalon primar, atunci în schema de trasabilitate, în nivelul său se adaugă denumirea “Etalon primar”.
    2) Dacă este nevoie de etaloane ale altor mărimi din alte scheme de trasabilitate, acestea trebuie să fie prezentate în nivelul etalonului naţional, în subcapitolul “Etaloane din alte scheme de trasabilitate”.
    40. Nivelul etaloanelor de lucru trebuie să conţină informaţii complete şi complexe, precum şi concepte fără ambiguităţi în legătură cu metodele şi mijloacele de măsurare, care să asigure trasabilitatea la etalonul naţional.
    [Pct.40 modificat prin OME140 din 08.07.16, MO338-341/30.09.16 art.1589; în vigoare 15.10.16]
    41. Minimul de informaţie introdusă într-o căsuţă “etalon” constă din denumirea etalonului, valoarea nominală sau intervalul de valori nominale pentru care este destinat acesta, erorile tolerate şi incertitudinile asociate. În cazul în care exprimarea erorii tolerate şi a incertitudinilor creează dificultăţi la perceperea părţii grafice a schemei de trasabilitate, ea se înlocuieşte printr-o referinţă la punctul corespunzător din text, în cadrul căruia se specifică informaţia în cauză. În cazul existenţei caracteristicilor metrologice suplimentare ale etalonului (de exemplu, stabilitatea), valorile admise ale acestora se introduc în căsuţa respectivă.
    42. Minimul de informaţie introdusă într-un oval “metodă-mijloc” constă din denumirea autentică a metodei sau o denumire scurtă a mijlocului de comparare.
    43. De regulă, într-un oval se menţionează o singură metodă sau un mijloc de comparare. În anumite cazuri, când este posibilă folosirea a câtorva metode (mijloace) echivalente, cel mult două dintre acestea se prezintă în desenul schemei de trasabilitate (cele recomandate sau cele mai utilizate), iar celelalte se dau în text.
    44. În nivelul mijloacelor de măsurare de lucru se prezintă cele mai utilizate tipuri de mijloace de măsurare de lucru şi caracteristicile lor metrologice împreună cu trasabilitatea la etaloanele de lucru ce corespund exactităţii lor. În căsuţe corespunzătoare se prezintă denumirile tipurilor de mijloace de măsurare, erorile tolerate şi clasele de exactitate.
    45. Informaţiile privind metodele şi mijloacele de comparare pentru mijloacele de măsurare de lucru se dau în ovale, conform pct. 35.
    NOTĂ - De regulă, în desenul schemei de trasabilitate căsuţele cu tipuri individuale ale mijloacelor de măsurare se aranjează în şiruri, astfel încât schema să fie destul de clară, iar exactitatea mijloacelor de măsurare în căsuţe să scadă de la stânga la dreapta şi de sus în jos.
    46. Textul care se referă la etalonul naţional, etalonul secundar sau etalonul de referinţă trebuie să conţină:
    1) informaţii de bază şi date privind etalonul (asamblare; caracteristici metrologice şi tehnice principale, inclusiv incertitudinile; locul de amplasare; persoana responsabilă de păstrarea etalonului etc.);
    2) informaţii de bază şi date despre alte etaloane care servesc la realizarea, conservarea şi diseminarea valorii (valorilor) unităţii (unităţilor) către etaloanele de lucru; informaţii de bază despre metodele şi mijloacele de comparare folosite la nivelul etalonului naţional sau de referinţă.
    NOTĂ – Dacă schema de trasabilitate conţine, de asemenea, la nivelul etalonului naţional şi etaloane din alte scheme de trasabilitate, informaţiile în legătură cu acestea trebuie să fie prezentate într-un capitol separat “Etaloane din alte scheme de trasabilitate”.
    47.  Textul care se referă la etaloanele de lucru trebuie să conţină:
    1) tipurile de mijloace de măsurare care pot fi folosite ca echivalente ale etaloanelor prezentate în desenul schemei de trasabilitate;
    2) metode  şi mijloace de comparare echivalente cu cele prezentate în desenul schemei de trasabilitate;
    3) referinţe la documentaţia tehnică a tipurilor individuale şi a ordinelor etaloanelor.
    48. Textul care se referă la mijloacele de măsurare de lucru trebuie să conţină:
    1) specificarea tipurilor de mijloace de măsurare prezentate în căsuţele desenului schemei de trasabilitate, împreună cu caracteristicile lor metrologice şi, de asemenea, tipurile de mijloace de măsurare ce nu sunt prezentate în desen;
    2) specificarea metodelor şi mijloacelor de comparare ale mijloacelor de măsurare de lucru, incluzând metodele şi mijloacele de comparare ce nu sunt prezentate în desenul schemei de trasabilitate;
    3) referinţe la documentaţia tehnică a mijloacelor de măsurare de lucru, metodelor, mijloacelor şi procedurilor de verificare şi etalonare (naţionale şi internaţionale).

    anexa A

    anexa B