__________________
    *Semnat la Kiev, la 13 decembrie 1993.
    Înn vigoare din 24, aprilie 1995.



    Republica Moldova şi Ucraina, nominalizate în continuare "Părţi Contractante",
    în dorinţa de a dezvolta relaţiile de prietenie dintre cele două state, precum şi de a adânci şi a perfecţiona colaborarea reciprocă în domeniul asistenţei juridice,
    au ajuns la înţelegere în cele ce urmează:
    1) Cetăţenii unei Părţi Contractante se bucură pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii acestei Părţi Contractante.
    2) Cetăţenii unei Părţi Contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestingherit în organele celeilalte Părţi Contractante, în competenţa cărora intră cauzele civile şi penale, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă cereri, să intenteze acţiuni, precum şi să întocmească alte acţiuni procesuale în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acestei Părţi Contractante.
    3) În prezentul Tratat prin termenul cauze civile se subînţeleg, de asemenea, cauzele familiale şi de muncă.
    4) Dispoziţiile acestui Tratat referitoare la cetăţenii Părţilor Contractante se extind şi asupra persoanelor juridice fondate în conformitate cu legislaţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia îşi au sediul.
    Instanţele judecătoreşti, organele procuraturii şi notariatului ale Părţilor Contractante, nominalizate in continuare instituţii de justiţie, îşi acordă reciproc asistenţă juridică în cauzele civile şi penale.
    2) Alte organe ale Părţilor Contractante, competente în cauze civile şi penale, cer acordarea asistenţei juridice prin intermediul instituţiilor de justiţie proprii.
    1) În cauzele incluse în prezentul Tratat instituţiile de justiţie comunică între ele prin intermediul organelor sale centrale, în măsura în care prezentul Tratat nu prevede altceva.
    2) În sensul acestui Tratat organe centrale sunt: din partea Republicii Moldova
    - Ministerul Justiţiei şi Procuratura Republicii Moldova, iar din partea Ucrainei
    - Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală a Ucrainei.
    3) Organele centrale pot conveni că instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante întreţin relaţii directe între ele.
    Părţile Contractante îşi acordă reciproc asistenţă juridică în executarea unor activităţi procesuale, în special întocmirea şi transmiterea de acte, percheziţionarea, confiscarea şi sechestrarea bunurilor, transmiterea şi eliberarea de obiecte şi acte, intentarea sau preluarea urmăririi penale, extrădarea persoanelor ce au săvârşit o infracţiune, interogarea inculpaţilor, condamnaţilor, martorilor, experţilor, părţilor şi altor persoane, efectuarea expertizelor, cercetarea judiciară, executarea însărcinărilor de înmânare a actelor, precum şi întocmirea şi expedierea de acte şi documente.
    1) În cauzele incluse în prezentul Tratat, cererile sunt alcătuite în limba Părţii Contractante solicitante şi la ele anexează traducerile în limba Părţii Contractante solicitante sau în limbile rusă ori engleză.
    2) Dacă, conform dispoziţiilor acestui Tratat, se va cere anexată la actele ce se expediază traducerea lor în limba celeilalte Părţi Contractante, aceste traduceri se legalizează de un traducător oficial sau de notar ori de persoana oficială a instituţiei solicitate, reprezentanţa diplomatică sau instituţia consu-lară ale Părţii Contractante.
    1) Cererea de acordare a asistenţei juridice se alcătuieşte în scris şi trebuie să cuprindă:
    a) denumirea instituţiei solicitante;
    b) denumirea instituţiei solicitate;
    c) obiectul cauzei în care se solicită asistenţă juridică;
    d) numele şi prenumele părţilor, ale persoanelor suspectate, inculpaţilor, acuzaţilor, condamnaţilor, victimelor; domiciliul sau reşedinţa lor; cetăţenia, profesia, iar pentru cauzele penale, în măsura posibilităţii, locul şi ziua naşterii, numele părinţilor lor, iar pentru persoanele juridice — denumirea şi sediul lor;
    e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor persoanelor indicate la punctul d);
    f) conţinutul şi datele necesare cu privire la obiectul cererii, îndeosebi numele, prenumele şi adresele martorilor, dacă ele sunt cunoscute.
    g) pentru cauzele penale — suplimentar descrierea circumstanţelor reale şi calificarea juridică a infracţiunii comise.
    h) Cererea de asistenţă juridică trebuie autentificată cu semnătura persoanei oficiale competente şi sigilată cu ştampila cu stemă a Părţii Contractante solicitante.
    3) Pentru cererile de asistenţă juridică Părţile Contractante pot utiliza formulare bilingve.
    1) La executarea cererii de asistenţă juridică instituţia judiciară solicitată aplică normele legale ale statului său. Însă la solicitarea instituţiei de la care porneşte cererea ea poate să aplice normele procesuale indicate de instituţia solicitantă, dacă acestea nu contravin legislaţiei Părţii Contractante solicitate.
    2) Dacă instituţia solicitată nu este competentă să soluţioneze cererea, ea o va transmite instituţiei competente, informând despre aceasta instituţia judiciară solicitantă.
    3) Dacă nu este cunoscută adresa completă a persoanei în privinţa căreia e întocmită cererea, instituţia solicitată va lua măsurile pentru stabilirea ei.
    4) Instituţia solicitată înştiinţează, la cerere, în timp util şi nemijlocit, instituţia solicitantă şi părţile despre locul şi data îndeplinirii cererii.
    5) După îndeplinirea cererii instituţia solicitată transmite actul instituţiei solicitante, în cazul în care cererea nu a putut fi satisfăcută, instituţia solicitată o va restitui instituţiei solicitante, comunicând motivele neexecutării cererii.
    1) Dacă pe cauza în curs instituţiei justiţiei uneia din Părţile Contractante îi apare necesitatea prezentării personale a martorului sau a expertului (specialistului), care se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, este necesar a se adresa instituţiei de justiţie competente a acestei Părţi Contractante cu cererea despre înmânarea citaţiei.
    2) Citaţia nu poate conţine ameninţări cu aplicarea măsurilor coercitive în caz de neprezentare.
    3) Martorul sau expertul (specialistul) citat în organul Părţii Contractante solicitante, indiferent de cetăţenie, nu poate fi pe teritoriul acestei Părţi Contractante tras la răspundere penală sau administrativă, arestat; nu poate să ispăşească pedeapsa în legătură cu hotărârea instanţei judecătoreşti privitor la infracţiunea ce constituie obiectul anchetei penale pentru care a fost citat sau pentru o altă infracţiune săvârşită înainte de trecerea frontierei Părţii Contractante solicitante, ori în legătură cu depoziţiile şi avizele.
    4) Martorul sau expertul (specialistul) pierde dreptul de ocrotire, dacă nu părăseşte teritoriul Părţii Contractante solicitante în termen de 7 zile de la data când Partea Contractantă solicitantă îi înştiinţează că prezenţa sa nu mai este obligatorie, în acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul (specialistul) nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din circumstanţe independente de voinţa sa.
    5) Martorul sau expertul (specialistul) are dreptul la restituirea cheltuielilor de călătorie şi de întreţinere, compensarea retribuţiei nerealizate, iar expertul (specialistul), în afară de aceasta, şi la onorariul de expert, în citaţie se va face menţiune despre tipul şi cuantumul plăţilor la care are dreptul martorul sau expertul (specialistul). Pe baza cererii martorului sau expertului (specialistului) Partea Contractantă solicitantă plăteşte un avans pentru acoperirea cheltuielilor.
    6) Prevederile punctelor 1)—5) se extind şi asupra păgubaşului, care este chemat să facă depoziţii.
    Instituţia solicitată efectuează înmânarea actelor în conformitate cu regulile care funcţionează în statul său, dacă actele înmânate sunt întocmite în limba Părţii Contractante solicitante şi dacă sunt anexate traducerile legalizate în limba Părţii Contractante solicitate, în unele cazuri înmânarea actelor adresatului are loc cu încuviinţarea benevolă a lui.
    Confirmarea înmânării actelor este întocmită conform regulilor Părţii Contractante solicitate, în confirmare este indicată data, locul şi modul înmânării, precum şi persoana, căreia i s-a înmânat actul. Dacă scrisoarea este întocmită în două exemplare, confirmarea poate, de asemenea, fi cuprinsă în unul din aceste exemplare.
    1) Fiecare din Părţile Contractante suportă pe teritoriul său cheltuielile ce ţin de acordarea asistenţei juridice.
