___________________________________
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 12 august 1997


    Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi întrunită la 2 iunie 1971 în cea de a cincizeci şi şasea sesiune a sa,
    luând nota de dispoziţiile Convenţiei asupra dreptului de organizare şi negociere colectivă, 1949, care acordă protecţie lucrătorilor împotriva tuturor actelor de discriminare ce aduc atingere libertăţii sindicale în materie de angajare,
    considerând că este de dorit să se adopte dispoziţii complementare privind reprezentanţii lucrătorilor,
    după ce a hotărât să adopte diverse propuneri în legătură cu protejarea reprezentanţilor lucrătorilor în întreprinderi şi cu înlesnirile ce trebuie să li se acorde acestora, problemă care constituie al cincilea punct de pe ordinea de zi a sesiunii,
    după ce a hotărât ca aceste propuneri să capete forma unei convenţii internaţionale,
    adopta, la 23 iunie 1971, următoarea convenţie care se va numi Convenţia privind reprezentanţii lucrătorilor 1971.
    Reprezentanţii lucrătorilor din întreprinderi trebuie să beneficieze de o protecţie eficientă împotriva oricăror măsuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfacerea contractului de muncă, şi care ar avea drept cauză calitatea sau activităţile lor de reprezentanţi ai lucrătorilor, apartenenţa sindicală sau participarea la activităţi sindicale, în măsura în care acţionează potrivit legilor, convenţiilor colective sau altor aranjamente convenţionale în vigoare.
    1. În întreprinderi trebuie să se acorde înlesniri reprezentanţilor lucrătorilor, pentru a putea să-şi îndeplinească repede şi eficient funcţiile lor.
    2. Din acest punct de vedere, trebuie să se ţină seama de caracteristicile sistemului de relaţii profesionale aplicate în ţara respectivă, precum şi de nevoile, importanţa şi posibilităţile întreprinderii interesate.
    3. Acordarea înlesnirilor nu trebuie să împiedice buna funcţionare a întreprinderii interesate.
    Sunt reprezentanţi ai lucrătorilor, în înţelesul prezenţei convenţii, următoarele persoane, recunoscute ca atare de legislaţia sau practica naţională:
    a) reprezentanţii sindicali, care sunt numiţi sau aleşi de sindicate sau de membru sindicatelor;
    b) reprezentanţii aleşi, care sunt liber aleşi de lucrătorii din întreprindere, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei naţionale sau ale convenţiilor colective şi ale căror funcţii nu se extind la activităţi care în ţările interesate sunt recunoscute ca aparţinând prerogativelor exclusive ale sindicatelor.
    Legislaţia naţională, convenţiile colective, hotărârile arbitrate sau judecătoreşti vor putea determina categoria sau categoriile de reprezentanţi ai lucrătorilor care urmează a avea dreptul la protecţia şi înlesnirile prevăzute de prezenta convenţie.
    Când într-o întreprindere există, în acelaşi timp, reprezentanţi sindicali şi reprezentanţi aleşi, trebuie luate măsuri corespunzătoare de garanţie pentru ca prezenţa reprezentanţilor aleşi să nu fie folosită pentru a slăbi situaţia sindicatelor interesate sau a reprezentanţilor acestora, şi pentru încurajarea cooperării, în toate problemele care îi privesc, între reprezentanţii aleşi, pe- de o parte, şi sindicatele interesate şi reprezentanţii acestora, pe de altă parte.
    Aplicarea dispoziţiilor convenţiei va fi asigurată pe calea legislaţiei naţionale, a convenţiilor colective sau pe orice altă cale conform cu practica naţională.
    Ratificările formale ale prezenţei convenţii vor fi comunicate Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care le va înregistra.
    1. Prezenta convenţie nu obligă decît pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări vor fi înregistrate de Directorul general.
    2. Ea va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea de către Directorul general a primelor două ratificări din partea membrilor.
    3. Pentru fiecare membru, această convenţie va intra în vigoare după 12 luni de la data când ratificarea sa va fi înregistrată.
    1. Orice membru care a ratificat prezenta convenţie o poate denunţa la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat Directorului general al Biroului Interna-ţional al Muncii şi înregistrat de către acesta. Denunţarea nu va avea efect decât la un an de la înregistrarea sa.
    2. Orice membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un au de la expirarea perioadei de 10 ani menţionată în paragraful precedent, nu va face uz de posibilitatea de a o denunţa, prevăzută de prezentul articol, se va obliga pentru o nouă perioadă de 10 ani şi, în consecinţă, va putea denunţa prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul articol.
    1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi denunţărilor care îi vor fi comunicate de membru organizaţiei.
    2. Notificând membrilor organizaţiei înregistrarea celei de a doua ratificări care îi va fi comunicată, Directorul general va atrage atenţia acestora asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.
    Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica Secretarului general al Naţiunilor Unite, conform art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informaţii complete privind orice ratificare şi orice act de denunţare înregistrate conform articolelor precedente.
    Ori de câte ori va considera necesar. Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale rapoarte asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să înscrie pe ordinea de zi a conferinţei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia.
    1. În cazul în care conferinţa va adopta o nouă convenţie având ca obiect revizuirea totală sau parţială a prezentei convenţii şi în măsura în care noua convenţie nu dispune altfel:
    a) ratificarea de către un membru a noii convenţii de revizuire va atrage, de plin drept, fără să mai opereze art. 9 de mai sus, denunţarea imediată a prezentei convenţii, cu condiţia ca noua convenţie de revizuire să fi intrat în vigoare;
    b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie nu va mai putea fi ratificată de către membri.
    2. Prezenta convenţie va continua să rămână în vigoare, în forma şi conţinutul sau, pentru membru care au ratificat-o, dar care nu vor ratifica convenţia de revizuire.
    Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate.