Statele-părţi la această Convenţie, fiind state participante la Convenţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa,
    conştiente de obligaţia lor, potrivit art. 2 paragraful 3 şi art. 33 ale Cartei Naţiunilor Unite, de a soluţiona diferendele dintre ele în mod paşnic,
    subliniind că ele nu intenţionează în nici un fel să aducă atingere competenţei altor instituţii sau mecanisme existente, inclusiv Curtea Internaţională de Justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene şi Curtea Permanentă de Arbitraj,
    reafirmînd angajamentul lor solemn de a-şi soluţiona diferendele prin mijloace paşnice şi hotărîrea lor de a institui mecanisme pentru soluţionarea diferendelor dintre statele participante,
    reamintind că aplicarea integrală a tuturor principiilor şi angajamentelor C.S.C.E. constituie, prin ea însăşi, un element esenţial în prevenirea diferendelor dintre statele participante la C.S.C.E.,
    preocupate să întărească şi să îndeplinească angajamentele cuprinse, în special, în Raportul Reuniunii de experţi privind soluţionarea paşnică a diferendelor, adoptat la La Valletta, şi aprobat de către Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe ai C.S.C.E. la întîlnirea sa de la Berlin din 19-20 iunie 1991,
    au convenit după cum urmează:
    Se înfiinţează Curtea de Conciliere şi Arbitraj pentru a soluţiona, prin conciliere şi, cînd va fi cazul, prin arbitraj, diferendele care îi vor fi supuse în conformitate cu prevederile acestei Convenţii.
    1) Concilierea va fi făcută de Comisia de conciliere constituită pentru fiecare diferend. Comisia va fi compusă din conciliatori desemnaţi de pe o listă întocmită potrivit prevederilor art. 3.
    2) Arbitrajul va fi făcut de către Tribunalul arbitral constituit pentru fiecare diferend. Tribunalul arbitral va fi compus din arbitri desemnaţi de pe o listă întocmită potrivit prevederilor art. 4.
    3) Conciliatorii şi arbitrii, împreună, vor constitui Curtea de conciliere şi arbitraj în cadrul C.S.C.E, denumită în continuare Curtea.
    1) Fiecare stat parte la această Convenţie va desemna, în termen de două luni de la intrarea ei în vigoare, doi conciliatori, dintre care cel puţin unul este cetăţean al statului care l-a desemnat. Celălalt conciliator poate fi cetăţean al altui stat participant la C.S.C.E. Statul care devine parte la această Convenţie, după intrarea ei în vigoare, îşi va desemna conciliatorii în termen de două luni după intrarea în vigoare a Convenţiei în privinţa sa.
    2) Conciliatorii trebuie să fie persoane care deţin sau au deţinut funcţii înalte pe plan internaţional sau naţional şi care posedă competenţe recunoscute în domeniul dreptului internaţional, al relaţiilor internaţionale sau al soluţionării diferendelor.
    3) Conciliatorii vor fi desemnaţi pentru o perioadă de 6 ani, care poate fi reînnoită. Statul care i-a desemnat nu poate dispune încheierea funcţiilor lor în cursul mandatului. În caz de deces, demisie sau imposibilitate de a acţiona, constatată de Biroul Curţii, statul în cauză va desemna un nou conciliator, pentru perioada de timp rămasă din mandatul predecesorului.
    4) La expirarea mandatului lor, conciliatorii vor continua să se ocupe de cazurile cu care au fost sesizaţi.
    5) Numele conciliatorilor vor fi notificate grefierului, care le va înscrie într-o listă, ce va fi comunicată Secretariatului C.S.C.E. pentru a fi transmisă statelor participante la C.S.C.E.
    1) Fiecare stat parte la această Convenţie va desemna, în termen de două luni de la intrarea ei în vigoare, un arbitru şi un supleant, care pot fi cetăţeni ai acestui stat sau ai oricărui alt stat participant la C.S.C.E. Statul care devine parte la această Convenţie, după intrarea ei în vigoare, va desemna un arbitru şi un supleant în termen de două luni de la intrarea în vigoare a Convenţiei în privinţa sa.