    2) Instituţia solicitată înştiinţează instituţia solicitantă despre volumul cheltuielilor. Dacă instituţia solicitantă percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le restituie, sumele încasate trec acelei Părţi Contractante care le-a perceput.
    1) Organele centrale ale instituţiilor Părţilor Contractante conform cererii pun reciproc la dispoziţie informaţii despre actele sale legislative în materie de drept civil şi penal, actele lor departamentale, precum şi despre practica instituţiilor justiţiei.
    1) Instituţiile justiţiei ale Părţilor Contractante acordă ajutor la solicitare pentru a stabili adresele persoanelor ce se află pe teritoriul său.
    2) Dacă la instanţa judecătorească a uneia din Părţile Contractante va fi intentată cauza despre încasarea pensiei alimentare de la persoana ce se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, instituţia de justiţie a acelei Părţi Contractante acorda ajutor la solicitare pentru a stabili locul de muncă şi mărimea salariului persoanei supuse plăţii pensiei alimentare.
    Dacă la executarea prezentului Tratat se expediază obiecte sau valută de pe teritoriul unei Părţi Contractante pe teritoriul altei Părţi Contractante ori prin intermediul misiunii diplomatice şi instituţiei consulare ale altei Părţi Contractante, aceasta se efectuează cu respectarea normelor de drept corespunzătoare ale acelei Părţi Contractante, organul căreia realizează expedierea.
    1) Actele întocmite sau legalizate de organul corespunzător al uneia din Părţile Contractante, prevăzute cu sigiliu oficial şi semnătura persoanei autorizate, au valabilitate pe teritoriul altei Părţi Contractante fără vreo altă legalizare. Aceasta se referă şi la copiile şi traducerile actelor care sunt legalizate de organul corespunzător.
    2) Actele care pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante sunt recunoscute oficiale se consideră oficiale şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
    1) Organele respective ale Părţilor Contractante transmit reciproc, la cerere, extrase din registrele de stare civilă, ce se referă la cetăţenii celeilalte Părţi Contractante. Transmiterea gratuită a acestor extrase se efectuează imediat după executarea menţiunii din actul de stare civilă.
    2) Prevederile punctului 1) se aplică şi în cazul introducerii modificării în menţiunile actelor de stare civilă privitor la cetăţenii Părţii Contractante, în cazul de faţă extrasele din registrele de stare civilă sunt transmise cu modificările respective.
    3) Cererile cetăţenilor unei Părţi Contractante despre trimiterea certificatelor de înregistrare a actelor stării civile pot fi transmise nemijlocit secţiei corespunzătoare de înregistrare a actelor stării civile a altei Părţi Contractante. Persoana care se adresează cu o cerere primeşte aceste acte prin reprezentanţa diplomatică sau prin instituţia consulară a acelei Părţi Contractante, organul căreia a eliberat aceste acte, cu încasarea taxei cuvenite.
    Părţile Contractante, la cerere, transmit una alteia copiile hotărârilor legale, care se referă la starea civilă a cetăţenilor altei Părţi Contractante.
    Cererile cetăţenilor unei Părţi Contractante despre eliberarea şi trimiterea actelor de studii, despre stagiul de muncă şi a altor acte ce se referă la drepturile şi interesele personale şi patrimoniale ale cetăţenilor pot fi transmise nemijlocit autorităţilor competente ale celeilalte Părţi Contractante.
    Actele sunt transmise cetăţeanului prin reprezentanţa diplomatică sau prin instituţia consulată ale acelei Părţi Contractante, organul căreia a eliberat actele. Reprezentanţele diplomatice sau instituţiile consulare, transmiţând actele cetăţeanului, încasează taxa cuvenită pentru eliberarea lor.
    Asistenţa juridică nu se acordă dacă ea ar aduce daune suveranităţii ori securităţii, sau ar contraveni principiilor de bază ale legislaţiei Părţii Contractante solicitate.
    Dacă, în conformitate cu prevederile prezentului Tratat, intentarea cauzei ţine de competenţa organelor ambelor Părţi Contractante, iar cererea de intentare a cauzei este depusă în organul uneia dintre ele, în cazul acesta competenţa organului celeilalte Părţi Contractante se exclude.
    Capacitatea juridică şi capacitatea de exerciţiu
    1) Capacitatea juridică şi cea de exerciţiu a persoanei fizice este determinată de legislaţia acelei Părţi Contractante al cărei cetăţean este persoana dată.
    2) Capacitatea persoanei juridice este determinată de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia ea este fondată.
    1) Dacă prezentul Tratat nu prevede altceva, la limitarea capacităţii de exerciţiu sau la recunoaşterea incapacităţii persoanei competentă este instanţa judecătorească a acelei Părţi Contractante cetăţean al căreia este persoana care urmează a fi limitată în capacitatea de exerciţiu sau recunoscută incapabilă. Acea instanţă judecătorească aplică legislaţia statului său.
    2) Dacă instanţa judecătorească a uneia din Părţile Contractante va stabili că are temeiuri pentru stabilirea incapacităţii de exerciţiu sau de recunoaştere a capacităţii cetăţeanului celeilalte Părţi Contractante, cu domiciliul pe teritoriul primei Părţi Contractante, ea va înştiinţa instituţia judiciară corespunzătoare a altei Părţi Contractante.
    3) Dacă instanţa judecătorească a altei Părţi Contractante, informată conform punctului 2), va declara, că oferă dreptul să îndeplinească acţiunile ulterioare ale instanţei judecătoreşti de la domiciliul acestei persoane, ori nu se va pronunţa în decurs de 3 luni, instanţa judecătorească de la domiciliul acestei persoane poate susţine cauza despre limitarea capacităţii de exerciţiu sau recunoaşterea incapacităţii în conformitate cu legislaţia statului sau, dacă cauza limitării capacităţii de exerciţiu sau recunoaşterea incapacităţii persoanei este prevăzută, de asemenea, şi de legislaţia acelei Părţi Contractante, al cărei cetăţean este această persoană. Hotărârea cu privire la limitarea capacităţii de exerciţiu sau recunoaşterea incapacităţii persoanei este expediată instanţei judecătoreşti corespunzătoare a altei Părţi Contractante.
    4) În cazurile, ce nu pot fi amânate, instanţa judecătorească menţionată în punctul 2) poate primi dispoziţii temporare cu privire la ocrotirea persoanei sau a patrimoniului ei. Copiile acestor dispoziţii sunt expediate instanţei judecătoreşti corespunzătoare a acelei Părţi Contractante, al cărei cetăţean este această persoană.
    5) Prevederile punctelor l)-4) se aplică, de asemenea, şi în cazul limitării capacităţii de exerciţiu sau de restabilire a cetăţeanului în capacitatea de exerciţiu.
    1) Recunoaşterea persoanei absente fără veste, declararea morţii şi constatarea faptului morţii ţine de competenţa instanţei judecătoreşti a acelei Părţi Contractante, al cărei cetăţean era acea persoană, la data când, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viaţă.
    2) Instanţa judecătorească a unei Părţi Contractante poate declara cetăţeanul altei Părţi Contractante ca mort sau constata faptul morţii lui:
a) în baza cererii persoanei care are intenţia să realizeze drepturile sale ce rezultă din raporturile succesorale sau patrimoniale între soţi, privitor la bunurile imobile ale persoanei care a murit sau şi-a pierdut viaţa, dacă aceste bunuri se află pe teritoriul acelei Părţi Contractante, instanţa judecătorească a căreia urmează să adopte hotărârea;
    b) în baza cererii soţului (soţiei) persoanei care şi-a pierdut viaţa ori a murit şi care domiciliază în timpul înaintării cererii pe teritoriul acelei Părţi Contractante, instanţa judecătorească a căreia urmează să adopte hotărârea;
    3) În cauzele privind declararea persoanei dispărute fără veste, decedate şi constatarea faptului morţii se aplică legislaţia acelei Părţi Contractante, cetăţean al căreia a fost persoana la data când, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viaţă;
    4) Hotărârea adoptată potrivit punctului 2) are consecinţe juridice exclu-sive pe teritoriul acelei Părţi Contractante, instanţa judecătorească a căreia a adoptat hotărârea.
    1) Forma încheierii căsătoriei este determinată de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se încheie căsătoria.
    2) Condiţiile încheierii căsătoriei sunt determinate, pentru fiecare din persoanele ce se căsătoresc, de legislaţia Părţii Contractante ale cărei cetăţeni sunt.
    1) Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sunt determinate de legislaţia acelei Părţi Contractante, cetăţeni ai căreia sunt soţii la momentul depunerii cererii.
    2) Dacă în timpul depunerii cererii unul dintre soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar celălalt cetăţean - al celeilalte Părţi Contractante, atunci în cauzele care prevăd raporturile personale şi patrimoniale între ei acţionează legislaţia acelei Părţi Contractante pe al cărei teritoriu ei au domiciliu. Dacă unul din soţi are domiciliu pe teritoriul uneia din Părţile Contractante, iar altul — pe teritoriul altei Părţi Contractante, acţionează legislaţia Părţii Contractante, instanţa judecătorească a căreia a intentat cauza.
    3) În cauzele, care prevăd raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor, în cazul prevăzut la punctul 1), competentă este instanţa judecătorească a acelei Părţi Contractante, cetăţeni ai căreia au fost soţii la momentul depunerii cererii.
    4) În cauzele, care prevăd raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor, în cazul prevăzut la punctul 2), competentă este instanţa judecătorească a acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia soţii au domiciliu. Dacă unul dintre soţi are domiciliu pe teritoriul unei Părţi Contractante, iar celălalt — pe teritoriul altei Părţi Contractante, atunci competente sunt instanţele judecătoreşti ale ambelor Părţi Contractante.
    5) Raporturile patrimoniale ale soţilor faţă de bunurile imobiliare sunt determinate conform legislaţiei şi ţin de competenţa instanţelor judecătoreşti ale acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia se află bunurile.
    1) Căsătoria se desface în conformitate cu legislaţia acelei Părţi Contractante, cetăţeni ai căreia sunt ambii soţi la data intentării cauzei.
    2) Dacă la data intentării cauzei unul dintre soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar altul — cetăţean al altei Părţi Contractante, divorţul va fi perfectat în conformitate cu legislaţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia ei au domiciliu. Dacă unul din soţi are domiciliu pe teritoriul unei Părţi Contractante, iar altul — pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, se aplică legislaţia acelei Părţi Contractante, organul căreia a intentat cauza.
    3) În cauzele acţiunilor de divorţ, în cazul prevăzut la punctul 1), compe-tent este organul acelei Părţi Contractante, cetăţeni ai căreia sunt soţii la momentul intentării cauzei.
    4) În cauzele acţiunilor de divorţ, în cazul prevăzut la punctul 2), compe-tent este organul acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia soţii au domiciliu.
    Dacă unul din soţi are domiciliu pe teritoriul unei Părţi Contractante, iar celălalt — pe teritoriul altei Părţi Contractante, competente sunt organele ambelor Părţi Contractante.
    5) Instanţa judecătorească, de competenţa căreia este adoptarea hotărârii de divorţ, este, de asemenea, competentă să adopte hotărârea cu privire la drepturile părinţilor şi la pensia în favoarea copiilor minori.
    1) Asupra cauzelor cu privire la declararea nulităţii căsătoriei se aplică legislaţia Părţii Contractante, care a fost aplicată la încheierea căsătoriei.
    2) Competenţa organului este determinată în conformitate cu articolul 16 al prezentului Tratat.
    1) În raporturile juridice dintre părinţi şi copii, inclusiv obligaţiunile părinţilor cu privire la pensia alimentară, se aplică legislaţia acelei Părţi Contractante, al cărei cetăţean este copilul.
    2) Cauzele despre stabilirea şi contestarea paternităţii se reglementează de legislaţia acelei Părţi Contractante, cetăţean al căreia este mama copilului la data naşterii copilului, însă este îndeajuns respectarea formei de recunoaştere a copilului prevăzută de legislaţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia urmează să fie efectuată sau a fost deja efectuată recunoaşterea.
    3) În cauzele indicate la punctele 1) şi 2) competent este organul acelei Părţi Contractante cetăţean al căreia este copilul.
    1) În cauzele altor obligaţiuni cu privire la pensia alimentară în domeniul dreptului familial se aplică legislaţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia persoana, care a depus cererea cu privire la încasarea pensiei alimentare, are domiciliu.
    2) În cauzele enumerate la punctul 1) competentă este instanţa judecătorească a acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia are domiciliu persoana care a intentat cererea cu privire la încasarea pensiei alimentare.
    La înfiere se aplică legislaţia Părţii Contractante, cetăţean al căreia este înfiatul.
    Să pronunţe hotărârea privind înfierea e competentă Partea Contractantă al cărei cetăţean este înfiatul.
    1) În cauzele de tutelă şi curatelă, întrucât Tratatul nu prevede altceva, competent este organul de tutelă şi curatela şi se aplică legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana, care necesită tutelă sau curatela.
    2) Raporturile judiciare între tutore sau curator şi persoana, asupra căreia s-a instituit tutela sau curatela, se determină conform legislaţiei acelei Părţi Contractante, organul căreia a stabilit tutelă şi curatela.
    3) Obligaţiunea stabilirii tutelei sau curatelei se determină de legislaţia acelei Părţi Contractante, cetăţean al căreia este persoana care va fi tutore sau curator.
    4) Dacă măsurile tutelei şi curatelei sunt necesare pentru ocrotirea intereselor persoanei Părţii Contractante, care are domiciliul, reşedinţa ori patrimoniul căreia se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, atunci organul de tutelă şi curatela al acestei Părţi Contractante comunică urgent despre aceasta organului competent, indicat la punctul 1).
    5) În cazurile de neamânat, organul altei Părţi Contractante aplică măsurile necesare, în conformitate cu legislaţia sa şi comunică neîntârziat despre aceasta organului competent indicat la punctul 1). Măsurile adoptate rămân valabile până la adoptarea de către acest organ a altei hotărâri.
    6) Organul competent, conform punctului 1), poate transmite tutela şi curatela organului altei Părţi Contractante, dacă domiciliul, reşedinţa ori bunurile persoanei aflate sub tutelă sau curatelă se află pe teritoriul acestei Părţi Contractante. Transmiterea este valabilă numai în cazul, când organul solicitat acceptă tutela sau curatela şi comunică despre aceasta organului ce 1-a solicitat.
    7) Organul, care, conform punctului 6), a acceptat tutela sau curatela, le realizează în conformitate cu legislaţia statului său. Cu toate acestea, el nu e în drept să adopte hotărâri privind întrebările, ce ţin de statutul persoanei, care se afli sub tutelă sau curatela, dar îşi poate da acordul pentru încheierea căsătoriei, necesar conform legislaţiei acelei Părţi Contractante, cetăţean al căreia este această persoană.
    Raporturile juridice referitoare la imobil sunt determinate de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află imobilul. Competente sunt instituţiile aceleiaşi Părţi Contractante.
    1) Obligaţiunile, ce decurg din raporturile contractuale, se determină de legislaţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia a fost încheiată tranzacţia, dacă participanţii raporturilor contractuale nu convin asupra legislaţiei, care urmează să reglementeze asemenea raporturi.
    2) În cauzele indicate la punctul 1) este competentă instanţa judecătorească a acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia are domiciliu sau sediu reclamantul. Competentă, de asemenea, este instanţa judecătorească a acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia are domiciliu sau sediu reclamatul, dacă obiectul în litigiu sau bunurile reclamatului se află pe acest teritoriu.
    3) Competenţa indicată la punctul 2) poate fi modificată prin acordul participanţilor la raporturile contractuale.
    1) Forma acţiunii juridice este determinată de legislaţia acelei Părţi Contractante, care determină însăşi acţiunea. Cu toate acestea, este suficientă respectarea formei prevăzute de legislaţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia se petrece acţiunea.
    2) Forma acţiunii juridice referitoare la imobil este determinată de legislaţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia se află imobilul.
    1) Responsabilitatea pentru paguba pricinuită, care nu decurge din raporturile contractuale (acţiuni interzise) se determină de legislaţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia s-a petrecut cazul, ce a pricinuit apariţia obligaţiunii. Când reclamantul şi reclamatul sunt cetăţeni ai unei Părţi Contractante, se aplică legislaţia acelei Părţi Contractante.
    2) Pe cauzele indicate la punctul 1) competentă este instanţa judecătorească a acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia a avut loc cazul ce a pricinuit apariţia obligaţiunilor, sau pe teritoriul căreia are domiciliu sau sediu reclamatul. Competentă este, de asemenea, instanţa judecătorească a acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia are sediu reclamantul, dacă pe acest teritoriu se află bunurile reclamatului.
