__________________

    Părţile la prezenta Convenţie,
    conştiente de importanţa deosebită, în interesul generaţiilor prezente şi viitoare, a protecţiei fiinţelor umane şi a mediului înconjurător împotriva efectelor accidentelor industriale,
    recunoscînd importanţa şi urgenţa prevenirii efectelor serioase nocive ale accidentelor industriale asupra fiinţelor umane şi mediului înconjurător, şi a promovării tuturor măsurilor ce ar stimula aplicarea raţională, economicoasă şi eficientă a metodelor de prevenire a avariilor, de asigurare a pregătirii de şi de lichidare a consecinţelor lor în scopul asigurării unui mediu sănătos şi a dezvoltării economice durabile,
    luînd în considerare faptul că efectele accidentelor industriale se pot face simţite în context transfrontalier şi combaterea lor necesită cooperarea între State,
    afirmînd necesitatea promovării unei cooperări internaţionale între Statele interesate pînă la, în timpul sau după un accident, pentru a spori eficienţa politicilor corespunzătoare şi pentru a asigura executarea şi coordonarea acţiunilor la toate nivelurile corespunzătoare în scopul preîntîmpinării, asigurării pregătirii de şi lichidării efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale,
    notînd importanţa şi utilitatea aranjamentelor bilaterale şi multilaterale pentru prevenirea, asigurarea pregătirii de şi lichidarea efectelor accidentelor industriale,
    fiind conştiente de rolul mare pe care îl joacă în acest sens Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa (ECE) şi reamintind, inter alia, Codul ECE de Conduită privind poluarea accidentală a apelor interne în context transfrontalier şi Convenţia privind impactul asupra mediului în context transfrontalier,
    avînd în vedere prevederile respective ale Actului Final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), ale Documentului Final al Reuniunii de la Viena a Reprezentanţilor Statelor participante la CSCE şi rezultatele Reuniunii de la Sofia privind protecţia mediului în cadrul CSCE, precum şi activităţile şi mecanismele pertinente ale Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), în special programul APPEL, ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO), în special Codul de practică pentru prevenirea accidentelor industriale majore şi ale altor organizaţii internaţionale,
    avînd în vedere prevederile respective ale Declaraţiei Conferinţei Naţiunilor Unite privind mediul uman, şi în special principiul 21 potrivit căruia Statele, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi principiile dreptului internaţional, au dreptul suveran la exploatarea propriilor lor resurse potrivit propriilor lor politici legate de mediul înconjurător, şi sunt responsabile pentru a asigura ca activităţile de exploatare din jurisdicţia sau controlul lor să nu cauzeze daune mediului înconjurător al altor State sau zonelor din afara limitelor jurisdicţiei naţionale,
    ţinînd cont că principiul "poluantul plăteşte” este un principiu general al dreptului internaţional al mediului,
    subliniind principiile dreptului internaţional şi ale cutumei, în special principiile bunei vecinătăţi, reciprocităţii, non-discriminării şi bunei credinţe,
    au convenit următoarele:
    În scopurile prezentei Convenţii:
    a) accident industrial înseamnă un eveniment rezultat dintr-o evoluţie incontrolabilă a oricărei activităţi, ce implică substanţe periculoase, fie:
    (i) într-o instalaţie industrială, de exemplu, în timpul fabricării, utilizării, stocării, transbordării sau evacuării, sau
    (ii) în timpul transportării în condiţiile prevăzute de paragraful 2) d) al articolului 2;
    b) activitate periculoasă înseamnă orice activitate, în care sunt sau pot fi prezente una sau mai multe substanţe periculoase în cantităţi la sau peste nivelul cantităţilor limită stabilite în Anexa I la prezenta Convenţie şi care poate cauza efecte transfrontaliere;
    c) efect înseamnă orice consecinţe periculoase, directe sau indirecte, imediate sau întîrziate, cauzate după un răstimp de un accident industrial, inter alia, pentru:
    (i) fiinţele umane, floră şi faună;
    (ii) sol, apă, aer şi peisaj;
    (iii) interacţiunea dintre factorii arătaţi la subparagrafele (i) şi (ii);
    (iv) bunurile materiale şi patrimoniul cultural, inclusiv monumentele istorice;
    d) efecte transfrontaliere înseamnă efecte serioase în limitele jurisdicţiei unei sau altei Părţi ca rezultat al unui accident industrial, care s-a produs în cadrul jurisdicţiei altei Părţi;
    e) operator înseamnă orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritate publică, responsabilă de o anumită activitate, de exemplu, sub supravegherea căreia se înfăptuieşte un tip sau altul de activitate sau se planifică să se înfăptuiască o activitate;
    f) Parte înseamnă o Parte Contractantă la prezenta Convenţie, dacă altceva nu este prevăzut în text;
    g) Parte de origine înseamnă Partea sau Părţile, în jurisdicţia cărora s-a produs sau se poate produce un accident industrial;
    h) Parte afectată înseamnă orice Parte sau Părţi afectate sau care urmează a fi afectate de efectele transfrontaliere ale unui accident industrial;
    i) Părţi implicate înseamnă orice Parte de origine şi orice Parte afectată;
    j) public înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice.
