CMAE/1997
ID intern unic:  358390
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
CONVENŢIE Nr. 1997
din  23.10.1997
între Republica Moldova şi Republica Kazahstan*
Publicat : 30.12.1999 în Tratate Internationale Nr. 23     art Nr : 162     Data intrarii in vigoare : 13.08.1999
    _________________________
    *  Semnată la Chişinău, la 23 octombrie 1997.
    În vigoare din 13 august 1999.


    Republica Moldova şi Republica Kazahstan, numite în continuare îPărţi Contractante”,
    în interesele consolidării în continuare a relaţiilor de prietenie şi colaborare între cele două state,
    în dorinţa de a reglementa relaţiile consulare între ele,
    au hotărît să încheie prezenta Convenţie Consulară şi
    au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1
Definiţii
    În prezenta Convenţie expresiile menţionate mai jos au următoarea semnificaţie:
    a) oficiu consular înseamnă orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenţie consulară;
    b) circumscripţie consulară înseamnă teritoriul statului de reşedinţă atribuit unui oficiu consular pentru exercitarea funcţiilor consulare;
    c) şef de oficiu consular înseamnă persoană însărcinată de către statul trimiţător să acţioneze în această calitate;
    d) funcţionar consular înseamnă orice persoană, inclusiv şeful de oficiu consular, însărcinată în această calitate cu exercitarea funcţiilor consulare;
    e) angajat consular înseamnă orice persoană angajată în serviciile administrative sau tehnice ale oficiului consular;
    f) membru al personalului de serviciu înseamnă orice persoană, afectată serviciului casnic al unui oficiu consular;
    g) membri ai oficiului consular înseamnă funcţionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu;
    h) membru de familie înseamnă soţia (soţul), copiii şi părinţii membrilor oficiului consular, care locuiesc cu ei;
    i) membru al personalului particular înseamnă orice persoană angajată exclusiv în serviciul particular al unui membru al oficiului consular;
    j) cetăţean al statului trimiţător înseamnă orice persoană fizică, care posedă cetăţenia statului trimiţător, şi, în cazurile aplicabile, la fel înseamnă orice persoană juridică a statului trimiţător;
    k) localuri consulare înseamnă clădirile sau părţile din clădiri şi terenul aferent, inclusiv reşedinţa şefului de oficiu consular, care, indiferent în a cui proprietate se află, sunt folosite exclusiv pentru oficiul consular;
    l) arhive consulare înseamnă toate hîrtiile, documentele, corespondenţa, cărţile, filmele, benzile de magnetofon şi registrele oficiului consular, precum şi materialul de cifru, fişierele şi mobilierul destinate să le protejeze şi să le păstreze;
    m) navă a statului trimiţător înseamnă orice navă, care, în conformitate cu legislaţia statului trimiţător, are dreptul să navigheze sub pavilionul acestui stat, cu excepţia navelor militare;
    n) aeronavă a statului trimiţător înseamnă orice aeronavă, purtînd însemnele distinctive ale statului trimiţător, cu excepţia aeronavelor militare.
CAPITOLUL I
ÎNFIINŢAREA OFICIILOR CONSULARE, NUMIREA
MEMBRILOR UNUI OFICIU CONSULAR

Articolul 2
Înfiinţarea unui oficiu consular
    1) Un oficiu consular poate fi infiinţat pe teritoriul statului de reşedinţă numai cu consimţămîntul acestui stat.
    2) Sediul oficiului consular, rangul şi circumscripţia sa consulară se stabilesc pe bază de înţelegere între statul trimiţător şi statul de reşedinţă.
    În caz de apariţie a divergenţelor legate de efectivul membrilor oficiului consular această chestiune se soluţionează prin înţelegere între statul trimiţător şi statul de reşedinţă.
    3) Statul trimiţător poate aduce modificări ulterioare sediului oficiului consular, rangului sau circumscripţiei sale consulare numai cu consimţămîntul statului de reşedinţă.
Articolul 3
Numirea şefului de oficiu consular
şi admiterea lui la exercitarea funcţiilor sale
    1) Pînă la numirea şefului de oficiu consular statul trimiţător trebuie să se asigure pe cale diplomatică de faptul că pentru persoana în cauză va fi primit acordul statului de reşedinţă referitor la recunoaşterea lui ca şef de oficiu consular.
    2) După obţinerea acordului statului de reşedinţă statul trimiţător, prin intermediul reprezentanţei sale diplomatice sau pe altă cale potrivită, transmite Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă un document, întocmit pentru fiecare numire, sub formă de patentă sau un certificat similar, prin care se atestă împuternicirile şefului de oficiu consular, numele şi prenumele său deplin, postul pe care îl deţine, circumscripţia consulară, în care îşi va exercita funcţiile, şi sediul oficiului consular.
    3) După primirea de către statul de reşedinţă a patentei consulare sau a certificatului similar despre numire, şeful de oficiu consular este admis să-şi exercite funcţiile printr-o autorizaţie a statului de reşedinţă, numită exequatur, oricare ar fi forma acestei autorizaţii.
Exequaturul este eliberat de către statul de reşedinţă în termen cît mai scurt posibil şi gratuit.
    4) Şeful de oficiu consular poate să-şi înceapă exercitarea funcţiilor îndată după primirea confirmării, în scris, a statului de reşedinţă. Pînă la primirea confirmării, şeful de oficiu consular, cu acordul statului de reşedinţă, poate să-şi exercite funcţiile cu titlu provizoriu.
    5) Statul de reşedinţă, din moment ce a confirmat numirea şefului de oficiu consular sau i-a permis să-şi exercite funcţiile cu titlu provizoriu, trebuie să notifice imediat despre aceasta autorităţile competente ale circumscripţiei consulare şi să întreprindă toate măsurile necesare pentru ca şeful de oficiu consular să-şi poată exercita funcţiile şi să beneficieze de privilegiile şi imunităţile prevăzute de prezenta Convenţie.
Articolul 4
Exercitarea cu titlu provizoriu a funcţiilor
şefului de oficiu consular

    1) Dacă, indiferent de motiv, şeful de oficiu consular este impiedicat să-şi exercite funcţiile sau dacă postul şefului de oficiu consular este provizoriu vacant, statul trimiţător poate desemna un funcţionar consular al acestui ori altui oficiu consular din statul de reşedinţă sau unul din membrii misiunii diplomatice în statul de reşedinţă să exercite cu titlu provizoriu funcţiile şefului de oficiu consular. Numele, prenumele deplin, funcţia şi rangul acestei persoane se comunică în prealabil Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă.