    1) Cetăţenii unei Părţi Contractante pot să obţină pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante dreptul asupra bunurilor şi alte drepturi de moştenire legală sau prin dispoziţie în caz de deces în aceleaşi condiţii şi acelaşi volum ca şi cetăţenii acestei Părţi Contractante.
    2) Cetăţenii unei Părţi Contractante pot să dea dispoziţie în caz de deces referitor la bunurile care se află pe teritoriul altei Părţi Contractante.
    1) Raporturile juridice în domeniul succesiunii asupra bunurilor mobiliare se reglementează de legislaţia acelei Părţi Contractante, al cărei cetăţean a fost reclamatul în momentul decesului.
    2) Raporturile juridice în domeniul moştenirii imobilului se reglementează de legislaţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia se află imobilul.
    3) Determinarea genului de bunuri, care intră în componenţa succesiunii, dacă este mobiliară sau imobilă, se reglementează de legislaţia acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.
    Dacă, în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante indicate în articolul 37, lipsesc succesorii, atunci bunurile mobile trec în proprietatea acelei Părţi Contractante cetăţean al căreia era succesorul la momentul decesului, iar imobilul trece în proprietatea acelei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia acestea se află.
    1) Capacitatea de a întocmi sau modifica testamentul, precum şi consecinţele legale privind neajunsurile exprimării voinţei sunt determinate de legislaţia Părţii Contractante, cetăţean al căreia era testatorul la momentul întocmirii sau anulării testamentului.
    2) Modul de întocmire sau anulare a testamentului este determinat de legislaţia acelei Părţi Contractante, cetăţean al căreia era testatorul la momentul întocmirii sau anulării testamentului. Cu toate acestea, este suficientă respectarea legislaţiei acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia testamentul a fost întocmit sau anulat.
    Testamentul se deschide şi se citeşte de către organul competent al acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia s-a aflat testamentul. Copia testamentului autentificată, precum şi copia procesului-verbal de deschidere şi citire a lui, se expediază organului corespunzător de competenţa căreia ţine cauza succesorală.
    1) Cauzele succesorale referitoare la patrimoniul mobil ţin de competenţa organelor respective ale acelei Părţi Contractante, cetăţean al căruia era testatorul la momentul decesului.
    2) Cauzele succesorale referitoare la imobile ţin de competenţa organului respectiv al acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia se află acest patrimoniu.
    3) În cazul când tot patrimoniul mobil care a rămas după decesul cetăţeanului unei Părţi Contractante se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, atunci, conform cererii succesorului, cauza este gestionată de organul altei Părţi Contractante, dacă cu aceasta sunt de acord toţi succesorii.
    1) Părţile antrenate în raporturile de muncă pot da preferinţă, de comun acord, uneia dintre legislaţii care să reglementeze raporturile.
    2) În cazul în care alegerea legislaţiei nu a avut loc, încheierea, modificarea, anularea şi încetarea raporturilor de muncă, precum şi cerinţele ce decurg din ele sunt reglementate de legislaţia acelei Părţi Contractante pe al cărei teritoriu munca a fost, trebuie să fie sau este prestată. Dacă lucrătorul execută lucrări pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante în baza raporturilor de muncă încheiate cu întreprinderea principală de pe teritoriul altei Părţi Contractante, încheierea, modificarea şi încetarea raporturilor de muncă, precum şi cerinţele ce decurg din acestea sunt reglementate de legislaţia acelei Părţi Contractante.
    3) Cauzele prevăzute la punctul 2) ţin de competenţă instanţei judecătoreşti a acelei Părţi Contractante pe al cărei teritoriu a fost, trebuie să fie sau este prestată munca. Competente sunt, de asemenea, instanţele judecătoreşti ale acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia are domiciliu reclamatul, precum şi pe teritoriul căreia are domiciliu reclamantul, dacă pe acel teritoriu se află obiectul în litigiu sau bunurile reclamatului.
    4) Competenţa, stabilită la punctul 3) poate fi modificată printr-un acord al părţilor ce au încheiat raporturile de muncă.
    1) Cetăţenii unei Părţi Contractante sunt scutiţi de plăţi, aconturi şi alte cheltuieli pe cauză pe teritoriul altei Părţi Contractante, precum şi se bucură de apărare procedurală gratuită în aceleaşi condiţii şi în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii acestei Părţi Contractante.
    2) Scutirile, stipulate la punctul 1), se raportă la toate actele procedurale, inclusiv executarea hotărârii.
    3) Scutirea de cheltuielile procedurale oferită pe cauză de instanţa judecătorească a unei Părţi Contractante se extinde şi asupra cheltuielilor legate de exercitarea acţiunilor procedurale similare pe aceeaşi cauză pe teritoriul altei Părţi Contractante.
    1) Pentru a obţine scutirea de cheltuieli sau apărarea procedurală gratuită e necesar să fie prezentat certificatul cu privire la situaţia personală, fami-lială şi patrimonială a reclamantului. Un asemenea certificat îl eliberează
organul de resort al Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu a avut domiciliu sau reşedinţă reclamantul.
    2) În cazul în care reclamantul nu locuieşte sau nu se află pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante, reprezentanţa diplomatică sau instituţia consulară ale acelei Părţi Contractante al cărei cetăţean este reclamantul sunt în drept să elibereze certificatul menţionat mai sus.
    3) Instanţa judecătorească care emite hotărârea privind scutirea de cheltuieli poate cere informaţii suplimentare sau completarea datelor.
    4) În cazul, în care legislaţia unei Părţi Contractante nu cere prezentarea certificatului prevăzut la punctul 1), reclamantul e obligat să prezinte o declaraţie despre starea sa familială şi patrimonială.
    1) Cetăţeanul unei Părţi Contractante care pretinde să ceară instanţei judecătoreşti a celeilalte Părţi Contractante scutirea de cheltuieli sau apărare procedurală gratuită se poate adresa în scris sau verbal, fapt care urmează a fi perfectat printr-un proces-verbal instanţei judecătoreşti din localitatea unde îşi are domiciliu sau reşedinţă. Această instanţă judecătorească expediază instanţei judecătoreşti corespunzătoare a celeilalte Părţi Contractante cererea împreună cu certificatul indicat în articolul 44.
    2) Cererea, prevăzută la punctul 1) poate fi înaintată concomitent cu acţiunea sau cererea de intentare a cauzei.
    1) Instanţa judecătorească a unei Părţi Contractante, cerând părţii procedurale sau participantului la proces, care locuieşte sau se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, să acopere cheltuielile judiciare sau să completeze acţiunea sau cererea, stabileşte concomitent termenul de cel puţin o lună. Scurgerea termenului începe din momentul înmânării scrisorii respective.
    2) Dacă instanţa judecătorească a unei Părţi Contractante stabileşte părţii procedurile sau participantului la proces care locuieşte pe teritoriul altei Părţi Contractante un anumit termen pentru executarea actelor procedurale, dovada respectării termenului o constituie dată de pe teritoriul oficiului poştal al acelei Părţi Contractante de pe teritoriul căreia a fost expediată scrisoarea cu dispoziţia de a executa actele în cauză.
    3) Dacă, potrivit termenului stabilit, pe teritoriul Părţii Contractante sunt transferate plăţile şi aconturile, cerute de instanţă, îndeplinirea cererii o confirmă data depunerii lor la Banca acelei Părţi Contractante pe al cărei teritoriu locuieşte partea procedurală sau participantul la proces.
    4) În cazul nerespectării termenului, organul ce examinează cauza aplică legislaţia statului său.
    1) Hotărârile definitive adoptate de instanţele judecătoreşti ale uneia dintre Părţile Contractante în materie civilă nepatrimonială, iar în cauzele privind drepturile părinţilor hotărârile nedefinitive, dar susceptibile de executare imediată, sunt recunoscute pe teritoriul celeilalte Pari Contractante fără a opera acţiuni de recunoaştere în cazul în care instanţele judecătoreşti ale celeilalte Părţi Contractante nu au adoptat anterior o hotărâre autorizată pe marginea aceleiaşi cauze sau dacă nu sunt de competenţă exclusivă în baza prezentului Tratat, iar în cazul lipsei unei asemenea reglementări în Tratat în baza legislaţiei în vigoare a acestei Părţi Contractante.
    2) Hotărârile autorizate în materie nepatrimonială, reglementate de legislaţia familială, adoptate de organe nejudiciare ale unei Părţi Contractante sunt recunoscute pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, în conformitate cu articolele 49-51.