    1) Prezenta Convenţie se va aplica prevenirii, asigurării pregătirii de şi lichidării consecinţelor accidentelor industriale, care pot cauza efecte transfrontaliere, inclusiv efectelor accidentelor cauzate de calamităţi naturale, precum şi cooperării internaţionale privind acordarea reciprocă de asistenţă, domeniilor cercetării şi dezvoltării, schimbului de informaţie şi tehnologii în scopul prevenirii, asigurării pregătirii de şi lichidării consecinţelor accidentelor industriale.
    2) Prezenta Convenţie nu se va aplica:
    a) accidentelor nucleare sau situaţiilor excepţionale radiologice;
    b) accidentelor provocate de activităţi la obiectele militare;
    c) ruperii barajelor, cu excepţia efectelor accidentelor industriale produse de astfel de ruperi;
    d) accidentelor transportului terestru, cu excepţia:
    (i) lichidării urgente a consecinţelor cauzate de astfel de accidente;
    (ii) operaţiunilor de transport pe platformele industriale, unde se desfăşoară o activitate periculoasă;
    e) eliminării accidentale a organismelor modificate sub aspect genetic;
    f) accidentelor cauzate de activităţile în mediul marin, inclusiv activităţilor de explorare sau exploatare a şelfului continental;
    g) scurgerilor de petrol sau alte substanţe nocive în mare.
    1) Părţile, avînd în vedere eforturile întreprinse deja la nivel naţional şi internaţional, vor lua măsurile necesare şi vor coopera în cadrul prezentei Convenţii pentru a proteja fiinţele umane şi mediul înconjurător împotriva accidentelor industriale prin prevenirea, pe cît posibil, a unor astfel de accidente, prin reducerea frecvenţei şi seriozităţii lor şi prin atenuarea consecinţelor acestora. În acest scop vor fi luate măsuri de prevenire a accidentelor, de pregătire pentru ele şi de lichidare a consecinţelor, inclusiv de restabilire.
    2) Părţile, prin schimb de informaţie, consultări şi alte mijloace de cooperare şi fără întîrzieri exagerate, vor elabora şi implementa politicile şi strategiile de reducere a riscurilor accidentelor industriale şi de perfecţionare a metodelor de prevenire, de pregătire pentru ele şi de lichidare a consecinţelor, inclusiv de restabilire, luînd în considerare, întru evitarea dublărilor inutile, eforturile deja întreprinse la nivel naţional şi internaţional.
    3) Părţile vor asigura situaţia, în care operatorul să fie obligat să ia toate măsurile necesare pentru executarea în deplină siguranţă a activităţii periculoase şi pentru prevenirea accidentelor industriale.
    4) Întru implementarea dispoziţiilor prezentei Convenţii, Părţile vor adopta respectivele măsuri legislative, regulatorii, administrative şi financiare pentru prevenirea, pregătirea pentru şi lichidarea consecinţelor accidentelor industriale.
    5) Dispoziţiile prezentei Convenţii nu vor prejudicia careva obligaţiuni ale Părţilor, care decurg din dreptul internaţional relativ la accidentele industriale şi sctivităţile periculoase.
    1) În scopul luării unor măsuri preventive şi stabilirii măsurilor de pregătire, Partea de origine va întreprinde acţiunile corespunzătoare în vederea identificării activităţilor periculoase în limitele jurisdicţiei sale şi notificării Părţilor afectate privind astfel de activităţi propuse spre realizare sau existente.
    2) Părţile interesate, la iniţiativa oricăreia dintre Părţi, pot iniţia discuţii privind identificarea acelor activităţi periculoase care se bănuieşte că ar putea cauza efecte transfrontaliere. Dacă Părţile interesate nu cad de acord în privinţa unei activităţi, care urmează a fi considerată ca fiind periculoasă, orice astfel de Parte, în cazul în care Părţile interesate nu au decis într-un alt mod asupra soluţionării acestei chestiuni, poate prezenta problema spre soluţionare unei comisii de anchetă spre aviz, în conformitate cu prevederile Anexei II.
    3) Părţile vor aplica activităţilor periculoase propuse spre realizare sau existente procedurile prevăzute în Anexa III.
    4) Atunci, cînd o activitate periculoasă este obiect al evaluării impactului asupra mediului în conformitate cu Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier şi această evaluare include aprecierea efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale rezultate din activităţi periculoase care sunt executate în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, decizia finală luată în scopurile Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier trebuie să corespundă cerinţelor respective ale prezentei Convenţii.
    Părţile interesate, la iniţiativa oricăreia dintre ele, pot iniţia discuţii privind aprecierea unei activităţi, neacoperite de Anexa I, ca fiind activitate periculoasă. De comun acord, ele pot utiliza un mecanism consultativ la alegerea lor sau o comisie de anchetă, în conformitate cu Anexa II, pentru consultări. Atunci, cînd Părţile interesate decid astfel, prezenta Convenţie sau o parte a acesteia se va aplica activităţii în discuţie, ca şi cum aceasta ar fi o activitate periculoasă.