    2) Arbitrii şi supleanţii lor trebuie să întrunească condiţiile cerute de ţările lor pentru exercitarea celor mai înalte funcţii judiciare sau să fie jurisconsulţi, avînd o competenţă recunoscută în domeniul dreptului internaţional.
    3) Arbitrii şi supleanţii lor sunt desemnaţi pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit o singură dată. Statul-parte care i-a desemnat nu poate dispune încetarea funcţiilor lor în cursul mandatului. În caz de deces, demisie sau imposibilitate de a acţiona, constatată de Biroul Curţii, arbitrul va fi înlocuit de supleantul său.
    4) Dacă un arbitru şi supleantul său decedează, demisionează sau sunt, ambii, în imposibilitate de a acţiona, faptul fiind constatat de Birou, se va proceda la noi desemnări, potrivit paragrafului 1). Noul arbitru şi supleantul său vor încheia mandatul predecesorilor.
    5) Regulamentul Curţii poate prevedea reînnoirea parţială a arbitrilor şi a supleanţilor lor.
    6) La expirarea mandatului lor, arbitrii vor continua să se ocupe de cazurile cu care au fost sesizaţi.
    7) Numele arbitrilor vor fi notificate grefierului, care le va înscrie pe o listă, ce va fi comunicată Secretariatului C.S.C.E., pentru a fi transmisă statelor participante la C.S.C.E.
    Conciliatorii, arbitrii şi grefierii îşi vor exercita funcţiile în deplină independenţă. Înainte de a-şi prelua funcţiile, ei vor face o declaraţie, prin care se vor angaja să-şi exercite funcţiile în mod imparţial şi potrivit conştiin-ţei lor.
    Conciliatorii, arbitrii, grefierul, precum şi agenţii şi consilierii părţilor în litigiu se vor bucura, pe timpul cît îşi îndeplinesc funcţiile pe teritoriul statelor-părţi la această Convenţie, de privilegiile şi de imunităţile acordate persoanelor, care îndeplinesc funcţii similare în cadrul Curţii Internaţionale de Justiţie.
    1) Biroul Curţii va fi format din preşedinte, un vicepreşedinte şi trei membri.
    2) Preşedintele Curţii va fi ales de către membrii Curţii, reuniţi în colegiu. Preşedintele prezidează Biroul.
    3) Conciliatorii şi arbitrii vor alege, în cadrul colegiilor lor respective, doi membri ai Biroului şi pe supleanţii acestora.
    4) Biroul îşi va alege vicepreşedintele dintre membrii săi. Vicepreşedintele va fi ales dintre conciliatori, dacă preşedintele este un arbitru, şi dintre arbitri, dacă preşedintele este un conciliator.
    5) Regulamentul Curţii va stabili modalităţile pentru alegerea preşedintelui, a celorlalţi membri ai Biroului şi a supleanţilor acestora.
    1) Deciziile Curţii vor fi luate cu votul majorităţii membrilor, care participă la vot. Membrii care se abţin nu sunt consideraţi ca participanţi la vot.
    2) Deciziile Biroului vor fi luate cu votul majorităţii membrilor săi.
    3) Deciziile comisiilor de conciliere şi cele ale tribunalelor arbitrale vor fi luate cu votul majorităţii membrilor lor, care nu au dreptul de a se abţine de la vot.
    4) În caz de vot egal, votul preşedintelui va prevala.
    Curtea îşi va numi grefierul şi va putea să prevadă numirea altor funcţionari necesari. Statutul personalului grefei va fi elaborat de Birou şi va fi adoptat de către statele-părţi la prezenta Convenţie.
    1) Sediul Curţii este stabilit la Geneva.
    2) La cererea părţilor în litigiu şi cu acordul Biroului Curţii, o comisie de conciliere sau un tribunal arbitral se pot întruni în afara sediului Curţii.
    1) Curtea va adopta propriul său regulament, care va fi supus aprobării statelor-părţi la prezenta Convenţie.
