_________________________________
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 12 august 1997.


    Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
    convocată la Geneva de Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi care s-a întrunit aici la 6 iunie 1962 în cea de-a patruzeci şi şasea sesiune a sa,
    după ce a hotărât să adopte diferite propuneri privind revizuirea Convenţiei asupra politicii sociale (teritorii nemetropolitane), 1947, problemă care constituie cel de-al zecelea punct al ordinii de zi a sesiunii, mai ales în scopul de a permite statelor independente sa o aplice şi să o ratifice în continuare, considerând că aceste propuneri ar trebui să ia forma unei convenţii internaţionale,
    considerând că dezvoltarea economică trebuie să servească drept bază a progresului social,
    considerând că ar trebui să fie făcute toate eforturile pe plan internaţional, regional sau naţional pentru a se asigura o asistenţă financiară şi tehnică care să ocrotească interesele populaţiilor,
    considerând că, atunci când este cazul, trebuie luate măsuri internaţionale, regionale sau naţionale în vederea stabilirii unor condiţii comerciale care ar încuraja o producţie cu randament ridicat şi ar permite să se asigure un nivel de trai rezonabil,
    considerând că ar trebui luate toate iniţiativele posibile prin măsuri adecvate pe plan internaţional, regional sau naţional pentru încurajarea îmbunătăţirilor în domenii cum sunt igiena publică, locuinţele, alimentaţia, învăţământul public, bunăstarea copiilor, statutul femeilor, condiţiile de muncă, remunerarea salariaţilor şi a producătorilor independenţi, protecţia lucrătorilor migranţi, securitatea socială, funcţionarea serviciilor publice, precum şi producţia în general,
    considerând că ar trebui luate toate iniţiativele posibile pentru interesele şi asocierea efectivă a populaţiei la elaborarea şi aplicarea măsurilor de progres social,
    adoptă, la 22 iunie 1962, convenţia următoare, care se va numi Convenţia asupra politicii sociale (obiective şi norme de bază), 1962.
    1. Orice politică trebuie să urmărească în primul rând bunăstarea şi dezvoltarea populaţiei, precum şi încurajarea aspiraţiilor acesteia către progresul social.
    2. În definirea oricărei politici de importanţă generală va trebui să se ţină seama de repercusiunile acestei politici asupra bunăstării populaţiei.
    Îmbunătăţirea nivelului de trai va fi considerată ca obiectivul principal al planurilor de dezvoltare economică.
    1. La elaborarea planurilor de dezvoltare economică se vor lua toate măsurile practice şi posibile pentru a pune în concordanţa această dezvoltare cu evoluţia în bune condiţii a colectivităţilor interesate.
    2. Se va urmări, în mod special, să se evite dislocarea vieţii familiale şi a oricărei celule sociale tradiţionale, mai ales prin:
    a) studierea atentă a cauzelor şi efectelor mişcărilor migratorii şi eventuala adoptare de măsuri corespunzătoare;
    b) încurajarea urbanizării în regiunile în care necesităţile economice antrenează o concentrare a populaţiei;
    c) prevenirea şi eliminarea aglomerării în zonele urbane;
    d) îmbunătăţirea condiţiilor de viată în regiunile în care există forţă de muncă suficientă.
    Următoarele măsuri vor figura printre cele pe care autorităţile competente vor trebui să le ia în considerare în vederea creşterii capacităţii de producţie şi îmbunătăţirii nivelului de trai al producătorilor agricoli:
    a) eliminarea, cât mai mult posibil, a cauzelor care determină contractarea de datorii în mod obişnuit;
    b) controlarea cesiunilor de terenuri cultivabile persoanelor care nu sunt cultivatori, cu scopul că această cesiune să se facă pe cât posibil numai în interesul ţării;
    c) controlarea, prin aplicarea unei legislaţii corespunzătoare, a proprietăţii şi a folosirii pământului, precum şi a altor resurse naturale, pentru a se asigura că acestea sunt cât mai bine folosite în interesul populaţiei ţării, ţinându-se seama de drepturile tradiţionale;
    d) controlarea condiţiilor de concentrare a pământului pentru cultivare a condiţiilor de muncă, în scopul de a se asigura fermierilor şi lucrătorilor agricoli cel mai ridicat nivel de trai posibil şi o parte echitabilă din avanta jele care pot rezulta din îmbunătăţirea randamentului său a preţurilor;
    e) reducerea costurilor de producţie şi de distribuţie prin toate mijloacele posibile, în special prin înfiinţarea, favorizarea şi ajutorarea cooperativelor de producători şi de consumatori.