    1) Părţile vor lua măsurile corespunzătoare pentru prevenirea accidentelor industriale, inclusiv măsuri pentru a stimula operatorii în vederea reducerii pericolului accidentelor industriale. Astfel de mecanisme pot include măsurile menţionate în Anexa IV, dar nu se vor limita la ele.
    2) În legătură cu orice activitate periculoasă, Partea de origine va cere operatorului să demonstreze inofensivitatea activităţii periculoase prin prezentarea informaţiei, cum ar fi detalii de bază ale procesului, incluzînd, dar nu limitîndu-se la analiza şi evaluarea specificate în Anexa V.
    În cadrul sistemului său legal, Partea de origine, în scopul minimalizării pericolului pentru populaţia şi mediul înconjurător al tuturor Statelor afectate, va tinde să stabilească politici privind amplasarea noilor activităţi periculoase şi privind modificarea esenţială a activităţilor periculoase existente. În cadrul sistemelor lor legale, Părţile afectate vor tinde să stabilească politici referitor la măsurile care urmează a fi luate în ariile care ar putea fi afectate de efectele transfrontaliere ale unui accident industrial, rezultat dintr-o activitate periculoasă, astfel încît să minimalizeze riscurile implicate. La elaborarea şi stabilirea acestor politici, Părţile vor ţine cont de chestiunile enunţate în Anexa V, paragraful 2), subparagrafele 1)-8) şi Anexa VI.
    1) Părţile vor lua măsurile corespunzătoare pentru a stabili şi menţine un grad de pregătire adecvată pentru lichidarea consecinţelor accidentelor industriale. Părţile vor asigura luarea măsurilor de pregătire în vederea atenuării efectelor transfrontaliere ale unor astfel de accidente, obligaţiile pe platforma industrială fiind îndeplinite de către operatori. Aceste măsuri pot include, dar nu se vor limita la acelea menţionate în Anexa VII. În special, Părţile interesate se vor informa reciproc despre planurile lor de acţiuni în caz de situaţii excepţionale.
    2) Partea de origine va asigura pentru activităţile periculoase elaborarea şi implementarea pe platforma industrială a planurilor de acţiuni în caz de situaţii excepţionale, inclusiv a măsurilor potrivite de lichidare a consecinţelor lor şi a altor măsuri pentru prevenirea şi minimalizarea efectelor transfrontaliere. Partea de origine va pune la dispoziţia altor Părţi interesate elementele de care dispune pentru elaborarea planurilor de acţiuni în caz de situaţii excepţionale.
    3) Fiecare Parte va asigura, în legătură cu activităţile periculoase, pregătirea şi implementarea planurilor de acţiuni în caz de situaţii excepţionale în afara platformei industriale, incluzînd măsurile care urmează a fi luate în cadrul teritoriului lor pentru prevenirea şi minimalizarea efectelor transfrontaliere. La elaborarea acestor planuri, se va ţine cont de concluziile analizei şi evaluării, în special în chestiunile menţionate în Anexa V, paragraful 2), subparagrafele 1)-5). Părţile interesate vor depune eforturi pentru asigurarea compatibilităţii acestor planuri. În caz de necesitate, vor fi adoptate planuri de acţiuni comune în afara platformei industriale în caz de situaţie excepţională, astfel încît să faciliteze adoptarea măsurilor corespunzătoare de lichidare a consecinţelor accidentului.
    4) Planurile de acţiuni în caz de situaţii excepţionale vor fi revizuite regulat, sau atunci cînd circumstanţele o vor cere, avînd în vedere experienţa acumulată în activităţile legate de lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale care deja s-au produs.
    1) Părţile vor asigura ca publicul din ariile care pot fi afectate de un accident industrial rezultat dintr-o activitate periculoasă să aibă acces la informaţia corespunzătoare. Această informaţie va fi transmisă prin canalele pe care Părţile interesate le consideră potrivite şi va include elementele conţinute în Anexa VIII la prezentă Convenţie şi trebuie să ţină cont de chestiunile stipulate în Anexa V, paragraful 2), subparagrafele 1)-4) şi 9).
    2) Partea de origine, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii şi oricînd este posibil şi necesar, va acorda publicului din ariile care pot fi afectate posibilitatea să participe la procedurile respective în scopul difuzării opiniei sale referitoare la măsurile de prevenire a accidentelor şi de pregătire către ele şi va asigura ca posibilitatea acordată în acest sens publicului Părţii afectate să fie echivalentă cu cea acordată publicului Părţii de origine.
    3) Părţile, în conformitate cu sistemele lor legale şi dacă doresc, vor acorda, în bază de reciprocitate, persoanelor fizice sau juridice, care sunt sau pot fi periculos afectate de efectele unui accident industrial în teritoriul unei Părţi, acces la procedurile administrative şi judiciare şi tratament în legătură cu aceste proceduri, inclusiv posibilităţi echivalente celor acordate persoanelor în cadrul jurisdicţiei sale, de a intenta o acţiune sau de a supune recursului o decizie care le afectează drepturile.
    1) Părţile, în scopul obţinerii şi transmiterii notificărilor referitoare la accidente industriale ce conţin informaţia necesară contracarării efectelor transfrontaliere, vor asigura crearea şi funcţionarea la nivelul corespunzător a sistemelor eficiente de notificare a accidentelor industriale.
    2) În cazul unui accident industrial sau a unui pericol iminent în acest sens, care cauzează sau poate cauza efecte transfrontaliere, Partea de origine va asigura ca Părţile afectate să fie neîntîrziat notificate prin sistemele de notificare a accidentelor industriale. Astfel de notificări vor include elementele menţionate în Anexa IX la prezenta Convenţie.
    3) Părţile interesate vor asigura ca, în cazul unui accident industrial sau a unui pericol iminent în acest sens, planurile de acţiuni pentru situaţii excepţionale, elaborate în conformitate cu articolul 8, să se realizeze cît mai curînd posibil şi în măsura corespunzătoare circumstanţelor.
    1) Părţile vor asigura ca, în cazul unui accident industrial sau a unui pericol iminent în acest sens, să fie luate măsurile adecvate pentru lichidarea consecinţelor lui cît de curînd posibil şi utilizînd cele mai eficiente practici pentru a-i limita şi minimaliza efectele.
    2) În cazul unui accident industrial sau a unui pericol iminent în acest sens, care cauzează sau poate cauza efecte transfrontaliere, Părţile interesate se vor asigura ca efectele să fie evaluate, în caz de necesitate — în comun, în scopul adoptării unor măsuri adecvate de lichidare a consecinţelor lui. Părţile interesate se vor strădui să coordoneze măsurile lor de lichidare a consecinţelor lui.
    1) Dacă o Parte are nevoie de asistenţă în cazul unui accident industrial, ea poate solicita ajutorul altei Părţi, indicînd volumul şi tipul asistenţei solicitate. Partea, căreia îi este înaintată cererea de asistenţă, va decide prompt şi va informa Partea solicitantă, dacă poate sau nu să îi acorde asistenţa solicitată şi va indica volumul şi condiţiile asistenţei, pe care o poate acorda.
    2) Părţile interesate vor coopera în vederea facilitării acordării prompte a asistenţei convenite în baza paragrafului 1) al prezentului articol, inclusiv, în caz de necesitate, a acţiunilor de minimalizare a consecinţelor şi efectelor accidentului industrial şi de acordare a asistenţei generale. Atunci, cînd Părţile nu au încheiate acorduri bilaterale sau multilaterale, care ar prevedea obligaţiile lor de acordare reciprocă a asistenţei, aceasta va fi acordată în conformitate cu Anexa X la prezenta Convenţie, dacă Părţile nu au convenit altfel.
    Părţile vor sprijini eforturile internaţionale corespunzătoare în vederea elaborării regulilor, criteriilor şi procedurilor în domeniul responsabilităţii şi obligaţiunilor.
    Părţile, în caz de necesitate, vor iniţia şi vor colabora pentru desfăşurarea cercetărilor şi elaborarea metodelor şi tehnologiilor de prevenire, de pregătire pentru şi de lichidare a consecinţelor accidentelor industriale. În aceste scopuri Părţile vor încuraja şi promova activ cooperarea ştiinţifică şi tehnologică, inclusiv cercetările în cadrul proceselor mai puţin periculoase în scopul limitării accidentelor periculoase, prevenirii şi limitării consecinţelor accidentelor industriale.
    Părţile, la nivel multilateral sau bilateral, vor face schimb de informaţii, care pot fi rezonabil obţinute, incluzînd elementele conţinute în Anexa XI la prezenta Convenţie.
    1) Părţile, în conformitate cu legile, reglementările şi practicile lor, vor facilita schimbul de tehnologii pentru prevenirea, pregătirea pentru şi lichidarea efectelor accidentelor industriale, în special prin promovarea:
    a) schimbului de tehnologii disponibile, cu diverse moduri de achitare;
    b) contractelor directe şi cooperării industriale;
    c) schimbului de informaţii şi experienţă;
    d) acordării de asistenţă tehnică.
    2) În promovarea activităţilor specificate în paragraful 1), subparagrafele a)-d) ale prezentului articol, Părţile vor crea condiţii favorabile pentru facilitarea contactelor şi cooperării între organizaţiile corespunzătoare şi indivizi, atît în sectorul privat, cît şi în cel public, care sunt capabile să ofere tehnologii, servicii de engineering, echipament sau finanţe.
    1) Fiecare Parte va desemna sau va institui una sau mai multe autorităţi competente pentru scopurile prezentel Convenţii.
    2) Fără a aduce prejudicii altor aranjamente la nivel bilateral sau multilateral, fiecare Parte va desemna sau crea un punct de contact în scopul notificării accidentelor industriale, în conformitate cu articolul 10, şi un punct de legătură în scopul acordării de asistenţă reciprocă, în conformitate cu articolul 12. E de preferat ca aceste funcţii să fie realizate de acelaşi punct de legătură.
    3) Fiecare Parte, în decursul a trei luni din data intrării în vigoare a prezentei Convenţii pentru acea Parte, va informa celelalte Părţi, prin intermediul secretariatului menţionat în articolul 20, care organ sau organe au fost desemnate în calitate de punct (puncte) de contact, precum şi autoritatea sau autorităţile sale competente.