    2) Pe toată perioadă exercitării funcţiilor şefului de oficiu consular de către garantul interimar acesta se bucură de aceleaşi privilegii şi imunităţi acordate de prezenta Convenţie şefului unui oficiu consular.
    3) Numirea unui membru al misiunii diplomatice a statului trimiţător în calitate de gerant interimar, conform paragrafului 1) al prezentului articol, nu aduc atingere privilegiilor şi imunităţilor acordate lui potrivit statutului său diplomatic.
Articolul 5
Notificarea către statul de reşedinţă a
numirilor, sosirilor şi plecărilor

    1) Statul trimiţător, în prealabil, notifică, în scris, statului de reşedinţă următoarele:
    a) numele, prenumele, cetăţenia, rangul, funcţia membrilor oficiului consular, data sosirii şi plecării lor definitive sau încetării funcţiilor, precum şi orice modificare a statutului lor în cadrul oficiului consular;
    b) numele, prenumele, cetăţenia, data sosirii şi plecării definitive a membrilor de familie ai membrilor oficiului consular, precum şi faptul că o persoană sau alta devine sau încetează a mai fi aşa membru de familie;
    c) numele, prenumele, cetăţenia, data sosirii şi plecării definitive a membrilor personalului particular şi, în cazurile corespunzătoare, despre încetarea serviciului lor în această calitate;
    d) angajarea şi concedierea persoanelor care îşi au reşedinţa în statul de reşedinţă ca membri ai oficiului consular sau ca membri ai personalului particular, care au dreptul la privilegii şi imunităţi.
    2) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă eliberează gratuit, în conformitate cu reglementările acestui stat, legitimaţii membrilor oficiului consular şi membrilor familiilor acestora, cu excepţia celor, care sunt cetăţeni sau rezidenţi permanenţi ai statului de reşedinţă.
Articolul 6
Cetăţenia funcţionarilor consulari
    Funcţionar consular poate fi numai cetăţeanul statului trimiţător, care nu este rezident permanent al statului de reşedinţă.
Articolul 7
Persoanele declarate "persona non grata” sau inacceptabile
    1) Statul de reşedinţă poate oricînd, fără să fie obligat să comunice motivele deciziei sale, să notifice statul trimiţător, pe cale diplomatică, că un membru al oficiului consular sau altul este îpersona non grata” sau esie inacceptabil. În acest caz, statul trimiţător trebuie să recheme membrul respectiv al oficiului consular sau să inceteze funcţiile lui în cadrul oficiului consular.
    2) Dacă statul trimiţător nu-şi va îndeplini obligaţiunile sale în termeni rezonabili, statul de reşedinţă poate, după caz, să retragă exequaturul persoanei în cauză sau să refuze de a recunoaşte această persoană ca membru al oficiului consular.
CAPITOLUL II
FUNCŢII CONSULARE
Articolul 8
Dispoziţii generale
    Funcţionarul consular:
    a) contribuie la consolidarea în continuare a relaţiilor de prietenie între statul trimiţător şi statul de reşedinţă;
    b) favorizează dezvoltarea relaţiilor comerciale, economice, culturale, sportive, tehnico-ştiinţifice, turistice şi în alte domenii între statul trimiţător şi statul de reşedinţă;
    c) se informează prin toate mijloacele licite despre evoluţia vieţii politice, comerciale, economice, culturale, sportive, tehnico-ştiinţifice şi în alte domenii a statului de reşedinţă şi prezintă rapoarte în această privinţă guvernului statului trimiţător;
    d) apără drepturile şi interesele statului trimiţător şi ale cetăţenilor lui în statul de reşedinţă, conform normelor dreptului internaţional;
    e) exercită alte funcţii, care nu sunt interzise de legile şi reglementările statului de reşedinţă sau la care statul de reşedinţă nu se opune.
Articolul 9
Funcţiile referitoare la cetăţenie şi la starea civilă
    1) Funcţionarul consular are dreptul:
    a) să înregistreze cetăţenii statului trimiţător;
    b) să primească orice cerere referitoare la cetăţenia statului trimiţător;
    c) să înregistreze naşterea şi decesul cetăţenilor statului trimiţător şi să elibereze actele respective;
    d) să înregistreze încheierea şi desfacerea căsătoriilor între cetăţenii statului trimiţător şi să elibereze actele respective.
    2) Funcţionarul consular informează autorităţile competente ale statului de reşedinţă despre înregistrarea efectuată a naşterilor şi deceselor, căsătoriilor şi divorţurilor, dacă aceasta o cere legislaţia statului de reşedinţă.
    3) Prevederile paragrafului 1) din prezentul articol nu scutesc persoanele interesate de obligaţia de a respecta legile şi reglementările statului de reşedinţă.
Articolul 10
Funcţiile referitoare la paşapoarte şi vize
    Funcţionarul consular are dreptul:
    a) să elibereze, să reînnoiască, să anuleze paşapoartele şi alte documente similare ale cetăţenilor statului trimiţător, să prelungească termenul de valabilitate a lor, să efectueze în ele menţiunile necesare:
    b) să acorde, să prelungească, să anuleze vize de intrare, tranzit şi alte tipuri de vize persoanelor, care doresc să viziteze sau să traverseze statul trimiţător, precum şi să introducă în ele modificări şi completări.
Articolul 11
Autentificări notariale şi legalizare
    1) În conformitate cu legile şi reglementările statului trimiţător, funcţionarul consular are dreptul:
    a) la solicitarea oricărei persoane, indiferent de cetăţenia acesteia, să-i elibereze diferite acte pentru folosirea lor în statul trimiţător, dacă eliberarea unor astfel de acte nu contravine legilor şi reglementărilor statului;
    b) la solicitarea cetăţenilor statului trimiţător, să le elibereze diferite acte pentru folosirea lor în statul de reşedinţă sau în afara lui, dacă eliberarea unor astfel de acte nu contravine legilor şi reglementărilor statului;
    c) să traducă acte în limba oficială a statului trimiţător sau a statului de reşedinţă şi să autentifice exactitatea acestei traduceri;
    d) să legalizeze documentele, eliberate de autorităţile competente ale statului trimiţător sau ale statului de reşedinţă, să autentifice exactitatea copiilor, traducerilor şi extraselor din aceste documente;
    e) să primească, să întocmească şi să autentifice declaraţii ale cetăţenilor statului trimiţător;
    f) să autentifice semnăturile cetăţenilor statului trimiţător de pe diverse documente;
    g) să întocmească, să autentifice şi să primească spre păstrare testamente ale cetăţenilor statului trimiţător;
    h) să întocmească şi să autentifice acte şi tranzacţii între cetăţenii statului trimiţător, în măsura în care aceste acte şi tranzacţii nu contravin legislaţiei statului de reşedinţă şi nu se referă la stabilirea sau delegarea drepturilor asupra averii imobile; să întocmească şi să autentifice acte şi tranzacţii între cetăţenii statului trimiţător pe de o parte, şi cetăţenii altor state, pe de altă parte, în măsura în care aceste acte şi tranzacţii se referă în exclusivitate la averea sau drepturile în statul trimiţător şi vizează cazurile care vor fi supuse examinării în acest stat, cu condiţia, că aceste acte şi tranzacţii nu contravin legislaţiei statului de reşedinţă;
    i) să primească la păstrare bunuri şi documente ale cetăţenilor statului trimiţător, în măsura în care aceasta nu contravine legislaţiei statului de reşedinţă.