    1. Se vor lua măsuri pentru a se asigura producătorilor independenţi şi salariaţilor condiţii de viaţă care să le permită îmbunătăţirea nivelului lor de trai prin eforturi proprii şi care să le garanteze menţinerea unui nivel minim de trai stabilit pe baza anchetelor oficiale asupra condiţiilor de viaţă, efectuate de acord cu organizaţiile reprezentative ale acelor care angajează şi ale lucrătorilor.
    2. La stabilirea nivelului minim de trai va trebui să se ţină seama de nevoile familiale esenţiale ale lucrătorilor, inclusiv alimentaţia şi valoarea ei nutritivă, locuinţa, îmbrăcămintea, îngrijirile medicale, educaţia.
    Când împrejurările care sunt folosite în muncă lucrătorii cer ca ei să locuiască în afara căminelor proprii, condiţiile în care aceştia sunt folosiţi vor trebui să ţină seama de nevoile lor familiale normale.
    Atunci când într-o regiune se va face apel, în mod temporar, la resursele de forţă de muncă ale unei alte regiuni, se vor lua măsuri pentru favorizarea transferului parţial de salarii şi de economii ale lucrătorilor din regiunea unde sunt folosiţi în muncă în regiunea de unde provin.
    1. Atunci când într-o regiune se va face apel la resursele de forţă de muncă ale unei ţări supuse unei administraţii diferite, autorităţile competente ale ţărilor interesate vor trebui, de fiecare dată când va fi necesar sau de dorit să o facă, să încheie acorduri pentru reglementarea problemelor de interes comun care s-ar putea pune prin aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii.
    2. Aceste acorduri vor trebui să prevadă că lucrătorul migrant se va bucura de protecţie şi de avantaje care să nu fie inferioare celor de care beneficiază lucrătorii care locuiesc în regiunea în care sunt folosiţi migranţii.
    3. Aceste acorduri vor trebui să prevadă înlesniri acordate lucrătorilor pentru a le permite să transfere către căminele lor o parte din salariile şi economiile realizate.
    Atunci când lucrătorii şi familiile lor se deplasează într-o regiune unde costul vieţii este scăzut într-o regiune unde costul vieţii este mai ridicat, trebuie să se ţină seama de creşterea costului vieţii pe care o antrenează această schimbare de reşedinţă.
    1. Va trebui încurajată stabilirea nivelurilor, liber negociate, între sindicatele reprezentând pe lucrătorii interesaţi, pe de o parte, şi cei care angajează sau organizaţiile celor care angajează, pe de altă parte.
    2. Atunci când nu există metode potrivite pentru stabilirea nivelurilor salariilor minime pe cale de acorduri colective, vor fi luate măsuri necesare pentru a permite stabilirea acestor niveluri prin consultare cu reprezentanţii celor care angajează şi ai lucrătorilor, printre care vor figura reprezentanţi ai organizaţiilor lor respective, dacă acestea există.
    3. Se vor lua măsurile necesare pentru ca, pe de o parte, cei care angajează şi lucrătorii interesaţi să aibă cunoştinţă de nivelurile salariilor minime în vigoare, iar pe de altă parte, salariile efectiv plătite să nu fie inferioare nivelurilor minime aplicabile.
    4. Orice lucrător căruia i se aplică nivelul salariului minim şi care după intrarea acestuia în vigoare a primit salarii inferioare acestui nivel trebuie să aibă dreptul să recupereze pe cale judiciară sau pe alte căi autorizate de lege suma ce i se datorează, într-un termen care va putea fi fixat de legislaţie.
    1. Se vor lua măsurile necesare pentru a se asigura că toate salariile câştigate sunt legal plăţile, iar cei care angajează vor fi obligaţi să ţină registre care să specifice plăţile salariilor, să elibereze lucrătorilor dovezi cu privire la plata salariilor lor şi să ia alte măsuri pentru înlesnirea controlului necesar.
    2. Salariile vor fi plătite, de regulă, în monedă având curs legal.
    3. Salariile vor fi plătite, de regulă, direct lucrătorului.
    4. Va fi interzisă înlocuirea parţială sau totală a salariilor datorate lucrătorilor pentru munca pe care au prestat-o prin alcool sau băuturi alcoolice.