    4) Fiecare Parte, în timp de o lună din data luării deciziei, va informa celelalte Părţi, prin intermediul secretariatului, despre orice schimbări referitoare la desemnările făcute de ea conform paragrafului 3) al prezentului articol.
    5) Fiecare Parte va menţine în premanenţă operaţional punctul său de contact şi sistemele de notificare a accidentelor industriale prevăzute de articolul 10.
    6) Fiecare Parte va menţine în premanenţă operaţional punctul său de contact şi autorităţile responsabile pentru expedierea şi primirea cererilor şi pentru acceptarea ofertelor de asistenţă prevăzute de articolul 12.
    1) Reprezentanţii Părţilor vor constitui Conferinţa Părţilor prezentei Convenţii şi vor organiza regulat întruniri. Prima întrunire a Conferinţei Părţilor va fi convocată peste nu mai mult de un an de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii. După aceea, cîte o întrunire a Conferinţei Părţilor va fi organizată cel puţin o dată pe an sau la cererea scrisă a oricărei Părţi, cu condiţia că pe parcursul a şase luni din data comunicării unei astfel de cereri Părţilor de către secretariat aceasta să fie susţinută de cel puţin o treime din Părţi.
    2) Conferinţa Părţilor va:
    a) examina implementarea prezentei Convenţii;
    b) îndeplini funcţii consultative în scopul sporirii capacităţii Părţilor de a preveni, pregăti de accident şi de lichidare a efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale şi facilitării acordării asistenţei tehnice şi de consultări la cererea Părţilor care se confruntă cu accidente industriale;
    c) creea, după necesitate, grupuri de lucru şi alte mecanisme corespunzătoare pentru a examina chestiunile legate de implementarea şi dezvoltarea prezentei Convenţii şi, în acest scop, pentru pregătirea studiilor respective şi a altor documente, precum şi pentru prezentarea recomandărilor pentru a fi examinate de Conferinţa Părţilor;
    d) îndeplini alte funcţii care pot fi necesare în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii;
    e) la prima sa întrunire, va examina şi va adopta prin consens regulile de procedură pentru întrunirile sale.
    3) Conferinţa Părţilor, pentru îndeplinirea funcţiilor sale, atunci cînd va considera necesar, va coopera, de asemenea, cu alte organisme internaţionale corespunzătoare.
    4) Conferinţa Părţilor, la prima sa întrunire, va elabora un program de lucru, în special în ceea ce priveşte chestiunile ce se conţin în Anexa XII. Conferinţa Părţilor va decide, de asemenea, asupra metodelor de lucru, inclusiv asupra utilizării centrelor naţionale şi cooperării cu respectivele organizaţii internaţionale, precum şi asupra creării unui sistem de facilitare a implementării prezentei Convenţii, în special pentru asistenţă reciprocă în cazul unui accident industrial şi dezvoltării activităţilor pertinente, existente în cadrul organizaţiilor internaţionale relevante. Ca parte a programului de lucru, Conferinţa Părţilor va examina activitatea centrelor naţionale, regionale şi internaţionale existente, precum şi a altor organe şi programe, care au ca scop coordonarea informaţiei şi a eforturilor de prevenire, pregătire de şi de lichidare a consecinţelor accidentelor industriale, pentru a determina care instituţii sau centre internaţionale suplimentare ar putea fi necesare pentru îndeplinirea sarcinilor enumerate în Anexa XII.
    5) Conferinţa Părţilor, la prima sa întrunire, va începe să examineze procedurile de creare a unor condiţii mai favorabile pentru schimbul de tehnologii în scopul prevenirii, pregătirii de şi lichidării efectelor accidentelor industriale.
    6) Conferinţa Părţilor va adopta principiile de bază şi criteriile de identificare a activităţilor periculoase, în scopurile prezentei Convenţii.
    1) Cu excepţia dispoziţiilor din paragraful 2) al prezentului articol, fiecare Parte la prezenta Convenţia va avea un vot.
    2) Organizaţiile regionale de integrare economică, astfel cum sunt ele definite în articolul 27, în limitele competenţelor lor, îşi vor exercita dreptul de vot într-un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre, care sunt Părţi la prezenta Convenţie. Astfel de organizaţii nu vor exercita dreptul lor de vot, dacă statele lor membre îl exercită de sine stătător şi viceversa.
    Secretariatul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va îndeplini următoarele funcţii de secretariat:
    a) va convoca şi va pregăti întrunirile Părţilor;
    b) va transmite Părţilor rapoarte şi altă informaţie primită în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii;
    c) alte funcţii care vor fi determinate de către Părţi.
    1) Dacă apare un diferend între două sau mai multe Părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, ele vor căuta o soluţie pe calea negocierilor sau prin orice altă metodă de soluţionare a diferendelor acceptabilă pentru părţile în diferend.
    2) La momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării prezentei Convenţii, sau al aderării la ea, sau la orice moment ulterior, o Parte poate declara, printr-o notificare scrisă depozitarului, că pentru orice diferend nesoluţionat în conformitate cu paragraful 1) al prezentului articol ea acceptă unul sau ambele dintre următoarele mijloace de soluţionare a diferendelor ca fiind obligatorii în relaţia sa cu orice altă Parte care acceptă aceeaşi obligaţie:
    a) înaintarea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie;
    b) arbitrajul în conformitate cu procedura stabilită în Anexa XIII.
    3) Dacă părţile în litigiu au acceptat ambele mijloace de soluţionare a diferendului, menţionate în paragraful 2) al prezentului articol, diferendul poate fi înaintat numai Curţii Internaţionale de Justiţie, dacă părţile în diferend nu au convenit altfel.
    1) Dispoziţiile prezentei Convenţii nu vor afecta drepturile sau obligaţiile Părţilor în conformitate cu legile, reglementările, prevederile administrative naţionale sau practicile legale şi reglementările internaţionale aplicabile acceptate pentru protecţia informaţiei referitoare la datele ce ţin de persoane, secrete industriale sau comerciale, inclusiv de proprietate intelectuală, sau securitate naţională.
    2) Dacă, totuşi, o Parte decide să prezinte asemenea informaţii protejate altei Părţi, Partea ce primeşte astfel de informaţie protejată va respecta confidenţialitatea informaţiei primite şi condiţiile în care aceasta este prezentată, şi va folosi această informaţie numai în scopurile pentru care ea a fost prezentată.
    Părţile vor raporta periodic despre implementarea prezentei Convenţii.
    1) Părţile, în scopul realizării obligaţiilor lor ce derivă din prezenta Convenţie, îşi pot continua participarea sau intra în noi acorduri bilaterale sau multilaterale, sau alte aranjamente.
    2) Dispoziţiile prezentei Convenţii nu vor afecta dreptul Părţilor să ia, în baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale, în caz de necesitate, măsuri mai severe decît cele prevăzute de prezenta Convenţie.
    Anexele la prezenta Convenţie sunt parte integrantă a Convenţiei.
    1) Orice Parte poate propune amendamente la prezenta Convenţie.
    2) Textul oricărui amendament propus la prezenta Convenţie va fi înaintat, în scris, Secretarului executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va remite tuturor Părţilor. Conferinţa Părţilor va discuta amendamentele propuse la următoarea sa întrunire anuală, cu condiţia că aceste propuneri au fost remise Părţilor de către Secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa cu cel puţin nouăzeci de zile înainte de convocarea întrunirii.
    3) Cît priveşte amendamentele la prezenta Convenţie, altele decît cele prevăzute pentru Anexa I, pentru care procedura este descrisă în paragraful 4) al prezentului articol, apoi:
    a) amendamentele vor fi adoptate prin consensul Părţilor prezente la întrunire şi vor fi prezentate de către depozitar tuturor Părţilor spre ratificare, acceptare sau aprobare;
    b) instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare a amendamentelor vor fi transmise depozitarului. Amendamentele adoptate în conformitate cu prezentul articol vor intra în vigoare pentru Părţile care le-au acceptat în a nouăzecea zi din data primirii de către depozitar a celui de-al şaisprezecelea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;
    c) după aceea, amendamentele vor intra în vigoare pentru orice altă Parte în a nouăzecea zi după ce o astfel de Parte şi-a depozitat instrumentul său de ratificare, acceptare sau aprobare a amendamentelor.
    4) Pentru amendamentele la Anexa I:
    a) Părţile vor depune eforturi în vederea obţinerii acordului prin consens. Dacă toate eforturile în vederea atingerii consensului au fost epuizate şi nu s-a ajuns la un acord, amendamentele, în ultima instanţă, vor fi adoptate cu o majoritate de nouă zecimi din voturile Părţilor prezente şi votante la întrunire. Amendamentele adoptate astfel de către Conferinţa Părţilor vor fi comunicate Părţilor şi recomandate spre a fi aprobate;
    b) după expirarea a douăsprezece luni din data expedierii lor de către Secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa amendamentele la Anexa I vor deveni efective pentru acele Părţi ale prezentei Convenţii, care nu au înaintat o notificare în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 4) c) al prezentului articol, cu condiţia că cel puţin şaisprezece Părţi nu au înaintat nici ele o astfel de notificare;
    c) orice Parte, care nu poate aproba un amendament la Anexa I a prezentei Convenţii, va notifica despre aceasta, în scris, Secretarului executiv al Comisiei Economice pentru Europa în decursul a douăsprezece luni din data primirii comunicării despre adoptare. Secretarul executiv fără întîrziere va comunica tuturor Părţilor orice astfel de notificare primită. Orice Parte poate, în orice moment, substitui notificarea precedentă cu una de acceptare şi amendamentul la Anexa I va intra, astfel, în vigoare pentru acea Parte;
    d) în sensul prezentului paragraf, Părţi prezente şi votante înseamnă Părţile prezente care exprimă un vot pro sau contra.