    2) Actele întocmite, eliberate, autentificate sau traduse de către funcţionarul consular, în corespundere cu paragraful 1) al prezentului articol, vor fi tratate în statul de reşedinţă ca acte, avînd aceeaşi valoare juridică şi forţă probantă ca şi în cazul, în care ele ar fi fost eliberate, autentificate sau traduse de către autorităţile competente şi instituţiile statului de reşedinţă, cu condiţia, ca acestea să corespundă legislaţiei statului de reşedinţă.
Articolul 12
Notificarea reţinerii, arestului şi vizitei
    1) În caz, dacă un cetăţean al statului trimiţător este arestat, reţinut sau în alt mod privat de libertate în limitele circumscripţiei consulare, autorităţile competente ale statului de reşedinţă informează despre aceasta oficiul consular în termen de 4 zile de la luarea acestor măsuri.
    2) Funcţionarul consular are dreptul să viziteze cetăţeanul statului trimiţător care a fost arestat, reţinut sau în alt mod privat de libertate, să comunice, să se întîlnească cu el şi să-i acorde asistenţă juridică. Autorităţile competente ale statului de reşedinţă trebuie să organizeze în termen cît mai scurt posibil întrevederea funcţionarului consular cu cetăţeanul menţionat, dar nu mai tîrziu de 3 zile de la data prezentării cererii.
    Vizitele ulterioare pot fi efectuate peste perioade rezonabile de timp.
    3) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă trebuie să informeze imediat cetăţeanul statului trimiţător arestat, reţinut sau în alt mod privat de libertate despre dispoziţiile paragrafelor 1) şi 2) ale prezentului articol.
    4) Drepturile, la care se referă prezentul articol, trebuie să fie exercitate în conformitate cu legile şi reglementărilor statului de reşedinţă. Totuşi, aplicarea legilor şi reglementările statului de reşedinţă nu trebuie să afecteze realizarea drepturilor prevăzute de prezentul articol.
Articolul 13
Acordarea de ajutor cetăţenilor statului trimiţător
    Funcţionarul consular are dreptul:
    a) să se întrevadă şi să comunice cu cetăţenii statului trimiţător, să le dea sfaturi şi să le acorde orice sprijin, inclusiv luarea măsurilor pentru acordarea asistenţei juridice acestora. Statul de reşedinţă nu va limita în nici un mod comunicarea cetăţenilor statului trimiţător cu oficiul consular şi nici accesul acestora la oficiul consular;
    b) să se adreseze autorităţilor competente ale statului de reşedinţă referitor la acordarea sprijinului în căutarea cetăţenilor statului trimiţător dispăruţi fără veste, care sunt rezidenţi permanenţi sau se află temporar în statul de reşedinţă;
    c) să se informeze asupra condiţiilor de trai şi de muncă ale oricărui cetăţean al statului trimiţător în statul de reşedinţă şi să-i acorde sprijinul necesar;
    d) să solicite autorităţilor competente ale statului de reşedinţă informaţia referitoare la orice cetăţean al statului trimiţător, iar aceste organe trebuie să facă tot ce e posibil pentru a-i transmite o aşa informaţie;
    e) să primească spre păstrare temporară documentele, mijloacele băneşti şi obiectele de preţ ale oricărui cetăţean al statului trimiţător, dacă aceasta nu contravine legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă;
    f) dacă un cetăţean al statului trimiţător nu se află în statul de reşedinţă, ori din alte motive nu este în stare să realizeze în statul de reşedinţă apărarea drepturilor şi intereselor sale, funcţionarul consular poate, fără o procură specială, să reprezinte acest cetăţean în judecătorii şi alte organe ale statului de reşedinţă sau să-i asigure o reprezentare adecvată pînă cînd acest cetăţean îşi va desemna reprezentantul său ori îşi va asuma apărarea drepturilor şi intereselor sale.
Articolul 14
Tutela şi curatela
    1) Organele competente ale statului de reşedinţă, dispunînd de informaţia respectivă, notifică funcţionarul consular despre necesitatea instituirii tutelei sau curatelei pentru un cetăţean al statului trimiţător, rezident permanent în statul de reşedinţă.
    2) Funcţionarul consular colaborează în problema abordată la paragraful 1) al prezentului articol cu organele competente ale statului de reşedinţă şi, în caz de necesitate, recomandă persoana pentru exercitarea funcţiilor de tutore sau curator, în conformitate cu legile şi reglementările statului de reşedinţă.
    3) Dacă judecata sau alte organe competente ale statului de reşedinţă vor considera că persoana recomandată este din oarecare motive inacceptabilă în calitate de tutore sau curator, funcţionarului consular i se rezervă dreptul de a înainta o altă candidatură.
Articolul 15
Notificarea deceselor
    1) În caz de deces al unui cetăţean al statului trimiţător în statul de reşedinţă, organele competente ale statului de reşedinţă informează despre aceasta oficiul consular în termen cît mai scurt posibil şi, la cererea acestuia, îi eliberează un certificat sau alte documente, care confirmă faptul decesului.
    2) Funcţionarul consular, dacă află primul despre decesul cetăţeanului statului trimiţător în statul de reşedinţă, informează despre aceasta organele competente ale statului de reşedinţă.
Articolul 16
Funcţiile privind protecţia bunurilor succesorale
    1) În caz, dacă cetăţeanul decedat al statului trimiţător a lăsat o succesiune în statul de reşedinţă, organele competente ale statului de reşedinţă informează oficiul consular în termen cît mai scurt posibil despre activul succesoral, moştenitorii legali, legatari, precum şi despre existenţa unui testament.