    5. Plata salariilor nu va putea să fie făcută în localuri în care se consumă băuturi sau în magazine, excepţie făcând numai lucrătorii care lucrează în astfel de unităţi.
    6. Salariile vor fi plătite cu regularitate la intervale care să permită reducerea posibilităţii de contractare de datorii în rândul salariaţilor, afară de cazul când există un obicei local contrar, iar autoritatea competentă se va convinge de dorinţa lucrătorilor de a se menţine acest obicei.
    7. Dacă hrana, locuinţa, îmbrăcămintea şi alte furnituri şi servicii esenţiale constituie un element al remunerării, autoritatea competentă va lua toate măsurile practice şi posibile pentru a se asigura că ele sunt corespunzătoare şi că valoarea lor în bani a fost calculată exact.
    8. Se vor lua toate măsurile practice şi posibile în scopul:
    a) de a-i informa pe lucrători asupra drepturilor pe care le au în materie de salarizare;
    b) de a împiedica orice reţinere neautorizată din salarii;
    c) de a limita sumele reţinute cu titlu de furnituri şi servicii, care constituie un element al remunerării, la justa valoare în bani a acestor furnituri şi servicii.
    1. Nivelul maxim şi modul de stabilire a avansurilor din salarii vor fi reglementate de către autoritatea competentă.
    2. Autoritatea competentă va limita nivelul avansurilor care pot fi acordate unui lucrător pentru a-l determina să accepte o ocupaţie, iar nivelul autorizat va fi indicat în mod clar lucrătorului.
    3. Orice avans acordat peste nivelul stabilit de către autoritatea compe-tentă va fi în mod legal nerestituibil şi nu va putea să fie recuperat prin compensare asupra plaţilor datorate lucrătorilor la o dată ulterioara.
    1. În rândul salariaţilor şi producătorilor independenţi vor fi încurajate formele de economii rezultate dintr-un act spontan al celui care economiseşte.
    2. Se vor lua toate măsurile practice şi posibile în vederea protejării salariaţilor şi a producătorilor independenţi contra cametei, în special prin măsuri urmărind reducerea dobânzilor asupra împrumuturilor, prin controlul operaţiunilor de acordare a fondurilor băneşti de către cei care le finanţează şi prin încurajarea sistemelor de împrumuturi în scopuri determinate cu ajutorul organizaţiilor cooperatiste de credit sau cu ajutorul instituţiilor plasate sub controlul autorităţii competente.
    1. Scopul politicii îl va constitui abolirea tuturor formelor de discriminare a lucrătorilor din motive de rasă, culoare, sex, convingeri, asociaţie tribală sau afiliere la uniune comercială în următoarele privinţe:
    a) legislaţie şi contracte de dreptul muncii care asigură tratament economic echitabil tuturor celor care au domiciliul legal sau lucrează în ţară;
    b) acces la angajare în muncă în sectorul public sau privat;
    c) condiţii de angajare în muncă şi promovare;
    d) posibilităţi de instruire profesională;
    e) condiţii de muncă;
    f) măsuri de asigurare a sănătăţii, securităţii şi bunăstării;
    g) disciplină;
    h) participarea la negocierea contractelor colective de muncă;
    i) impozite pe salariu fixate în conformitate cu principiul remunerării identice pentru munca identică pentru aceeaşi activitate la aceeaşi întreprindere.
    2. Vor fi luate toate măsurile susceptibile de realizare prin încasarea impozitelor aplicate pentru lucratorii remuneraţi inferior, pentru a diminua orice diferenţă existentă în ceea ce priveşte impozitele pe salariu din cauza discriminării din motive de rasă, culoare, sex, convingeri, asociaţie tribală sau afiliere la uniune comercială.
    3. Lucrătorilor dintr-un stat angajaţi în muncă în alt stat li se acordă suplimentar la salariile lor, alocaţii pecuniare sau de orice alt tip pentru a acoperi orice cheltuieli rezonabile, personale sau ale familiei, cauzate de angajarea în muncă departe de casă.
    4. Dispoziţiile anterioare ale prezentului articol nu vor aduce atingere măsurilor pe care autoritatea competentă le consideră necesare sau dezirabile pentru ocrotirea maternităţii şi pentru asigurarea sănătăţii, securităţii şi bunăstării femeilor lucrătoare.
    l.Vor fi introduse dispoziţii potrivite în măsura maximum posibilă în condiţii locale pentru dezvoltarea progresivă a sistemelor generale de educaţie, instruire profesională şi învăţătură, luând în considerare pregătirea eficace pentru profesii utile a copiilor de ambele sexe.