    1) În corespundere cu condiţiile prevăzute în prezentul Tratat, Părţile Contractante recunosc şi execută pe teritoriul său hotărârile adoptate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, precum ar fi:
    a) hotărârile instanţelor judecătoreşti în cauze civile;
    b) hotărârile instanţelor judecătoreşti în cauzele penale referitoare la compartimentul vizând prejudiciile de pe urma infracţiunii.
    Specificările de la punctul 1) sunt aplicabile şi faţă de acordurile amicale civile cu caracter patrimonial.
    Hotărârile indicate în articolul 48 sunt susceptibile de recunoaştere şi executare pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante dacă:
    a) conform legislaţiei acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia a fost adoptată hotărârea, ea a devenit definitivă şi este susceptibilă de executare, iar cât priveşte cauzele referitoare la obligaţia de a plăti pensia alimentară — şi hotărârile nedefinitive, dar susceptibile de executare;
    b) instanţa judecătorească care a adoptat hotărârea a fost competentă în baza prezentului Tratat, iar în cazul lipsei a unei asemenea reglementări în Tratat — în baza legislaţiei acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia hotărârea urmează a fi recunoscută şi executată;
    c) partea n-a fost lipsită de posibilitatea de a-şi apăra drepturile, iar în cazul unei capacităţi procedurale limitate — de reprezentanţa cuvenită, în special, partea care n-a fost implicată în examinarea cauzei a primit la timp şi în modul corespunzător citaţia la şedinţa instanţei judecătoreşti;
    d) cauza dintre aceleaşi părţi nu a fost deja soluţionată cu adoptarea hotărârii corespunzătoare de către instanţa judecătorească a acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia hotărârea trebuie recunoscută şi executată, şi dacă între aceleaşi părţi n-a fost anterior intentată cauza în instanţa judecătorească pe teritoriul acelei Părţi Contractante unde hotărârea urmează a fi recunoscută şi executată;
    e) hotărârea organului unui stat terţ faţă de aceleaşi părţi pe aceeaşi cauză n-a fost încă recunoscută şi executată pe teritoriul acelei Părţi Contractante unde hotărârea urmează a fi recunoscută şi executată;
   f) la adoptarea hotărârii a fost aplicată legislaţia conform prezentului Tratat, iar în cazul lipsei unei asemenea reglementări în Tratat — în baza legislaţiei acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia urmează a fi recunoscută şi executată.
    1) Cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii poate fi înaintată nemijlocit instanţei judecătoreşti a acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia hotărârea urmează a fi recunoscută şi executată sau prin intermediul instanţei judecătoreşti care examinează cazul în prima instanţă.
    2) La cerere se anexează:
    a) hotărârea sau copia ei autorizată împreună cu confirmarea că hotărârea e definitivă şi este susceptibilă de executare, iar cât priveşte cauzele referitoare la obligaţiile de a plăti pensia alimentară, dacă hotărârea nu     a devenit definitivă împreună cu confirmarea că ea e susceptibilă de executare, dacă acest fapt nu decurge din această hotărâre.
    b) actul ce confirmă că partea faţă de care se adoptă hotărârea şi care n-a participat la examinarea cazului a primit la timp şi în modul corespunzător citaţia la şedinţa judecăţii, în conformitate cu legislaţia acelei Părţi Contractante pe al cărei teritoriu a fost adoptată hotărârea, iar cazul capacităţii procedurale limitate a părţii — actul ce confirmă că cealaltă parte a fost prezentată în modul cuvenit;
    c) traducerea autorizată a cererii, precum şi a actelor menţionate la subpunctele l)-2) în limba acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia urmează a fi recunoscută şi executată hotărârea.
    1) Recunoaşterea şi executarea hotărârii este de competenţa instanţei judecătoreşti a acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia urmează a fi recunoscută şi executată hotărârea.
    2) În cadrul examinării cauzei instanţa judecătorească se limitează la controlul îndeplinirii condiţiilor prevăzute în articolele 50-51.
    3) Pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii se aplică legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută şi executată hotărârea; aceasta se referă, de asemenea, la forma cererii de recunoaştere şi de executare a hotărârii. La cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii se anexează copia ei şi copiile anexelor pentru a fi înmânate participanţilor la proces.
    4) Dacă pe teritoriul Părţii Contractante, a cărei instanţă judecătorească a adoptat hotărârea, executarea hotărârii e amânată ca rezultat al reluării cauzei sau al examinării cauzei privitor la anularea sau modificarea hotărârii definitive pe teritoriul altei Părţi Contractante, se amână cauza de recunoaştere şi executare a hotărârii sau a cauzei privitor la executarea hotărârii.
    5) Examinând cauza de recunoaştere şi executare a hotărârii, instanţa judecătorească este în drept să ceară explicaţii ambelor părţi. Această instanţă judecătorească poate, de asemenea, să se adreseze instanţei judecătoreşti care a adoptat hotărârea privitor la prezentarea explicaţiilor suplimentare.
    1) Dacă persoana care, în baza articolului 43, a fost scutită de cheltuielile procedurale va fi, conform hotărârii definitive, adoptate pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante, obligată să compenseze cheltuielile celuilalt participant la proces, instanţa corespunzătoare a celeilalte Părţi Contractante pe teritoriul căreia urmează a fi executată hotărârea adoptă gratuit, la cerere, decizia privind executarea acestei hotărâri.
    2) Cheltuielile procedurale sunt şi cheltuielile de confirmare a autenticităţii hotărârii şi a necesităţii executării ei, precum şi cheltuielile suportate pentru traducerea actelor necesare.
    3) Instanţa judecătorească, care examinează chestiunea executării hotărârii privind cheltuielile, se limitează la controlul: dacă a intrat ea în vigoare şi dacă e susceptibilă de a fi executată.
    4) La cererea de executare a hotărârii se anexează hotărârea sau copia autorizată a acelei părţi a hotărârii care stabileşte mărimea cheltuielilor împreună cu confirmarea că hotărârea dată a devenit definitivă şi e susceptibilă de îndeplinire, precum şi traducerea autorizată a acestor acte.
    5) Organul acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia cheltuielile procedurale au fost acoperite printr-un acont din partea statului, se adresează instanţei judecătoreşti corespunzătoare a celeilalte Părţi Contractante în vederea compensării acestor cheltuieli. Această instanţă exercită executarea hotărârii în conformitate cu legislaţia sa fără a compensa cheltuielile şi transferă mijloacele băneşti obţinute ca rezultat al executării hotărârii reprezentanţei diplomatice sau instituţiei consulare a celeilalte Părţi Contractante.
    Corespunzător se aplică prevederile de la punctele 3), 4).
    1) Fiecare Parte Contractantă se obligă, la cererea celeilalte Părţi Contractante, să efectueze urmărirea penală împotriva cetăţenilor săi, care au domiciliat permanent pe teritoriul ei suspectaţi de comiterea infracţiunilor pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
    2) Părţile Contractante pot înainta cereri privind preluarea urmăririi penale, de asemenea, în legătură cu astfel de încălcări de drept, care în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitante sunt prevăzute ca infracţiuni, iar în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitate — doar delicte.
    3) În cazurile, indicate la punctele 1) şi 2) instituţiile competente respec-tive ale Părţii Contractante solicitate aplică legislaţia statului său.
    4) Dacă acţiunea, în privinţa căreia se cere preluarea urmăririi penale, atrage după sine cerinţa vizând restituirea prejudiciului şi au fost depuse cererile respective cu privire la restituirea prejudiciului, ele se includ în acţiunea de urmărire preluată.
    În cauzele referitoare la infracţiunile militare şi infracţiunile contra umanităţii (punctul 1) al articolului 53) se aplică chiar şi atunci, când ele au fost comise în afara teritoriului Părţii Contractante solicitate.
    1) Cererea cu privire la preluarea urmăririi penale urmează a fi formulată în scris şi să cuprindă:
    a) denumirea instituţiei de justiţie solicitante;
    b) denumirea instituţiei de justiţie solicitate;
    c) numele şi prenumele persoanei suspectate, cetăţenia acesteia, precum şi alte date despre persoană;
    d) descrierea şi calificarea juridică a faptei săvârşite în legătură cu care este formulată cererea de preluare a urmăririi penale.
