___________________
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 2 martie 1992

Preambul

    Noi, popoarele Naţiunilor Unite,
    hotărâte
    să izbăvim generaţiile viitoare de flagelul războiului care, de două ori în cursul unei vieţi de om, a provocat omenirii suferinţe de nespus,
    să ne reafirmăm credinţa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi a femeilor, precum şi a naţiunilor mari şi mici,
    să creăm condiţiile necesare menţinerii justiţiei şi respectării obligaţiilor decurgînd din tratate şi alte izvoare ale dreptului internaţional,
    să promovăm progresul social şi condiţii mai bune de trai într-o mai mare libertate,
    şi în aceste scopuri
    să practicăm toleranţa şi să trăim în pace unul cu celălalt, ca buni vecini,
    să ne unim forţele pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, să acceptăm principii şi să instituim metode care să garanteze că forţa armată nu va fi folosită decît în interesul comun,
    să folosim instituţiile internaţionale pentru promovarea progresului economic şi social al tuturor popoarelor,
    am hotărît să ne unim eforturile pentru înfăptuirea acestor obiective.
    Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentanţii lor, reuniţi în oraşul San Francisco şi avînd depline puteri, recunoscute ca valabile şi date în forma cuvenită, au adoptat prezenta Cartă a Naţiunilor Unite şi înfiinţează prin aceasta o organizaţie internaţională care se va numi NAŢIUNILE UNITE.     Scopurile Naţiunilor Unite sunt următoarele:
    1) să menţină pacea şi securitatea internaţională, şi, în acest scop: să ia măsuri colective eficace pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor împotriva păcii şi pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau altor încălcări ale păcii şi să înfăptuiască, prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi dreptului internaţional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situaţiilor cu caracter internaţional care ar putea duce la o încălcare a păcii;
    2) să dezvolte relaţii prieteneşti între naţiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalităţii în drepturi a popoarelor şi dreptului lor de a dispune de ele însele, şi să ia oricare alte măsuri potrivite pentru consolidarea păcii mondiale;
    3) să realizeze cooperarea internaţională în rezolvarea problemelor internaţionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie;
    4) să fie un centru în care să se armonizeze eforturile naţiunilor către atingerea acestor scopuri comune.
    În urmărirea scopurilor enunţate în articolul 1, Organizaţia Naţiunilor Unite şi Membrii săi trebuie să acţioneze în conformitate cu următoarele principii:
    1) Organizaţia este întemeiată pe principiul egalităţii suverane a tuturor Membrilor ei.
    2) Toţi Membrii Organizaţiei, spre a asigura tuturor drepturile şi avantajele ce decurg din calitatea lor de Membru, trebuie să-şi îndeplinească cu bună-credinţă obligaţiile asumate potrivit prezentei Carte.
    3) Toţi Membrii Organizaţiei vor rezolva diferendele lor internaţionale prin mijloace paşnice, în aşa fel încît pacea şi securitatea internaţională, precum şi justiţia să nu fie puse în primejdie.
    4) Toţi Membrii Organizaţiei se vor abţine, în relaţiile lor internaţionale, de a recurge la ameninţarea cu forţa sau la folosirea ei, fie împotriva integrităţii teritoriale ori independenţei politice a vreunui stat, fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite.
    5) Toţi Membrii Naţiunilor Unite vor da acesteia întreg ajutorul în orice acţiune întreprinsă de ea în conformitate cu prevederile prezentei Carte şi se vor abţine de a da ajutor vreunui stat împotriva căruia Organizaţia întreprinde o acţiune preventivă sau de constrîngere.
    6) Organizaţia va asigura ca Statele care nu sunt membre ale Naţiunilor Unite să acţioneze în conformitate cu aceste principii, în măsura necesară menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.
    7) Nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu va autoriza Naţiunile Unite să intervină în chestiuni care aparţin esenţial competenţei interne a unui Stat şi nici nu va obliga pe membrii săi să supună asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte; acest principiu nu va aduce, însă, întru nimic atingere măsurilor de constrîngere prevăzute în Capitolul VII.
    1) Pot deveni Membri ai Naţiunilor Unite toate celelalte State iubitoare de pace care acceptă obligaţiile din prezenta Cartă şi care, după aprecierea Organizaţiei, sunt capabile şi dispuse să le îndeplinească.
    2) Admiterea ca Membru al Naţiunilor Unite a oricărui Stat care îndeplineşte aceste condiţii se va face printr-o hotărîre a Adunării Generale, la recomandarea Consiliului de Securitate.
    Un Membru al Naţiunilor Unite, împotriva căruia Consiliul de Securitate a întreprins o acţiune preventivă sau de constrîngere, poate fi suspendat de către Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate, din exerciţiul drepturilor şi privilegiilor decurgînd din calitatea de Membru. Exerciţiul acestor drepturi şi privilegii poate fi restabilit de Consiliul de Securitate.
    Un Membru al Naţiunilor Unite, care încalcă în mod persistent principiile cuprinse în prezenta Cartă, poate fi exclus din Organizaţie de Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate.
    1) Se înfiinţează ca organe principale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite: o Adunare Generală, un Consiliu de Securitate, un Consiliu Economic şi Social, un Consiliu de Tutelă, o Curte Internaţională de Justiţie şi un Secretariat.
    2) Organele subsidiare care s-ar învedera necesare vor putea fi înfiinţate în conformitate cu prezenta Cartă.
    Naţiunile Unite nu vor impune nici o restricţie participării, în condiţii egale, a bărbaţilor şi femeilor la orice funcţie din cadrul organelor ei principale şi subsidiare.
    1) Adunarea Generală va fi alcătuită din toţi Membrii Naţiunilor Unite.
    2) Fiecare Membru va avea cel mult cinci reprezentanţi în Adunarea Generală.
    Adunarea Generală poate discuta orice chestiuni sau cauze care intră în cadrul prezentei Carte sau care se referă la puterile şi funcţiile vreunuia din organele prevăzute în prezenta Cartă şi, sub rezerva dispoziţiilor articolului 12, poate face recomandări Membrilor Naţiunilor Unite sau Consiliului de Securitate, ori Membrilor Organizaţiei şi Consiliului de Securitate în oricare asemenea chestiuni sau cauze.
    1) Adunarea Generală poate examina principiile generale de cooperare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, inclusiv principiile care guvernează dezarmarea şi reglementarea înarmărilor, şi poate face recomandări cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor Organizaţiei şi Consiliului de Securitate.
    2) Adunarea Generală poate discuta orice probleme privitoare la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, care îi vor fi fost supuse de către oricare Membru al Naţiunilor Unite sau de către Consiliul de Securitate ori, în conformitate cu articolul 35, paragraful 2, de către un Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite şi sub rezerva dispoziţiilor articolului 12, poate face recomandări în privinţa oricărei asemenea probleme, fie Statului ori Statelor interesate, fie Consiliului de Securitate, fie Statelor şi Consiliului de Securitate. Orice asemenea problemă care reclamă să se întreprindă o acţiune va fi deferită de Adunarea Generală Consiliului de Securitate înainte sau după discutarea ei.
    3) Adunarea Generală poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra situaţiilor, care ar putea pune în primejdie pacea şi securitatea internaţională.
    4) Puterile Adunării Generale prevăzute în acest articol nu limitează domeniul general de aplicare al articolului 10.
    1) Cît timp Consiliul de Securitate exercită, în privinţa unui diferend sau a unei situaţii, funcţiile care îi sunt atribuite prin prezenta Cartă, Adunarea Generală nu va face nici o recomandare cu privire la acel diferend sau situaţie, decît dacă Consiliul de Securitate îi cere aceasta.
    2) Secretarul general, cu asentimentul Consiliului de Securitate, va aduce la cunoştinţă Adunării Generale, la fiecare sesiune, toate problemele referitoare la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale de care se ocupă Consiliul de Securitate; de asemenea, el va înştiinţa Adunarea Generală, iar dacă Adunarea Generală nu este în sesiune, pe Membrii Naţiunilor Unite, de îndată ce Consiliul de Securitate încetează de a se mai ocupa de acele probleme.
    1) Adunarea Generală va iniţia studii şi va face recomandări în scopul:
    a) de a promova cooperarea internaţională în domeniul politic şi de a încuraja dezvoltarea progresivă a dreptului internaţional şi codificarea lui;
    b) de a promova cooperarea internaţională în domeniile economic, social, cultural, al învăţămîntului şi sănătăţii şi de a sprijini înfăptuirea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.
    2) Celelalte răspunderi, funcţii şi puteri ale Adunării Generale, referitoare la problemele menţionate în paragraful 1) b) de mai sus, sunt enunţate în Capitolele IX şi X.
    Sub rezerva dispoziţiilor articolului 12, Adunarea Generală poate recomanda măsuri pentru aplanarea paşnică a oricărei situaţii, indiferent de origine, pe care o consideră de natură a dăuna bunăstării generale sau relaţiilor prieteneşti între naţiuni, inclusiv a situaţiilor rezultînd dintr-o încălcare a dispoziţiilor prezentei Carte, care enunţă Scopurile şi Principiile Naţiunilor Unite.
    1) Adunarea Generală va primi şi examina rapoarte anuale şi speciale ale Consiliului de Securitate; aceste rapoarte vor cuprinde o dare de seamă asupra măsurilor pe care Consiliul de Securitate le-a hotărît sau le-a luat pentru menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale.
    2) Adunarea Generală va primi şi examina rapoartele celorlalte organe ale Naţiunilor Unite.
    Adunarea Generală va îndeplini în privinţa sistemului internaţional de tutelă funcţiile care-i sunt atribuite prin Capitolele XII şi XIII, inclusiv aprobarea acordurilor de tutelă referitoare la teritoriile care nu sunt desemnate drept zone strategice.
    1) Adunarea Generală va examina şi aproba bugetul Organizaţiei.
    2) Cheltuielile Organizaţiei sunt suportate de Membri, potrivit repartizării stabilite de Adunarea Generală.
    3) Adunarea Generală va examina şi aproba orice acorduri financiare şi bugetare încheiate cu instituţiile specializate la care se referă articolul 57 şi va examina bugetele administrative ale acestor instituţii, spre a le face recomandări.
    1) Fiecare membru al Adunării Generale dispune de un vot.
    2) Hotărîrile Adunării Generale în probleme importante vor fi adoptate cu majoritatea de două treimi a membrilor prezenţi şi votanţi. Vor fi considerate probleme importante: recomandările cu privire la menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale, alegerea membrilor nepermanenţi ai Consiliului de Securitate, alegerea membrilor Consiliului Economic şi Social, alegerea membrilor Consiliului de Tutelă, în conformitate cu paragraful 1) c) al articolului 86, admiterea de noi Membri în Organizaţie, suspendarea drepturilor şi privilegiilor Membrilor, excluderea de Membri, problemele referitoare la funcţionarea sistemului de tutelă şi problemele bugetare.
    3) Hotărîrile privind alte probleme, inclusiv stabilirea unor noi categorii de probleme, asupra cărora să se decidă cu o majoritate de două treimi, se vor adopta cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanţi.
    Un Membru al Naţiunilor Unite, care este în întîrziere cu plata contribuţiilor sale financiare către Organizaţie, nu va putea participa la vot în Adunarea Generală, dacă totalul arieratelor egalează sau depăşeşte contribuţia datorată de el pentru ultimii doi ani împliniţi. Adunarea Generală poate, totuşi, permite acestui Membru să ia parte la vot în cazul în care constată că neplata se datorează unor împrejurări independente de voinţa lui.
    Adunarea Generală se va întruni în sesiuni anuale ordinare şi, cînd împrejurările o cer, în sesiuni extraordinare. Sesiunile extraordinare vor fi convocate de Secretarul general la cererea Consiliului de Securitate sau a majorităţii Membrilor Naţiunilor Unite.
    Adunarea generală va stabili propriile sale reguli de procedură. Ea îşi va desemna Preşedintele pentru fiecare sesiune.
    Adunarea Generală poate înfiinţa organele subsidiare pe care le socoteşte necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.
    1) Consiliul de Securitate va fi alcătuit din cincisprezece membri ai Naţiunilor Unite. Republica China, Franţa, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii vor fi membri permanenţi ai Consiliului de Securitate. Adunarea Generală va alege alţi zece Membri ai Organizaţiei ca membri nepermanenţi ai Consiliului de Securitate, ţinînd, în special, seama în primul rînd de contribuţia Membrilor Naţiunilor Unite la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi la înfăptuirea celorlalte scopuri ale Organizaţiei şi, de asemenea, de o repartiţie geografică echitabilă.
    2) Membrii nepermanenţi ai Consiliului de Securitate vor fi aleşi pe o perioadă de doi ani. La prima alegere de membri nepermanenţi, după sporirea numărului de membri ai Consiliului de Securitate de la unsprezece la cincisprezece, doi dintre cei patru membri adăugaţi vor fi aleşi pe o perioadă de un an. Membrii al căror mandat expiră nu vor mai putea fi realeşi imediat.
    3) Fiecare membru al Consiliului de Securitate va avea un reprezentant în Consiliu.
    1) Spre a asigura acţiunea rapidă şi eficace a Organizaţiei, Membrii săi conferă Consiliului de Securitate răspunderea principală pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi recunosc că, îndeplinindu-şi îndatoririle impuse de această răspundere, Consiliul de Securitate acţionează în numele lor.
    2) În îndeplinirea acestor îndatoriri, Consiliul de Securitate va acţiona în conformitate cu Scopurile şi Principiile Naţiunilor Unite. Puterile specifice acordate Consiliului de Securitate pentru îndeplinirea acestor îndatoriri sunt definite în Capitolele VI, VII, VIII şi XII.
    3) Consiliul de Securitate va supune spre examinare Adunării Generale rapoarte anuale şi, cînd va fi necesar, rapoarte speciale.
    Membrii Naţiunilor Unite sunt de acord să accepte şi să execute hotărîrile Consiliului de Securitate, în conformitate cu prezenta Cartă.
    În scopul de a promova stabilirea şi menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, fără a folosi pentru înarmări decît un minimum din resursele umane şi economice ale lumii, Consiliul de Securitate are sarcina de a elabora, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, prevăzut în articolul 47, planuri care vor fi supuse Membrilor Naţiunilor Unite în vederea stabilirii unui sistem de reglementare a înarmărilor.
    1) Fiecare membru al Consiliului de Securitate va dispune de un vot.
    2) Hotărîrile Consiliului de Securitate în probleme de procedură vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouă membri.
    3) Hotărîrile Consiliului de Securitate în toate celelalte probleme vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouă membri, cuprinzînd şi voturile concordante ale tuturor membrilor permanenţi, cu condiţia ca, în cazul hotărîrilor care se adoptă în temeiul Capitolului VI şi al articolului 52, paragraful 3), o parte la un diferend să se abţină de la votare.
    1) Consiliul de Securitate va fi astfel organizat, încît să-şi poată exercita funcţiile fără întrerupere. În acest scop, fiecare membru al Consiliului de Securitate trebuie să aibă oricînd un reprezentant la Sediul     Organizaţiei.
    2) Consiliul de Securitate va ţine şedinţe periodice, la care fiecare dintre membrii săi poate, dacă doreşte, să fie reprezentat de un membru al guvernului său ori de un alt reprezentant special desemnat.
    3) Consiliul de Securitate poate ţine şedinţe în alte locuri decît Sediul Organizaţiei, pe care le socoteşte cele mai indicate pentru a-i înlesni lucrările.
    Consiliul de Securitate poate înfiinţa organele subsidiare pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.
    Consiliul de Securitate va stabili propriile sale reguli de procedură, inclusiv modul de desemnare a Preşedintelui său.
    Orice Membru al Naţiunilor Unite, care nu este membru al Consiliului de Securitate, poate participa, fără drept de vot, la discutarea oricărei probleme supuse Consiliului de Securitate, ori de cîte ori acesta consideră că interesele acelui Membru sunt afectate în mod special.
    Orice Membru al Naţiunilor Unite, care nu este membru al Consiliului de Securitate, sau orice Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite, dacă este parte într-un diferend examinat de Consiliul de Securitate, va fi invitat să participe, fără drept de vot, la discuţiile cu privire la acel diferend. Consiliul de Securitate va determina condiţiile pe care le consideră juste pentru participarea unui Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite.
    1) Părţile la orice diferend, a cărui prelungire ar putea pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, trebuie să caute să-l rezolve, înainte de toate, prin tratative, anchetă, mediere, conciliere, arbitraj, pe cale judiciară, recurgere la organizaţii sau acorduri regionale sau prin alte mijloace paşnice, la alegerea lor.
    2) Consiliul de Securitate, cînd socoate necesar, invită părţile să-şi rezolve diferendul prin asemenea mijloace.
    Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situaţie, care ar putea duce la fricţiuni internaţionale sau ar putea da naştere unui diferend, în scopul de a stabili dacă prelungirea diferendului sau situaţiei ar putea pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
    1) Orice Membru al Naţiunilor Unite poate atrage atenţia Consiliului de Securitate sau Adunării Generale asupra oricărui diferend sau situaţii de natura celor menţionate în articolul 34.
    2) Un Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite poate atrage atenţia Consiliului de Securitate sau Adunării Generale asupra oricărui diferend la care este parte, dacă acceptă în prealabil, în privinţa acelui diferend, obligaţiile de rezolvare paşnică prevăzute în prezenta Cartă.
    3) Acţiunile întreprinse de Adunarea Generală în chestiunile asupra cărora i se atrage atenţia în temeiul articolului de faţă vor fi supuse dispoziţiilor articolelor 11 şi 12.