    2) Regulamentul Curţii va stabili, în special, regulile de procedură, care trebuie aplicate de către comisiile de conciliere şi de tribunalele arbitrale, constituite în conformitate cu prezenta Convenţie. El va preciza de la care dintre aceste reguli nu se va putea deroga, prin acordul părţilor în litigiu.
    Regulamentul Curţii va stabili regulile aplicabile în privinţa limbilor de lucru.
    Cu excepţia prevederilor art. 17, toate cheltuielile Curţii vor fi suportate de statele-părţi la prezenta Convenţie.
    Dispoziţiile privind calcularea cheltuielilor, întocmirea şi aprobarea bugetului anual al Curţii, repartizarea cheltuielilor între statele-părţi la această Convenţie, verificarea conturilor Curţii şi problemele conexe vor fi cuprinse într-un protocol financiar, care va fi adoptat de către Comitetul Înalţilor Funcţionari. Un stat este legat de protocol în momentul cînd devine parte la Convenţie.
    Biroul va prezenta, anual, Consiliului C.S.C.E., prin Comitetul Înalţilor Funcţionari, un raport asupra activităţilor desfăşurate în baza prezentei Convenţii.
    Grefierul Curţii va informa Secretariatul C.S.C.E. despre toate cererile de conciliere sau de arbitraj, pentru a fi comunicate imediat statelor participante la C.S.C.E.
    1) În timpul procedurii, părţile în litigiu se vor abţine de la orice acţiune care ar putea agrava situaţia sau care ar putea îngreuna ori împiedica soluţionarea diferendului.
    2) Comisia de conciliere poate atrage atenţia părţilor în litigiul cu care a fost sesizată asupra măsurilor pe care le-ar putea lua pentru a preveni agravarea diferendului şi pentru ca soluţionarea acestuia să nu devină mai dificilă.
    3) Tribunalul arbitral, constituit pentru a soluţiona un difirend, poate indica măsurile provizorii care ar trebui să fie luate de către părţile în litigiu, în conformitate cu prevederile paragrafului 4) al art. 26.
    Părţile în litigiu şi orice parte intervenientă îşi vor suporta, fiecare, propriile cheltuieli de procedură.
    1) Orice stat parte la prezenta Convenţie poate supune unei comisii de conciliere orice diferend cu un alt stat-parte, care nu a putut fi soluţionat într-o perioadă de timp rezonabilă prin negocieri.
    2) Un diferend poate fi supus unui tribunal arbitral în condiţiile prevăzute la art. 26.
    1) Comisia de conciliere sau tribunalul arbitral constituite pentru soluţionarea unui diferend va înceta examinarea acestuia:
    a) dacă, înainte de sesizarea comisiei sau a tribunalului, acest diferend a fost supus unei curţi sau unui tribunal, a cărui competenţă părţile în litigiu sunt obligate să o accepte sau, dacă o asemenea instanţă a pronunţat deja o hotărîre asupra fondului acestui diferend;
    b) dacă părţile în litigiu au acceptat, dinainte, competenţa exclusivă a unui organ jurisdicţional, altul decît tribunalul prevăzut de prezenta Convenţie, şi dacă acest organ este competent să decidă, cu forţă obligatorie, asupra diferendului ce i-a fost supus, sau dacă părţile în litigiu au convenit să caute soluţionarea acestuia exclusiv prin alte mijloace.
    2) Comisia de conciliere, constituită pentru soluţionarea unui diferend, încetează examinarea acestuia chiar şi după ce a fost sesizată, dacă una sau toate părţile în litigiu supun diferendul unei curţi sau unui tribunal, a cărui competenţă părţile respective sunt obligate să o accepte.
    3) Comisia de conciliere va suspenda examinarea diferendului dacă, mai înainte, acesta a fost supus altui organ, care are competenţă să formuleze propuneri cu privire la acest diferend. Dacă prin acest demers anterior nu se ajunge la soluţionarea diferendului, comisia îşi va relua lucrările, la cererea părţilor în litigiu sau a uneia dintre ele, sub rezerva prevederilor paragrafului 1) al art. 26.