    2) La cerere, afară de aceasta, se anexează:
    a) conţinutul dispoziţiilor penale, iar în caz de necesitate — şi al altor dispoziţii ale Părţii solicitante, importante pentru urmărirea penală;
    b) materialele cauzei sau copiile lor legalizate, precum şi alte probe;
    c) în măsura posibilităţilor, descrierea exteriorului persoanei suspectate, fotografia ei şi amprentele digitale;
    d) cererea vizând repararea prejudiciului material, precum şi, în măsura posibilităţilor, datele privind caracterul şi volumul prejudiciului;
    e) cererile pătimaşilor privind urmărirea, dacă aceasta o cere legislaţia Părţii solicitante.
    Partea Contractantă solicitată comunică, în baza cererii Părţii Contractante solicitante, despre hotărârea definitivă privitor la încetarea cercetării pe cauză. Conform cererii, Părţii Contractante solicitante ei i se expediază copia acestei hotărâri.
    După preluarea urmăririi penale instituţiile de justiţie competente ale Părţii Contractante solicitante nu pot efectua ancheta în privinţa uneia şi aceleiaşi persoane pentru una şi aceeaşi acţiune, doar dacă în cererea de preluare a urmăririi penale Partea Contractantă solicitantă a indicat că din nou poate ancheta în caz de comunicare a Părţii Contractante solicitante despre refuzul de a începe ancheta, după acceptarea preluării urmăririi, sau despre încetarea anchetei.
    1) Părţile Contractante se obligă să-şi extrădeze reciproc, la cerere, în conformitate cu prevederile prezentului Tratat, persoanele aflate pe teritoriile lor în vederea urmăririi penale sau executării pedepsei.
    2) Extrădarea în vederea efectuării urmăririi penale se înfăptuieşte numai pentru astfel de infracţiuni, pentru săvârşirea cărora, conform legislaţiei ambelor Părţi Contractante, se prevede pedeapsa, limita maximă a căreia depăşeşte un an privaţiune de libertate sau o pedeapsă mai aspră.
    3) Extrădarea în vederea executării pedepsei se înfăptuieşte doar în cazul comiterii acţiunilor care sunt prevăzute ca infracţiuni în conformitate cu legislaţia ambelor Părţi Contractante şi dacă persoana în privinţa căreia a fost înaintată o cerere a fost condamnată la privaţiune de libertate pe un termen nu mai mic de 6 luni sau i-a fost aplicată o pedeapsă mai aspră.
    1) Extrădarea nu se admite, dacă:
    a) persoana, nominalizată în cererea de extrădare, este cetăţean al Părţii Contractante solicitate sau are dreptul de azil în acest stat;
    b) infracţiunea a fost comisă pe teritoriul Părţii Contractante solicitate;
    c) în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitate, urmărirea penală nu poate fi intentată sau sentinţa nu poate fi executată ca urmare a expirării termenului de prescripţie sau pentru alt temei legal;
    d) pe teritoriul Părţii Contractante solicitate faţă de persoana în privinţa căreia a fost expediată cererea de extrădare, în privinţa aceleiaşi acţiuni, se exercită cercetarea penală sau sa pronunţat sentinţa definitivă, sau dacă procedura pe cauză a fost încetată pe baze legale;
    e) cercetarea penală începe doar la cererea particulară a pătimaşului;
    f) infracţiunea poartă un caracter politic;
    j) infracţiunea constă exclusiv în încălcarea obligaţiunilor militare;
    h) va duce la încălcarea ordinii publice sau prevederilor de bază ale legislaţiei.
    În caz de refuz de extrădare, Partea Contractantă solicitată va comunica Părţii Contractante solicitante temeiurile refuzului.
    Dacă pentru o acţiune este prevăzută pedeapsa capitală în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitante, însă nu e prevăzută o astfel de pedeapsă de legislaţia Părţii Contractante solicitate, e interzisă stabilirea sau executarea pedepsei pe teritoriul Părţii Contractante solicitante.
    1) Cererea de extrădare urmează a fi întocmită în scris şi să conţină:
    a) denumirea instituţiei solicitante;
    b) denumirea instituţiei solicitate;
    c) numele şi prenumele persoanei, care se cere să fie extrădată, datele privind cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa şi alte date despre persoana dată, precum şi, în măsura posibilităţilor, descrierea exteriorului, fotografia şi amprentele ei digitale;
    d) datele disponibile privind prejudiciul material cauzat.
    2) La cererea de extrădare pentru tragerea la răspundere penală se anexează copia legalizată a hotărârii privind punerea sub arest, cu descrierea faptei, care conţine semnele infracţiunii, precum şi textul normei de drept care conţine semnele infracţiunii, săvârşite de către persoana în privinţa căreia e îndreptată cererea de extrădare.
    3) La cererea de extrădare pentru executarea sentinţei se anexează copia Certificată a sentinţei definitive, precum şi textul legii penale, în baza căreia persoana a fost condamnată. Daca condamnatul şi-a executat parţial pedeapsa, e necesar de comunicat datele privind partea pedepsei executate.
    Dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare pentru preluarea hotărârii privind extrădarea, Partea Contractantă solicitantă poate cere completarea lor, stabilind în acest scop un termen de până la o lună. Partea Contractantă solicitată poate să prelungească acest termen din motive întemeiate.
    1) După primirea cererii de extrădare, Partea Contractantă solicitantă va lua neîntârziat măsuri privind arestarea persoanei în privinţa căreia este depusă cererea de extrădare, cu excepţia cazurilor când nu sunt îndoieli că în conformitate cu prezentul Tratat extrădarea nu poate avea loc.
    2) Arestarea, de asemenea, poate fi efectuată până la primirea cererii de extrădare, dacă Partea Contractantă solicitantă se va adresa cu o asemenea cerere referindu-se la hotărârea de arestare sau la sentinţa, ce este temeiul cererii de extrădare. O asemenea adresare în scris poate fi transmisă prin fax, telegramă sau prin alte mijloace, ce exclud orice îndoieli.
    3) Despre arestare sau motivele refuzării acesteia, săvârşite conform punctelor 1), 2) e necesar neîntârziat de înştiinţat cealaltă Parte Contractantă.
    1) Partea Contractantă solicitată poate elibera persoana deţinută sub arest conform punctului 1) al articolului 63, dacă în termenul, indicat în articolul 62 n-au fost prezentate datele suplimentare, interpretate de această Parte.
    2) Persoana arestată în conformitate cu punctul 2) al articolului 63 urmează a fi eliberată, dacă în timp de o lună de la data primirii cererii de arestare de la cealaltă Parte Contractantă nu va fi primită cererea de extrădare.
    1) Dacă persoana, în privinţa căreia este depusă cererea de extrădare, este trasă la răspundere penală, execută pe teritoriul Părţii Contractante solicitate pedeapsa pentru o altă infracţiune, extrădarea poate fi amânată până la terminarea cercetării pe cauza penală, ispăşirii pedepsei sau eliberării în baza oricărui alt temei legal.
    Extrădarea persoanei poate fi suspendată din motivul unei boli grave până la înlăturarea acestor piedici.
    1) Dacă amânarea extrădării, prevăzută de articolul 65, poate să atragă după sine expirarea termenului de prescripţie în cauza penală sau poate crea dificultăţi serioase pentru cercetarea infracţiunii, săvârşite de persoana în cauză, în baza unei cereri întemeiate a Părţii Contractante poate fi înfăptuită extrădarea temporară.
    2) Persoana extrădată temporar va fi înapoiată neîntârziat după efectuarea acţiunilor procedurale, pentru care a fost extrădată, dar nu mai târziu de trei luni de la data extrădării temporare.
    Dacă cererile privind extrădarea aceleiaşi persoane sunt depuse de mai multe state, Partea Contractantă solicitată soluţionează care cerere urmează a fi satisfăcută. În cazul emiterii unei asemenea hotărâri se iau în consideraţie toate circumstanţele, în particular, cetăţenia persoanei în cauză şi caracterul infracţiunii.
    1) Partea Contractantă solicitată comunică Părţii Contractante solicitante hotărârea sa privind extrădarea, iar în cazul satisfacerii cererii — locul şi data extrădării.
    2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu ia în primire persoana ce urmează a fi extrădată timp de 15 zile de la data stabilită pentru extrădare şi nu comunică Părţii Contractante solicitate motivele, această persoană urmează a fi eliberată din stare de arest.
    1) Fără acordul Părţii Contractante solicitate persoana extrădată nu poate fi trasă la răspundere penală, supusă pedepsei sau extrădată unui stat terţ pentru o altă infracţiune decât cea care a constituit temei pentru extrădare.
    2) Nu se cere consimţământul Părţii Contractante dacă:
    a) persoana extrădată n-a părăsit teritoriul Părţii Contractante solicitante în decurs de 30 zile după sfârşitul cercetării penale, executării pedepsei sau eliberării în baza oricăror temeiuri legale. Acest termen nu include perioada în decursul căreia persoana extrădată n-a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din circumstanţe independente de ea.
    b) persoana extrădată s-a întors benevol pe teritoriul Părţii Contractante solicitante după ce a părăsit-o.
    Dacă persoana extrădată se va eschiva de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei şi se va întoarce pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, ea urmează a fi extrădată din nou la cererea Părţii Contractante solicitante fără prezentarea suplimentară a documentelor indicate în articolul 61.
    Partea Contractantă solicitantă comunică imediat Părţii Contractante solicitate rezultatele cercetării penale privind persoana extrădată. La cererea Părţii Contractante solicitante ei i se expediază copia sentinţei definitive pe cauză.
    Cheltuielile legate de extrădare le suportă Partea Contractantă pe teritoriul căreia ele au fost făcute.
    1) Una din Părţile Contractante, la cererea altei Părţi Contractante, permite transportul pe teritoriul său a persoanelor extrădate Părţii Contractante solicitate de către un stat terţ. Partea Contractantă solicitantă nu poate da aşa autorizaţie, dacă conform normelor Tratatului dat obligaţia extrădării nu este prevăzută.
    2) Cererea de tranzit se formulează şi se examinează în acelaşi mod, ca şi cererea de extrădare.
    3) Partea Contractantă solicitată efectuează tranzitul prin modalitatea pe care o apreciază mai potrivită.
    4) Nu este necesară autorizarea tranzitării, dacă ea se efectuează pe cale aeriană fără aterizare intermediară.
    5) Cheltuielile de tranzitare le suportă Partea Contractantă solicitantă.
    1) Obiectele dobândite de persoana care a săvârşit infracţiunea în urma acestei infracţiuni sau obiectele primite în schimbul lor, precum şi alte obiecte ce servesc drept probe pe cauza penală se transmit Părţii Contractante solicitante la cerere, dacă aceasta este necesar pentru cercetarea cauzei, care se efectuează pe teritoriul Părţii Contractante solicitante.
    2) Partea Contractantă solicitată poate amâna temporar transmiterea obiectelor, dacă acestea sunt necesare pentru cercetarea unei alte cauze penale până la terminarea acestei cercetări sau le poate transmite temporar Părţii Contractante solicitante pentru un anumit termen.
    3) Drepturile terţelor persoane asupra obiectelor transmise altei Părţi Contractante solicitante rămân inviolabile. După terminarea cercetării, aceste obiecte urmează a fi restituite Părţii Contractante, ce le-a transmis sau, cu acordul acestei Părţi, vor fi transmise nemijlocit persoanelor titulare ale acestor drepturi.
    4) La transmiterea obiectelor conform prezentului articol nu se aplică restricţiile privind importul şi exportul obiectelor şi valutei.
    Reprezentanţii instituţiei solicitante pot asista la efectuarea acţiunilor vizând acordarea asistenţei juridice pe teritoriul Părţii solicitate. Acordul de asistare a lor se va da: din partea Republicii Moldova — de Ministerul Justiţiei sau Procuratura Republicii Moldova, din partea Ucrainei — de Ministerul Justiţiei sau Procuratura Generală a Ucrainei.
    1) Părţile Contractante îşi comunică reciproc sentinţele pronunţate în instanţele judecătoreşti ale unei Părţi Contractante privind cetăţenii celeilalte Părţi Contractante.
    2) Părţile Contractante îşi comunică reciproc, în baza unei cereri întemeiate, informaţii despre sentinţele definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti ale unei Părţi Contractante privind persoanele ce nu sunt cetăţeni ai Părţii Contractante solicitante.
    3) Părţile Contractante îşi transmit reciproc, în baza unei cereri, amprentele digitale ale persoanelor indicate la punctele 1), 2).
    Părţile Contractante îşi transmit reciproc, în baza unei cereri, informaţii din registrul penal privind persoanele altei Părţi Contractante, precum şi alte informaţii ce urmează a fi introduse în registrul penal.
    1) Dacă în procesul cercetării penale efectuate de instituţiile de justiţie ale uneia din Părţile Contractante va apărea necesitatea interogării în calitate de martor a persoanei private de libertate pe teritoriul altei Părţi Contractante, instituţiile respective ale Părţii Contractante solicitate pot emite o dispoziţie privind transmiterea acestei persoane pe teritoriul Părţii Contractante solicitante. Această persoană se va deţine în stare de arest şi, după terminarea cercetării, neîntârziat va fi retrocedată.
    2) În cazul necesităţii de a efectua interogarea în calitate de martor a unei persoane private de libertate pe teritoriul unui stat terţ, organele re-spective ale Părţii Contractante solicitate autorizează tranzitul acestei persoane pe teritoriul statului său.
    În sensul prezentului capitol următoarele noţiuni semnifică:
    Statul pronunţării sentinţei — Statul, în care a fost pronunţată hotărârea judecătorească, care conţine sancţiuni, ce urmează a fi executate;
    Statul executării sentinţei — Statul care a preluat sau care trebuie să preia executarea pedepsei privative de libertate.
    1) Părţile Contractante se obligă reciproc privitor la cereri, în conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat, să preia executarea hotărârilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti ale uneia din Părţile Contractante privitor la cetăţenii altei Părţi Contractante, vizând pedepsirea cu privaţiune de libertate.
    2) Cererile, prevăzute la punctul 1), le pot înainta atât organele centrale ale Statului care a pronunţat sentinţa, cât şi organele Statului executării sentinţei.
    Condamnatul, reprezentantul lui legitim, avocatul, unul dintre soţi, rudele pe linie directă, fraţii sau surorile pot înainta în faţa organelor centrale ale instituţiilor de justiţie ale fiecăreia dintre Părţile Contractante întrebarea privitor la executarea acţiunilor prevăzute în articolul 80. Fiecare condamnat, faţă de care pot fi aplicate dispoziţiile acestui capitol al Tratatului, va fi informat de Statul pronunţării sentinţei privitor la dispoziţiile de bază din acest capitol.
    1) Preluarea executării hotărârii poate avea loc numai în cazul când acţiunea care constituie motivul adoptării hotărârii este determinată drept infracţiune şi în baza legislaţiei Statului unde se execută sentinţa sau ar fi o crimă, dacă o astfel de faptă ar fi fost comisă pe teritoriul Statului unde se execută sentinţa.
    2) În caz de infracţiune financiară, refuzul de a prelua spre executare hotărârea nu poate avea loc numai din cauza că legislaţia Statului executării sentinţei nu conţine norme asupra impozitelor, încasărilor taxelor, monopolului, a circulaţiei valutare, a comerţului exterior sau reglementarea modului de circulaţie a mărfurilor de acelaşi tip, fiind prevăzute de legislaţia Statului pronunţării sentinţei.
    3) Preluarea executării hotărârii poate avea loc numai cu consimţământul condamnatului. Dacă condamnatul nu e capabil de a-şi exprima consimţământul, care ar avea putere juridică, el poate fi expus de reprezentantul său legal.
    1) Preluarea executării hotărârii nu se efectuează dacă:
    a) delictul, care serveşte ca bază pentru adoptarea hotărârii, constituie o crimă politică;
    b) delictul, care serveşte ca bază pentru adoptarea hotărârii, se constituie exclusiv din încălcarea obligaţiunilor militare;
    c) a expirat termenul de prescripţie al executării pedepsei în conformitate cu legislaţia uneia din Părţile Contractante;
    d) hotărârea a fost adoptată de o instanţă de judecată specială;
    e) hotărârea a fost adoptară în lipsa condamnatului;
    f) condamnatul a fost condamnat conform legii sau achitat pentru una şi aceeaşi faptă în Statul executării sentinţei;
    j) după aprecierea Părţii Contractante solicitante aceasta ar încălca ordinea ei publică sau principiile legislaţiei.
    2) Preluarea executării hotărârii nu se efectuează, de asemenea, dacă condamnatul a fost lipsit de libertate în Statul pronunţării sentinţei şi, la ziua primirii cererii, avea să se afle în locurile de privaţiune de libertate nu mai mult de 4 luni. La toate acestea se ţine cont de toate pedepsele cu privaţiune de libertate sau de o parte din ele, care au rămas până la executare.