    2) Funcţionarul consular poate cere acordul organelor competente ale statului de reşedinţă pentru a fi prezent la inventarierea şi sigilarea activului succesoral, prevăzut la paragraful 1) al prezentului Acord.
    3) În caz, dacă un cetăţean al statului trimiţător este îndreptăţit să moştenească ori să primească bunurile decedatului în statul de reşedinţă, indiferent de cetăţenia acestuia, chiar dacă acest cetăţean al statului trimiţător se află dincolo de hotarele statului de reşedinţă, organele competente ale statului de reşedinţă, dispunînd de o asemenea informaţie, trebuie să notifice oficiul consular.
    4) Funcţionarul consular are dreptul, în numele unui cetăţean al statului trimiţător, care nu se află în statul de reşedinţă, să primească de la judecată, alte organe sau de la o persoană particulară bani sau alte bunuri care se cuvin acestui cetăţean în urma decesului oricărei persoane, inclusiv succesiunea, achitarea compensaţiilor şi sumelor care i se cuvin în baza asigurării şi să transmită aceşti bani şi bunuri cetăţeanului menţionat.
    5) În caz de deces al unui cetăţean al statului trimiţător, aflat temporar în statul de reşedinţă, precum şi dacă nu există rude sau reprezentanţi ai defunctului în statul de reşedinţă şi dacă obiectele rămase nu sunt legate de obligaţiuni, pe care şi le-a asumat decedatul în timpul aflării sale în statul de reşedinţă, funcţionarul consular are dreptul să primească, să păstreze şi să transmită după destinaţie obiectele rămase.
    6) În exercitarea funcţiilor menţionate la paragrafele 3), 4) şi 5) ale prezentului articol, funcţionarul consular e obligat să respecte legile şi reglementările statului de reşedinţă.
Articolul 17
Asistenţa acordată unei nave a statului trimiţător
    1) Funcţionarul consular are dreptul, în limitele circumscripţiei sale consulare, să acorde asistenţă unei nave a statului trimiţător, care se află în marea teritorială şi în apele interioare ale statului de reşedinţă, inclusiv porturile şi alte locuri de staţionare, precum şi comandantului şi membrilor echipajului şi navei, inclusiv:
    a) să facă vizită la bordul navei, să chestioneze pe comandant referitor la navă, încărcătură, circumstanţele navigaţiei, iar comandantul şi membrii echipajului pot să comunice cu funcţionarul consular din moment ce navei i se va permite să comunice liber cu litoralul;
    b) fără a leza prerogativele autorităţilor competente ale statului de reşedinţă, să cerceteze accidentele ce au avut loc în timpul navigaţiei şi să interogheze comandantul şi membrii echipajului, să verifice documentele care privesc nava, să primească cereri referitoare la navigaţie şî locul de destinaţie, în caz de necesitate să contribuie la intrarea, ieşirea şi aflarea navei în port;
    c) fără a leza prerogativele organelor competente ale statului de reşedinţă, să soluţioneze, în conformitate cu legislaţia statului trimiţător, litigiile între comandant şi membrii echipajului, inclusiv litigiile vizînd salariul şi contractul de muncă;
    d) în caz de necesitate, să contribuie la spitalizarea sau repatrierea comandantului sau membrului echipajului navei;
    e) să primească, să verifice, să elibereze, să autentifice sau să legalizeze documentele referitoare la o navă;
    f) să elibereze certificate provizorii, care îi permit navei, achiziţionate peste hotare, să navigheze sub pavilionul statului trimiţător;
    g) din însărcinarea autorităţilor statului trimiţător, să soluţioneze şi alte probleme care privesc o navă.
    2) Funcţionarul consular poate să solicite sprijinul autorităţilor competente ale statului de reşedinţă în timpul exercitării funcţiilor sale prevăzute de dispoziţiile prezentului articol.
Articolul 18
Protecţia în caz de măsuri coercitive împotriva
unei navea statului trimiţător

    1) În caz, dacă judecătoriile sau alte organe competente ale statului de reşedinţă intenţionează să ia măsuri coercitive în privinţa unei nave a statului trimiţător sau să efectueze acte de urmărire oficială la bordul acesteia, ele, în prealabil, notifică despre aceasta funcţionarul consular, astfel ca funcţionarul consular sau reprezentantul lui să poată fi prezent la realizarea acestor acţiuni. Dacă în caz de urgenţă din insuficienţă de timp nu este posibilă notificarea prealabilă a oficiului consular, autorităţile competente ale statului de reşedinţă informează oficiul consular imediat după acţiunile întreprinse şi, la solicitarea funcţionarului consular, în termenul cel mai scurt îi prezintă informaţia deplină referitoare la acţiunile sale.
    2) Dispoziţiile paragrafului 1) al prezentului articol sunt aplicabile în cazurile cînd organele competente ale statului de reşedinţă, conform paragrafului 1), întreprind pe litoral măsuri similare în privinţa comandantului navei ori membrilor echipajului.
    3) Dispoziţiile paragrafelor 1) şi 2) ale prezentului articol nu se aplică la controlul obişnuit de paşapoarte, vamal şi sanitar, efectuat de autorităţile respective ale statului de reşedinţă, precum şi la măsurile întreprinse în scopul asigurării securităţii navigaţiei pe mare sau prevenirii poluării apelor.
    4) Organele competente ale statului de reşedinţă nu pot interveni în problemele interne ale unei nave a statului trimiţător, dacă nu se încalcă securitatea şi ordinea publică în statul de reşeidnţă, cu excepţia cazurilor, cînd aceasta are loc la solicitarea comandantului navei sau a funcţionarului consular ori cu consimţămîntul acestora.
Articolul 19
Asistenţa acordată în caz de avariere a
navelor statului trimiţător

    1) Dacă nava statului trimiţător a suferit naufragiu, a eşuat sau în alt mod a fost afectată în marea teritorială şi apele interioare ale statului de reşedinţă, organele competente ale statului de reşedinţă informează despre aceasta oficiul consular în termen cît mai scurt posibil şi îi comunică despre măsurile luate pentru salvarea pasagerilor şi membrilor echipajului, a navei, a încărcăturii şi a altor bunuri.
    2) Funcţionarul consular are dreptul să întreprindă măsuri pentru acordarea de asistenţă navei avariate a statului trimiţător, membrilor echipajului şi pasagerilor şi, în acest scop, să solicite sprijinul autorităţilor statului de reşedinţă.