    1) Consiliul de Securitate poate, în orice stadiu al unui diferend de natura celor menţionate în articolul 33 ori al unei situaţii similare, să recomande procedurile sau metodele de aplanare corespunzătoare.
    2) Consiliul de Securitate va lua în considerare orice proceduri de rezolvare a diferendului deja adoptate de părţi.
    3) Făcînd recomandări în temeiul prezentului articol, Consiliul de Securitate va ţine seama şi de faptul că, în regulă generală, diferendele de ordin juridic trebuie să fie supuse de părţi Curţii Internaţionale de Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile Statutului Curţii.
    1) În cazul în care părţile la un diferend de natura celor menţionate în articolul 33 nu reuşesc să-l rezolve prin mijloacele indicate în acel articol, ele îl vor supune Consiliului de Securitate.
    2) În cazul în care Consiliul de Securitate socoteşte că prelungirea diferendului ar putea, în fapt, să pună în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, el va hotărî dacă trebuie să acţioneze în temeiul articolului 36 sau să recomande condiţiile de rezolvare pe care le va considera potrivite.
    Fără a se aduce atingere dispoziţiilor articolelor 33-37, Consiliul de Securitate poate, dacă toate părţile la un diferend cer aceasta, să facă recomandări părţilor în scopul rezolvării paşnice a diferendului.
    Consiliul de Securitate va constata existenţa unei ameninţări împotriva păcii, a unei încălcări a păcii sau a unui act de agresiune şi va face recomandări ori va hotărî ce măsuri vor fi luate, în conformitate cu articolele 41 şi 42, pentru menţinerea sau restabilirea păcii şi securităţii internaţionale.
    Pentru a preîntîmpina o agravare a situaţiei, Consiliul de Securitate poate ca, înainte de a face recomandări sau a hotărî asupra măsurilor care trebuie luate în conformitate cu articolul 39, să invite părţile interesate să se conformeze măsurilor provizorii pe care le consideră necesare sau de dorit. Asemenea măsuri provizorii nu vor prejudicia întru nimic drepturile, pretenţiile sau poziţia părţilor interesate. Consiliul de Securitate va ţine seama în modul cuvenit de neexecutarea acestor măsuri provizorii.
    Consiliul de Securitate poate hotărî ce măsuri, care nu implică folosirea forţei armate, trebuie luate spre a se da urmare hotărîrilor sale şi poate cere Membrilor Naţiunilor Unite să aplice aceste măsuri. Ele pot să cuprindă întreruperea, totală sau parţială, a relaţiilor economice şi a comunicaţiilor feroviare, maritime, aeriene, poştale, telegrafice, prin radio şi a altor mijloace de comunicaţie, precum şi ruperea relaţiilor diplomatice.
    În cazul în care Consiliul de Securitate va socoti că măsurile prevăzute de articolul 41 nu ar fi adecvate ori că s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate întreprinde, cu forţe aeriene, navale sau terestre, orice acţiune pe care o consideră necesară pentru menţinerea sau restabilirea păcii şi securităţii internaţionale. Această acţiune poate cuprinde demonstraţii, măsuri de blocadă şi alte operaţiuni executate de forţe aeriene, maritime sau terestre ale Membrilor Naţiunilor Unite.
    1) Toţi Membrii Naţiunilor Unite, spre a contribui la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, se obligă să pună la dispoziţia Consiliului de Securitate, la cererea sa şi în conformitate cu un acord sau acorduri speciale, forţele armate, asistenţa şi înlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
    2) Acordul sau acordurile menţionate mai sus vor stabili efectivele şi natura acestor forţe, gradul lor de pregătire şi amplasarea lor generală, precum şi natura înlesnirilor şi asistenţei care urmează să fie acordate.
    3) Acordul sau acordurile vor fi negociate cît mai curînd posibil, la iniţiativa Consiliului de Securitate. Ele se vor încheia între Consiliul de Securitate şi Membri ai Organizaţiei, sau între Consiliul de Securitate şi grupuri de Membri ai Organizaţiei şi vor fi supuse ratificării statelor semnatare, în conformitate cu procedura lor constituţională.
    Atunci cînd Consiliul de Securitate a hotărît să recurgă la forţă, el trebuie, înainte de a cere unui Membru nereprezentant în Consiliu să pună la dispoziţie forţe armate, în executarea obligaţiilor asumate de acesta în temeiul articolului 43, să invite pe acel Membru ca, dacă doreşte, să participe la luarea hotărîrilor Consiliului de Securitate privind folosirea contingentelor de forţe armate ale acelui Membru.
    Spre a permite Organizaţiei să ia măsuri urgente de ordin militar, Membrii Naţiunilor Unite vor menţine contingente naţionale de forţe aeriene imediat uzabile pentru o acţiune combinată de constrîngere internaţională. Efectivele şi gradul de pregătire ale acestor contingente, precum şi planurile pentru acţiunea lor combinată vor fi stabilite de către Consiliul de Securitate, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, în limitele indicate prin acordul sau acordurile speciale menţionate în articolul 43.
    Planurile pentru folosirea forţelor armate vor fi stabilite de Consiliul de Securitate cu ajutorul Comitetului de Stat-Major.
    1) Se va înfiinţa un Comitet de Stat-Major pentru a sfătui şi asista Consiliul de Securitate în toate problemele referitoare la mijloacele de ordin militar necesare Consiliului de Securitate pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, la folosirea şi comanda forţelor puse la dispoziţia sa, la reglementarea înarmărilor şi la eventuala dezarmare.
    2) Comitetul de Stat-Major va fi alcătuit din Şefii Statelor-Majore ale membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate sau din reprezentanţii lor. Orice Membru al Naţiunilor Unite, care nu este reprezentant permanent în Comitet, va fi invitat de către Comitet să i se asocieze, cînd participarea acelui Membru la lucrările lui este necesară pentru buna îndeplinire a îndatoririlor Comitetului.
    3) Comitetul de Stat-Major va răspunde, sub autoritatea Consiliului de Securitate, de conducerea strategică a oricăror forţe armate puse la dispoziţia Consiliului de Securitate. Problemele privind comanda unor asemenea forţe vor fi reglementate ulterior.
    4) Cu autorizaţia Consiliului de Securitate şi după consultarea cu organizaţiile regionale corespunzătoare, Comitetul de Stat-Major poate înfiinţa subcomitete regionale.
    1) Măsurile necesare executării hotărîrilor Consiliului de Securitate în scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale vor fi luate de toţi Membrii Naţiunilor Unite sau de unii dintre ei, după cum va stabili Consiliul de Securitate.
    2) Aceste hotărîri vor fi executate de Membrii Naţiunilor Unite atît direct cît şi prin acţiunea lor în cadrul organismelor internaţionale corespunzătoare din care fac parte.
    Membrii Naţiunilor Unite se vor asocia spre a-şi acorda reciproc asistenţă în executarea măsurilor hotărîte de Consiliul de Securitate.
    Dacă Consiliul de Securitate ia măsuri preventive sau de constrîngere împotriva unui Stat, orice alt Stat, indiferent dacă este sau nu Membru al Naţiunilor Unite, care întîmpină dificultăţi economice deosebite, ivite ca urmare a executării acelor măsuri, va avea dreptul să consulte Consiliul de Securitate cu privire la rezolvarea acelor dificultăţi.
    Nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu va aduce atingere dreptului inerent de autoapărare individuală sau colectivă în cazul în care se produce un atac armat împotriva unui Membru al Naţiunilor Unite, pînă cînd Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Măsurile luate de Membri în exercitarea acestui drept de autoapărare vor fi aduse imediat la cunoştinţa Consiliului de Securitate şi nu vor afecta în nici un fel puterea şi îndatorirea Consiliului de Securitate, în temeiul prezentei Carte, de a întreprinde oricînd acţiunile pe care le va socoti necesare pentru menţinerea sau restabilirea păcii şi securităţii internaţionale.
    1) Nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu se opune existenţei unor acorduri sau unor organisme regionale destinate a se ocupa de problemele privind menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, care sunt susceptibile de acţiuni cu caracter regional, cu condiţia ca asemenea acorduri sau organisme, precum şi activitatea lor, să fie compatibile cu Scopurile şi Principiile Organizaţiei.
    2) Membrii Naţiunilor Unite, care încheie asemenea acorduri sau constituie asemenea organisme, trebuie să depună toate eforturile pentru rezolvarea paşnică a diferendelor locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale înainte de a le supune Consiliului de Securitate.
    3) Consiliul de Securitate va încuraja dezvoltarea rezolvării paşnice a diferendelor locale prin intermediul acestor acorduri sau organisme regionale, fie din iniţiativa Statelor interesate, fie din propria sa iniţiativă.
    4) Articolul de faţă nu aduce întru nimic atingere aplicării articolelor 34 şi 35.
    1) Consiliul de Securitate va folosi, dacă este cazul, asemenea acorduri sau organisme regionale pentru aplicarea acţiunilor de constrîngere sub autoritatea sa. Nici o acţiune de constrîngere nu va fi, însă, întreprinsă, în temeiul acestor acorduri regionale sau de către organismele regionale, fără autorizaţia Consiliului de Securitate; sunt exceptate măsurile împotriva oricărui Stat inamic, în sensul definiţiei paragrafului 2) din articolul de faţă, prevăzute în articolul 107 sau în acordurile regionale, îndreptate împotriva reluării unei politici agresive de către un asemenea Stat, pînă cînd se va putea încredinţa Organizaţiei, la cererea guvernelor interesate, sarcina de a preîntîmpina orice nouă agresiune din partea unui asemenea Stat.
    2) Termenul de Stat inamic, aşa cum este folosit în paragraful 1) din articolul de faţă, se aplică oricărui Stat, care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost inamicul oricăruia dintre semnatarii prezentei Carte.
    Consiliul de Securitate trebuie să fie în permanenţă deplin informat asupra acţiunilor întreprinse sau preconizate în temeiul acordurilor regionale sau de către organismele regionale în scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.
    În scopul de a crea condiţiile de stabilitate şi bunăstare necesare unor relaţii paşnice şi prieteneşti între naţiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalităţii în drepturi a popoarelor şi a dreptului lor de a dispune de ele însele, Naţiunile Unite vor promova:
    a) ridicarea nivelului de trai, deplina folosire a forţei de muncă şi condiţii de progres şi dezvoltare economică şi socială;
    b) rezolvarea problemelor internaţionale în domeniile economic, social, al sănătăţii şi al altor probleme conexe; cooperarea internaţională în domeniile culturii şi învăţămîntului;
    c) respectarea universală şi efectivă a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.
    Toţi Membrii se obligă să întreprindă acţiuni, în comun şi separat, în cooperare cu Organizaţia, pentru realizarea scopurilor enunţate în articolul 55.
    1) Diferitele instituţii specializate, înfiinţate prin acorduri inter-guvernamentale şi avînd, potrivit statutelor lor, largi atribuţii internaţionale în domeniile economic, social, cultural, al învăţămîntului, sănătăţii şi alte domenii conexe, vor fi puse în legătură cu Naţiunile Unite în conformitate cu dispoziţiile articolului 63.
    2) Instituţiile astfel puse în legătură cu Naţiunile Unite sunt desemnate mai jos prin expresia instituţii specializate.
    Organizaţia va face recomandări pentru coordonarea programelor şi activităţilor instituţiilor specializate.
    Organizaţia va iniţia, cînd este cazul, tratative între Statele interesate în vederea înfiinţării oricăror noi instituţii specializate necesare îndeplinirii scopurilor enunţate în articolul 55.
    Răspunderea pentru îndeplinirea funcţiilor Organizaţiei, enunţate în capitolul de faţă, va reveni Adunării Generale şi, sub autoritatea Adunării Generale, Consiliului Economic şi Social, care va avea în acest scop puterile stabilite în Capitolul X.
    1) Consiliul Economic şi Social va fi alcătuit din cincizeci şi patru de Membri ai Naţiunilor Unite aleşi de Adunarea Generală.
    2) Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3), optsprezece membri ai Consiliului Economic şi Social vor fi aleşi în fiecare an pentru o perioadă de trei ani. Un membru, al cărui mandat expiră, va putea fi reales imediat.
    3) La prima alegere după sporirea numărului de membri ai Consiliului Economic şi Social de la douăzeci şi şapte la cincizeci şi patru, pe lîngă membrii aleşi în locul celor nouă membri, ale căror mandate expiră la sfîrşitul acelui an, vor fi aleşi încă douăzeci şi şapte membri. Mandatul a nouă dintre aceşti douăzeci şi şapte membri adăugaţi va expira după un an, iar al altor nouă membri după doi ani, potrivit dispoziţiilor Adunării Generale.
    4) Fiecare membru al Consiliului Economic şi Social va avea un reprezentant în Consiliu.
    1) Consiliul Economic şi Social poate efectua sau iniţia studii şi rapoarte privind probleme internaţionale în domeniile economic, social, cultural, al învăţămîntului, al sănătăţii şi în alte domenii conexe şi poate face recomandări în privinţa tuturor acestor probleme Adunării Generale, Membrilor Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate interesate.
    2) El poate face recomandări în scopul de a promova respectarea efectivă a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi.
    3) El poate pregăti, spre a fi supuse Adunării Generale, proiecte de convenţii în probleme de competenţa sa.
    4) El poate convoca, în conformitate cu regulile fixate de Naţiunile Unite, conferinţe internaţionale în probleme de competenţa sa.
    1) Consiliul Economic şi Social poate încheia cu oricare dintre instituţiile la care se referă articolul 57 acorduri stabilind condiţiile în care instituţia respectivă va fi pusă în legătură cu Naţiunile Unite. Aceste acorduri vor fi supuse aprobării Adunării Generale.
    2) El poate coordona activitatea instituţiilor specializate prin consultări cu ele şi prin recomandări adresate acestor instituţii, precum şi prin recomandări adresate Adunării Generale şi Membrilor Naţiunilor Unite.
    1) Consiliul Economic şi Social poate lua măsurile potrivite spre a obţine rapoarte periodice din partea instituţiilor specializate. El poate conveni cu Membrii Naţiunilor Unite şi cu instituţiile specializate spre a obţine rapoarte privind măsurile luate întru executarea propriilor sale recomandări şi a recomandărilor Adunării Generale în probleme de competenţa Consiliului.
    2) El poate comunica Adunării Generale observaţiile sale asupra acestor rapoarte.
    Consiliul Economic şi Social poate da informaţii Consiliului de Securitate şi îi va acorda asistenţă, la cererea acestuia.
    1) Consiliul Economic şi Social va îndeplini, întru executarea recomandărilor Adunării Generale, funcţiile ce intră în competenţa sa.
    2) El poate, cu aprobarea Adunării Generale, să îndeplinească serviciile pe care i le-ar cere Membri ai Naţiunilor Unite sau instituţii specializate.
    3) El va îndeplini celelalte funcţii specificate în alte părţi din prezenta Cartă sau care îi pot fi atribuite de Adunarea Generală.
    1) Fiecare membru al Consiliului Economic şi Social dispune de un vot.
    2) Hotărîrile Consiliului Economic şi Social se vor adopta cu majoritatea de voturi a membrilor prezenţi şi votanţi.
    Consiliul Economic şi Social va înfiinţa comisii pentru problemele economice şi sociale şi pentru promovarea drepturilor omului, precum şi orice alte comisii necesare îndeplinirii funcţiilor sale.
    Consiliul Economic şi Social va invita orice Membru al Naţiunilor Unite să participe, fără drept de vot, la dezbaterile sale asupra oricăror probleme, care prezintă un interes special pentru acel Membru.
    Consiliul Economic şi Social poate lua măsuri pentru participarea, fără drept de vot, a reprezentanţilor instituţiilor specializate la dezbaterile sale sau ale comisiilor înfiinţate de el, precum şi pentru participarea propriilor săi reprezentanţi la dezbaterile instituţiilor specializate.
    Consiliul Economic şi Social va putea lua orice măsuri potrivite pentru consultarea organizaţiilor neguvernamentale, care se ocupă cu probleme de competenţa sa. Aceste măsuri se pot aplica unor organizaţii internaţionale şi, dacă este cazul, unor organizaţii naţionale, după consultare cu Membrul Naţiunilor Unite interesat în aceasta.
    1) Consiliul Economic şi Social va stabili propriile sale reguli de procedură, inclusiv modul de desemnare a Preşedintelui său.
    2) Consiliul Economic şi Social se va întruni după necesităţi, potrivit cu regulile sale de procedură, care vor cuprinde dispoziţii pentru convocarea Consiliului la cererea majorităţii membrilor săi.

    Membrii Naţiunilor Unite care au sau care îşi asumă răspunderea pentru administrarea unor teritorii ale căror popoare nu au atins încă un grad deplin de autoguvernare recunosc principiul că interesele locuitorilor acestor teritorii au întîietate. Ei acceptă ca o misiune sacră obligaţia de a promova la maximum bunăstarea locuitorilor acestor teritorii, în cadrul sistemului de pace şi securitate internaţională stabilit prin prezenta Cartă, şi în acest scop:
    a) de a asigura, cu respectarea cuvenită a culturii popoarelor în cauză, progresul lor politic, economic, social şi în domeniul educaţiei, tratamentul lor echitabil şi protecţia lor împotriva abuzurilor;
    b) de a dezvolta capacitatea lor de a se autoguverna, de a ţine seama în modul cuvenit de năzuinţele politice ale acestor popoare şi de a le ajuta în dezvoltarea progresivă a instituţiilor lor politice libere, potrivit cu condiţiile specifice fiecărui teritoriu şi ale poporului său şi cu gradul lor diferit de dezvoltare;
    c) de a întări pacea şi securitatea internaţională;
    d) de a promova măsuri constructive de dezvoltare, de a încuraja lucrări de cercetare, de a coopera unul cu altul şi, în cazurile potrivite, cu organisme internaţionale specializate, spre a realiza efectiv scopurile sociale, economice şi ştiinţifice enunţate în prezentul articol;
    e) de a transmite regulat spre informare Secretarului general, sub rezerva limitărilor pe care le-ar putea impune exigenţe de securitate şi considerente de ordin constituţional, informaţii statistice şi altele de natură tehnică privind condiţiile economice, sociale şi de învăţămînt din teritoriile de care răspund, altele decît teritoriile cărora li se aplică Capitolele XII şi XIII.
    Membrii Naţiunilor Unite recunosc, de asemenea, că politica lor faţă de teritoriile cărora li se aplică acest Capitol, ca şi faţă de teritoriile lor metropolitane, trebuie să se întemeieze pe principiul general al bunei vecinătăţi în domeniile social, economic şi comercial, ţinînd seama, în mod cuvenit, de interesele şi bunăstarea restului lumii.
    Organizaţia Naţiunilor Unite va stabili, sub autoritatea sa, un sistem internaţional de tutelă pentru administrarea şi supravegherea teritoriilor care vor putea fi supuse acestui sistem, prin acorduri individuale ulterioare. Aceste teritorii sunt desemnate în cele de mai jos prin expresia teritorii sub tutelă.
    Obiectivele fundamentale ale sistemului de tutelă, în conformitate cu scopurile Naţiunilor Unite enunţate în articolul 1 din prezenta Cartă, vor fi următoarele:
    a) de a întări pacea şi securitatea internaţională;
    b) de a promova progresul politic, economic şi social al locuitorilor din teritoriile sub tutelă, precum şi dezvoltarea educaţiei lor; de a favoriza, de asemenea, evoluţia lor progresivă spre autoguvernare sau independenţă, ţinînd seama de condiţiile specifice fiecărui teritoriu şi popoarelor sale şi de năzuinţele liber exprimate ale popoarelor interesate şi de dispoziţiile care vor putea fi prevăzute prin fiecare acord de tutelă;
    c) de a încuraja respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie, şi de a dezvolta sentimentul de interdependenţă a popoarelor lumii;
    d) de a asigura egalitatea de tratament în domeniile social, economic şi comercial tuturor Membrilor Naţiunilor Unite şi cetăţenilor lor, de a asigura, de asemenea, acestora din urmă egalitate de tratament în administrarea justiţiei, fără a se aduce atingere realizării obiectivelor menţionate mai sus şi sub rezerva dispoziţiilor articolului 80.
    1) Sistemul de tutelă se va aplica teritoriilor din categoriile enumerate mai jos şi care vor fi supuse acestui sistem prin acorduri de tutelă:
    a) teritorii în prezent sub mandat;
    b) teritorii care pot fi desprinse din statele inamice, ca urmare a celui de al Doilea Război Mondial;
    c) teritorii supuse în mod voluntar acestui sistem de către statele care răspund de administrarea lor.
    2) Printr-un acord ulterior se va stabili care teritorii din categoriile menţionate mai sus vor fi supuse sistemului de tutelă şi în ce condiţii.
    Sistemul de tutelă nu se va aplica ţărilor care au devenit Membri ai Naţiunilor Unite, relaţiile dintre ele trebuind să se întemeieze pe respectarea principiului egalităţii suverane.
    Condiţiile sistemului de tutelă pentru fiecare teritoriu care urmează să fue supus acestui sistem, precum şi orice modificări sau amendamente, vor face obiectul unui acord între statele direct interesate, inclusiv puterea mandatară în cazul teritoriilor sub mandatul unui Membru al Naţiunilor Unite, şi vor fi aprobate în conformitate cu prevederile articolelor 83 şi 85.
    1) Cu excepţia celor ce s-ar putea conveni prin acordurile individuale de tutelă, încheiate în conformitate cu articolele 77, 79 şi 81, prin care fiecare teritoriu este supus sistemului de tutelă, şi pînă la încheierea unor asemenea acorduri, nici o dispoziţie din prezentul Capitol nu trebuie să fie interpretată ca modificînd în vreun fel, direct sau indirect, orice drepturi ale oricăror state sau popoare, ori dispoziţiile unor acte internaţionale în vigoare la care pot fi părţi Membri ai Naţiunilor Unite.
    2) Paragraful 1) din prezentul articol nu trebuie interpretat ca dînd temeiuri pentru întîrzierea sau amînarea negocierii şi încheierii de acorduri destinate să supună sistemului de tutelă teritorii sub mandat sau alte teritorii, potrivit prevederilor articolului 77.
    Acordul de tutelă va cuprinde, în fiecare caz, condiţiile în care va fi administrat teritoriul sub tutelă şi va determina autoritatea care va exercita administrarea teritoriului sub tutelă. O asemenea autoritate, denumită mai jos autoritate administrantă, poate fi unul sau mai multe state sau însăşi Organizaţia.
    În orice acord de tutelă pot fi stabilite una sau mai multe zone strategice, care pot cuprinde o parte sau întreg teritoriul sub tutelă, căruia i se aplică acordul, fără a se aduce atingere oricărui acord sau oricăror acorduri speciale, încheiate în temeiul articolului 43.
    1) Toate funcţiile Naţiunilor Unite privind zonele strategice, inclusiv aprobarea dispoziţiilor din acordurile de tutelă şi a modificării sau amendării lor, vor fi exercitate de Consiliul de Securitate.
    2) Obiectivele fundamentale enunţate în articolul 76 sunt valabile pentru popoarele din fiecare zonă strategică.
    3) Consiliul de Securitate, ţinînd seama de dispoziţiile acordurilor de tutelă şi fără a se aduce atingere exigenţelor de securitate, va recurge la sprijinul Consiliului de Tutelă pentru îndeplinirea funcţiilor asumate de Naţiunile Unite, în cadrul sistemului de tutelă, în domeniile politic, economic, social şi al învăţămîntului în zonele strategice.
    Autoritatea administrantă va avea datoria de a veghea ca teritoriul sub tutelă să-şi aducă contribuţia la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. În acest scop, autoritatea administrantă poate folosi contingente de voluntari, înlesniri şi sprijinul teritoriului sub tutelă pentru a îndeplini obligaţiile asumate în această privinţă faţă de Consiliul de Securitate, precum şi pentru apărarea locală şi menţinerea legalităţii şi a ordinii în teritoriul sub tutelă.
    1) Funcţiile Naţiunilor Unite privind acordurile de tutelă pentru toate zonele care nu sunt desemnate ca zone strategice, inclusiv aprobarea dispoziţiilor acordurilor de tutelă şi a modificării sau amendării lor, vor fi exercitate de Adunarea Generală.
    2) Consiliul de Tutelă, acţionînd sub autoritatea Adunării Generale, o va ajuta la îndeplinirea acestor funcţii.
    1) Consiliul de Tutelă se va compune din următorii Membri ai Naţiunilor Unite:
    a) Membrii care administrează teritorii sub tutelă;
    b) acei Membri desemnaţi nominal în articolul 23 care nu administrează teritorii sub tutelă;
    c) atîţia alţi Membri aleşi de Adunarea Generală pe o perioadă de trei ani, cîţi vor fi necesari pentru ca numărul total al membrilor Consiliului de Tutelă să fie egal repartizat între Membrii Naţiunilor Unite care administrează şi cei care nu administrează teritorii sub tutelă.
    2) Fiecare membru al Consiliului de Tutelă va desemna o persoană cu o calificare specială, care să-l reprezinte în Consiliu.
    Adunarea Generală şi, sub autoritatea ei, Consiliul de Tutelă pot, întru îndeplinirea funcţiilor lor:
    a) să examineze rapoartele supuse de autoritatea administrantă;
    b) să primească petiţii şi să le examineze, în consultare cu autoritatea administrantă;
    c) să organizeze vizite periodice în teritoriile respective sub tutelă, la date fixate de acord cu autoritatea administrantă, şi
    d) să întreprindă aceste acţiuni şi altele în conformitate cu dispoziţiile acordurilor de tutelă.
    Consiliul de Tutelă va elabora un chestionar privitor la progresul locuitorilor din fiecare teritoriu sub tutelă în domeniile politic, economic, social şi al educaţiei; autoritatea administrantă a fiecărui teritoriu sub tutelă, care intră în competenţa Adunării Generale, va înainta acesteia un raport anual pe baza chestionarului menţionat.
    1) Fiecare membru al Consiliului de Tutelă dispune de un vot.
    2) Hotărîrile Consiliului de Tutelă vor fi adoptate cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanţi.
    1) Consiliul de Tutelă va stabili propriile sale reguli de procedură, inclusiv modul de desemnare a Preşedintelui său.
    2) Consiliul de Tutelă se va întruni după necesităţi, potrivit cu regulile sale de procedură, care vor prevedea convocarea Consiliului la cererea majorităţii membrilor săi.
    Consiliul de Tutelă va recurge, cînd este cazul, la asistenţa Consiliului Economic şi Social şi a instituţiilor specializate în probleme, care intră în respectivele lor competenţe.
    Curtea Internaţională de Justiţie va fi organul judiciar principal al Naţiunilor Unite. Ea va funcţiona în conformitate cu Statutul anexat, care este stabilit pe baza Statutului Curţii Permanente de Justiţie Internaţională şi face parte integrantă din prezenta Cartă.
    1) Toţi Membrii Naţiunilor Unite sunt ipso facto părţi la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie.
    2) Un Stat care nu este membru al Naţiunilor Unite poate deveni parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie în condiţii care urmează a fi determinate, pentru fiecare caz în parte, de către Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate.
    1) Fiecare Membru al Naţiunilor Unite se obligă să se conformeze hotărîrii Curţii Internaţionale de Justiţie în orice cauză la care este parte.
    2) Dacă oricare dintre părţile la o cauză nu va exercita obligaţiile ce-i revin în temeiul unei hotărîri a Curţii, cealaltă parte se va putea adresa Consiliului de Securitate care poate, în caz că socoate necesar, să facă recomandări sau să hotărască măsurile de luat pentru aducerea la îndeplinire a hotărîrii.
    Nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu va împiedica Membrii Naţiunilor Unite să încredinţeze rezolvarea diferendelor lor altor tribunale, în temeiul unor acorduri deja în vigoare sau care ar putea fi încheiate în viitor.
    1) Adunarea Generală sau Consiliul de Securitate pot cere Curţii Internaţionale de Justiţie un aviz consultativ în orice problemă juridică.
    2) Alte organe ale Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate, cărora Adunarea Generală le poate da oricînd o autorizaţie în acest scop, au, de asemenea, dreptul de a cere avize consultative Curţii în problemele juridice, care se ivesc în sfera lor de activitate.
    Secretariatul va cuprinde un Secretar general şi personalul, de care Organizaţia va avea nevoie. Secretarul general va fi numit de Adunarea Generală la recomandarea Consiliului de Securitate. El va fi cel mai înalt funcţionar administrativ al Organizaţiei.
    Secretarul General va acţiona în această calitate la toate şedinţele Adunării Generale, ale Consiliului de Securitate, ale Consiliului Economic şi Social şi ale Consiliului de Tutelă. El va îndeplini orice alte funcţii ce-i sunt încredinţate de aceste organe. Secretarul general va prezenta Adunării Generale un raport anual asupra activităţii Organizaţiei.
    Secretarul general poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra ocirărei probleme care, după părerea sa, ar putea pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
    1) În îndeplinirea îndatoririlor lor, Secretarul general şi personalul nu vor solicita şi nici nu vor primi instrucţiuni de la vreun guvern sau de la vreo autoritate exterioară Organizaţiei. Ei se vor abţine de la orice act incompatibil cu situaţia lor de funcţionari internaţionali, răspunzători numai faţă de Organizaţie.
    2) Fiecare Membru al Naţiunilor Unite se obligă să respecte caracterul exclusiv internaţional al funcţiilor Secretarului general şi ale personalului şi să nu caute să-i influenţeze în executarea sarcinilor.
    1) Personalul va fi numit de Secretarul general, potrivit regulilor stabilite de Adunarea Generală.
    2) Un personal corespunzător va fi afectat în mod permanent Consiliului Economic şi Social, Consiliului de Tutelă şi, dacă este cazul, altor organe ale Naţiunilor Unite. Acest personal va face parte din Secretariat.
    3) Considerentul precumpănitor la recrutarea şi stabilirea condiţiilor de serviciu ale personalului trebuie să fie necesitatea de a se asigura Organizaţiei serviciile unui personal, care să posede cele mai înalte calităţi de muncă, de competenţă şi de integritate. Se va ţine seama în modul cuvenit de importanţa recrutării personalului pe cea mai largă bază geografică posibilă.
    1) Orice tratat sau acord internaţional încheiat de orice Membru al Naţiunilor Unite, după intrarea în vigoare a prezentei Carte, va fi cît mai curînd posibil înregistrat la Secretariat şi publicat de acesta.
    2) Nici o parte la un tratat sau acord internaţional care nu a fost înregistrat în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1) din prezentul articol nu va putea invoca acel tratat sau acord în faţa vreunui organ al Naţiunilor Unite.
    În caz de conflict între obligaţiile Membrilor Naţiunilor Unite decurgînd din prezenta Cartă şi obligaţiile lor decurgînd din orice alt acord internaţional vor preleva obligaţiile decurgînd din prezenta Cartă.
    Organizaţia se va bucura pe teritoriul fiecăruia dintre Membrii săi de capacitatea juridică necesară pentru îndeplinirea funcţiilor şi realizarea scopurilor sale.
    1) Organizaţia se va bucura pe teritoriul fiecăruia dintre Membrii săi de privilegiile şi imunităţile necesare pentru realizarea scopurilor sale.
    2) Reprezentanţii Membrilor Naţiunilor Unite şi funcţionarii Organizaţiei se vor bucura, de asemenea, de privilegiile şi imunităţile necesare pentru îndeplinirea, în mod cu totul independent, a funcţiilor lor legate de Organizaţie.
    3) Adunarea Generală poate face recomandări în scopul de a stabili detaliile aplicării paragrafelor 1) şi 2) din acest articol sau poate propune Membrilor Naţiunilor Unite convenţii în acest scop.
    Pînă la intrarea în vigoare a acordurilor speciale menţionate în articolul 43 care, după părerea Consiliului de Securitate, îi vor permite să înceapă a-şi asuma răspunderile ce îi incumbă potrivit articolului 42, Părţile la Declaraţia celor Patru Naţiuni, semnată la Moscova, la 30 octombrie 1943, şi Franţa se vor consulta între ele şi, la nevoie, cu alţi Membri ai Naţiunilor Unite, în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 5) din acea Declaraţie, spre a întreprinde, în numele Organizaţiei, orice acţiuni comune, care ar putea fi necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
    Nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu va afecta sau interzice, faţă de un Stat care în cursul celui de-al Doilea Război Mondial a fost inamicul vreunuia dintre semnatarii prezentei Carte, o acţiune întreprinsă sau autorizată, ca urmare a acestui război, de către guvernele care poartă răspunderea acestei acţiuni.
    Amendamentele la prezenta Cartă vor intra în vigoare pentru toţi Membrii Naţiunilor Unite, cînd vor fi fost adoptate cu o majoritate de două treimi din membrii Adunării Generale şi ratificate, în conformitate cu respectiva lor procedură constituţională, de două treimi din Membrii Naţiunilor Unite, inclusiv toţi membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate.
    1) O Conferinţă Generală a Membrilor Naţiunilor Unite cu scopul revizuirii prezentei Carte va putea fi ţinută la data şi la locul, care vor fi stabilite cu votul unei majorităţi de două treimi din membrii Adunării Generale şi cu voturile oricăror nouă membri ai Consiliului de Securitate. Fiecare Membru al Organizaţiei va dispune la Conferinţă de un vot.
    2) Orice modificare a prezentei Carte, recomandată de Conferinţă prin votul majorităţii de două treimi, va intra în vigoare la ratificarea ei, în conformitate cu respectiva lor procedură constituţională, de către două treimi din Membrii Naţiunilor Unite, inclusiv toţi membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate.
    3) Dacă o asemenea Conferinţă nu va fi fost ţinută pînă la cea de-a zecea sesiune anuală a Adunării Generale următoare intrării în vigoare a prezentei Carte, propunerea de a se convoca o asemenea Conferinţă va fi înscrisă pe ordinea de zi a acelei sesiuni a Adunării Generale, iar Conferinţa se va reuni dacă aceasta se va decide prin votul majorităţii membrilor Adunării Generale şi cu voturile oricăror şapte membri ai Consiliului de Securitate.
    1) Prezenta Cartă va fi ratificată de statele semnatare în conformitate cu respectiva lor procedură constituţională.
    2) Instrumentele de ratificare vor fi depuse Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va notifica fiecare depunere tuturor Statelor semnatare, precum şi Secretarului general al Organizaţiei, după ce acesta va fi fost numit.
    3) Prezenta Cartă va intra în vigoare după depunerea instrumentelor de ratificare de către Republica China, Franţa, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii şi de către majoritatea celorlalte State semnatare. Guvernul Statelor Unite ale Americii va întocmi apoi un proces-verbal privind depunerea instrumentelor de ratificare, pe care îl va trimite în copie tuturor Statelor semnatare.
    4) Statele semnatare ale prezentei Carte, care o ratifică după intrarea ei în vigoare, vor deveni Membri originari ai Naţiunilor Unite la data depunerii instrumentelor de ratificare respective.
    Prezenta Cartă, ale cărei texte în limbile chineză, franceză, rusă, engleză şi spaniolă sunt în mod egal autentice, va fi depusă în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Acest guvern va trimite copii certificate în modul cuvenit guvernelor celorlalte State semnatare.
    DREPT CARE reprezentanţii guvernelor Naţiunilor Unite au semnat prezenta Cartă.
    Întocmită în oraşul San Francisco, la douăzeci şi şase iunie una mie nouă sute patruzeci şi cinci.


    Curtea Internaţională de Justiţie, instituită prin Carta Naţiunilor Unite ca principalul organ judiciar al Organizaţiei, va fi compusă şi va funcţiona conform prevederilor acestui Statut.

    Curtea se compune dintr-un corp de judecători independenţi, aleşi fără a se ţine seama de naţionalitatea lor dintre persoanele care se bucură de cel mai bun renume, şi care îndeplinesc condiţiile cerute în ţările lor, pentru numirea în cele mai înalte funcţiuni judecătoreşti sau care sunt jurişti de o competenţă recunoscută în domeniul dreptului internaţional.
    1) Curtea se compune din cincisprezece membri. Ea nu va putea cuprinde decît un singur cetăţean din acelaşi stat.
    2) Persoana, care în raport cu calitatea de membru al Curţii, nu ar putea fi socotită cetăţean al unui singur stat, va fi considerată cetăţean al statului unde îşi exercită în mod obişnuit drepturile civile şi politice.
    1) Membrii Curţii sunt aleşi de Adunarea Generală şi de Consiliul de Securitate de pe o listă de persoane desemnate de grupurile naţionale ale Curţii Permanente de Arbitraj, în conformitate cu dispoziţiile de mai jos.
    2) În cazul Membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, care nu sunt reprezentaţi la Curtea Permanentă de Arbitraj, candidaţii vor fi prezentaţi de grupurile naţionale desemnate în acest scop de guvernele lor în aceleaşi condiţii ca cele prevăzute pentru membrii Curţii Permanente de Arbitraj în articolul 44 al Convenţiei de la Haga din 1907 pentru reglementarea paşnică a conflictelor internaţionale.
    3) În lipsa unui acord special, Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate, va stabili condiţiile în care un stat, parte la acest Statut, poate participa la alegerea membrilor Curţii, deşi nu este Membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    1) Cu cel puţin trei luni înainte de data alegerii, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite invită, în scris, pe membrii Curţii Permanente de Arbitraj, care aparţin statelor parte la acest Statut, precum şi pe membrii grupurilor naţionale desemnaţi conform punctului 2) al articolului 4, să desemneze într-un anumit termen, prin grupurile naţionale, persoanele care pot îndeplini funcţiunile de membru al Curţii.
    2) Fiecare grup nu poate recomanda mai mult de patru persoane, dintre care cel mult două de naţionalitatea lui. În nici un caz numărul candidaţilor recomandaţi nu poate să fie mai mare decît îndoitul locurilor care urmează să fie completate.
    Înainte de a face această desemnare se recomandă fiecărui grup naţional să consulte cea mai înaltă curte de justiţie, facultăţile şi şcolile juridice, academiile naţionale şi secţiile naţionale ale academiilor internaţionale, consacrate studiului dreptului.
    1) Secretarul general întocmeşte, în ordine alfabetică, lista tuturor persoanelor astfel desemnate. În afară de cazul prevăzut în articolul 12, punctul 2), pot fi alese numai aceste persoane.
    2) Secretarul general comunică această listă Adunării Generale şi Consiliului de Securitate.
    Adunarea Generală şi Consiliul de Securitate vor alege fiecare separat membrii Curţii.
    La orice alegere, alegătorii vor trebui să aibă în vedere ca persoanele care vor fi alese să îndeplinească nu numai individual condiţiile cerute, ci să mai asigure, atunci cînd vor constitui împreună corpul de judecători, reprezentarea marilor forme ale civilizaţiei, precum şi a principalelor sisteme juridice ale lumii.
    1) Sunt aleşi candidaţii care obţin majoritatea absolută a voturilor în Adunarea Generală şi în Consiliul de Securitate.
    2) Votul Consiliului de Securitate, la alegerea judecătorilor sau la numirea membrilor comisiei prevăzute în articolul 12, va fi luat în considerare fără nici o deosebire între membrii permanenţi şi cei nepermanenţi.
    3) În cazul cînd mai mulţi cetăţeni ai aceluiaşi stat vor obţine o majoritate absolută de voturi, atît în Adunarea Generală cît şi în Consiliul de Securitate, se va considera ales numai cel mai în vîrstă dintre ei.
    Dacă, după întîia şedinţă de alegere, mai rămîn locuri vacante, se trece, în acelaşi fel, la a doua şi, dacă e nevoie, la a treia şedinţă.
    1) Dacă, după a treia şedinţă de alegere, mai rămîn locuri vacante, se poate alcătui oricînd, la cererea Adunării Generale sau a Consiliului de Securitate, o comisie mediatoare din şase membri, dintre care trei numiţi de Adunarea Generală şi trei de Consiliul de Securitate, pentru alegerea prin majoritate absolută, pentru fiecare loc vacant, a unei persoane a cărei candidatură să fie propusă spre acceptare, separat, Adunării Generale şi Consiliului de Securitate.
    2) Comisia mediatoare poate înscrie în lista sa numele oricărei persoane, care îndeplineşte condiţiile cerute şi care a obţinut votul unanim al comisiei, chiar cînd numele acelei persoane nu figurează în lista menţionată în articolul 7.
    3) Dacă Comisia mediatoare constată că nu izbuteşte să asigure alegerea, membrii Curţii, care au fost aleşi, trec într-un termen fixat de Consiliul de Securitate la completarea locurilor vacante prin alegerea, ca membri ai Curţii, a unor candidaţi care au obţinut voturi la Adunarea Generală sau la Consiliul de Securitate.
    4) În cazul cînd voturile judecătorilor sunt în număr egal, hotărăşte votul celui mai în vîrstă.
    1) Membrii Curţii sunt aleşi pe nouă ani şi pot fi realeşi; cu toate acestea, funcţiunile judecătorilor numiţi de la prima alegere, vor înceta după trei ani pentru cinci dintre ei, iar pentru alţi cinci - după şase ani.
    2) Judecătorii, ale căror funcţiuni vor înceta la termenele iniţiale menţionate de trei şi şase ani, vor fi desemnaţi, prin tragere la sorţi, efectuată de Secretarul general îndată după ce se va fi terminat prima alegere.
    3) Membrii Curţii funcţionează pînă la înlocuire. După această înlocuire, ei vor termina cauzele începute.
    4) În cazul demisiei unui membru al Curţii, demisia se adresează Preşedintelui Curţii spre a fi înaintată Secretarului general. Această ultimă notificare atrage vacanţa locului.
    Vacanţele se completează după metoda folosită la prima alegere, sub rezerva următoarei prevederi: în luna următoare producerii vacanţei, Secretarul general procedează la transmiterea invitaţiilor prevăzute în articolul 5, iar Consiliul de Securitate fixează dată alegerii.
    Membrul Curţii ales pentru înlocuirea unui membru al cărui mandat nu expirase funcţionează pînă la îndeplinirea termenului acestui mandat.
    1) Membrii Curţii nu pot îndeplini nici o funcţiune politică sau administrativă, nici să se consacre unei alte îndeletniciri de caracter profesional.
    2) Dacă există vreun dubiu în această privinţă, Curtea hotărăşte.
    1) Membrii Curţii nu pot îndeplini sarcini de reprezentant, consilier sau avocat în nici o cauză.
    2) Membrii Curţii nu pot lua parte la judecarea nici unei cauze la care ar fi participat mai înainte ca reprezentanţi, consilieri sau avocaţi, pentru una din părţi, sau ca membri ai unui tribunal naţional ori internaţional, sau ai unei comisii de anchetă sau în orice altă calitate.
    3) Dacă există vreun dubiu în această privinţă, Curtea hotărăşte.
    1) Membrii Curţii nu pot fi eliberaţi din funcţiune decît dacă, după părerea unanimă a celorlalţi membri, au încetat de a corespunde condiţiilor cerute.
    2) Grefierul Curţii va trebui să-l înştiinţeze despre aceasta pe Secretarul general.
    3) Această înştiinţare provoacă vacanţa locului.
    În exerciţiul funcţiunii lor, membrii Curţii se bucură de privilegii şi imunităţi diplomatice.
    Orice membru al Curţii, înainte de a intra în funcţiune, trebuie să-şi asume în şedinţă publică obligaţia solemnă, că-şi va îndeplini atribuţiile cu nepărtinire şi conştiinciozitate.
    1) Curtea îşi alege Preşedintele şi Vicepreşedintele pe termen de trei ani; ei pot fi realeşi.
    2) Curtea îşi numeşte Grefierul şi poate dispune numirea altor funcţionari care ar fi necesari.
    1) Curtea îşi are sediul la Haga. Curtea poate, totuşi, să ţină şedinţe şi să-şi exercite funcţiunile în altă parte, ori de cîte ori consideră indicat acest lucru.
    2) Preşedintele şi Grefierul trebuie să-şi aibă reşedinţa la sediul Curţii.
    1) Curtea funcţionează în permanenţă afară de vacanţele judecătoreşti, ale căror perioade şi durată se fixează de Curte.
    2) Membrii Curţii au dreptul la concedii periodice, ale căror dată şi durată vor fi stabilite de Curte, ţinîndu-se seamă de distanţa, care desparte Haga de domiciliul din patria lor.
    3) În afara cazurilor, cînd se găsesc în concediu sau sunt împiedicaţi din cauză de boală sau din alte motive serioase, bine justificate faţă de Preşedinte, membrii Curţii sunt obligaţi să fie în permanenţă la dispoziţia Curţii.
    1) Dacă pentru un motiv special vreunul dintre membrii Curţii socoteşte că nu trebuie să ia parte la judecarea unei anumite cauze, el comunică aceasta Preşedintelui.
    2) Dacă Preşedintele consideră că, pentru un motiv special, vreunul dintre membrii Curţii nu trebuie să participe la judecarea unei anumite cauze, el îl va avertiza.
    3) Dacă în astfel de cazuri membrul Curţii şi Preşedintele nu sunt de acord, Curtea va decide în această chestiune.
    1) Curtea îşi îndeplineşte atribuţiile în şedinţă plenară, afară de cazurile prevăzute expres prin acest Statut.
    2) Cu condiţia ca numărul judecătorilor disponibili pentru compunerea Curţii să nu scadă sub unsprezece, Regulamentul Curţii va putea prevedea că unul sau mai mulţi judecători vor putea fi scutiţi de la participarea la şedinţe, în funcţie de împrejurări şi prin rotaţie.
    3) Pentru constituirea Curţii este suficient un quorum de nouă judecători.
    1) Curtea poate constitui, cînd va fi nevoie, una sau mai multe camere compuse din cîte trei sau mai mulţi judecători, după cum va decide ea, pentru judecarea unor anumite categorii de cauze, ca de pildă cele de muncă sau cele privitoare la tranzit şi comunicaţii.
    2) Curtea poate constitui oricînd o Cameră pentru judecarea unei anumite cauze. Numărul judecătorilor acestei Camere va fi determinat de Curte, cu asentimentul părţilor.
    3) Camerele prevăzute în acest articol vor judeca şi rezolva cauze, dacă părţile cer aceasta.
    Orice hotărîre pronunţată de vreuna din Camerele prevăzute în articolele 26 şi 29 va fi considerată ca dată de Curte.
    Camerele prevăzute în articolele 26 şi 29 pot, cu consimţămîntul părţilor, să-şi aibă sediul şi să judece în altă parte, decît la Haga.
    În vederea unei grabnice judecări a afacerilor, Curtea constituie în fiecare an o Cameră din cinci judecători, care, la cererea părţilor, pot judeca şi rezolva cauze după o procedură sumară. În afară de aceasta se vor mai desemna doi judecători pentru a-i înlocui pe judecătorii, care s-ar afla în imposibilitate de a participa la şedinţe.
    1) Curtea stabileşte printr-un Regulament modul, în care îşi exercită atribuţiile. Ea îşi reglementează în special procedura.
    2) În Regulamentul Curţii se poate prevedea participarea la şedinţele Curţii sau ale Camerelor sale, a unor asesori fără drept de vot.
    1) Judecătorii de naţionalitatea fiecăreia din părţi îşi păstrează dreptul de a participa la judecarea cauzelor, cu care este sesizată Curtea.
    2) Dacă Curtea are în completul ei un judecător de naţionalitatea uneia din părţi, oricare altă parte poate desemna o persoană spre a participa la şedinţă ca judecător. Aceasta trebuie să fie aleasă cu precădere dintre persoanele, care au fost desemnate în calitate de candidaţi, conform articolelor 4 şi 5.
    3) Dacă Curtea nu are în complet nici un judecător de naţionalitatea părţilor, fiecare parte poate trece la desemnarea unui judecător, în modul prevăzut în punctul 2) al acestui articol.
    4) Dispoziţiile acestui articol se aplică în cazurile prevăzute în articolele 26 şi 29. În asemenea cazuri, Preşedintele va ruga pe unul sau, dacă este necesar, pe doi membri ai Curţii, care intră în compunerea Camerii, să-şi cedeze locul membrilor Curţii de naţionalitatea părţilor interesate şi, în lipsă sau în caz de împiedicare, judecătorilor special desemnaţi de părţi.
    5) Cînd mai multe părţi au un interes comun, ele sunt considerate, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor precedente, ca o singură parte. Dacă există vreun dubiu în această privinţă, Curtea decide.
    6) Judecătorii desemnaţi, aşa cum s-a arătat în punctele 2), 3) şi 4) din acest articol, trebuie să îndeplinească dispoziţiile articolelor 2, 17 punctul 2), 20 şi 24 din acest Statut. Ei participă la darea hotărîrilor în condiţii de deplină egalitate cu colegii lor.
    1) Membrii Curţii primesc un salariu anual.
    2) Preşedintele primeşte o retribuţie specială anuală.
    3) Vicepreşedintele primeşte o retribuţie specială pentru fiecare zi, în care îndeplineşte funcţiunile de Preşedinte.
    4) Judecătorii aleşi prin aplicarea articolului 31, alţii decît membrii Curţii, primesc o indemnizaţie pentru zilele în care îşi exercită funcţiunile.
    5) Aceste salarii, retribuţii şi indemnizaţii se stabilesc de Adunarea Generală; ele nu pot fi micşorate în cursul exercitării funcţiunilor.
    6) Salariul Grefierului e fixat de Adunarea Generală, la propunerea Curţii.
    7) Regulamentul adoptat de Adunarea Generală fixează condiţiile, în care sunt acordate pensii membrilor Curţii şi Grefierului, precum şi condiţiile în care se restituie membrilor Curţii şi Grefierului cheltuielile lor de călătorie.
    8) Aceste salarii, retribuţii şi indemnizaţii sunt scutite de orice impozite.
    Cheltuielile Curţii sunt suportate de Organizaţia Naţiunilor Unite, după cum va decide Adunarea Generală.
    1) Numai statele pot fi părţi în cauzele, pe care le judecă Curtea.
    2) În condiţiile prevăzute în propriul ei Regulament, Curtea poate cere informaţii organizaţiilor publice internaţionale cu privire la cauzele deduse în faţa ei şi primeşte asemenea informaţii, care i-ar fi prezentate de aceleaşi organizaţii din propria lor iniţiativă.
    3) Cînd interpretarea actului constitutiv al unei organizaţii publice internaţionale sau interpretarea unei convenţii internaţionale adoptate pe temeiul acelui act a fost pusă în discuţie într-o cauză supusă judecăţii Curţii, Grefierul înştiinţează organizaţia respectivă şi-i comunică copii după întreaga procedură scrisă.
    1) Curtea este deschisă statelor părţi la acest Statut.
    2) Condiţiile, în care Curtea e deschisă altor state, sub rezerva prevederilor speciale ale tratatelor în vigoare, se stabilesc de Consiliul de Securitate; aceste condiţii, însă, în nici un caz nu vor pune părţile într-o situaţie de inegalitate în faţa Curţii.
    3) Cînd un stat, care nu este Membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, este parte într-o cauză, Curtea îi fixează contribuţia la cheltuielile Curţii, pe care va trebui s-o suporte. Prevederea aceasta nu se aplică, dacă acel stat participă la cheltuielile Curţii.
    1) Sunt de competenţa Curţii toate cauzele pe care i le supun părţile, precum şi toate cazurile prevăzute în mod special în Carta Naţiunilor Unite sau în tratatele şi convenţiile în vigoare.
    2) Statele părţi la acest Statut pot declara oricînd, că recunosc, ipso facto şi fără convenţie specială, în raport cu orice alt stat acceptînd aceeaşi obligaţie, jurisdicţia obligatorie a Curţii pentru toate diferendele juridice avînd de obiect:
    a) interpretarea unui tratat;
    b) orice problemă de drept internaţional;
    c) existenţa oricărui fapt care, dacă ar fi dovedit, ar constitui încălcarea unei obligaţii internaţionale; şi
    d) natura sau întinderea despăgubirii datorată pentru încălcarea unei obligaţii internaţionale.
    3) Declaraţiile de mai sus pot fi făcute pur şi simplu sau sub condiţie de reciprocitate din partea mai multor ori a anumitor state sau pe timp determinat.
    4) Aceste declaraţii sunt depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii părţilor la acest Statut, precum şi Grefierului Curţii.
    5) Declaraţiile făcute în conformitate cu articolul 36 din Statutul Curţii Permanente de Justiţie Internaţională* şi care mai sunt în vigoare, se consideră, între părţile la acest Statut ca implicînd acceptarea jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie pe durata rămasă pînă la expirarea termenului lor şi conform condiţiilor prevăzute în ele.
    __________________________________
    * Este vorba de prima Curte Internațională de Justiție, înființată după Întîiul Război Mondial, în conformitate cu Pactul fostei Societăți a Națiunilor.

    6) În cazul unei neînţelegeri asupra competenţei Curţii, problema va fi rezolvată prin hotărîrea Curţii.
    Ori de cîte ori un tratat sau o convenţie în vigoare prevede, că un litigiu va fi supus unui organ jurisdicţional, care ar fi urmat să fie instituit de Societatea Naţiunilor sau la Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională, dacă litigiul s-a produs între părţi ale acestui statut, el va fi dedus în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie.
    1) Curtea, a cărei funcţiune este de a rezolva, conform dreptului internaţional, diferendele ce-i sunt supuse, aplică:
    a) convenţiile internaţionale, generale sau speciale, care stabilesc reguli recunoscute în mod expres de statele litigante;
    b) cutuma internaţională ca dovadă a unei practici generale acceptată ca normă de drept;
    c) principiile generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate;
    d) sub rezerva prevederilor articolului 59, hotărîrile judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaţi specialişti în drept public ai diferitelor naţiuni, ca mijloace auxiliare pentru determinarea regulilor de drept.
    2) Această dispoziţie nu limitează drepturile Curţii de a hotărî ex aequo et bono, dacă părţile sunt de acord.
    1) Limbile oficiale ale Curţii sunt franceza şi engleza. Dacă părţile convin ca procedura să se desfăşoare în limba franceză, hotărîrea se va pronunţa în această limbă. Dacă părţile convin ca procedura să se desfăşoare în limba engleză, hotărîrea va fi pronunţată în această limbă.
    2) În lipsa unui acord asupra limbii de folosit, părţile vor putea pleda într-una din cele două limbi pe care o vor prefera, iar hotărîrea Curţii se va da în franceză şi engleză. În acest caz, Curtea va decide, tot atunci, care din cele două texte trebuie să fie considerat autentic.
    3) La cererea oricărei părţi, Curtea va aproba folosirea unei alte limbi, decît franceza sau engleza, de către acea parte.
    1) Cauzele sunt deduse în faţa Curţii, după împrejurări, fie prin comunicarea compromisului, fie prin cerere scrisă adresată Grefierului. În ambele cazuri se arată obiectul diferendului şi părţile.
    2) Grefierul comunică imediat cererea tuturor celor interesaţi.
    3) El informează, de asemenea, prin Secretarul general, Membrii Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi celelalte state îndreptăţite să apară în faţa Curţii.
    1) Curtea are puterea să arate, dacă apreciază că împrejurările impun aceasta, ce măsuri provizorii trebuie luate pentru conservarea drepturilor respective ale ambelor părţi.
    2) Pînă la hotărîrea finală, comunicarea măsurilor sugerate trebuie să fie făcută imediat părţilor şi Consiliului de Securitate.
    1) Părţile sunt reprezentate prin agenţi.
    2) Ele pot fi asistate în faţa Curţii de către consilieri sau avocaţi.
    3) Agenţii, consilierii şi avocaţii părţilor înaintea Curţii se bucură de privilegiile şi imunităţile necesare exerciţiului independent al funcţiunilor lor.
    1) Procedura are două faze: una scrisă, alta orală.
    2) Procedura scrisă constă din comunicarea făcută Curţii şi părţilor a memoriilor, contra-memoriilor şi, dacă este nevoie, a replicilor, precum şi a oricăror acte şi documente în sprijinul lor.
    3) Aceste comunicări se fac prin Grefier, în ordinea şi la termenul fixate de Curte.
    4) Orice document înfăţişat de o parte trebuie să fie comunicat celeilalte părţi în copie certificată pentru conformitate.
    5) Procedura orală constă în audierea de către Curte a martorilor, experţilor, agenţilor, consilierilor şi avocaţilor.
    1) Pentru orice înştiinţări de făcut altor persoane decît agenţii, consilierii şi avocaţii, Curtea se adresează direct guvernului statului, pe teritoriul căruia trebuie să fie făcute.
    2) Aceeaşi prevedere se aplică ori de cîte ori sunt de procurat mijloace de probă de la faţa locului.
    Dezbaterile se conduc de Preşedinte, iar dacă el nu poate prezida, de Vicepreşedinte; dacă ambii sunt împiedicaţi, prezidează judecătorul prezent cel mai vechi.
    Şedinţa Curţii este publică, dacă nu s-a hotărît altfel de către Curte sau dacă părţile nu cer ca publicul să nu fie admis.Articolul 47
    1) Pentru fiecare şedinţă se încheie un proces-verbal de Grefier şi Preşedinte.
    2) Numai acest proces-verbal este autentic.
    Curtea dă ordonanţe pentru îndrumarea procesului, fixînd forma şi termenul în care părţile trebuie să depună concluziile finale şi ia toate măsurile privind administrarea probelor.
    Curtea poate, chiar înainte de începerea dezbaterilor, să ceară reprezentanţilor prezentarea oricărui document şi darea oricăror explicaţii. Se ia act de orice refuz.
    Curtea poate, oricînd, să însărcineze cu efectuarea unei anchete sau expertize orice persoană, corp, comisie sau organ, la propria ei alegere.
    În cursul dezbaterilor, orice întrebări pertinente sunt puse martorilor şi experţilor în condiţiile fixate de Curte prin Regulamentul prevăzut în articolul 30.
    După ce a primit probele şi mărturiile în termenul fixat pentru aceasta, Curtea poate respinge orice probe orale sau scrise, dacă una dintre părţi ar dori să le prezinte fără consimţămîntul celeilalte.
    1) Cînd una dintre părţi nu se înfăţişează înaintea Curţii ori se abţine de a-şi susţine apărarea, cealaltă parte poate cere Curţii să rezolve cauza în favoarea ei.
    2) Înainte de a face aceasta, Curtea trebuie să se convingă nu numai că este competentă, conform articolelor 36 şi 37, dar şi că acţiunea este bine întemeiată în fapt şi în drept.
    1) După ce agenţii, consilierii şi avocaţii au încheiat, sub controlul Curţii, toate explicaţiile privind cauza, Preşedintele declară închise dezbaterile.
    2) Curtea se retrage pentru deliberare.
    3) Deliberările Curţii sunt şi rămîn secrete.
    1) Toate chestiunile sunt decise cu majoritatea de voturi a judecătorilor prezenţi.
    2) În caz de egalitate a voturilor, părerea Preşedintelui sau a celui care-l înlocuieşte este hotărîtoare.
    1) Hotărîrea este motivată.
    2) Ea va cuprinde numele judecătorilor, care au luat parte la adoptarea ei.
    Dacă hotărîrea nu exprimă în totalitate sau în parte părerea unanimă a judecătorilor, oricare dintre ei are dreptul să-şi expună opinia separată.
    Hotărîrea este semnată de Preşedinte şi de Grefier. Ea este citită în şedinţă publică după ce agenţii au fost înştiinţaţi în modul cuvenit.
    Hotărîrea Curţii nu-i obligatorie, decît între părţi şi cu privire la cauza care a fost rezolvată.
    Hotărîrea este definitivă şi inatacabilă. În caz de neînţelegere asupra sensului şi efectului hotărîrii, Curtea o interpretează, la cererea oricăreia dintre părţi.
    1) Cererea pentru revizuirea hotărîrii poate fi făcută numai cînd se întemeiază pe descoperirea vreunui fapt de natură să exercite o influenţă hotărîtoare şi care, la pronunţarea judecăţii, nu a fost cunoscut Curţii, precum şi părţii care cere revizuirea, cu condiţia ca ignorarea de către ea a acestui fapt să nu fi fost datorată unei neglijenţe.
    2) Procedura revizuirii începe printr-o hotărîre a Curţii constatînd în mod expres existenţa faptului nou, recunoscînd că prin caracterul său constituie un motiv de a se proceda la revizuire, şi declarînd, ca urmare, că cererea este admisibilă.
    3) Curtea poate cere executarea prealabilă a hotărîrii înainte de deschiderea procedurii de revizuire.
    4) Cererea de revizuire trebuie făcută într-un termen de maximum şase luni de la descoperirea faptului nou.
    5) Nici o cerere de revizuire nu poate fi făcută după trecerea unui termen de zece ani de la data pronunţării hotărîrii.
    1) Cînd un stat crede, că are un interes de natură juridică ce i-ar fi atins prin hotărîrea dată într-un anume caz, poate cere Curţii permisiunea de a interveni.
    2) Curtea decide asupra acestei cereri.
    1) Ori de cîte ori este vorba de interpretarea unei convenţii, la care au participat alte state decît părţile în litigiu, Grefierul trebuie să le înştiinţeze imediat.
    2) Fiecare dintre statele astfel înştiinţate are dreptul să intervină în cauză; însă dacă exercită acest drept, interpretarea dată prin hotărîre va fi obligatorie şi faţă de el.
    Dacă nu s-a hotărît altfel de către Curte, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de procedură.
    1) Curtea poate da un aviz consultativ în orice chestiune juridică la cererea oricărui organ sau instituţie autorizate prin sau în conformitate cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite să facă asemenea cerere.
    2) Chestiunile în privinţa cărora se cere avizul consultativ al Curţii sunt înfăţişate Curţii printr-o cerere scrisă cuprinzînd expunerea precisă a chestiunii asupra căreia se cere avizul şi fiind însoţită de toată documentarea, care poate să lămurească chestiunea.
    1) Grefierul înştiinţează imediat despre cererea de aviz consultativ toate statele în drept să stea înaintea Curţii.
    2) Grefierul mai face cunoscut, pe cale de comunicare specială şi directă, tuturor statelor în drept să stea înaintea Curţii şi tuturor organizaţiilor internaţionale considerate de Curte, iar dacă aceasta nu funcţionează, de Preşedinte, ca putînd da informaţii în problema respectivă că Curtea este dispusă să primească, într-un termen stabilit de Preşedinte, expuneri în scris sau să asculte într-o şedinţă publică, ţinută anume pentru aceasta, expuneri orale cu privire la problemă.
    3) Dacă vreunul din aceste state care are dreptul să stea înaintea Curţii n-ar fi primit comunicarea specială prevăzută în punctul 2) al acestui articol, acel stat poate exprima dorinţa să prezinte o expunere scrisă ori să fie ascultat şi Curtea va decide.
    4) Statele şi organizaţiile, care au prezentat expuneri scrise sau orale sau de ambele feluri, sunt admise să comenteze expunerile făcute de alte state sau organizaţii sub forma, în volumul şi în termenele fixate de Curte, iar dacă aceasta nu funcţionează, de către Preşedinte, pentru fiecare caz în parte. În acest scop, Grefierul va comunica, în timp util, expunerile scrise statelor şi organizaţiilor, care au prezentat şi ele expuneri.
    Curtea trebuie să-şi dea avizele consultative în şedinţă publică, în urma înştiinţării făcută Secretarului general şi reprezentanţilor Membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, ai altor state şi ai organizaţiilor internaţionale direct interesate.
    În exercitarea atribuţiilor sale consultative, Curtea se va conduce, de asemenea, după dispoziţiile acestui Statut, care se aplică în materie contencioasă, în măsura în care le va considera aplicabile.
    Amendamentele la acest Statut se vor face prin aceeaşi procedură prevăzută de Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru amendamentele Cartei, sub rezerva dispoziţiilor pe care Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate, le poate adopta cu privire la participarea la această procedură a statelor, care sunt părţi la acest Statut, dar nu sunt Membri ai Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    Curtea are dreptul să propună amendamentele la acest Statut pe care le va socoti necesare, pe cale de comunicări scrise, adresate Secretarului general, în vederea examinării lor în conformitate cu dispoziţiile articolului 69.




    We the Peoples of the United Nations
    Determined
    to save succeeding generations from the scourge of war, which twice in our lifetime has brought untold sorrow to mankind, and
    to reaffirm faith in fundamental human rights, in the dignity and worth of the human person, in the equal rights of men and women and of nations large and small, and
    to establish conditions under which justice and respect for the obligations arising from treaties and other sources of international law can be maintained, and
    to promote social progress and better standards of life in larger freedom,
    And for these Ends
    to practice tolerance and live together in peace with one another as good neighbors, and
    to unite our strength to maintain international peace and security, and to ensure by the acceptance of principles and the institution of methods, that armed force shall not be used, save in the common interest, and
    to employ international machinery for the promotion of the economic and social advancement of all peoples,
    Have Resolved to Combine ours Efforts to Accomplish these Aims
    Accordingly, our respective Governments, through representatives assembled in the city of San Francisco, who have exhibited their full powers found to be in good and due form, have agreed to the present Charter of the United Nations and do hereby establish an international organization to be known as the United Nations.
    The Purposes of the United Nations are:
    1. To maintain international peace and security, and to that end: to take effective collective measures for the prevention and removal of threats to the peace, and for the suppression of acts of aggression or other breaches of the peace, and to bring about by peaceful means, and in conformity with the principles of justice and international law, adjustment or settlement of international disputes or situations which might lead to a breach of the peace;
    2. To develop friendly relations among nations based on respect for the principle of equal rights and self-determination of peoples, and to take other appropriate measures to strengthen universal peace;
    3. To achieve international cooperation in solving international problems of an economic, social, cultural, or humanitarian character, and in promoting and encouraging respect for human rights and for fundamental freedoms for all without distinction as to race, sex, language, or religion; and
    4. To be a center for harmonizing the actions of nations in the attainment of these common ends.
    The Organization and its Members, in pursuit of the Purposes stated in Article 1, shall act in accordance with the following Principles.
    1. The Organization is based on the principle of the sovereign equality of all its Members.
    2. All Members, in order to ensure to all of them the rights and benefits resulting from membership, shall fulfill in good faith the obligations assumed by them in accordance with the present Charter.
    3. All Members shall settle their international disputes by peaceful means in such a manner that international peace and security, and justice, are not endangered.
    4. All Members shall refrain in their international relations from the threat or use of force against the territorial integrity or political independence of any state, or in any other manner inconsistent with the Purposes of the United Nations.
    5. All Members shall give the United Nations every assistance in any action it takes in accordance with the present Charter, and shall refrain from giving assistance to any state against which the United Nations is taking preventive or enforcement action.
    6. The Organization shall ensure that states which are not Members of the United Nations act in accordance with these Principles so far as may be necessary for the maintenance of international peace and security.
    7. Nothing contained in the present Charter shall authorize the United Nations to intervene in matters which are essentially within the domestic jurisdiction of any state or shall require the Members to submit such matters to settlement under the present Charter; but this principle shall not prejudice the application of enforcement measures under Chapter VII.
    The original Members of the United Nations shall be the states which, having participated in the United Nations Conference on International Organization at San Francisco, or having previously signed the Declaration by United Nations of January 1, 1942, sign the present Charter and ratify it in accordance with Article 110.
    1. Membership in the United Nations is open to all other peace-loving states which accept the obligations contained in the present Charter and, in the judgment of the Organization, are able and willing to carry out these obligations.
    2. The admission of any such state to membership in the United Nations will be effected by a decision of the General Assembly upon the recommendation of the Security Council.
    A member of the United Nations against which preventive or enforcement action has been taken by the Security Council may be suspended from the exercise of the rights and privileges of membership by the General Assembly upon the recommendation of the Security Council. The exercise of these rights and privileges may be restored by the Security Council.
    A Member of the United Nations which has persistently violated the Principles contained in the present Charter may be expelled from the Organization by the General Assembly upon the recommendation of the Security Council.
    1. There are established as the principal organs of the United Nations: a General Assembly, a Security Council, an Economic and Social Council, a Trusteeship Council, an International Court of Justice, and a Secretariat.
    2. Such subsidiary organs as may be found necessary may be established in accordance with the present Charter.
    The United Nations shall place no restrictions on the eligibility of men and women to participate in any capacity and under conditions of equality in its principal and subsidiary organs.
    1. The General Assembly shall consist of all the Members of the United Nations.
    2. Each member shall have not more than five representatives in the General Assembly.
    The General Assembly may discuss any questions or any matters within the scope of the present Charter or relating to the powers and functions of any organs provided for in the present Charter, and, except as provided in Article 12, may make recommendations to the Members of the United Nations or to the Security Council or to both on any such questions or matters.
    1. The General Assembly may consider the general principles of cooperation in the maintenance of international peace and security, including the principles governing disarmament and the regulation of armaments, and may make recommendations with regard to such principles to the Members or to the Security Council or to both.
    2. The General Assembly may discuss any questions relating to the maintenance of international peace and security brought before it by any Member of the United Nations, or by the Security Council, or by a state which is not a Member of the United Nations in accordance with Article 35, paragraph 2, and, except as provided in Article 12, may make recommendations with regard to any such questions to the state or states concerned or to the Security Council or to both. Any such question on which action is necessary shall be referred to the Security Council by the General Assembly either before or after discussion.