    4) Un stat poate, în momentul semnării sau ratificării Convenţiei, sau al aderării la aceasta, să facă o rezervă pentru a asigura compatibilitatea mecanismului de soluţionare a diferendelor, instituit de această Convenţie, cu alte mijloace de soluţionare a diferendelor, care rezultă din angajamentele internaţionale aplicabile acestui stat.
    5) Dacă, în orice moment, părţile reuşesc să soluţioneze diferendul, comisia sau tribunalul scoate cauza de pe rol, după ce a primit o confirmare scrisă de la toate părţile că ele au soluţionat diferendul.
    6) Orice dezacord între părţile în litigiu cu privire la competenţa comisiei sau a tribunalului este soluţionat de comisie sau de tribunal.
    1) Orice stat-parte la prezenta Convenţie poate adresa grefierului o cerere pentru a solicita constituirea unei comisii de conciliere pentru soluţionarea unui diferend între el şi unul sau mai multe state-părţi. Două sau mai multe state-părţi pot, de asemenea, să adreseze grefierului o cerere comună.
    2) Constituirea unei comisii de conciliere poate fi cerută, de asemenea, prin acordul a două sau mai multe state-părţi sau între unul sau mai multe state-părţi şi unul sau mai multe state participante la C.S.C.E. Acordul trebuie să fie notificat grefierului.
    1) Fiecare parte în litigiu va numi un conciliator de pe lista conciliatorilor, stabilită în conformitate cu art. 3, pentru a face parte din comisia de conciliere.
    2) Cînd mai mult de două state sunt părţi la acelaşi diferend, părţile care au aceleaşi interese se pot înţelege să numească un singur conciliator. Dacă nu procedează în acest sens, fiecare dintre cele două părţi în litigiu va numi un număr egal de conciliatori, pînă la un maximum stabilit de Birou.
    3) Orice stat care este parte la un diferend supus unei comisii de conciliere, fără a fi parte la această convenţie, poate numi, pentru a face parte din comisie, o persoană aleasă fie de pe lista de conciliatori stabilită în conformitate cu art. 3, fie dintre cetăţenii unui stat participant la C.S.C.E. În acest caz, aceştia din urmă vor avea, în scopul examinării diferendului, aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii ca şi ceilalţi membri ai comisiei. Ei îşi vor exercita funcţiile în deplină independenţă şi vor face declaraţia cerută de art. 5, înainte de a-şi ocupa locurile în comisie.
    4) Imediat după primirea cererii sau a acordului, prin care părţile în litigiu solicită constituirea unei comisii de conciliere, preşedintele Curţii va consulta părţile în litigiu în privinţa componenţei restului comisiei.
    5) Biroul va numi alţi trei conciliatori pentru a face parte din comisia de conciliere. Acest număr poate fi majorat sau redus de către Birou, cu condiţia să fie impar. Membrii Biroului şi supleanţii lor, care se află pe lista conciliatorilor, pot fi numiţi pentru a face parte din comisie.
    6) Comisia de conciliere îşi alege preşedintele din rîndul membrilor numiţi de Birou.
    7) Regulamentul Curţii va stabili regulile aplicabile pentru situaţia în care, la începutul sau în cursul procedurii, unul dintre membrii numiţi să facă parte din comisie este recuzat, nu poate sau refuză să participe.
    8) Orice problemă în legătură cu aplicarea acestui articol va fi soluţionată de către Birou ca o chestiune preliminară.
    1) Dacă constituirea unei comisii de conciliere este solicitată pe calea unei cereri, cererea va enunţa obiectul diferendului, partea sau părţile împotriva cărora este formulată cererea şi numele conciliatorului sau ale conciliatorilor numiţi de către partea sau părţile solicitante. Cererea va indica, pe scurt, şi mijloacele de soluţionare, la care s-a recurs anterior.
    2) De îndată ce s-a primit o cerere, grefierul o va notifica celeilalte sau celorlalte părţi în litigiu menţionate în cerere. Cealaltă parte sau celelalte părţi dispun de un termen de 15 zile de la notificare pentru a numi pe conciliatorul sau pe conciliatorii care vor face parte din comisia de conciliere. Dacă, în acest termen, una sau mai multe părţi în litigiu nu au ales membrul sau membrii comisiei, pe care au dreptul să-i numească, Biroul va numi numărul corespunzător de conciliatori. Această numire se va face dintre conciliatorii desemnaţi în conformitate cu art. 3 de către partea sau de către fiecare dintre părţile în cauză sau, dacă aceste părţi nu au desemnat încă conciliatori, dintre conciliatorii care nu au fost desemnaţi de către cealaltă parte sau de către celelalte părţi în litigiu.
    3) Dacă constituirea unei comisii de conciliere este cerută în baza unui acord, acordul trebuie să enunţe obiectul diferendului. Dacă nu există acord, în întregime sau în parte, asupra obiectului diferendului, fiecare parte îşi poate formula propria sa poziţie în legătură cu obiectul acestuia.
    4) În cazul în care constituirea comisiei de conciliere este cerută în baza unui acord, fiecare parte va notifica grefierului numele conciliatorului sau ale conciliatorilor, pe care i-a numit să facă parte din comisie.
    1) Procedura de conciliere este confidenţială şi în contradictoriu. Sub rezerva prevederilor art. 10 şi 11 şi a regulamentului Curţii, comisia de conciliere îşi va stabili procedura, după consultarea părţilor în litigiu.
    2) Dacă părţile în litigiu sunt de acord, comisia de conciliere poate invita orice stat-parte la prezenta Convenţie, care are un interes în soluţionarea diferendului, să participe la procedură.
    Comisia de conciliere va ajuta părţile în litigiu să-l soluţioneze în concordanţă cu dreptul internaţional şi cu angajamentele, la care au subscris în cadrul C.S.C.E.
    1) Dacă în cursul procedurii, părţile în litigiu reuşesc, cu ajutorul comisiei de conciliere, să găsească o soluţie reciproc acceptabilă, ele vor consemna termenii acestei soluţii într-o încheiere, semnată de reprezentanţii lor şi de membrii comisiei. Semnarea acestui document va încheia procedura. Consiliul C.S.C.E. va fi informat prin intermediul Comitetului Înalţilor Funcţionari, despre reuşita concilierii.
    2) Cînd comisia de conciliere apreciază că toate aspectele diferendului şi toate posibilităţile de găsire a unei soluţii au fost epuizate, ea va redacta un raport final. Raportul va conţine propunerile comisiei pentru soluţionarea paşnică a diferendului.
    3) Raportul comisiei de conciliere va fi notificat părţilor în litigiu, care vor dispune de o perioadă de 30 de zile pentru a-l examina şi pentru a-l informa pe preşedintele comisiei dacă sunt gata să accepte soluţia propusă.
    4) Dacă o parte în litigiu nu acceptă soluţia propusă, cealaltă parte sau celelalte părţi nu mai sunt legate de acceptarea, de către ele, a soluţiei respective.
    5) Dacă, în termenul prevăzut la paragraful 3), părţile în litigiu nu au acceptat soluţia propusă, raportul va fi înaintat Consiliului C.S.C.E., prin intermediul Comitetului Înalţilor Funcţionari.
    6) Dacă una dintre părţi refuză să participe la procedura de conciliere sau părăseşte procedura după începerea acesteia, se va întocmi, de asemenea, un raport în scopul notificării de îndată a acestei situaţii Consiliului C.S.C.E., prin intermediul Comitetului Înalţilor Funcţionari.
    1) O cerere de arbitraj poate fi formulată oricînd, pe bază de acord între două sau mai multe state-părţi la prezenta Convenţie sau între unul sau mai multe state-părţi la Convenţie şi unul sau mai multe alte state participante la C.S.C.E.
    2) Statele-părţi la Convenţie pot, oricînd, să declare, printr-o notificare adresată depozitarului, că ele recunosc ca obligatorie, ipso facto şi fără un acord special, competenţa unui tribunal arbitral, sub rezerva reciprocităţii. O astfel de declaraţie poate fi făcută fără limitarea duratei sau pentru o durată determinată. Ea poate fi făcută pentru toate diferendele sau poate exclude diferende asupra unor chestiuni referitoare la integritatea teritorială, la apărarea naţională, la un titlu de suveranitate asupra teritoriului naţional sau la pretenţii concurente cu privire la jurisdicţia asupra altor zone.
    3) O cerere de arbitraj nu poate fi formulată printr-o solicitare adresată grefierului Curţii împotriva unui stat-parte la Convenţie, care a făcut declaraţia prevăzută la paragraful 2), decît după ce s-a scurs o perioadă de 30 de zile după ce raportul comisiei de conciliere, care s-a ocupat de examinarea diferendului, a fost transmis Consiliului C.S.C.E., potrivit prevederilor paragrafului 5) al art. 25.
    4) După ce un diferend este supus unui tribunal arbitral, în conformitate cu acest articol, tribunalul poate, din proprie iniţiativă sau la cererea uneia sau a tuturor părţilor în litigiu, să indice măsurile provizorii care ar trebui luate de către părţile în litigiu pentru a evita agravarea diferendului şi pentru ca soluţionarea acestuia să nu devină mai dificilă sau pentru a evita ca o viitoare hotărîre a tribunalului să rămînă neexecutată, datorită atitudinii părţilor sau a uneia dintre părţile în litigiu.
    1) Dacă o cerere de arbitraj este formulată în baza unui acord, acesta trebuie să precizeze obiectul diferendului. Dacă nu există acord, în întregime sau în parte, cu privire la obiectul diferendului, fiecare parte îşi poate formula propria poziţie în legătură cu obiectul acestuia.
    2) Dacă arbitrajul este solicitat printr-o cerere, aceasta trebuie să precizeze obiectul diferendului, statul-parte sau statele-părţi la prezenta Convenţie împotriva căruia sau cărora este îndreptată şi elementele principale de fapt şi de drept pe care se întemeiază. Imediat după primirea cererii, grefierul o va notifica celuilalt stat-parte sau celorlalte state-părţi menţionate în cerere.
    1) După ce se formulează o cerere de arbitraj, se constituie un tribunal arbitral.
    2) Arbitrii desemnaţi de părţile în litigiu în conformitate cu prevederile art. 4 sunt membri de drept ai tribunalului. Dacă sunt mai mult de două state-părţi la acelaşi diferend, statele care au aceleaşi interese pot conveni să numească un singur arbitru.
    3) Biroul va numi, dintre arbitri, un număr de membri, care să facă parte din tribunal, astfel încît numărul membrilor numiţi de Birou să fie cu cel puţin unu mai mare decît numărul membrilor de drept. Membrii Biroului şi supleanţii lor, care sunt pe lista arbitrilor, vor fi eligibili pentru a fi numiţi să facă parte din tribunal.
    4) Dacă un membru de drept al tribunalului nu poate să participe sau dacă, anterior, a luat cunoştinţă, în orice calitate, de cazul care face obiectul diferendului supus tribunalului, acest membru va fi înlocuit de supleantul său. Dacă supleantul se află în aceeaşi situaţie, statul în cauză va numi, în conformitate cu modalităţile prevăzute la paragraful 5), un membru în scopul examinării acestui diferend. În cazul cînd ar apărea dubii în ceea ce priveşte capacitatea unui membru sau a supleantului său de a face parte din tribunal, Biroul va decide.
    5) Orice stat care este parte la un diferend supus unui tribunal arbitral, fără să fie parte la prezenta Convenţie, poate numi o persoană pentru a face parte din tribunal, aleasă fie de pe lista arbitrilor, stabilită în conformitate cu art. 4, fie dintre cetăţenii unui stat participant la C.S.C.E. Orice persoană astfel numită trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în paragraful 2) al art. 4; ea are, în scopul examinării diferendului, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi ceilalţi membri ai tribunalului. Persoana respectivă îşi va exercita funcţiile în deplină independenţă şi va face declaraţia cerută de art. 5, înainte de a lua parte la lucrările tribunalului.
    6) Tribunalul îşi va alege preşedintele dintre membrii numiţi de Birou.
    7) În cazul cînd unul dintre membrii tribunalului numit de Birou nu poate participa la lucrări, el nu va fi înlocuit decît dacă numărul membrilor numiţi de Birou scade sub numărul membrilor de drept sau al membrilor numiţi de părţile în litigiu, în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 5). În acest caz, unul sau mai mulţi membri noi vor fi numiţi de către Birou potrivit paragrafelor 3) şi 4) ale acestui articol. În cazul numirii unuia sau mai multor noi membri, nu va fi ales un nou preşedinte decît dacă membrul care nu poate să participe este însuşi preşedintele tribunalului.
    1) Procedura de arbitraj se desfăşoară în contradictoriu, conform principiilor unei judecăţi echitabile. Ea comportă o fază scrisă şi una orală.
    2) Tribunalul arbitral dispune, faţă de părţile în litigiu, de competenţele necesare de cercetare a faptelor şi de investigaţie pentru îndeplinirea sarcinilor sale.
    3) Orice stat participant la C.S.C.E. care consideră că are un interes juridic deosebit, ce ar putea fi afectat de hotărîrea tribunalului, poate, în termen de 15 zile de la transmiterea notificării efectuate de către Secretariatul C.S.C.E., potrivit prevederilor art. 15, să adreseze grefierului Curţii o cerere de intervenţie. Această cerere trebuie transmisă imediat părţilor în litigiu şi tribunalului constituit pentru examinarea diferendului.
    4) Dacă statul intervenient dovedeşte că are un astfel de interes, el va fi autorizat să participe la procedură, în măsura în care este necesar pentru protecţia acestui interes. Partea respectivă a hotărîrii tribunalului este obligatorie pentru statul intervenient.
    5) Părţile în litigiu dispun de o perioadă de 30 de zile pentru a transmite tribunalului observaţiile lor privind cererea de intervenţie. Tribunalul va pronunţa o hotărîre cu privire la admisibilitatea cererii.
    6) Dezbaterile în faţa tribunalului se vor ţine cu uşile închise, afară de cazul cînd tribunalul decide altfel, la cererea părţilor în litigiu.
    7) În cazul cînd una sau mai multe dintre părţile în litigiu nu se prezintă, cealaltă parte sau celelalte părţi pot cere tribunalului să se pronunţe în favoarea pretenţiilor sale sau ale lor. În acest caz, înainte de a da sentinţa, tribunalul trebuie să se asigure că este competent şi că argumentele părţii sau ale părţilor care participă la procedură sunt întemeiate.
    Rolul tribunalului arbitral este de a hotărî, în conformitate cu dreptul internaţional, asupra diferendelor care îi sunt supuse. Această prevedere nu aduce atingere competenţei tribunalului de a da o decizie ex aequo et bono, dacă părţile în litigiu sunt de acord.
    1) Sentinţa tribunalului arbitral va fi motivată. Dacă ea nu exprimă, în întregime sau în parte, opinia unanimă a membrilor lui, fiecare membru al acestuia va avea dreptul să ataşeze la sentinţă opinia sa separată sau disidentă.
    2) Sub rezerva prevederilor paragrafului 4) al art. 29, sentinţa tribunalului nu va fi obligatorie decît între părţile în litigiu şi numai cu privire la cazul care a fost soluţionat.
    3) Sentinţa este definitivă şi nu poate fi supusă apelului. Totuşi, părţile în litigiu sau una dintre ele pot cere tribunalului arbitral să interpreteze sentinţa în cazul unei divergenţe privind sensul sau conţinutul acesteia. Dacă părţile în litigiu nu convin altfel, o astfel de cerere trebuie făcută în termen de 6 luni de la comunicarea sentinţei. După primirea observaţiilor părţilor în litigiu, tribunalul va proceda la interpretarea sentinţei cît mai curînd posibil.
    4) O cerere de revizuire a sentinţei nu poate fi făcută decît dacă se descoperă fapte de natură să aibă o influenţă decisivă şi care, înainte de pronunţarea sentinţei, nu erau cunoscute tribunalului şi nici părţii sau părţilor în litigiu care cer revizuirea. Cererea de revizuire trebuie făcută în termen de 6 luni de la descoperirea noului fapt. Nici o cerere de revizuire nu poate fi formulată după 10 ani de la data pronunţării sentinţei.