    3) Dacă o navă avariată a statului trimiţător, echipamentul sau încărcătura acesteia sunt găsite în apropiere de coasta statului de reşedinţă ori sunt aduse în portul acestui stat, iar comandantul, proprietarul navei, reprezentantul companiei de navigaţie ori agentul de asigurare nu sunt prezenţi sau nu pot lua măsuri pentru păstrarea acestor bunuri ori să dispună de acestea, autorităţile competente ale statului de reşedinţă, în termen cît mai scurt posibil informează despre aceasta oficiul consular.
Funcţionarul consular poate, fără o procură specială, să ia măsuri în numele proprietarului navei statului trimiţător pentru a conserva sau a dispune de nava avariată şi proprietatea separată de ea.
    4) Dacă nava statului trimiţător, care a fost avariată, precum şi încărcătura, echipamentul şi alimentele ei n-au fost destinate vînzării sau utilizării în statul de reşedinţă, acestea nu sunt supuse taxelor vamale sau altor taxe similare de către statul de reşedinţă.
Articolul 20
Aeronava statului trimiţător
    Dispoziţiile prezentei Convenţii referitoare la nava statului trimiţător se aplică, respectiv, şi aeronavelor statului trimiţător, cu condiţia, că acestea nu contravin dispoziţiilor altor acorduri bilaterale între statul trimiţător şi statul de reşedinţă ori acordurilor multilaterale, la care ambele state sunt părţi.
Articolul 21
Transmiterea actelor judiciare şi executarea
însărcinărilor judiciare

    Funcţionarul consular are dreptul să transmită acte judiciare şi extrajudiciare sau să execute însărcinări judiciare ori cele de luare a depoziţiilor pentru judecătorii şi alte organe competente ale statului trimiţător, în conformitate cu acordurile internaţionale în vigoare sau, în lipsa acordurilor de acest gen, în orice alt mod, ce nu contravine legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă.
Articolul 22
Exercitarea funcţiilor consulare în
circumscripţia consulară
şi în afara ei
    Funcţionarul consular poate exercita funcţii consulare numai în circumscripţia sa consulară. Cu acordul statului de reşedinţă, el, de asemenea, poate exercita funcţii consulare în afara circumscripţiei consulare.
Articolul 23
Comunicarea cu autorităţile statului de reşedinţă
    În exercitarea funcţiilor sale, funcţionarul consular se poate adresa organelor competente din circumscripţia consulară, precum şi organelor centrale competente ale statului de reşedinţă, în măsura în care aceasta se permite de legile, reglementările şi uzanţele acestui stat.
Articolul 24
Exercitarea funcţiilor consulare într-un stat terţ
    Statul trimiţător poate, după notificarea către statul de reşedinţă şi statul terţ, şi afară de cazul cînd unul dintre ele se opune în mod expres la aceasta, să însărcineze un oficiu consular acreditat în statul de reşedinţă să-şi asume exercitarea de funcţii consulare în statul terţ.
Articolul 25
Exercitarea funcţiilor consulare în numele unui stat terţ
    La solicitarea unui stat terţ după notificarea respectivă către statul de reşedinţă, şi afară de cazul cînd acesta se opune, un oficiu consular al statului trimiţător poate exercita funcţii consulare în statul de reşedinţă în numele unui stat terţ.
CAPITOLUL III
PRIVILEGII ŞI IMUNITĂŢI
Articolul 26
Facilităţi pentru oficiul consular în exercitarea
funcţiilor sale

    1) Statul de reşedinţă trebuie să acorde orice înlesniri pentru exercitarea eficientă de către oficiul consular a funcţiilor sale.
   2) Statul de reşedinţă e obligat să trateze membrii oficiului consular cu respectul cuvenit şi să întreprindă toate măsurile necesare pentru ca membrii oficiului consular să poată exercita eficient funcţiile lor şi să beneficieze de privilegii şi imunităţi, conform dispoziţiilor prezentei Convenţii.
Articolul 27
Localuri consulare şi locuinţe
    1) Statul trimiţător ori reprezentantul său, conform legislaţiei statului de reşedinţă, în baza principiilor de reciprocitate, au dreptul:
    a) să achiziţioneze sau să închirieze clădiri sau părţi din clădiri pentru utilizare în calitate de localuri ale oficiului consular, reşedinţă a şefului oficiului consular şi locuinţe ale altor membri ai oficiului consular, care nu sunt cetăţeni ai statului de reşedinţă şi nu au domiciliu permanent în acest stat;
    b) să construiască sau să adapteze în aceleaşi scopuri clădiri pe terenuri oferite pentru folosinţă cu titlu oneros.
    2) Statul de reşedinţă acordă sprijin statului trimiţător la obţinerea localurilor consulare, conform dispoziţiilor paragrafului 1) al prezentului articol, şi, în caz de necesitate, acordă sprijin statului trimiţător la dobîndirea locuinţelor corespunzătoare pentru membrii oficiului consular.
    3) Dispoziţiile paragrafului 1) al prezentului articol nu scutesc statul trimiţător de obligaţiunile privind respectarea legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă, aplicate în zona, unde se află aceste terenuri, clădiri sau părţi din clădiri.
Articolul 28
Folosirea drapelului şi a stemei de stat
    1) Statul trimiţător are dreptul să amplaseze pe localul oficiului consular stema de stat şi inscripţia cu denumirea oficiului consular în limba statului trimiţător şi cea a statului de reşedinţă.
    2) Statul trimiţător are dreptul să arboreze drapelul de stat pe localul oficiului consular, reşedinţa şefului oficiului consular şi mijloacele lui de transport folosite de acesta în interes de serviciu.
Articolul 29
Inviolabilitatea localurilor consulare
şi a locuinţelor membrilor oficiului consular
    1) Localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular sunt inviolabile. Autorităţile statului de reşedinţă nu pot pătrunde în localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular fără consimţămîntul şefului oficiului consular ori al şefului misiunii diplomatice a statului trimiţător în statul de reşedinţă sau a persoanei desemnate de unul dintre aceştia.
În caz de incendiu în localurile consulare sau al altei calamităţi care pune în pericol cetăţenii şi integritatea bunurilor statului de reşedinţă ce se află în nemijlocită apropiere de localurile consulare, acest consimţămînt va fi dat în termenul cel mai scurt posibil.
    2) Statul de reşedinţă are obligaţia specială de a lua orice măsuri necesare pentru a împiedica violarea sau deteriorarea localurilor consulare şi a locuinţelor membrilor oficiului consular şi pentru a împiedica tulburarea liniştii oficiului consular sau atingerea demnităţii sale.
