______________________________
    *În vigoare pentru Republica MOldova din 12 august 1997

    Conferinţa generală O.I.M., convocată la Geneva de Consiliul de administraţie al O.I.M. şi fiind reunită în cea de-a 61-a sesiune a sa, în data de 2 iunie 1976,
    reamintind dispoziţiile convenţiilor şi recomandărilor internaţionale existente — în special Convenţia asupra libertăţii sindicale şi protecţiei dreptului sindical, 1948, Convenţia asupra dreptului de organizare şi de negociere colectivă, 1949, şi Recomandarea asupra consultării eşaloanelor industrial şi naţional, 1960 — care afirmă dreptul celor ce angajează şi al muncitorilor de a stabili organizaţii libere şi independente şi cer să fie luate măsuri de promovare a unor consultări eficiente la nivel naţional între autorităţile publice şi organizaţiile celor ce angajează şi ale muncitorilor, precum şi dispoziţiile numeroaselor convenţii şi recomandări internaţionale ale muncii, care prevăd consultarea organizaţiilor celor ce angajează şi ale muncitorilor asupra măsurilor ce trebuie luate pentru punerea lor în aplicare,
    după examinarea celei de-a 4-a probleme de pe ordinea de zi a sesiunii, intitulată "Crearea mecanismelor tripartite însărcinate să promoveze punerea în practică a normelor internaţionale ale muncii" şi
    după luarea deciziei de a adopta anumite propuneri relative la consultările tripartite destinate să impulsioneze punerea în practică a normelor internaţionale a muncii,
    după luarea deciziei ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale,
    adoptă, la data de 21 iunie 1976, convenţia următoare, care va fi denumită Convenţia asupra consultărilor tripartite relative la normele internaţionale ale muncii, 1976.
    În prezenta convenţie, termenul organizaţii reprezentative semnifică organizaţiile cele mai reprezentative ale celor ce angajează şi ale muncitorilor, bucurându-se de dreptul la libertatea sindicală.
    1. Orice stat membru al O.I.M., care ratifică prezenta convenţie, se angajează să pună în practică procedurile care asigură consultări eficiente între repre-zentanţii guvernului, al celor ce angajează şi al muncitorilor asupra problemelor privind activităţile O.I.M., enunţate la art. 5 paragraful l, menţionat mai jos.
    2. Natura şi forma procedurile prevăzute la paragraful l al prezentului articol vor fi determinate în fiecare ţară, conform practicii naţionale, după consultarea organizaţiilor reprezentative, dacă acestea există şi dacă astfel de proceduri nu au fost încă stabilite.
    1. În scopul procedurilor vizate prin prezenta convenţie, reprezentanţii celor ce angajează şi ai muncitorilor vor fi aleşi în mod liber de organizaţiile lor reprezentative, dacă acestea există.
    2. Cei ce angajează şi muncitorii vor fi reprezentanţi, în mod egal, în orice organism unde pot avea loc consultări.
    1. Autoritatea competentă îşi va asuma responsabilitatea sprijinului administrativ al procedurilor vizate prin prezenta convenţie.
    2. Se vor pune de acord corespunzător autoritatea competentă şi organizaţiile reprezentative, dacă acestea există, pentru finanţarea oricărei pregătiri necesare persoanelor participante la aceste proceduri.
    1. Procedurile vizate prin prezenta convenţie vor avea ca obiect consultări asupra:
    a) răspunsurilor guvernelor la chestionarea referitoare la punctele înscrise pe ordinea de zi a Conferinţei Internaţionale a Muncii şi comentariile guvernelor asupra proiectelor textelor, care trebuie să fie discutate în conferinţă;
    b) propunerilor ce urmează a fi prezentate autorităţii sau autorităţilor competente în legătură cu convenţiile şi recomandările care trebuie să le fie supuse, conform art. 19 al Constituţiei O.I.M.;
    c) reexaminării, la intervale rezonabile, a convenţiilor neratificate şi a recomandărilor care încă nu s-au pus în aplicare, pentru a înfăţişa măsurile care ar putea fi luate pentru a promova aplicarea şi ratificarea lor, dacă este cazul;
    d) problemelor pe care le pot pune rapoartele ce urmează a fi prezentate B.I.M.-ului, conform art. 22 al Constituţiei O.I.M.;
    e) propunerilor referitoare la denunţarea convenţiilor ratificate.
    2. Pentru a asigura o examinare adecvată a problemelor vizate la paragraful l al prezentului articol, consultările vor avea loc la intervale rezonabile, fixate de comun acord, dar cel puţin o dată pe an.
    Dacă este necesar, după consultarea organizaţiilor reprezentative, dacă acestea există, autoritatea competentă va face un raport anual asupra funcţionării procedurilor vizate prin prezenta convenţie.
    Ratificările oficiale ale prezentei convenţii vor fi comunicate Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrate de către acesta.
    1. Prezenta convenţie nu va obliga decât statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, a căror ratificare a fost înregistrată de către Directorul general.
    2. Ea va intra în vigoare la 12 luni, după ce ratificările a două state membre au fost înregistrate de către Directorul general.
    3. În continuare, această convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare stat membru, la 12 luni după data înregistrării ratificării sale.
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de către acesta. Denunţarea nu va avea efect decât la un an de la data înregistrării sale.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani, menţionată la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută prin prezentul articol, va fi obligat pentru o nouă perioadă de 10 ani şi, ca urmare, va putea denunţa prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul articol.
    1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi denunţărilor care îi vor fi comunicate de către statele membre ale organizaţiei.
    2. Notificând statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost adusă la cunoştinţă, Directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.
    Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica Secretarului General al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informaţii complete în legătură cu toate ratificările şi toate actele de denunţare pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolele precedente.
    Ori de câte ori va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să se înscrie pe ordinea de zi a conferinţei problema revizuirii sale totale sau parţiale.
    1. În cazul în care conferinţa ar adopta o nouă convenţie care revizuieşte total sau parţial prezenta convenţie şi numai dacă noua convenţie nu dispune altfel:
    a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va antrena, de plin drept, fără a se ţine seama de art. 9 de mai sus, denunţarea imediată a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie care revizuieşte să fi intrat în vigoare;
    b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenţii care revizuieşte, prezenta convenţie va înceta să mai fie deschisă ratificării statelor membre.
    2. Prezenta convenţie va rămâne în orice caz în vigoare în forma şi conţinutul său pentru statele membre care au ratificat-o, dar care nu vor ratifica convenţia care revizuieşte.
    Variantele franceză şi engleză ale prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate.