Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
    convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, şi reunindu-se la 3 iunie 1970, în cea de-a 54 sesiune a sa,
    adoptînd decizia asupra diverselor propuneri cu privire la concediile plătite, care au fost incluse în cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a Sesiunii,
    stabilind că aceste propuneri urmează să ia forma unei Convenţii Internaţionale,
    adoptă în cea de-a douăzeci şi patra zi a lunii iunie una mie nouă sute şaptezeci următoarea Convenţie denumită Convenţie privind Concediile Plătite (Revizuită), 1970.

    În măsura în care prevederile prezentei Convenţii nu pot fi puse în aplicare prin intermediul contractelor colective de muncă, al deciziilor arbitrale, al hotărîrilor judecătoreşti, al mecanismelor de determinare a mărimii salariilor, sau prin alte mijloace conform practicii naţionale proprii condiţiilor interne, ele urmează a fi puse în aplicare prin intermediul legilor şi actelor normative naţionale.

    1) Prezenta Convenţie se aplică tuturor salariaţilor, cu excepţia marinarilor.
    2) După necesitate, se poate face excepţie de la aplicarea prezentei Convenţii vis-a-vis de o categorie limitată de salariaţi, angajarea cărora implică probleme legislative, constituţionale sau de aplicare specifice. Asemenea acţiuni se pot întreprinde de către autoritatea competentă sau prin intermediul mecanismelor naţionale corespunzătoare doar după consultarea organizaţiilor muncitorilor vizaţi, acolo unde acestea există.
    3) În conformitate cu prevederile articolului 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, fiecare stat-membru, care ratifică prezenta Convenţie, urmează să enumere, în primul Raport privind aplicarea Convenţiei, toate categoriile care sunt exceptate de la aplicarea paragrafului 2) al prezentului articol, invocînd motivele excepţiei, iar în următoarele rapoarte se vor prezenta prevederile legislaţiei naţionale şi practicii interne, care reglementează situaţia categoriilor de salariaţi exceptate, precum şi asupra căror grupuri de salariaţi din aceste categorii s-a produs sau se propune extinderea efectelor Convenţiei.

    1) Fiecare persoană, căreia i se aplică prevederile prezentei Convenţii, are dreptul la un concediu anual plătit cu o durată minimă stabilită.
    2) Fiecare stat-membru, care ratifică prezenta Convenţie, va specifica durata concediului într-o declaraţie anexată la instrumentul de ratificare.
    3) Concediul în nici un caz nu poate fi mai mic de trei săptămîni lucrătoare pentru un an de muncă.
    4) Fiecare stat-membru, care a ratificat prezenta Convenţie, va notifica suplimentar, printr-o declaraţie ulterioară adresată Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, despre stabilirea unui concediu mai îndelungat decît cel specificat la momentul ratificării.

    1) Orice persoană, care a acumulat în cursul unui an un stagiu, dar care este mai mic decît cel stabilit pentru a beneficia de un concediu plătit în conformitate cu prevederile articolului precedent, are dreptul la un concediu plătit pentru acest an în mărime proporţională cu durata muncii în anul respectiv.
    2) Expresia an în paragraful 1) al prezentului articol înseamnă un an calendaristic sau orice altă perioadă de aceeaşi durată stabilită de autoritatea competentă sau prin intermediul mecanismelor corespunzătoare ale ţării.

Articolul 5

    1) Pentru acordarea oricărui concediu plătit se poate cere un stagiu minim.
    2) Durata oricărei astfel de perioade calificative se va stabili de o autoritate competentă sau conform mecanismelor stabilite ale ţării, dar nu poate depăşi şase luni.
    3) Metoda, prin care se calculează stagiul necesar pentru acordarea concediului, se va determina de către autoritatea competentă sau conform mecanismelor interne din fiecare ţară.
    4) În condiţiile stabilite de autoritatea competentă sau prin mecanismele stabilite ale fiecărei ţări, perioadele de absenţă de la serviciu pentru motive care nu depind de voinţa salariatului interesat, cum ar fi boala, un accident de muncă sau concediu de maternitate, se vor lua în cont la calcularea stagiului pentru acordarea concediului.

    1) De sărbătorile oficiale şi cutumiare, care survin sau nu în perioada concediilor plătite, nu se ţine cont la calcularea concediului minim anual plătit stabilit de paragraful 3) al articolului 3 din prezenta Convenţie.
    2) În condiţiile stabilite de autoritatea competentă sau prin intermediul mecanismelor naţionale corespunzătoare, de perioadele de incapacitate de muncă rezultate din boli sau accidente de muncă nu se ţine cont la calcularea concediului minim plătit în condiţiile prescrise de paragraful 3) al articolului 3 al prezentei Convenţii.

    1) Fiecare persoană, care îşi ia concediul stabilit de prezenta Convenţie, urmează să primească pentru toată perioada acestui concediu cel puţin un salariu lunar sau un salariu mediu (inclusiv echivalentul în numerar al oricărei părţi a acestei remunerări, care este achitată în natură şi care nu este un venit permanent şi continuu, chiar dacă persoana vizată este sau nu în concediu) calculat conform metodei stabilite de autoritatea competentă sau prin intermediul mecanismelor naţionale corespunzătoare.
    2) Suma, care i se cuvine salariatului în conformitate cu prevederile paragrafului 1) al prezentului articol, urmează a-i fi plătită persoanei în avans, dacă în acordul dintre salariat şi patron nu se stabileşte altfel.

    1) Divizarea concediului anual plătit în părţi poate fi autorizată de autoritatea competentă sau prin intermediul mecanismelor naţionale corespunzătoare.
    2) Dacă în acordul dintre patron şi salariat nu se stabileşte altfel şi cu condiţia că stagiul îi permite salariatului acest lucru, o parte din concediu va constitui cel puţin două săptămîni lucrătoare neîntrerupte.

    1) Partea neîntreruptă a concediului anual plătit stabilită de paragraful 2) al articolului 8 al prezentei Convenţii va fi acordată şi folosită timp de un an, iar restul concediului anual plătit pe parcursul a optsprezece luni calculate de la sfîrşitul anului în care a apărut dreptul la concediu.
    2) Oricare parte a concediului anual, care depăşeşte minimul stabilit, poate fi amînată cu consimţămîntul salariatului pentru perioade mai mari decît cea stabilită de paragraful 1) al prezentului articol, dar care să nu depăşească o perioadă de timp stabilită.
    3) Minimul şi perioada de timp limită stipulate în paragraful 2) al prezentului articol va fi determinată de autoritatea competentă după consultarea patronatului şi sindicatelor, sau prin negocieri colective, sau prin orice altă metodă conform practicii naţionale sau corespunzătoare condiţiilor interne.

    1) Timpul, care urmează a fi folosit pentru concediu, dacă nu este stabilit de lege, contract colectiv de muncă, arbitraj sau alte metode care corespund practicii naţionale, se va determina de către patron în urma consultării salariatului vizat sau reprezentanţilor acestuia.
    2) Fixînd perioada concediului se va ţine cont de condiţiile de muncă şi posibilităţile de odihnă existente.

    Salariatul, care a acumulat stagiul minim de muncă cerut de paragraful 1) al articolului 5 al prezentei Convenţii, va primi la sfîrşit un concediu plătit proporţionat cu durata muncii pentru care n-a folosit acest concediu sau va primi o compensare în locul acestuia sau un credit de concediu echivalent.

    Acordurile, care limitează dreptul la concediul minim anual plătit stabilit de paragraful 3) al articolului 3 al prezentei Convenţii, sau care obligă salariaţii să renunţe de la asemenea concedii în schimbul compensării sau altor beneficii, vor fi considerate nule şi neavenite sau vor fi interzise în conformitate cu practica internă.

    Autorităţile competente sau prin intermediul mecanismelor naţionale corespunzătoare pot stabili reguli speciale, care să reglementeze cazurile, în care salariaţii se angajează pentru perioada aflării în concediu în activităţi profitabile, care nu corespund scopului concediului.

    Se vor lua măsuri eficiente corespunzătoare pentru punerea în aplicare şi executarea prevederilor prezentei Convenţii, iar pentru supravegherea şi asigurarea aplicării corespunzătoare a regulilor şi dispoziţiilor cu privire la concediile plătite se vor utiliza inspecţii sau alte metode.

    1) Fiecare stat-membru poate accepta obligaţiunile, ce reies din prezenta Convenţie în mod separat:
    a) în privinţa persoanelor ocupate în alte sectoare ale economiei, decît în agricultură;
    b) în privinţa persoanelor ocupate în sectorul agricol.
    2) Fiecare stat-membru urmează să specifice, la momentul ratificării, dacă acceptă aplicarea prevederilor Convenţiei faţă de persoanele specificate în subparagraful a) al paragrafului 1) al prezentului articol faţă de persoanele stabilite de subparagraful b) al paragrafului 1) al prezentului articol sau faţă de ambele categorii.
    3) Fiecare stat-membru, care la momentul ratificării a acceptat obligaţiunile ce reies din Convenţie doar faţă de persoanele specificate în subparagraful a) al paragrafului 1) al prezentului articol sau faţă de persoanele specificate în subparagraful b) al paragrafului 1) al prezentului articol poate notifica ulterior Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii că acceptă obligaţiunile ce reies din Convenţie faţă de toate persoanele, cărora li se aplică prezenta Convenţie.

    Prezenta Convenţie revizuieşte Convenţia cu privire la concediile anuale plătite din 1936 şi Convenţia cu privire la concediile remunerate în agricultură din 1952 la următoarele capitole:
    a) acceptarea obligaţiilor ce reies din prezenta Convenţie faţă de persoanele ocupate în alte sectoare decît în agricultură de către un stat-parte la Convenţia din 1936 cu privire la concediile anuale plătite va implica ipso jure denunţarea celei din urmă;
    b) acceptarea obligaţiilor ce reies din prezenta Convenţie şi aplicarea acesteia persoanelor ocupate în agricultură de către un stat-parte la Convenţia cu privire la concediile plătite în agricultură din 1952, va implica ipso jure denunţarea celei din urmă;
    c) intrarea în vigoare a prezentei Convenţii nu va închide posibilitatea de ratificare a Convenţiei cu privire la concediile plătite în agricultură din 1952.

    Ratificarea oficială a prezentei Convenţii se va notifica Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii pentru înregistrare.

    1) Prezenta Convenţie va lega doar statele-membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ale căror instrumente de ratificare au fost înregistrate de Directorul general.
    2) Ea va intra în vigoare la 12 luni după înregistrarea de către Directorul general a ratificării Convenţiei de către două state-membre.
    3) În continuare prezenta Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare stat-membru la douăsprezece luni după înregistrarea ratificării.

Articolul 19

    1) Oricare stat-membru, care a ratificat prezenta Convenţie poate să o denunţe după expirarea unei perioade de zece ani de la data intrării în vigoare iniţiale a Convenţiei, printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect, decît la un an după ce a fost înregistrată.
    2) Oricare stat-membru, care a ratificat prezenta Convenţie şi care în termen de un an după expirarea perioadei de zece ani menţionată în paragraful precedent nu şi-a exercitat dreptul de a o denunţa prevăzut în prezentul articol, va fi legat de prevederile acesteia pentru o nouă perioadă de zece ani şi în continuare o va putea denunţa la expirarea fiecărei perioade de zece ani în condiţiile stabilite de prezentul articol.

    1) Directorul general al Organizaţiei Internaţionale a Muncii va notifica tuturor statelor-membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea oricărei ratificări şi denunţări comunicate lui de către membrii Organizaţiei.
    2) Notificînd membrilor Organizaţiei despre înregistrarea celei de-a doua ratificări, care i-a fost comunicată, Directorul general va atrage atenţia membrilor Organizaţiei asupra datei, la care prezenta Convenţie va intra în vigoare.

    Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru înregistrare, în conformitate cu prevederile articolului 102 al Cartei ONU, informaţii complementare în legătură cu toate ratificările şi toate actele de denunţare înregistrate în conformitate cu prevederile articolelor precedente.

    De fiecare dată cînd va considera necesar, Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei generale un raport asupra aplicării Convenţiei şi va examina, dacă este cazul să se înscrie pe ordinea de zi a Conferinţei problema revizuirii sale totale sau parţiale.

    1) În cazul în care Conferinţa adoptă o nouă Convenţie, care revizuieşte Convenţia în întregime sau în parte, şi cel puţin dacă noua Convenţie nu dispune altfel:
    a) ratificarea de către un stat-membru a noii Convenţii revizuite va implica ipso jure denunţarea imediată a prezentei Convenţii, indiferent de prevederile articolului 19 de mai sus, sub rezerva că noua Convenţie revizuită să fi intrat în vigoare;
    b) începînd cu data intrării în vigoare a noii Convenţii revizuite, prezenta Convenţie va înceta să mai fie deschisă ratificării de către statele-membre.
    2) Prezenta Convenţie va rămîne în vigoare în forma şi conţinutul actual pentru acele state-membre, care au ratificat-o şi care nu vor ratifica Convenţia revizuită.

    Versiunile în limbile engleză şi franceză ale textului prezentei Convenţii sunt egal autentice