    3) Localurile consulare, mobilierul lor şi bunurile oficiului consular, ca şi mijloacele sale de transport, nu pot face obiectul vreunei forme de rechiziţie în scopuri de apărare naţională şi de utilitate publică. În cazul cînd o expropriere ar fi necesară în aceste scopuri, vor fi luate toate măsurile corespunzătoare pentru a evita împiedicarea exercitării funcţiilor consulare, şi statului trimiţător îi va fi vărsată o indemnizaţie promptă, adecvată şi efectivă.
Articolul 30
Inviolabilitatea arhivei consulare şi a documentelor
    Arhivele şi documentele consulare sunt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar afla.
Articolul 31
Libertatea de deplasare
   Sub rezerva legilor şi reglementărilor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau limitat din motive de securitate naţională, statul de reşedinţă asigură tuturor membrilor oficiului consular libertatea de deplasare şi de circulaţie pe teritoriu său.
Articolul 32
Libertatea de comunicare
    1) Statul de reşedinţă trebuie să permită şi să protejeze libera comunicare a oficiului consular pentru orice scop oficial. Comunicînd cu guvernul, cu misiunile diplomatice, precum şi cu alte oficii consulare ale statului trimiţător, oficiul consular poate folosi mijloacele de comunicare adecvate, inclusiv mesajele în cod şi cifrate, curierii diplomatici sau consulari, valizele diplomatice sau consulare. La folosiea mijloacelor obişnuite de comunicare, oficiului consular i se aplică aceleaşi tarife ca şi misiunii diplomatice. Oficiul consular poate instala şi utiliza un post de radioemisie numai cu acordul statului de reşedinţă.
    2) Corespondenţa oficială a oficiului consular este inviolabilă. Prin expresia corespondenţă oficială se înţelege întreaga corespondenţă referitoare la oficiul consular şi la funcţiile sale. Valiza consulară nu trebuie să fie deschisă sau reţinută. Valiza consulară trebuie să fie sigilată şi să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului său şi poate conţine numai corespondenţă oficială, documente şi obiecte destinate exclusiv pentru folosinţa oficială a oficiului consular.
    3) Curier consular poate fi numai cetăţeanul statului trimiţător, care nu locuieşte permanent în statul de reşedinţă. Curierul consular trebuie să poarte un document oficial în care se indică statutul lui şi numărul de colete care constituie valiza consulară. Curierul consular, aflîndu-se pe teritoriul statului de reşedinţă se bucură de aceleaşi drepturi, privilegii şi imunităţi ca şi curierii diplomatici.
    4) Statul trimiţător, misiunile sale diplomatice şi oficiile sale consulare pot desemna curieri consulari ad-hoc. În aşa cazuri, dispoziţiile paragrafului 3) al prezentului articol sunt aplicabile, sub rezerva că imunităţile, care sunt menţionate în el, încetează din momentul în care curierul va remite destinatarului valiza consulară, pe care o are în grijă.
    5) Valiza consulară poate fi încredinţată comandantului unei aeronave sau nave a statului trimiţător. Acest comandant trebuie să poarte un document indicînd numărul de colete care constituie valiza consulară, dar el nu este considerat curier consular. Printr-un aranjament cu autorităţile respective ale statului de reşedinţă, funcţionarul consular în mod direct şi liber poate primi şi transmite valiza consulară comandantului aeronavei sau navei.
    6) În cazurile cînd autorităţile competente ale statului de reşedinţă au motive serioase să creadă că valiza conţine alte obiecte decît corespondenţa vizată la paragraful 2) al prezentului articol, ele pot cere ca valiza să fie deschisă în prezenţa lor de către un reprezentant autorizat al statului trimiţător. Dacă autorităţile statului trimiţător refuză să satisfacă această cerere, valiza este înapoiată la locul de origine.
Articolul 33
Drepturi şi taxe consulare
    1) Oficiul consular poate percepe pe teritoriul statului de reşedinţă drepturile şi taxele pe care legile şi reglementările statului trimiţător le prevăd pentru actele consulare.
    2) Sumele percepute cu titlu de drepturi şi taxe prevăzute la paragraful 1) al prezentului articol şi chitanţele aferente lor sunt exonerate de orice taxe în statul de reşedinţă.
Articolul 34
Inviolabilitatea persoanei funcţionarilor consulari
    1) Funcţionarii consulari nu pot fi puşi în stare de arest sau detenţiune preventivă, decît în baza unei decizii a autorităţilor judiciare competente în caz de săvîrşire a crimelor grave.
   2) Cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 1) al prezentului articol, funcţionarii consulari nu pot fi încarceraţi sau supuşi vreunei alte forme de limitare a libertăţii lor personale, decît întru executarea deciziilor judecătoreşti definitive.
    3) Dacă procedura penală este intentată împotriva unui funcţionar consular, acesta este obligat să se prezinte în faţa autorităţilor competente. Totuşi, procedura trebuie să fie condusă cu respectul care se cuvine acestuia în virtutea poziţiei sale oficiale şi, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 1) al prezentului articol, în asemenea mod încît ea să împiedice cît mai puţin exercitarea de către el a funcţiilor consulare. Atunci cînd, în circumstanţele menţionate la paragraful 1) al prezentului articol, a devenit necesar ca funcţionarul consular să fie pus în stare de detenţiune, procedura îndreptată împotriva lui trebuie să fie deschisă în termen cît mai scurt posibil.
Articolul 35
Imunitatea de jurisdicţie
    1) Funcţionarii consulari se bucură de imunitate de jurisdicţie penală, civilă şi administrativă în statul de reşedinţă, cu excepţia următoarelor acţiuni civile:
    a) care rezultă dintr-un contract, încheiat de către funcţionarul consular, conform căruia el nu acţionează direct sau implicit în numele statului trimiţător;
    b) intentate de un terţ pentru o pagubă, rezultînd dintr-un accident cauzat în statul de reşedinţă de un vehicul, navă sau aeronavă;
    c) referitoare la un imobil particular situat în statul de reşedinţă, numai dacă ei nu-l posedă în numele statului trimiţător pentru scopurile consulare;
    d) referitoare la o succesiune, cînd aceştia acţionează în calitate de executor al testamentului, curator al bunurilor succesoriale, moştenitor sau legatar ca persoane particulare şi nu în numele statului trimiţător;
    e) referitoare la orice activitate profesională sau comercială desfăşurată în statul de reşedinţă în afara funcţiilor sale oficiale.
    2) În caz, dacă statul de reşedinţă ia măsuri de executare în legtură cu dispoziţiile expuse la paragraful 1) al prezentului articol, inviolabilitatea personală a funcţionarilor consulari şi inviolabilitatea locuinţelor lor nu trebuie să fie afectată.
    3) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu nu sunt supuşi jurisdicţiei penale, civile şi administrative a statului de reşedinţă în ceea ce priveşte activitatea lor de serviciu, cu excepţia acţiunilor civile, expuse în alineatele a) şi b) ale paragrafului 1) al prezentului articol.
Articolul 36
Obligaţia de a depune ca martor
    1) Membrii oficiului consular pot fi chemaţi să depună ca martori în procedurile judiciare sau administrative în statul de reşedinţă.
    a) Angajaţii consulari sau membrii personalului de serviciu nu pot să refuze să depună ca martori, cu excepţia cazurilor menţionate la paragraful 2) al prezentului articol.
    b) Dacă un funcţionar consular refuză să depună ca martor, nici o măsură corecitivă sau altă sancţiune nu i se poate aplica.
    2) Membrii oficiului consular nu sunt obligaţi să depună mărturie asupra faptelor care au legătură cu exercitarea funcţiilor lor sau să prezinte corespondenţa şi documentele oficiale referitoare la acestea. Ei au dreptul să refuze să depună mărturie în calitate de experţi asupra legislaţiei statului trimiţător.
    3) Autorităţile competente ale statului de reşedinţă, care solicită mărturiile unui angajat consular sau membru al personalului de serviciu, trebuie să evite a-l împiedica în exercitarea de către acesta a funcţiilor sale. Aceste autorităţi pot să obţină asemenea mărturii la reşedinţa acestei persoane sau în localul oficiului consular, sau să accepte o declaraţie scrisă din partea sa ori de cîte ori acest lucru este posibil.
Articolul 37
Scutirea de prestaţii de muncă şi obligaţiuni militare
    Membrii oficiului consular se eliberează în statul de reşedinţă de orice fel de prestaţii de muncă şi publice şi obligaţiuni militare. Ei, de asemenea, se eliberează de toate obligaţiunile, prevăzute de legile şi reglementările statului de reşedinţă în materie de înmatriculare a străinilor, obţinerea permiselor de şedere, la activitatea cu caracter lucrativ în ceea ce se referă la îndeplinirea lucrărilor pentru statul trimiţător şi alte cerinţe similare, dacă acestea sunt prevăzute de legile şi reglementările statului de reşedinţă referitor la cetăţenii străini.
Articolul 38
Scutirea oficiului consular de impozite şi taxe
    1) Statul de reşedinţă scuteşte de impozite şi taxe:
    a) localurile consulare şi locuinţele membrilor oficiului consular, dobîndite în numele statului trimiţător ori reprezentantului acestuia, precum şi tranzacţiile şi actele referitoare la dobîndirea acestor bunuri;
    b) bunurile mobile şi mijloacele de transport, dobîndite legitim de către oficiul consular pentru scopurile oficiale, precum şi achiziţionarea, posesia ori întreţinerea acestora.
    2) Dispoziţiile paragrafului 1) al prezentului articol nu se aplică:
    a) impozitelor şi taxelor, percepute ca remunerare pentru serviciile speciale prestate;
    b) impozitelor şi taxelor, percepute potrivit legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă de la o persoană, care încheie un contract cu statul trimiţător sau reprezentantul acestuia.
Articolul 39
Scutirea de impozite a membrilor oficiului consular
    1) Membrii oficiului consular sunt scutiţi de impozitele şi taxele personale, reale, naţionale, regionale şi comunale ale statului de reşedinţă, cu excepţia:
    a) impozitelor indirecte, încorporate în mod normal în preţul mărfurilor şi serviciilor;
    b) impozitelor şi taxelor pe bunurile imobile particulare situate pe teritoriul statului de reşedinţă, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1) din articolul 38 al prezentei Convenţii;
    c) drepturilor de succesiune şi de mutare, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2) din articolul 43 al prezentei Convenţii;
    d) impozitelor şi taxelor pe veniturile particulare, inclusiv cîştigurile din capital, care-şi au sursa în statul de reşedinţă, şi impozitelor pe capital prelevate asupra investiţiilor efectuate în întreprinderi comerciale şi/sau financiare situate în statul de reşedinţă;
    e) taxelor percepute ca remunerare a serviciilor particulare prestate;
    f) taxelor de înregistrare, de grefă, de ipotecă şi de timbru sub rezerva dispoziţiilor articolului 38 al prezentei Convenţii.
    2) Salariul, pe care îl primesc membrii oficiului consular de la statul trimiţător, este scutit de impozite şi alte taxe, reţinute din salariu în conformitate cu legile şi reglementările statului de reşedinţă.
    3) Membrii oficiului consular, care angajează persoane, ale căror retribuiţii sau salarii nu sunt scutite de impozitul pe venit în statul de reşedinţă, respectă obligaţiile pe care legile şi reglementările acestui stat le impun în materie de percepere a impozitului pe venit celor care angajează.
Articolul 40
Scutirea de taxe vamale şi de control vamal
    1) În conformitate cu legile şi reglementările adoptate de el, statul de reşedinţă permite importul şi exportul, precum şi acordă scutirea de orice taxe vamale, cu excepţia cheltuielilor de depozitare, de transport şi a cheltuielilor pentru servicii similare, pentru:
    a) obiectele destinate folosirii de serviciu a oficiului consular, inclusiv mijloacele sale de transport;
    b) obiectele de uz personal ale funcţionarilor consulari;
    c) obiectele de uz personal, inclusiv articolele de uz casnic cu ocazia primei instalări la post a angajaţilor consulari şi a membrilor personalului de serviciu.
    2) Obiectele menţionate la alineatele b) şi c) din paragraful 1) al prezentului articol nu trebuie să depăşească cantităţile necesare pentru folosirea lor directă de către cei interesaţi.
    3) Bagajele personale ale funcţionarului consular sunt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decît dacă organele competente ale statului de reşedinţă au motive serioase să presupună, că ele conţin alte obiecte decît cele menţionate la alineatele b) şi c) din paragraful 1) al prezentului articol sau obiecte, al căror import şi export este interzis de legile şi reglementările statului de reşedinţă sau supus reglementărilor sale de caractină. Acest control trebuie să fie efectuat pe loc, în prezenţa funcţionarului consular respectiv ori a reprezentantului său. În caz, dacă autorităţile statului trimiţător vor refuza să îndeplinească aceste cerinţe, bagajul menţionat va fi înapoiat la locul de origine.