    3. The General Assembly may call the attention of the Security Council to situations which are likely to endanger international peace and security.
    4. The powers of the General Assembly set forth in this Article shall not limit the general scope of Article 10.
    1. While the Security Council is exercising in respect of any dispute or situation the functions assigned to it in the present Charter, the General Assembly shall not make any recommendation with regard to that dispute or situation unless the Security Council so requests.
    2. The Secretary-General, with the consent of the Security Council, shall notify the General Assembly at each session of any matters relative to the maintenance of international peace and security which are being dealt with by the Security Council and shall similarly notify the General Assembly, or the Members of the United Nations if the General Assembly is not in session, immediately the Security Council ceases to deal with such matters.
    1. The General Assembly shall initiate studies and make recommendations for the purpose of:
    (a) promoting international cooperation in the political field and encouraging the progressive development of international law and its codification;
    (b) promoting international cooperation in the economic, social, cultural, educational, and health fields, and assisting in the realization of human rights and fundamental freedoms for all without distinction as to race, sex, language, or religion.
    2. The further responsibilities, functions and powers of the General Assembly with respect to matters mentioned in paragraph 1(b) above are set forth in Chapters IX and X.
    Subject to the provisions of Article 12, the General Assembly may recommend measures for the peaceful adjustment of any situation, regardless of origin, which it deems likely to impair the general welfare or friendly relations among nations, including situations resulting from a violation of the provisions of the present Charter setting forth the Purposes and Principles of the United Nations.
    1. The General Assembly shall receive and consider annual and special reports from the Security Council; these reports shall include an account of the measures that the Security Council has decided upon or taken to maintain international peace and security.
    2. The General Assembly shall receive and consider reports from the other organs of the United Nations.
    The General Assembly shall perform such functions with respect to the international trusteeship system as are assigned to it under Chapters XII and XIII, including the approval of the trusteeship agreements for areas not designated as strategic.
    1. The General Assembly shall consider and approve the budget of the Organization.
    2. The expenses of the Organization shall be borne by the Members as apportioned by the General Assembly.
    3. The General Assembly shall consider and approve any financial and budgetary arrangements with specialized agencies referred to in Article 57 and shall examine the administrative budgets of such specialized agencies with a view to making recommendations to the agencies concerned.
    1. Each member of the General Assembly shall have one vote.
    2. Decisions of the General Assembly on important questions shall be made by a two-thirds majority of the members present and voting. These questions shall include: recommendations with respect to the maintenance of international peace and security, the election of the non-permanent members of the Security Council, the election of the members of the Economic and Social Council, the election of members of the Trusteeship Council in accordance with paragraph 1(c) of Article 86, the admission of new Members to the United Nations, the suspension of the rights and privileges of membership, the expulsion of Members, questions relating to the operation of the trusteeship system, and budgetary questions.
    3. Decisions on other questions, Composition including the determination of additional categories of questions to be decided by a two-thirds majority, shall be made by a majority of the members present and voting.
    A Member of the United Nations which is in arrears in the payment of its financial contributions to the Organization shall have no vote in the General Assembly if the amount of its arrears equals or exceeds the amount of the contributions due from it for the preceding two full years. The General Assembly may, nevertheless, permit such a Member to vote if it is satisfied that the failure to pay is due to conditions beyond the control of the Member.
    The General Assembly shall adopt its own rules of procedure. It shall elect its President for each session.
    The General Assembly may establish such subsidiary organs as it deems necessary for the performance of its functions.
    1. The Security Council shall consist of fifteen Members of the United Nations. The Republic of China, France, the Union of Soviet Socialist Republics, the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, and the United States of America shall be permanent members of the Security Council. The General Assembly shall elect ten other Members of the United Nations to be non-permanent members of the Security Council, due regard being specially paid, in the first instance to the contribution of Members of the United Nations to the maintenance of international peace and security and to the other purposes of the Organization, and also to equitable geographical distribution.
    The non-permanent members of the Security Council shall be elected for a term of two years. In the first election of the non-permanent members after the increase of the membership of the Security Council from eleven to fifteen, two of the four additional members shall be chosen for a term of one year. A retiring member shall not be eligible for immediate re-election.
Each member of the Security Council shall have one representative.
    1. In order to ensure prompt and effective action by the United Nations, its Members confer on the Security Council primary responsibility for the maintenance of international peace and security, and agree that in carrying out its duties under this responsibility the Security Council acts on their behalf.
    2. In discharging these duties the Security Council shall act in accordance with the Purposes and Principles of the United Nations. The specific powers granted to the Security Council for the discharge of these duties are laid down in Chapters VI, VII, VIII, and XII.
    3. The Security Council shall submit annual and, when necessary, special reports to the General Assembly for its consideration.
    The Members of the United Nations agree to accept and carry out the decisions of the Security Council in accordance with the present Charter.
    In order to promote the establishment and maintenance of international peace and security with the least diversion for armaments of the world’s human and economic resources, the Security Council shall be responsible for formulating, with the assistance of the Military Staff Committee referred to in Article 47, plans to be submitted to the Members of the United Nations for the establishment of a system for the regulation of armaments.
    1. Each member of the Security Council shall have one vote.
    2. Decisions of the Security Council on procedural matters shall be made by an affirmative vote of nine members.
    3. Decisions of the Security Council on all other matters shall be made by an affirmative vote of nine members including the concurring votes of the permanent members; provided that, in decisions under Chapter VI, and under paragraph 3 of Article 52, a party to a dispute shall abstain from voting.
    1. The Security Council shall be so organized as to be able to function continuously. Each member of the Security Council shall for this purpose be represented at all times at the seat of the Organization.
    2. The Security Council shall hold periodic meetings at which each of its members may, if it so desires, be represented by a member of the government or by some other specially designated representative.
    3. The Security Council may hold meetings at such places other than the seat of the Organization as in its judgment will best facilitate its work.
    The Security Council may establish such subsidiary organs as it deems necessary for the performance of its functions.
    The Security Council shall adopt its own rules of procedure, including the method of selecting its President.
    Any Member of the United Nations which is not a member of the Security Council may participate, without vote, in the discussion of any question brought before the Security Council whenever the latter considers that the interests of that Member are specially affected.
    Any Member of the United Nations which is not a member of the Security Council or any state which is not a Member of the United Nations, if it is a party to a dispute under consideration by the Security Council, shall be invited to participate, without vote, in the discussion relating to the dispute. The Security Council shall lay down such conditions as it deems just for the participation of a state which is not a Member of the United Nations.
    1. The parties to any dispute, the continuance of which is likely to endanger the maintenance of international peace and security, shall, first of all, seek a solution by negotiation, enquiry, mediation, conciliation, arbitration, judicial settlement, resort to regional agencies or arrangements, or other peaceful means of their own choice.
    2. The Security Council shall, when it deems necessary, call upon the parties to settle their dispute by such means.
    The Security Council may investigate any dispute, or any situation which might lead to international friction or give rise to a dispute, in order to determine whether the continuance of the dispute or situation is likely to endanger the maintenance of international peace and security.
    1. Any Member of the United Nations may bring any dispute, or any situation of the nature referred to in Article 34, to the attention of the Security Council or of the General Assembly.
    2. A state which is not a Member of the United Nations may bring to the attention of the Security Council or of the General Assembly any dispute to which it is a party if it accepts in advance, for the purposes of the dispute, the obligations of pacific settlement provided in the present Charter.
    3. The proceedings of the General Assembly in respect of matters brought to its attention under this Article will be subject to the provisions of Articles 11 and 12.
    1. The Security Council may, at any stage of a dispute of the nature referred to in Article 33 or of a situation of like nature, recommend appropriate procedures or methods of adjustment.
    2. The Security Council should take into consideration any procedures for the settlement of the dispute which have already been adopted by the parties.
    3. In making recommendations under this Article the Security Council should also take into consideration that legal disputes should as a general rule be referred by the parties to the International Court of Justice in accordance with the provisions of the Statute of the Court.
    1. Should the parties to a dispute of the nature referred to in Article 33 fail to settle it by the means indicated in that Article, they shall refer it to the Security Council.
    2. If the Security Council deems that the continuance of the dispute is in fact likely to endanger the maintenance of international peace and security, it shall decide whether to take action under Article 36 or to recommend such terms of settlement as it may consider appropriate.
    Without prejudice to the provisions of Articles 33 to 37, the Security Council may, if all the parties to any dispute so request, make recommendations to the parties with a view to a pacific settlement of the dispute.
    The Security Council shall determine the existence of any threat to the peace, breach of the peace, or act of aggression and shall make recommendations, or decide what measures shall be taken in accordance with Articles 41 and 42, to maintain or restore international peace and security.
    In order to prevent an aggravation of the situation, the Security Council may, before making the recommendations or deciding upon the measures provided for in Article 39, call upon the parties concerned to comply with such provisional measures as it deems necessary or desirable. Such provisional measures shall be without prejudice to the rights, claims, or position of the parties concerned. The Security Council shall duly take account of failure to comply with such provisional measures.
    The Security Council may decide what measures not involving the use of armed force are to be employed to give effect to its decisions, and it may call upon the Members of the United Nations to apply such measures. These may include complete or partial interruption of economic relations and of rail, sea, air, postal, telegraphic, radio, and other means of communication, and the severance of diplomatic relations.
    Should the Security Council consider that measures provided for in Article 41 would be inadequate or have proved to be inadequate, it may take such action by air, sea, or land forces as may be necessary to maintain or restore international peace and security. Such action may include demonstrations, blockade, and other operations by air, sea, or land forces of Members of the United Nations.
    1. All Members of the United Nations, in order to contribute to the maintenance of international peace and security, undertake to make available to the Security Council, on its call and in accordance with a special agreement or agreements, armed forces, assistance, and facilities, including rights of passage, necessary for the purpose of maintaining international peace and security.
    2. Such agreement or agreements shall govern the numbers and types of forces. their degree of readiness and general location, and the nature of the facilities and assistance to be provided.
    3. The agreement or agreements shall be negotiated as soon as possible on the initiative of the Security Council. They shall be concluded between the Security Council and Members or between the Security Council and groups of Members and shall be subject to ratification by the signatory states in accordance with their respective constitutional processes.
    When the Security Council has decided to use force it shall, before calling upon a Member not represented on it to provide armed forces in fulfillment of the obligations assumed under Article 43, invite that Member, if the Member so desires, to participate in the decisions of the Security Council concerning the employment of contingents of that Member’s armed forces.
    In order to enable the United Nations to take urgent military measures Members shall hold immediately available national air-force contingents for combined international enforcement action. The strength and degree of readiness of these contingents and plans for their combined action shall be determined, within the limits laid down in the special agreement or agreements referred to in Article 43, by the Security Council with the assistance of the Military Staff Committee.
    Plans for the application of armed force shall be made by the Security Council with the assistance of the Military Staff Committee.
    1. There shall be established a Military Staff Committee to advise and assist the Security Council on all questions relating to the Security Council’s military requirements for the maintenance of international peace and security, the employment and command of forces placed at its disposal, the regulation of armaments, and possible disarmament.
    2. The Military Staff Committee shall consist of the Chiefs of Staff of the permanent members of the Security Council or their representatives. Any Member of the United Nations not permanently represented on the Committee shall be invited by the Committee to be associated with it when the efficient discharge of the Committee’s responsibilities requires the participation of that Member in its work.
    3. The Military Staff Committee shall be responsible under the Security Council for the strategic direction of any armed forces placed at the disposal of the Security Council. Questions relating to the command of such forces shall be worked out subsequently.
    4. The Military Staff Committee, with the authorization of the Security Council and after consultation with appropriate regional agencies, may establish regional subcommittees.
    1. The action required to carry out the decisions of the Security Council for the maintenance of international peace and security shall be taken by all the Members of the United Nations or by some of them, as the Security Council may determine.
    2. Such decisions shall be carried out by the Members of the United Nations directly and through their action in the appropriate international agencies of which they are members.
    The Members of the United Nations shall join in affording mutual assistance in carrying out the measures decided upon by the Security Council.
    If preventive or enforcement measures against any state are taken by the Security Council, any other state, whether a Member of the United Nations or not, which finds itself confronted with special economic problems arising from the carrying out of those measures shall have the right to consult the Security Council with regard to a solution of those problems.
    Nothing in the present Charter shall impair the inherent right of individual or collective self-defense if an armed attack occurs against a Member of the United Nations, until the Security Council has taken measures necessary to maintain international peace and security. Measures taken by Members in the exercise of this right of self-defense shall be immediately reported to the Security Council and shall not in any way affect the authority and responsibility of the Security Council under the present Charter to take at any time such action as it deems necessary in order to maintain or restore international peace and security.
    1. Nothing in the present Charter precludes the existence of regional arrangements or agencies for dealing with such matters relating to the maintenance of international peace and security as are appropriate for regional action, provided that such arrangements or agencies and their activities are consistent with the Purposes and Principles of the United Nations.
    2. The Members of the United Nations entering into such arrangements or constituting such agencies shall make every effort to achieve pacific settlement of local disputes through such regional arrangements or by such regional agencies before referring them to the Security Council.
    3. The Security Council shall encourage the development of pacific settlement of local disputes through such regional arrangements or by such regional agencies either on the initiative of the states concerned or by reference from the Security Council.
    4. This Article in no way impairs the application of Articles 34 and 35.
    1. The Security Council shall, where appropriate, utilize such regional arrangements or agencies for enforcement action under its authority. But no enforcement action shall be taken under regional arrangements or by regional agencies without the authorization of the Security Council, with the exception of measures against any enemy state, as defined in paragraph 2 of this Article, provided for pursuant to Article 107 or in regional arrangements directed against renewal of aggressive policy on the part of any such state, until such time as the Organization may, on request of the Governments concerned, be charged with the responsibility for preventing further aggression by such a state.
    2. The term enemy state as used in paragraph 1 of this Article applies to any state which during the Second World War has been an enemy of any signatory of the present Charter.
    The Security Council shall at all times be kept fully informed of activities undertaken or in contemplation under regional arrangements or by regional agencies for the maintenance of international peace and security.
    With a view to the creation of conditions of stability and well-being which are necessary for peaceful and friendly relations among nations based on respect for the principle of equal rights and self-determination of peoples, the United Nations shall promote:
    (a) higher standards of living, full employment, and conditions of economic and social progress and development;
    (b) solutions of international economic, social, health, and related problems; and international cultural and educational co-operation; and
    (c) universal respect for, and observance of, human rights and fundamental freedoms for all without distinction as to race, sex, language, or religion.
    All Members pledge themselves to take joint and separate action in cooperation with the Organization for the achievement of the purposes set forth in Article 55.
    1. The various specialized agencies, established by intergovernmental agreement and having wide international responsibilities, as defined in their basic instruments, in economic, social, cultural, educational, health, and related fields, shall be brought into relationship with the United Nations in accordance with the provisions of Article 63.
    2. Such agencies thus brought into relationship with the United Nations are hereinafter referred to as specialized agencies.
    The Organization shall make recommendations for the coordination of the policies and activities of the specialized agencies.
    The Organization shall, where appropriate, initiate negotiations among the states concerned for the creation of any new specialized agencies required for the accomplishment of the purposes set forth in Article 55.
    Responsibility for the discharge of the functions of the Organization set forth in this Chapter shall be vested in the General Assembly and, under the authority of the General Assembly, in the Economic and Social Council, which shall have for this purpose the powers set forth in Chapter X.
    1. The Economic and Social Council shall consist of fifty-four Members of the United Nations elected by the General Assembly.
    2. Subject to the provisions of paragraph 3, eighteen members of the Economic and Social Council shall be elected each year for a term of three years. A retiring member shall be eligible for immediate re-election.
    3. At the first election after the increase in the membership of the Economic and Social Council from twenty-seven to fifty-four members, in addition to the members elected in place of the nine members whose term of office expires at the end of that year, twenty-seven additional members shall be elected. Of these twenty-seven additional members, the term of office of nine members so elected shall expire at the end of one year, and of nine other members at the end of two years, in accordance with arrangements made by the General Assembly.
    4. Each member of the Economic and Social Council shall have one representative.
    1. The Economic and Social Council may make or initiate studies and reports with respect to international economic, social, cultural, educational, health, and related matters and may make recommendations with respect to any such matters to the General Assembly, to the Members of the United Nations, and to the specialized agencies concerned.
    2. It may make recommendations for the purpose of promoting respect for, and observance of, human rights and fundamental freedoms for all.
    3. It may prepare draft conventions for submission to the General Assembly, with respect to matters falling within its competence.
    4. It may call, in accordance with the rules prescribed by the United Nations, international conferences on matters falling within its competence.
    1. The Economic and Social Council may enter into agreements with any of the agencies referred to in Article 57, defining the terms on which the agency concerned shall be brought into relationship with the United Nations. Such agreements shall be subject to approval by the General Assembly.
    2. It may coordinate the activities of the specialized agencies through consultation with and recommendations to such agencies and through recommendations to the General Assembly and to the Members of the United Nations.
    1. The Economic and Social Council may take appropriate steps to obtain regular reports from the specialized agencies. It may make arrangements with the Members of the United Nations and with the specialized agencies to obtain reports on the steps taken to give effect to its own recommendations and to recommendations on matters falling within its competence made by the General Assembly.
    2. It may communicate its observations on these reports to the General Assembly.
    The Economic and Social Council may furnish information to the Security Council and shall assist the Security Council upon its request.