    2. Legile şi reglementările naţionale vor fixa vârsta de absolvire a şcolii, precum şi condiţiile de angajare în muncă.
    3. Pentru ca copii să poată beneficia de înlesnirile existente în domeniul educaţiei şi pentru ca extinderea acestora să nu fie împiedicată de cererea forţei de muncă a copiilor care nu au atins vârsta de absolvire a scolii va fi interzisă în timpul orelor când şcolile funcţionează în zonele unde înlesnirile cu caracter educaţional vor fi acordate la o scară adecvată pentru majoritatea copiilor de vârstă şcolară.
    1. Pentru a asigura o productivitate înaltă prin dezvoltarea activităţii calificate în cazurile potrivite va fi organizată instruire în ceea ce priveşte tehnicile noi de producţie.
    2. Această instruire va fi organizată cu sau sub supravegherea autorităţilor competente fiind consultate organizaţiile de patroni şi lucrători ale ţării de origine a persoanei instruite sau ale ţării de instruire.
    Ratificarea oficiala a prezentei Convenţii va fi comunicată pentru înregistrare Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.
    1. Prezenta Convenţie va angaja numai acele State membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost înregistrate la Directorul general.
    2. Aceasta va intra în vigoare pentru orice alt Stat membru la douăsprezece luni de la data când ratificarea a două State membre a fost înregistrată la Directorul general.
    3. Drept urmare, prezenta Convenţie va întră în vigoare pentru orice alt Stat membru la douăsprezece luni de la data înregistrării ratificării sale.
    Intrarea în vigoare a prezentei Convenţii nu va implica denunţarea ipso jure a Convenţiei cu privire la Politica Sociala (Teritoriul non-metropolitan), 1947, de către orice Stat membru pentru care respectiva Convenţie rămâne în vigoare, aşa cum nici nu va anula posibilitatea ratificării ulterioare a respectivei Convenţii.
    1. Statul Membru care a ratificat prezenta Convenţie o poate denunţa după expirarea a zece ani de la data la care Convenţia a intrat în vigoare pentru prima dată printr-un act comunicat pentru înregistrare Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii. Această denunţare nu va intra în vigoare decât după un an de la data înregistrării sale.
    2. Fiecare Stat Membru care a ratificat prezenta Convenţie şi care, în termen de un an de la data expirării termenului de zece ani menţionat în paragraful precedent, nu-şi exercită dreptul de a denunţa stipulat în prezentul articol, va fi obligat pentru o nouă perioadă de zece ani şi după aceea poate denunţa prezenţa Convenţie la expirarea fiecărui termen de zece ani în condiţiile prevăzute de prezentul articol.
    1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii despre înregistrarea tuturor ratificărilor şi denunţărilor comunicate acestuia de către Statele membre ale Organizaţiei.
    2. Notificînd Statelor membre ale Organizaţiei înregistrările celei de-a doua ratificări comunicate acestuia, Directorul General va atrage atenţia Statelor membre ale Organizaţiei asupra datei la care Convenţia va intra în vigoare.
    Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica Secretariatului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării în conformitate cu art. 102 al Statutului Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, informaţii detaliate cu privire la toate ratificările şi actele de denunţare înregistrate de către acesta în conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente.
    La momentul considerat necesar Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va înainta Adunării Generale un raport vizând aplicarea Convenţiei şi va examina oportunitatea includerii în ordinea de zi a Consiliului a problemei revizuirii acesteia în tot sau în parte.
    1. În cazul în care Adunarea va adopta o nouă Convenţie de revizuire a prezentei Convenţii în tot sau în parte, atunci, cu excepţia cazului când Convenţia dispune altfel:
    a) ratificarea de către un Stat membru a noii Convenţii de revizuire va implica ipso jure denunţarea imediată a prezentei Convenţii, fără a se ţine seama de dispoziţiile art. 17 de mai sus, în cazul în care şi atunci când noua Convenţie de revizuire va intra in vigoare;
    b) de la data când intră în vigoare noua Convenţie de revizuire, prezenta Convenţie va înceta să fie deschisă spre ratificare de către Statele membre.
    2. Prezenta Convenţie va rămâne în vigoare în orice caz în forma şi conţinutul actual pentru acele State membre care au ratificat Convenţia de revizuire.
    Versiunile textului în limbile franceză şi engleză au valoare egală.