Articolul 41
Privilegiile şi imunităţile membrilor de familie
ai membrilor
oficiului consular
    Membrii de familie ai funcţionarilor consulari, ai angajaţilor consulari şi ai membrilor personalului de serviciu beneficiază, respectiv, de privilegiile şi imunităţile, de care se bucură, conform dispoziţiilor prezentei Convenţii, funcţionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 2) al articolului 42 din prezenta Convenţie.
Articolul 42
Persoanele care nu beneficiază de privilegii şi imunităţi
    1) Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu, care sunt cetăţeni ai statului de reşedinţă si au domiciliul permanent în acest stat, nu beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute de dispoziţiile prezentei Convenţii, cu excepţia cazurilor menţionate la paragraful 3) al articolului 36.
    2) Membrii de familie ai membrilor oficiului consular nu beneficiază de imunităţi şi privilegii în caz, dacă aceştia sunt cetăţeni ai statului de reşedinţă sau domiciliază permanent în acest stat.
    3) Membrul personalului particular nu beneficiază de privilegiile şi imunităţile, prevăzute de dispoziţiile prezentei Convenţii.
Articolul 43
Succesiunea unui membru al oficiului consular
    În caz de deces al unui membru al oficiului consular sau al unui membru al familiei sale statul de reşedinţă:
    a) permite exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia celor care au fost dobîndite în statul de reşedinţă şi care fac obiectul unei prohibiţii de export în momentul decesului persoanei menţionate;
   b) nu percepe taxe naţionale, regionale sau comunale de succesiune sau de mutaţie asupra bunurilor mobile care au fost importate sau dobîndite în statul de reşedinţă datorită exclusiv prezenţei în acest stat a defunctului în calitate de membru al oficiului consular sau de membru al familiei acestuia.
Articolul 44
Începutul şi încetarea privilegiilor şi imunităţilor consulare
    1) Orice membru al oficiului consular beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezenta Convenţie de la intrarea sa pe teritoriul statului de reşedinţă pentru a ajunge la oficiul sau, dacă se găseşte deja pe teritoriul acestui stat, din momentul intrării sale în funcţie la oficiul consular.
    2) Membrii familiei unui membru al oficiului consular beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezenta Convenţie din momentl, cînd acest funcţionar beneficia de privilegii şi imunităţi, sau din momentul intrării lor pe teritoriul statului de reşedinţă ori din momentul, cînd au devenit membri ai familiei lui.
    3) Cînd funcţiile unui membru al oficiului consular încetează privilegiile şi imunităţile sale, precum şi acelea ale membrilor familiei sale, încetează în momentul în care persoana în cauză părăseşte teritoriul statului de reşedinţă sau la expirarea unui termen rezonabil care îi va fi fost acordat în acest scop.
    4) În caz de deces al unui membru al oficiului consular, membrii familiei sale continuă să se bucure de privilegiile şi imunităţile de care beneficiază pînă în momentul părăsirii teritoriului statului de reşedinţă sau pînă la expirarea unui termen rezonabil care le va fi fost acordat în acest scop.
Articolul 45
Renunţarea la privilegii şi imunităţi
    1) Statul trimiţător poate renunţa la privilegiile şi imunităţile prevăzute în articolele 35 şi 36 ale prezentei Convenţii de care beneficiază membrii respectivi ai oficiului consular. Renunţarea, în toate cazurile, trebuie să fie expresă şi comunicată, în scris, statului de reşedinţă.
    2) Dacă un membru al oficiului consular angajează o procedură judiciară într-o materie în care ar beneficia de imunitatea de jurisdicţie potrivit dispoziţiilor prezentei Convenţii, el nu poate invoca imunitatea faţă de nici o acţiune reconvenţională legată direct de cererea principală.
    3) Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru acţiuni civile sau administrative nu poate fi socotită că implică renunţarea la imunitate în ceea ce priveşte executarea hotărîrii judiciare. Pentru astfel de renunţare este necesară o notificare în scris distinctă.
CAPITOLUL IV
PREVEDERI GENERALE
Articolul 46
Respectarea legilor şi reglementărilor statului de reşedinţă
    1) Fără a se aduce prejudicii privilegilor şi imunităţilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi potrivit prezentei Convenţii sunt obligate să respecte legile şi reglementările statului de reşedinţă, inclusiv legile şi reglementările ce vizează circulaţia rutieră. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.
    2) Localurile consulare nu vor fi folosite în scopuri incompatibile cu exercitarea funcţiilor consulare.
    3) Oficiul consular, membrii oficiului consular şi membrii familiilor lor sunt obligaţi să respecte legile şi reglementările statului de reşedinţă cu privire la asigurarea mijloacelor de transport.
Articolul 47
Exercitarea funcţiilor consulare de către misiunea
diplomatică

1) Dispoziţiile prezentei Convenţii se aplică, de asemenea, în măsura în care contextul o permite, şi exercitării funcţiilor consulare de către o misiune diplomatică.
2) Numele şi prenumele membrilor misiunii diplomatice, care sunt numiţi în secţia consulară sau însărcinaţi cu exercitarea funcţiilor consulare ale misiuni, sunt notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de reşedinţă sau organului desemnat de acest minister.
3) În exercitarea funcţiilor consulare, misiunea diplomatică poate să se adreseze:
a) autorităţilor locale din circumscripţia consulară;
b) autorităţilor centrale ale statului de reşedinţă, dacă aceasta nu contravine legilor, reglementărilor şi uzanţelor statului de reşedinţă sau acordurilor internaţionale respective.
4) Privilegiile şi imunităţile membrilor misiunii diplomatice, menţionaţi la paragraful 2) din prezentul articol, continuă să fie determinate de regulile dreptului internaţional privind relaţiile diplomatice.
CAPITOLUL V
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 48
Ratificarea, intrarea în vigoare, denunţarea
    1) Prezenta Convenţie va fi supusă ratiicării şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la efectuarea schimbului instrumentelor de ratificare.
    2) Prezenta Convenţie se încheie pe un termen nelimitat şi va rămîne în vigoare pînă la expirarea a 6 luni de la data, la care una din Părţile Contractante va notifica celeilalte Părţi Contractante, în scris, intenţia sa de a denunţa prezenta Convenţie.
    Drept pentru care Înputerniciţii Părţilor Contractante au semnat prezenta Convenţie şi i-au aplicat sigiliile.

    Încheiată la Chişinău, la 23 octombrie 1997, în două exemplare, fiecare în limbile moldovenească, kazahă şi rusă, toate textele avînd aceeaşi valoare.
    În caz de apariţie a divergenţelor referitoare la interpretarea dispoziţiilor prezentei Convenţii, va prevala textul în limba rusă.