    Prezenta Convenţie va fi deschisă spre semnare la Helsinki la 17 şi 18 martie 1992, şi apoi în instituţiile centrale ale Naţiunilor Unite la New-York pînă la 18 septembrie 1992 statelor membre ale Comisiei Economice pentru Europa, precum şi statelor care au statut consultativ în cadrul Comisiei Economice pentru Europa în baza paragrafului 8 al rezoluţiei Consiliului Economic şi Social nr. 36(IV) din 28 martie 1947 şi organizaţiilor regionale de integrare economică constituite de statele suverane membre ale Comisiei Economice pentru Europa, cărora statele lor membre le-au delegat competenţa în ceea ce priveşte chestiunile guvernate de prezenta Convenţie, inclusiv competenţa de a intra în tratate referitoare la aceste chestiuni.
    Secretarul general al Naţiunilor Unite va fi depozitarul prezentei Convenţii.
    1) Prezenta Convenţie va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare şi organizaţiile regionale de integrare economică menţionate în articolul 27.
    2) Prezenta Convenţie va fi deschisă spre aderare statelor şi organizaţiilor menţionate în articolul 27.
    3) Orice organizaţie menţionată în articolul 27, care devine Parte la prezenta Convenţie fără ca vreunul din membrii săi să fie Parte, îşi asumă toate obligaţiile ce derivă din prezenta Convenţie. În cazul în care unul sau mai multe state membre ale unei asemenea organizaţii sunt Părţi la prezenta Convenţie, organizaţia şi statele sale membre vor decide asupra responsabilităţilor lor respective pentru îndeplinirea obligaţiilor lor în conformitate cu prezenta Convenţie. În aşa cazuri organizaţia şi statele sale membre nu-şi vor putea exercita drepturile în baza prezentei Convenţii concomitent.
    4) În instrumentele lor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare organizaţiile regionale de integrare economică, menţionate în articolul 27, îşi vor declara limitele competenţei referitor la chestiunile guvernate de prezenta Convenţie. Aceste organizaţii vor informa, de asemenea, depozitarul despre orice modificare esenţială a limitelor competenţei lor.
    1) Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a nouăzecea zi din data depozitării celui de-al şaisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
    2) În scopul paragrafului 1) al prezentului articol, orice instrument depus de o organizaţie menţionată în articolul 27 nu va fi considerat ca fiind suplimentar celor depozitate de statele membre ale acestei organizaţii.
    3) Pentru fiecare stat sau organizaţie menţionate în articolul 27, care ratifică, acceptă sau aprobă prezenta Convenţie sau aderă la ea după depozitarea celui de-al şaisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prezenta Convenţie va intra în vigoare în a nouăzecea zi din data depozitării de către un astfel de stat sau organizaţie a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
    1) În orice moment, după trei ani din data în care prezenta Convenţie a intrat în vigoare în privinţa unei Părţi, această Parte poate denunţa prezenta Convenţie printr-o notificare scrisă adresată depozitarului. Orice astfel de denunţare va avea efect în a nouăzecea zi din data primirii notificării de către depozitar.
    2) Orice astfel de denunţare nu va afecta aplicarea articolului 4 în privinţa unei activităţi asupra căreia s-a făcut o notificare în conformitate cu articolul 4, paragraful 1), sau o cerere pentru consultări făcută potrivit articolului 4, paragraful 2).
    Originalul prezentei Convenţii, a cărui texte în limbile engleză, franceză şi rusă sunt egal autentice, va fi depozitat la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    Întru confirmare, subsemnaţii, autorizaţi în modul cuvenit, au semnat prezenta Convenţie.

    Întocmit la Helsinki, la şaptesprezece martie anul una mie nouă sute nouăzeci şi doi.



    Cantităţile indicate mai jos se referă la fiecare tip de activitate sau un grup de activităţi. Dacă în Partea I este indicat un diapazon al cantităţilor, atunci cantităţi limită sunt considerate cantităţile maxime indicate în fiecare diapazon. La expirarea a cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii cantitatea minimă indicată în fiecare diapazon, dacă ea nu va fi modificată, va deveni cantitate limită.
    Dacă o substanţă sau un compus, indicate concret în Partea II, intră, de asemenea, şi într-o categorie din Partea I, atunci va fi utilizată cantitatea limită indicată în Partea II.
    Pentru identificarea activităţilor periculoase Părţile vor lua în considerare posibilitatea previzibilă a agravării pericolelor respective, precum şi cantităţile substanţelor periculoase şi proximitatea lor, indiferent dacă ele se află la resortul unuia sau al mai multor operatori.

Categoria

Cantitatea limită (tone)

    1. Gaze inflamabile 1a) inclusiv GNL                                                         200
    2. Lichide uşor inflamabile 1b)                                                                   50 000
    3. Substanţe puternic toxice 1c)                                                                 20
    4. Substanţe toxice 1d)                                                                                500-200
    5. Oxidanţi 1e)                                                                                              500-200
    6. Substanţe explozive 1f)                                                                           200-50
    7. Lichide inflamabile 1g) (utilizate
    în condiţii speciale de presiune
    şi temperatură)                                                                                              200
    8. Substanţe periculoase pentru mediu 1h)                                              200

Substanţa	Cantitatea limită (tone)
1	2

    1. Amoniac                                                                                                              500
    2a. Nitrat de amoniu 2/                                                                                           2 500
    2b. Nitrat de amoniu în formă
    de îngrăşăminte 3/                                                                                                  10 000
    3. Acrilonitril                                                                                                           200
    4. Clor                                                                                                                       25
    5. Oxid etilic                                                                                                             50
    6. Cianură de hidrogen                                                                                          20
    7. Fluorură de hidrogen                                                                                         50
    8. Sulfură de hidrogen                                                                                           50
    9. Dioxid de sulf                                                                                                      250
    10. Trioxid de sulf                                                                                                  75
    11. Alchil-plumb                                                                                                    50
    12. Fosgen                                                                                                              0,75
    13. Metilizocianită                                                                                                 0,15

    NOTE
    1. Criterii indicative. În lipsa altor criterii cuvenite, Părţile, la clasificarea substanţelor sau compuşilor pentru scopurile expuse în Partea I a prezentei Anexe, pot folosi următoarele criterii:
    a) GAZE INFLAMABILE: substanţe care, în stare gazoasă, în condiţii de presiune normală şi în amestec cu aerul, devin inflamabile şi temperatura de fierbere a cărora, în condiţii de presiune normală, este de 20⁰ C şi mai joasă;
    b) LICHIDE UŞOR INFLAMABILE: substanţe, avînd temperatura de aprindere mai joasă de 21⁰C, iar temperatura de fierbere, în condiţii de presiune normală, depăşeşte 21⁰C;
    c) SUBSTANŢE PUTERNIC TOXICE: substanţe, însuşirile cărora corespund însuşirilor indicate în tabelele 1 sau 2 de mai jos şi care, în virtutea proprietăţilor lor fizice şi chimice, pot crea pericole în caz de accident industrial.

 

LD50 (acţiune prin ingestie) (1), mg/kg corp,greutate vie	LD50  (acţiune pe piele) (2), mg/kg corp, greutate vie	LC50 (acţiune prin inhalare) (3) mg/1
LD50≤25	LD50≤ 50	LC50≤0,5

    1) LD₅₀ acţiune prin ingestie asupra şobolanilor.
    2) LD₅₀ acţiune pe piele asupra şobolanilor sau iepurilor.
    3) LC₅₀ acţiune prin inhalare (în decursul a patru ore) asupra şobolanilor.     În cazurile în care toxicitatea acută prin ingestie a substanţei asupra animalelor s-a determinat prin procedura dozei fixe;
    d) SUBSTANŢE TOXICE: substanţe, însuşirile cărora corespund însuşirilor indicate în tabelele 3 sau 4 de mai jos şi care, în virtutea proprietăţilor lor fizice şi chimice, pot crea pericole în caz de accident industrial.


    În cazurile în care toxicitatea acută prin ingestie a substanţei asupra animalelor s-a determinat prin procedura dozei fixe;
    e) OXIDANŢI: substanţe care provoacă reacţii exotermice puternice în cazul interacţiunii cu alte substanţe, în special cu substanţele inflamabile;
    f) SUBSTANŢE EXPLOZIVE: substanţe care pot exploda sub influenţa focului sau care sunt mai sensibile, decît dinitribenzolul, la lovituri sau frecare;
    g) LICHIDE INFLAMABILE: substanţe a căror temperatură de aprindere este mai joasă de 550C şi care rămîn în stare lichidă şi sub presiune, dacă condiţiile specifice de prelucrare, cum ar fi presiunea înaltă şi temperatura înaltă, pot crea pericole în caz de accident industrial;
    h) SUBSTANŢE PERICULOASE PENTRU MEDIU: substanţe care în mediu acvatic se caracterizează prin valorile de toxicitate acută, expuse în tabelul 5.

    (2) EC₅₀ acţiune asupra dafniei (timp de 48 de ore).
    (3) IC₅₀ acţiune asupra algelor (timp de 72 de ore).
    Pentru cazurile cînd substanţa nu se descompune uşor sau cînd logaritmul Pow>3,0 (cu condiţia că valoarea determinată experimental a BCF<100).
    (i) LD - doză letală
    (j) LC - concentraţie letală
    (k) EC - concentraţie eficientă
    (l) IC - concentraţie inhibitoare
    (m) Pow - coeficientul repartiţiei octanolului în apă
    (n) BCF - factorul bioconcentraţiei.
    2) În această categorie intră nitratul de amoniu şi amestecurile de nitrat de amoniu, în care concentraţia de azot rezultat din nitratul de amoniu constituie mai mult de 28% din masă, precum şi soluţiile de nitrat de amoniu pe bază de apă, în care concentraţia de nitrat de amoniu depăşeşte 90% din masă.
    3) În această categorie intră îngrăşămintele simple în bază de nitrat de amoniu şi îngrăşămintele complexe, în care conţinutul de azot rezultat din nitrat de amoniu constituie mai mult de 28% din masă (îngrăşămintele complexe conţin nitrat de amoniu împreună cu fosfat şi/sau potasiu).
    4) Amestecurile şi compuşii, care conţin aceste substanţe, vor fi examinate în acelaşi fel ca şi substanţele pure, cu excepţia cazurilor în care aceste amestecuri şi compuşi nu păstrează respectivele însuşiri ale substanţelor pure şi nu pot cauza efecte transfrontaliere.