    Partea Contractantă solicitantă, după posibilitate, în termene reduse, aduce la cunoştinţă Părţii Contractante solicitate în ce măsură a fost satisfăcută cererea cu privire la preluarea executării hotărârii. Refuzul complet sau parţial urmează a fi argumentat.
    1) Dacă se va prelua executarea hotărârii, apoi instanţele judecătoreşti ale Statului executării hotărârii determină, în conformitate cu legislaţia sa, pedeapsa în formă de privaţiune de libertate necesară executării, ţinându-se cont, în cea mai mare măsură, de pedeapsă în formă de privaţiune de libertate, stabilite în Statul pronunţării sentinţei.
    2) În urma preluării executării hotărârilor de către Statul executării hotărârii, condamnatul nici într-un caz nu poate fi într-o stare mai gravă dacă s-ar afla în cazul executării hotărârii în Statul pronunţării sentinţei.
    3) Executarea sentinţei, inclusiv eliberarea convenţională, se efectuează în conformitate cu legislaţia Statului executării sentinţei. Dacă normele legislaţiei Statului pronunţării sentinţei referitor la eliberarea convenţională sunt pentru condamnat mai favorabile, ele se aplică.
    4) În termenul de ispăşire a pedepsei în formă de privaţiune de libertate în Statul executării sentinţei se include termenul privaţiunii de libertate în Statul pronunţării sentinţei.
    Dacă a avut loc condamnarea mai mult decât pentru o crimă, iar preluarea executării hotărârii se referă numai la pedeapsa în formă de privaţiune de libertate referitoare la unele din aceste crime, instanţa judecătorească a Statului executării hotărârii determină în momentul examinării, menţionate în articolul 85, pedeapsa în formă de privaţiune de libertate sau care ar asigura măsura, care trebuie să fie executată faţă de aceste crime.
    1) În timpul executării pedepsei în formă de privaţiune de libertate în Statul executării sentinţei Statul pronunţării sentinţei nu efectuează alte acţiuni legate de executarea lor.
    2) Statul pronunţării sentinţei este în drept, până la executarea acelei părţi a sentinţei care rămâne dacă condamnatul se eschivează de la executarea hotărârii, în Statul executării sentinţei şi în legătură cu acest fapt a părăsit teritoriul lui. Statul executării sentinţei imediat anunţă Statul pronunţării sentinţei despre aceste circumstanţe.
    3) Statul pronunţării sentinţei pierde dreptul prevăzut la punctul 2), dacă pedeapsa în formă de privaţiune de libertate a fost executată sau în caz de graţiere.
    1) Condamnatul poate fi scutit de pedeapsă în Statul executării sentinţei.
    Statul pronunţării sentinţei poate expedia Statului executării sentinţei o adresare privitor la graţiere. Aceasta nu încalcă drepturile Statului pronunţării sentinţei asupra graţierii, care va fi valabilă pe teritoriul său.
    2) Statul executării sentinţei aplică faţă de condamnat amnistia, act care se emite atât în Statul executării sentinţei, precum şi în Statul pronunţării sentinţei.
    Anularea sau modificarea hotărârii adoptate până la executare ţine de competenţa exclusivă a Statului pronunţării sentinţei.
    1) Părţile Contractante, la cerere, de comun acord în urma demersurilor, se anunţă reciproc în termene reduse despre toate circumstanţele care pot influenţa executarea hotărârii.
    2) Statul pronunţării sentinţei anunţă Statul executării sentinţei în spe-cial despre amnistie, precum şi despre anularea sau modificarea hotărârii, primite până la executare.
    3) Statul executării sentinţei anunţă Statul pronunţării sentinţei despre executarea hotărârii.
    1) Dacă condamnatul se află pe teritoriul Statului pronunţării sentinţei, acest Stat, la cerere, în timpul apropiat, întreprinde toate măsurile necesare pentru transmiterea condamnatului instanţelor respective ale Statului executării sentinţei.
    2) Statul pronunţării sentinţei şi Statul executării sentinţei se înţeleg asupra timpului şi locului transmiterii condamnatului organelor Statului executării sentinţei, iar în caz de necesitate — şi organelor Statelor de tranzit.
    3) Persoanele ce însoţesc condamnatul ale uneia din Părţile Contractante responsabile de transportarea condamnatului pe calea aerului pe teritoriul altei Părţi Contractante sau să-1 ia de pe acest teritoriu sunt în drept să întreprindă pe teritoriul altei Părţi Contractante măsurile necesare în scopul curmării evadării condamnatului până la momentul transmiterii sau primirii.
    Statul pronunţării sentinţei poate, după preluarea executării hotărârii de către Statul executării sentinţei, să amâne transmiterea condamnatului în scopul efectuării urmăririi penale în legătură cu altă crimă sau în scopul executării pedepsei în formă de privaţiune de libertate determinate de către instanţele judecătoreşti pentru altă crimă.
    1) Dacă condamnatul a fost transmis, în conformitate cu prezentul Tratat, din Statul pronunţării sentinţei în Statul executării sentinţei, el nu poate fi supus urmăririi penale, condamnat sau în orice alt mod limitat în libertate în legătură cu crima săvârşită înainte de a fi transmis, asupra căreia nu are o referinţă consimţământul de preluare a executării.
    2) Restrângerile indicate la punctul 1) nu se aplică dacă:
    a) statul pronunţării sentinţei îşi dă consimţământul la intentarea urmăririi penale, la executarea pedepsei.
    b) condamnatul, care a fost transmis, a rămas în Statul executării sentinţei mai mult de 30 de zile după eliberarea lui deplină, necătând la aceea că avea dreptul şi posibilitatea să părăsească teritoriul acestui Stat, sau dacă după ce a părăsit Statul, s-a reîntors benevol.
    2) La cererea Statului pronunţării sentinţei se anexează:
    a) originalul sau copia hotărârii autentificată, care confirmă împuternicirea şi necesitatea executării;
    b) textul normelor de drept aplicate, precum şi normele referitoare la eliberarea convenţională;
    c) după posibilitate, datele depline despre condamnat, cetăţenia lui, precum şi domiciliul sau reşedinţa;
    d) certificatul despre perioada privaţiuni de libertate;
    e) procesul-verbal, întocmit cu participarea condamnatului cu indicaţia consimţământului lui la preluare a executării pedepsei în formă de privaţiune de libertate;
    f) alte documente, care pot avea însemnătate la adoptarea hotărârii asupra cererii;
    j) traducerea în limba altei Părţi Contractante a cererii şi a documentelor, indicate în acest punct.
    3) La cererea Statului executării sentinţei se anexează informaţia şi materialele, indicate la subpunctele c), f) şi j) ale punctului 2), precum şi scrisoarea, ce conţine consimţământul condamnatului.
    4) În cazul satisfacerii cererii, prevăzute la punctul 3), Statul executării sentinţei anexează la consimţământul său documentele indicate la subpunctele a), b) şi d) ale punctului 2).
    Dacă Partea Contractantă solicitantă recunoaşte datele şi documentele care i-au fost adresate insuficiente ea se adresează pentru adiţionalul necesar. Pentru obţinerea acestui adiţional Partea Contractantă solicitantă poate numi un termen corespunzător, care termen poate fi prelungit în baza unei cereri argumentate. Când lipseşte materialul adiţional, cererea se examinează şi hotărârea se adoptă în baza datelor şi a documentelor existente.
    Prezentul Tratat nu încalcă principiile altor Tratate referitor la care una sau ambele Părţi Contractante au obligaţiuni.
    1) Cererile, prevăzute în acest capitol, se alcătuiesc în scris.
    1) Prezentul Tratat urmează a fi ratificat şi intră în vigoare la expirarea a 60 de zile de la data schimbării instrumentelor de ratificare.
    2) Prezentul Tratat urmează a fi înregistrat în Organizaţia Naţiunilor Unite.
    Prezentul Tratat se încheie pe un termen de cinci ani. Acţiunea acestui Tratat se prelungeşte pe următorii cinci ani, dacă nici una din Părţile Contractante nu va anunţa despre refuzul la el prin notificare, nu mai târziu de şase luni până la expirarea acestui termen.
    Prezentul Tratat poate fi modificat sau completat în modul prevăzut pentru încheierea lui.

    Încheiat la Kiev, la 13 decembrie 1993, în două exemplare, fiecare în limbile română şi ucraineană, ambele texte având aceeaşi valabilitate.
    Spre confirmare reprezentanţii Părţilor Contractante, împuterniciţi în modul cuvenit, au semnat prezentul Tratat aplicând sigiliile.