    1. The Economic and Social Council shall perform such functions as fall within its competence in connection with the carrying out of the recommendations of the General Assembly.
    2. It may, with the approval of the General Assembly, perform services at the request of Members of the United Nations and at the request of specialized agencies.
    3. It shall perform such other functions as are specified elsewhere in the present Charter or as may be assigned to it by the General Assembly.
    1. Each member of the Economic and Social Council shall have one vote.
    2. Decisions of the Economic and Social Council shall be made by a majority of the members present and voting.
    The Economic and Social Council shall set up commissions in economic and social fields and for the promotion of human rights, and such other commissions as may be required for the performance of its functions.
    The Economic and Social Council shall invite any Member of the United Nations to participate, without vote, in its deliberations on any matter of particular concern to that Member.
    The Economic and Social Council may make arrangements for representatives of the specialized agencies to participate, without vote, in its deliberations and in those of the commissions established by it, and for its representatives to participate in the deliberations of the specialized agencies.
    The Economic and Social Council may make suitable arrangements for consultation with non-governmental organizations which are concerned with matters within its competence. Such arrangements may be made with international organizations and, where appropriate, with national organizations after consultation with the Member of the United Nations concerned.
    1. The Economic and Social Council shall adopt its own rules of procedure, including the method of selecting its President.
    2. The Economic and Social Council shall meet as required in accordance with its rules, which shall include provision for the convening of meetings on the request of a majority of its members.
    Members of the United Nations which have or assume responsibilities for the administration of territories whose peoples have not yet attained a full measure of self-government recognize the principle that the interests of the inhabitants of these territories are paramount, and accept as a sacred trust the obligation to promote to the utmost, within the system of international peace and security established by the present Charter, the well-being of the inhabitants of these territories, and, to this end:
    (a) to ensure, with due respect for the culture of the peoples concerned, their political, economic, social, and educational advancement, their just treatment, and their protection against abuses;
    (b) to develop self-government, to take due account of the political aspirations of the peoples, and to assist them in the progressive development of their free political institutions, according to the particular circumstances of each territory and its peoples and their varying stages of advancement;
    (c) to further international peace and security;
    (d) to promote constructive measures of development, to encourage research, and to cooperate with one another and, when and where appropriate, with specialized international bodies with a view to the practical achievement of the social, economic, and scientific purposes set forth in this Article; and
    (e) to transmit regularly to the Secretary-General for information purposes, subject to such limitation as security and constitutional considerations may require, statistical and other information of a technical nature relating to economic, social, and educational conditions in the territories for which they are respectively responsible other than those territories to which Chapter XII and XIII apply.
    Members of the United Nations also agree that their policy in respect of the territories to which this Chapter applies, no less than in respect of their metropolitan areas, must be based on the general principle of good-neighborliness, due account being taken of the interests and well-being of the rest of the world, in social, economic, and commercial matters.
    The United Nations shall establish under its authority an international trusteeship system for the administration and supervision of such territories as may be placed thereunder by subsequent individual agreements. These territories are hereinafter referred to as trust territories.
    The basic objectives of the trusteeship system, in accordance with the Purposes of the United Nations laid down in Article 1 of the present Charter, shall be:
    (a) to further international peace and security;
    (b) to promote the political, economic, social, and educational advancement of the inhabitants of the trust territories, and their progressive development towards self-government or independence as may be appropriate to the particular circumstances of each territory and its peoples and the freely expressed wishes of the peoples concerned, and as may be provided by the terms of each trusteeship agreement;
    (c) to encourage respect for human rights and for fundamental freedoms for all without distinction as to race, sex, language, or religion, and to encourage recognition of the interdependence of the peoples of the world; and
    (d) to ensure equal treatment in social, economic, and commercial matters for all Members of the United Nations and their nationals and also equal treatment for the latter in the administration of justice without prejudice to the attainment of the foregoing objectives and subject to the provisions of Article 80.
    1. The trusteeship system shall apply to such territories in the following categories as may be placed thereunder by means of trusteeship agreements:
    (a) territories now held under mandate;
    (b) territories which may be detached from enemy states as a result of the Second World War, and
    (c) territories voluntarily placed under the system by states responsible for their administration.
    2. It will be a matter for subsequent agreement as to which territories in the foregoing categories will be brought under the trusteeship system and upon what terms.
    The trusteeship system shall not apply to territories which have become Members of the United Nations, relationship among which shall be based on respect for the principle of sovereign equality.
    The terms of trusteeship for each territory to be placed under the trusteeship system, including any alteration or amendment, shall be agreed upon by the states directly concerned, including the mandatory power in the case of territories held under mandate by a Member of the United Nations, and shall be approved as provided for in Articles 83 and 85.
    1. Except as may be agreed upon in individual trusteeship agreements, made under Articles 77, 79, and 81, placing each territory under the trusteeship system, and until such agreements have been concluded, nothing in this Chapter shall be construed in or of itself to alter in any manner the rights whatsoever of any states or any peoples or the terms of existing international instruments to which Members of the United Nations may respectively be parties.
    2. Paragraph 1 of this Article shall not be interpreted as giving grounds for delay or postponement of the negotiation and conclusion of agreements for placing mandated and other territories under the trusteeship system as provided for in Article 77.
    The trusteeship agreement shall in each case include the terms under which the trust territory will be administered and designate the authority which will exercise the administration of the trust territory. Such authority, hereinafter called the administering authority, may be one or more states or the Organization itself.
    There may be designated, in any trusteeship agreement, a strategic area or areas which may include part or all of the trust territory to which the agreement applies, without prejudice to any special agreement or agreements made under Article 43.
    1. All functions of the United Nations relating to strategic areas, including the approval of the terms of the trusteeship agreements and of their alteration or amendment, shall be exercised by the Security Council.
    2. The basic objectives set forth in Article 76 shall be applicable to the people of each strategic area.
    3. The Security Council shall, subject to the provisions of the trusteeship agreements and without prejudice to security considerations, avail itself of the assistance of the Trusteeship Council to perform those functions of the United Nations under the trusteeship system relating to political. economic, social, and educational matters in the strategic areas.
    It shall be the duty of the administering authority to ensure that the trust territory shall play its part in the maintenance of international peace and security. To this end the administering authority may make use of volunteer forces, facilities, and assistance from the trust territory in carrying out the obligations towards the Security Council undertaken in this regard by the administering authority, as well as for local defense and the maintenance of law and order within the trust territory.
    1. The functions of the United Nations with regard to trusteeship agreements for all areas not designated as strategic, including the approval of the terms of the trusteeship agreements and of their alteration or amendment, shall be exercised by the General Assembly.
    2. The Trusteeship Council, operating under the authority of the General Assembly, shall assist the General Assembly in carrying out these functions.
    1. The Trusteeship Council shall consist of the following Members of the United Nations:
    (a) those Members administering trust territories;
    (b) such of those Members mentioned by name in Article 23 as are not administering trust territories; and
    (c) as many other Members elected for three-year terms by the General Assembly as may be necessary to ensure that the total number of members of the Trusteeship Council is equally divided between those Members of the United Nations which administer trust territories and those which do not.
    2. Each member of the Trusteeship Council shall designate one specially qualified person to represent it therein.
    The General Assembly and, under its authority, the Trusteeship Council, in carrying out their functions, may:
    (a) consider reports submitted by the administering authority;
    (b) accept petitions and examine them in consultation with the administering authority;
    (c) provide for periodic visits to the respective trust territories at times agreed upon with the administering authority; and
    (d) take these and other actions in conformity with the terms of the trusteeship agreements.
    The Trusteeship Council shall formulate a questionnaire on the political, economic, social, and educational advancement of the inhabitants of each trust territory, and the administering authority for each trust territory within the competence of the General Assembly shall make an annual report to the General Assembly upon the basis of such questionnaire.
    1. Each member of the Trusteeship Council shall have one vote.
    2. Decisions of the Trusteeship Council shall be made by a majority of the members present and voting.
    1. The Trusteeship Council shall adopt its own rules of procedure, including the method of selecting its President.
    2. The Trusteeship Council shall meet as required in accordance with its rules, which shall include provision for the convening of meetings on the request of a majority of its members.
    The Trusteeship Council shall, when appropriate, avail itself of the assistance of the Economic and Social Council and of the specialized agencies in regard to matters with which they are respectively concerned.
    The International Court of Justice shall be the principal judicial organ of the United Nations. It shall function in accordance with the annexed Statute which is based upon the Statute of the Permanent Court of International Justice and forms an integral part of the present Charter.
    1. All Members of the United Nations are ipso facto parties to the Statute of the International Court of Justice.
    2. A state which is not a Member of the United Nations may become a party to the Statute of the International Court of Justice on conditions to be determined in each case by the General Assembly upon the recommendation of the Security Council.
    1. Each Member of the United Nations undertakes to comply with the decision of the International Court of Justice in any case to which it is a party.
    2. If any party to a case fails to perform the obligations incumbent upon it under a judgment rendered by the Court, the other party may have recourse to the Security Council, which may, if it deems necessary, make recommendations or decide upon measures to be taken to give effect to the judgment.
    Nothing in the present Charter shall prevent Members of the United Nations from entrusting the solution of their differences to other tribunals by virtue of agreements already in existence or which may be concluded in the future.
    1. The General Assembly or the Security Council may request the International Court of Justice to give an advisory opinion on any legal question.
    2. Other organs of the United Nations and specialized agencies, which may at any time be so authorized by the General Assembly, may also request advisory opinions of the Court on legal questions arising within the scope of their activities.
    The Secretariat shall comprise a Secretary-General and such staff as the Organization may require. The Secretary-General shall be appointed by the General Assembly upon the recommendation of the Security Council. He shall be the chief administrative officer of the Organization.
    The Secretary-General shall act in that capacity in all meetings of the General Assembly, of the Security Council, of the Economic and Social Council, and of the Trusteeship Council, and shall perform such other functions as are entrusted to him by these organs. The Secretary-General shall make an annual report to the General Assembly on the work of the Organization.
    The Secretary-General may bring to the attention of the Security Council any matter which in his opinion may threaten the maintenance of international peace and security.
    1. In the performance of their duties the Secretary-General and the staff shall not seek or receive instructions from any government or from any other authority external to the Organization. They shall refrain from any action which might reflect on their position as international officials responsible only to the Organization.
    2. Each Member of the United Nations undertakes to respect the exclusively international character of the responsibilities of the Secretary-General and the staff and not to seek to influence them in the discharge of their responsibilities.
    1. The staff shall be appointed by the Secretary-General under regulations established by the General Assembly.
    2. Appropriate staffs shall be permanently assigned to the Economic and Social Council, the Trusteeship Council, and, as required, to other organs of the United Nations. These staffs shall form a part of the Secretariat.
    3. The paramount consideration in the employment of the staff and in the determination of the conditions of service shall be the necessity of securing the highest standards of efficiency, competence, and integrity. Due regard shall be paid to the importance of recruiting the staff on as wide a geographical basis as possible.
    1. Every treaty and every international agreement entered into by any Member of the United Nations after the present Charter comes into force shall as soon as possible be registered with the Secretariat and published by it.
    2. No party to any such treaty or international agreement which has not been registered in accordance with the provisions of paragraph I of this Article may invoke that treaty or agreement before any organ of the United Nations.
    The Organization shall enjoy in the territory of each of its Members such legal capacity as may be necessary for the exercise of its functions and the fulfillment of its purposes.
    1. The Organization shall enjoy in the territory of each of its Members such privileges and immunities as are necessary for the fulfillment of its purposes.
    2. Representatives of the Members of the United Nations and officials of the Organization shall similarly enjoy such privileges and immunities as are necessary for the independent exercise of their functions in connection with the Organization.
    3. The General Assembly may make recommendations with a view to determining the details of the application of paragraphs 1 and 2 of this Article or may propose conventions to the Members of the United Nations for this purpose.
    Pending the coming into force of such special agreements referred to in Article 43 as in the opinion of the Security Council enable it to begin the exercise of its responsibilities under Article 42, the parties to the Four-Nation Declaration, signed at Moscow October 30, 1943, and France, shall, in accordance with the provisions of paragraph 5 of that Declaration, consult with one another and as occasion requires with other Members of the United Nations with a view to such joint action on behalf of the Organization as may be necessary for the purpose of maintaining international peace and security.
    Nothing in the present Charter shall invalidate or preclude action, in relation to any state which during the Second World War has been an enemy of any signatory to the present Charter, taken or authorized as a result of that war by the Governments having responsibility for such action.
    Amendments to the present Charter shall come into force for all Members of the United Nations when they have been adopted by a vote of two thirds of the members of the General Assembly and ratified in accordance with their respective constitutional processes by two thirds of the Members of the United Nations, including all the permanent members of the Security Council.
    1. A General Conference of the Members of the United Nations for the purpose of reviewing the present Charter may be held at a date and place to be fixed by a two-thirds vote of the members of the General Assembly and by a vote of any seven members of the Security Council. Each Member of the United Nations shall have one vote in the conference.
    2. Any alteration of the present Charter recommended by a two-thirds vote of the conference shall take effect when ratified in accordance with their respective constitutional processes by two thirds of the Members of the United Nations including all the permanent members of the Security Council.
    3. If such a conference has not been held before the tenth annual session of the General Assembly following the coming into force of the present Charter, the proposal to call such a conference shall be placed on the agenda of that session of the General Assembly, and the conference shall be held if so decided by a majority vote of the members of the General Assembly and by a vote of any seven members of the Security Council.
    1. The present Charter shall be ratified by the signatory states in accordance with their respective constitutional processes.
    2. The ratifications shall be deposited with the Government of the United States of America, which shall notify all the signatory states of each deposit as well as the Secretary-General of the Organization when he has been appointed.
    3. The present Charter shall come into force upon the deposit of ratifications by the Republic of China, France, the Union of Soviet Socialist Republics, the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, and the United States of America, and by a majority of the other signatory states. A protocol of the ratifications deposited shall thereupon be drawn up by the Government of the United States of America which shall communicate copies thereof to all the signatory states.
    4. The states signatory to the present Charter which ratify it after it has come into force will become original Members of the United Nations on the date of the deposit of their respective ratifications.
    The present Charter, of which the Chinese, French, Russian, English, and Spanish texts are equally authentic, shall remain deposited in the archives of the Government of the United States of America. Duly certified copies thereof shall be transmitted by that Government to the Governments of the other signatory states.
    IN FAITH WHEREOF the representatives of the Governments of the United Nations have signed the present Charter.
    DONE at the city of San Francisco the twenty-sixth day of June, one thousand nine hundred and forty-five.


    The International Court of Justice established by the Charter of the United Nations as the principal judicial organ of the United Nations shall be constituted and shall function in accordance with the provisions of the present Statute.
    The Court shall be composed of a body of independent judges, elected regardless of their nationality from among persons of high moral character, who possess the qualifications required in their respective countries for appointment to the highest judicial offices, or are jurisconsults of recognized competence in international law.
    1. The Court shall consist of fifteen members, no two of whom may be nationals of the same state.
    2. A person who for the purposes of membership in the Court could be regarded as a national of more than one state shall be deemed to be a national of the one in which he ordinarily exercises civil and political rights.
    1. The members of the Court shall be elected by the General Assembly and by the Security Council from a list of persons nominated by the national groups in the Permanent Court of Arbitration, in accordance with the following provisions.
    2. In the case of Members of the United Nations not represented in the Permanent Court of Arbitration, candidates shall be nominated by national groups appointed for this purpose by their governments under the same conditions as those prescribed for members of the Permanent Court of Arbitration by Article 44 of the Convention of The Hague of 1907 for the pacific settlement of international disputes.
    3. The conditions under which a state which is a party to the present Statute but is not a Member of the United Nations may participate in electing the members of the Court shall, in the absence of a special agreement, be laid down by the General Assembly upon recommendation of the Security Council.
    1. At least three months before the date of the election, the Secretary-General of the United Nations shall address a written request to the members of the Permanent Court of Arbitration belonging to the states which are parties to the present Statute, and to the members of the national groups appointed under Article 4, paragraph 2, inviting them to undertake, within a given time, by national groups, the nomination of persons in a position to accept the duties of a member of the Court.
    2. No group may nominate more than four persons, not more than two of whom shall be of their own nationality. In no case may the number of candidates nominated by a group be more than double the number of seats to be filled.
    Before making these nominations, each national group is recommended to consult its highest court of justice, its legal faculties and schools of law, and its national academies and national sections of international academies devoted to the study of law.
    1. The Secretary-General shall prepare a list in alphabetical order of all the persons thus nominated. Save as provided in Article 12, paragraph 2, these shall be the only persons eligible.
    2. The Secretary-General shall submit this list to the General Assembly and to the Security Council.
    The General Assembly and the Security Council shall proceed independently of one another to elect the members of the Court.
    At every election, the electors shall bear in mind not only that the persons to be elected should individually possess the qualifications required, but also that in the body as a whole the representation of the main forms of civilization and of the principal legal systems of the world should be assured.
    1. Those candidates who obtain an absolute majority of votes in the General Assembly and in the Security Council shall be considered as elected.
    2. Any vote of the Security Council, whether for the election of judges or for the appointment of members of the conference envisaged in Article 12, shall be taken without any distinction between permanent and non-permanent members of the Security Council.
    3. In the event of more than one national of the same state obtaining an absolute majority of the votes both of the General Assembly and of the Security Council, the eldest of these only shall be considered as elected.