    5) În măsura posibilului, examinarea unei cereri de interpretare sau a unei cereri de revizuire va fi făcută de către tribunalul care a dat sentinţa. Dacă Biroul constată că acest lucru este imposibil, se va proceda la constituirea unui nou tribunal, în conformitate cu prevederile art. 28.
    Sentinţa arbitrală este publicată de către grefier. O copie certificată conformă va fi comunicată părţilor în litigiu şi Consiliului C.S.C.E., prin intermediul Comitetului Înalţilor Funcţionari.
    1) Prezenta Convenţie este deschisă, la sediul Guvernului Suediei, pentru semnare de către statele participante la C.S.C.E., pînă la 31 martie 1993. Ea va fi supusă ratificării.
    2) Statele participante la C.S.C.E., care nu au semnat Convenţia, pot adera ulterior la aceasta.
    3) Convenţia va intra în vigoare la două luni de la data depunerii celui de-al doisprezecelea instrument de ratificare sau de aderare.
    4) Pentru orice stat care o ratifică sau aderă la aceasta, după depunerea celui de-al doisprezecelea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare la două luni după depunerea instrumentului său de ratificare sau de aderare.
    5) Guvernul Suediei asigură funcţiile de depozitar al Convenţiei.
    La prezenta Convenţie nu se pot face decît acele rezerve, pe care le permite în mod expres.
    1) Amendamentele la prezenta Convenţie trebuie să fie adoptate în conformitate cu paragrafele care urmează.
    2) Orice stat-parte la Convenţie poate să formuleze propuneri de amendare a acesteia, care vor fi comunicate de către depozitar Secretariatului C.S.C.E., pentru a fi transmise statelor participante la C.S.C.E.
    3) Dacă Consiliul C.S.C.E. adoptă textul amendamentului propus, acesta va fi comunicat de către depozitar statelor-părţi la Convenţie, pentru a fi acceptat în conformitate cu regulile lor constituţionale respective.
    4) Orice amendament astfel adoptat va intra în vigoare în a treizecea zi după ce toate statele-părţi la Convenţie îl vor fi informat pe depozitar despre acceptarea acestui amendament.
    1) Orice stat-parte la prezenta Convenţie poate, în orice moment, să o denunţe printr-o notificare adresată depozitarului.
    2) Denunţarea va deveni efectivă la un an de la data primirii notificării de către depozitar.
    3) Convenţia va continua, totuşi, să se aplice faţă de statul care a denunţat-o, în ceea ce priveşte procedurile în curs la data cînd denunţarea intră în vigoare. Aceste proceduri vor fi continuate pînă la încheierea lor.
    Notificările şi comunicările care urmează a fi făcute de către depozitar vor fi adresate grefierului şi Secretariatului C.S.C.E şi vor fi comunicate apoi statelor participante la C.S.C.E.
    Se confirmă că, în conformitate cu dreptul internaţional, nici o prevedere a prezentei Convenţii nu trebuie interpretată ca stabilind vreo obligaţie sau angajament pentru statele participante la C.S.C.E., care nu sunt parte la Convenţie, afară de cazul cînd obligaţiile sau angajamentele sunt prevăzute în mod expres şi acceptate în mod expres, în scris, de către aceste state.
    1) Curtea va proceda, în termen de 4 luni de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, la alegerea Biroului său, la adoptarea regulamentului său şi la desemnarea grefierului, în conformitate cu prevederile art. 7, 9 şi 11. Guvernul statului-gazdă al Curţii va face aranjamentele necesare în cooperare cu depozitarul.
    2) Pînă la numirea grefierului, funcţiile prevăzute la paragraful 5) al art. 3 şi la paragraful 7) al art. 4 vor fi exercitate de către depozitar.

    Încheiată la Stockholm, la 15 decembrie 1992, în limbile engleză, franceză, germană, italiană, rusă şi spaniolă, toate cele şase versiuni fiind egal autentice.