    If, after the first meeting held for the purpose of the election, one or more seats remain to be filled, a second and, if necessary, a third meeting shall take place.
    1. If, after the third meeting, one or more seats still remain unfilled, a joint conference consisting of six members, three appointed by the General Assembly and three by the Security Council, may be formed at any time at the request of either the General Assembly or the Security Council, for the purpose of choosing by the vote of an absolute majority one name for each seat still vacant, to submit to the General Assembly and the Security Council for their respective acceptance.
    2. If the joint conference is unanimously agreed upon any person who fulfills the required conditions, he may be included in its list, even though he was not included in the list of nominations referred to in Article 7.
    3. If the joint conference is satisfied that it will not be successful in procuring an election, those members of the Court who have already been elected shall, within a period to be fixed by the Security Council, proceed to fill the vacant seats by selection from among those candidates who have obtained votes either in the General Assembly or in the Security Council.
    4. In the event of an equality of votes among the judges, the eldest judge shall have a casting vote.
    1. The members of the Court shall be elected for nine years and may be re-elected; provided, however, that of the judges elected at the first election, the terms of five judges shall expire at the end of three years and the terms of five more judges shall expire at the end of six years.
    2. The judges whose terms are to expire at the end of the above-mentioned initial periods of three and six years shall be chosen by lot to be drawn by the Secretary-General immediately after the first election has been completed.
    3. The members of the Court shall continue to discharge their duties until their places have been filled. Though replaced, they shall finish any cases which they may have begun.
    4. In the case of the resignation of a member of the Court, the resignation shall be addressed to the President of the Court for transmission to the Secretary-General. This last notification makes the place vacant.
    Vacancies shall be filled by the same method as that laid down for the first election subject to the following provision: the Secretary-General shall, within one month of the occurrence of the vacancy, proceed to issue the invitations provided for in Article 5, and the date of the election shall be fixed by the Security Council.
    A member of the Court elected to replace a member whose term of office has not expired shall hold office for the remainder of his predecessor’s term.
    1. No member of the Court may exercise any political or administrative function, or engage in any other occupation of a professional nature.
    2. Any doubt on this point shall be settled by the decision of the Court.
    1. No member of the Court may act as agent, counsel, or advocate in any case.
    2. No member may participate in the decision of any case in which he has previously taken part as agent, counsel, or advocate for one of the parties, or as a member of a national or international court, or of a commission of enquiry, or in any other capacity.
    3. Any doubt on this point shall be settled by the decision of the Court.
    1. No member of the Court can be dismissed unless, in the unanimous opinion of the other members, he has ceased to fulfill the required conditions.
    2. Formal notification thereof shall be made to the Secretary-General by the Registrar.
    3. This notification makes the place vacant.
    The members of the Court, when engaged on the business of the Court, shall enjoy diplomatic privileges and immunities.
    Every member of the Court shall, before taking up his duties, make a solemn declaration in open court that he will exercise his powers impartially and conscientiously.
    1. The Court shall elect its President and Vice-President for three years; they may be re-elected.
    2. The Court shall appoint its Registrar and may provide for the appointment of such other officers as may be necessary.
    1. The seat of the Court shall be established at The Hague. This, however, shall not prevent the Court from sitting and exercising its functions elsewhere whenever the Court considers it desirable.
    2. The President and the Registrar shall reside at the seat of the Court.
    1. The Court shall remain permanently in session, except during the judicial vacations, the dates and duration of which shall be fixed by the Court.
    2. Members of the Court are entitled to periodic leave, the dates and duration of which shall be fixed by the Court, having in mind the distance between The Hague and the home of each judge.
    3. Members of the Court shall be bound, unless they are on leave or prevented from attending by illness or other serious reasons duly explained to the President, to hold themselves permanently at the disposal of the Court.
    1. If, for some special reason, a member of the Court considers that he should not take part in the decision of a particular case, he shall so inform the President.
    2. If the President considers that for some special reason one of the members of the Court should not sit in a particular case, he shall give him notice accordingly.
    3. If in any such case the member Court and the President disagree, the matter shall be settled by the decision of the Court.
    1. The full Court shall sit except when it is expressly provided otherwise in the present Statute.
    2. Subject to the condition that the number of judges available to constitute the Court is not thereby reduced below eleven, the Rules of the Court may provide for allowing one or more judges, according to circumstances and in rotation, to be dispensed from sitting.
    3. A quorum of nine judges shall suffice to constitute the Court.
    1. The Court may from time to time form one or more chambers, composed of three or more judges as the Court may determine, for dealing with particular categories of cases; for example, labour cases and cases relating to transit and communications.
    2. The Court may at any time form a chamber for dealing with a particular case. The number of judges to constitute such a chamber shall be determined by the Court with the approval of the parties.
    3. Cases shall be heard and determined by the chambers provided for in this article if the parties so request.
    A judgment given by any of the chambers provided for in Articles 26 and 29 shall be considered as rendered by the Court.
    The chambers provided for in Articles 26 and 29 may, with the consent of the parties, sit and exercise their functions elsewhere than at The Hague.
    With a view to the speedy dispatch of business, the Court shall form annually a chamber composed of five judges which, at the request of the parties, may hear and determine cases by summary procedure. In addition, two judges shall be selected for the purpose of replacing judges who find it impossible to sit.
    1. The Court shall frame rules for carrying out its functions. In particular, it shall lay down rules of procedure.
    2. The Rules of the Court may provide for assessors to sit with the Court or with any of its chambers, without the right to vote.
    1. Judges of the nationality of each of the parties shall retain their right to sit in the case before the Court.
    2. If the Court includes upon the Bench a judge of the nationality of one of the parties, any other party may choose a person to sit as judge. Such person shall be chosen preferably from among those persons who have been nominated as candidates as provided in Articles 4 and 5.
    3. If the Court includes upon the Bench no judge of the nationality of the parties, each of these parties may proceed to choose a judge as provided in paragraph 2 of this Article.
    4. The provisions of this Article shall apply to the case of Articles 26 and 29. In such cases, the President shall request one or, if necessary, two of the members of the Court forming the chamber to give place to the members of the Court of the nationality of the parties concerned, and, failing such, or if they are unable to be present, to the judges specially chosen by the parties.
    5. Should there be several parties in the same interest, they shall, for the purpose of the preceding provisions, be reckoned as one party only. Any doubt upon this point shall be settled by the decision of the Court.
    6. Judges chosen as laid down in paragraphs 2, 3, and 4 of this Article shall fulfil the conditions required by Articles 2, 17 (paragraph 2), 20, and 24 of the present Statute. They shall take part in the decision on terms of complete equality with their colleagues.
    1. Each member of the Court shall receive an annual salary.
    2. The President shall receive a special annual allowance.
    3. The Vice-President shall receive a special allowance for every day on which he acts as President.
    4. The judges chosen under Article 31, other than members of the Court, shall receive compensation for each day on which they exercise their functions.
    5. These salaries, allowances, and compensation shall be fixed by the General Assembly. They may not be decreased during the term of office.
    6. The salary of the Registrar shall be fixed by the General Assembly on the proposal of the Court.
    7. Regulations made by the General Assembly shall fix the conditions under which retirement pensions may be given to members of the Court and to the Registrar, and the conditions under which members of the Court and the Registrar shall have their travelling expenses refunded.
    8. The above salaries, allowances, and compensation shall be free of all taxation.
    The expenses of the Court shall be borne by the United Nations in such a manner as shall be decided by the General Assembly.
    1. Only states may be parties in cases before the Court.
    2. The Court, subject to and in conformity with its Rules, may request of public international organizations information relevant to cases before it, and shall receive such information presented by such organizations on their own initiative.
    3. Whenever the construction of the constituent instrument of a public international organization or of an international convention adopted thereunder is in question in a case before the Court, the Registrar shall so notify the public international organization concerned and shall communicate to it copies of all the written proceedings.
    1. The Court shall be open to the states parties to the present Statute.
    2. The conditions under which the Court shall be open to other states shall, subject to the special provisions contained in treaties in force, be laid down by the Security Council, but in no case shall such conditions place the parties in a position of inequality before the Court.
    3. When a state which is not a Member of the United Nations is a party to a case, the Court shall fix the amount which that party is to contribute towards the expenses of the Court. This provision shall not apply if such state is bearing a share of the expenses of the Court.
    1. The jurisdiction of the Court comprises all cases which the parties refer to it and all matters specially provided for in the Charter of the United Nations or in treaties and conventions in force.
    2. The states parties to the present Statute may at any time declare that they recognize as compulsory ipso facto and without special agreement, in relation to any other state accepting the same obligation, the jurisdiction of the Court in all legal disputes concerning:
    (a) the interpretation of a treaty;
    (b) any question of international law;
    (c) the existence of any fact which, if established, would constitute a breach of an international obligation;
    (d) the nature or extent of the reparation to be made for the breach of an international obligation.
    3. The declarations referred to above may be made unconditionally or on condition of reciprocity on the part of several or certain states, or for a certain time.
    4. Such declarations shall be deposited with the Secretary-General of the United Nations, who shall transmit copies thereof to the parties to the Statute and to the Registrar of the Court.
    5. Declarations made under Article 36 of the Statute of the Permanent Court of International Justice and which are still in force shall be deemed, as between the parties to the present Statute, to be acceptances of the compulsory jurisdiction of the International Court of Justice for the period which they still have to run and in accordance with their terms.
    6. In the event of a dispute as to whether the Court has jurisdiction, the matter shall be settled by the decision of the Court.
    Whenever a treaty or convention in force provides for reference of a matter to a tribunal to have been instituted by the League of Nations, or to the Permanent Court of International Justice, the matter shall, as between the parties to the present Statute, be referred to the International Court of Justice.
    1. The Court, whose function is to decide in accordance with international law such disputes as are submitted to it, shall apply:
    (a) international conventions, whether general or particular, establishing rules expressly recognized by the contesting states;
    (b) international custom, as evidence of a general practice accepted as law;
    (c) the general principles of law recognized by civilized nations;
    (d) subject to the provisions of Article 59, judicial decisions and the teachings of the most highly qualified publicists of the various nations, as subsidiary means for the determination of rules of law.
    2. This provision shall not prejudice the power of the Court to decide a case ex aequo et bono, if the parties agree thereto.
    1. The official languages of the Court shall be French and English. If the parties agree that the case shall be conducted in French, the judgment shall be delivered in French. If the parties agree that the case shall be conducted in English, the judgment shall be delivered in English.
    2. In the absence of an agreement as to which language shall be employed, each party may, in the pleadings, use the language which it prefers; the decision of the Court shall be given in French and English. In this case the Court shall at the same time determine which of the two texts shall be considered as authoritative.
    3. The Court shall, at the request of any party, authorize a language other than French or English to be used by that party.
    1. Cases are brought before the Court, as the case may be, either by the notification of the special agreement or by a written application addressed to the Registrar. In either case the subject of the dispute and the parties shall be indicated.
    2. The Registrar shall forthwith communicate the application to all concerned.
    3. He shall also notify the Members of the United Nations through the Secretary-General, and also any other states entitled to appear before the Court.
    1. The Court shall have the power to indicate, if it considers that circumstances so require, any provisional measures which ought to be taken to preserve the respective rights of either party.
    2. Pending the final decision, notice of the measures suggested shall forthwith be given to the parties and to the Security Council
    1. The parties shall be represented by agents.
    2. They may have the assistance of counsel or advocates before the Court.
    3. The agents, counsel, and advocates of parties before the Court shall enjoy the privileges and immunities necessary to the independent exercise of their duties.
    1. The procedure shall consist of two parts: written and oral.
    2. The written proceedings shall consist of the communication to the Court and to the parties of memorials, counter-memorials and, if necessary, replies; also all papers and documents in support.
    3. These communications shall be made through the Registrar, in the order and within the time fixed by the Court.
    4. A certified copy of every document produced by one party shall be communicated to the other party.
    5. The oral proceedings shall consist of the hearing by the Court of witnesses, experts, agents, counsel, and advocates.
    1. For the service of all notices upon persons other than the agents, counsel, and advocates, the Court shall apply direct to the government of the state upon whose territory the notice has to be served.
    2. The same provision shall apply whenever steps are to be taken to procure evidence on the spot.
    The hearing shall be under the control of the President or, if he is unable to preside, of the Vice-President; if neither is able to preside, the senior judge present shall preside.
    The hearing in Court shall be public, unless the Court shall decide otherwise, or unless the parties demand that the public be not admitted .
    1. Minutes shall be made at each hearing and signed by the Registrar and the President.
    2. These minutes alone shall be authentic.
    The Court shall make orders for the conduct of the case, shall decide the form and time in which each party must conclude its arguments, and make all arrangements connected with the taking of evidence.
    The Court may, even before the hearing begins, call upon the agents to produce any document or to supply any explanations. Formal note shall be taken of any refusal.
    The Court may, at any time, entrust any individual, body, bureau, commission, or other organization that it may select, with the task of carrying out an enquiry or giving an expert opinion.
    During the hearing any relevant questions are to be put to the witnesses and experts under the conditions laid down by the Court in the rules of procedure referred to in Article 30.
    After the Court has received the proofs and evidence within the time specified for the purpose, it may refuse to accept any further oral or written evidence that one party may desire to present unless the other side consents.
    1. Whenever one of the parties does not appear before the Court, or fails to defend its case, the other party may call upon the Court to decide in favour of its claim.
    2. The Court must, before doing so, satisfy itself, not only that it has jurisdiction in accordance with Articles 36 and 37, but also that the claim is well founded in fact and law.
    1. When, subject to the control of the Court, the agents, counsel, and advocates have completed their presentation of the case, the President shall declare the hearing closed.
    2. The Court shall withdraw to consider the judgment.
    3. The deliberations of the Court shall take place in private and remain secret.
    1. All questions shall be decided by a majority of the judges present.
    2. In the event of an equality of votes, the President or the judge who acts in his place shall have a casting vote.
    1. The judgment shall state the reasons on which it is based.
    2. It shall contain the names of the judges who have taken part in the decision.
    If the judgment does not represent in whole or in part the unanimous opinion of the judges, any judge shall be entitled to deliver a separate opinion.
    The judgment shall be signed by the President and by the Registrar. It shall be read in open court, due notice having been given to the agents.
    The decision of the Court has no binding force except between the parties and in respect of that particular case.
    The judgment is final and without appeal. In the event of dispute as to the meaning or scope of the judgment, the Court shall construe it upon the request of any party.
    1. An application for revision of a judgment may be made only when it is based upon the discovery of some fact of such a nature as to be a decisive factor, which fact was, when the judgment was given, unknown to the Court and also to the party claiming revision, always provided that such ignorance was not due to negligence.
    2. The proceedings for revision shall be opened by a judgment of the Court expressly recording the existence of the new fact, recognizing that it has such a character as to lay the case open to revision, and declaring the application admissible on this ground.
    3. The Court may require previous compliance with the terms of the judgment before it admits proceedings in revision.
    4. The application for revision must be made at latest within six months of the discovery of the new fact.
    5. No application for revision may be made after the lapse of ten years from the date of the judgment.
    l. Should a state consider that it has an interest of a legal nature which may be affected by the decision in the case, it may submit a request to the Court to be permitted to intervene.
    2 It shall be for the Court to decide upon this request.
    1. Whenever the construction of a convention to which states other than those concerned in the case are parties is in question, the Registrar shall notify all such states forthwith.
    2. Every state so notified has the right to intervene in the proceedings; but if it uses this right, the construction given by the judgment will be equally binding upon it.
    Unless otherwise decided by the Court, each party shall bear its own costs.
    1. The Court may give an advisory opinion on any legal question at the request of whatever body may be authorized by or in accordance with the Charter of the United Nations to make such a request.
    2. Questions upon which the advisory opinion of the Court is asked shall be laid before the Court by means of a written request containing an exact statement of the question upon which an opinion is required, and accompanied by all documents likely to throw light upon the question.
    1. The Registrar shall forthwith give notice of the request for an advisory opinion to all states entitled to appear before the Court.
    2. The Registrar shall also, by means of a special and direct communication, notify any state entitled to appear before the Court or international organization considered by the Court, or, should it not be sitting, by the President, as likely to be able to furnish information on the question, that the Court will be prepared to receive, within a time limit to be fixed by the President, written statements, or to hear, at a public sitting to be held for the purpose, oral statements relating to the question.
    3. Should any such state entitled to appear before the Court have failed to receive the special communication referred to in paragraph 2 of this Article, such state may express a desire to submit a written statement or to be heard; and the Court will decide.
    4. States and organizations having presented written or oral statements or both shall be permitted to comment on the statements made by other states or organizations in the form, to the extent, and within the time limits which the Court, or, should it not be sitting, the President, shall decide in each particular case. Accordingly, the Registrar shall in due time communicate any such written statements to states and organizations having submitted similar statements.
    The Court shall deliver its advisory opinions in open court, notice having been given to the Secretary-General and to the representatives of Members of the United Nations, of other states and of international organizations immediately concerned.
    In the exercise of its advisory functions the Court shall further be guided by the provisions of the present Statute which apply in contentious cases to the extent to which it recognizes them to be applicable.
    Amendments to the present Statute shall be effected by the same procedure as is provided by the Charter of the United Nations for amendments to that Charter, subject however to any provisions which the General Assembly upon recommendation of the Security Council may adopt concerning the participation of states which are parties to the present Statute but are not Members of the United Nations.
    The Court shall have power to propose such amendments to the present Statute as it may deem necessary, through written communications to the Secretary-General, for consideration in conformity with the provisions of Article 69.