__________________
    * În vigoare pentru Republica Moldova din 29 august 1999.


    Părţile contractante,
    pornind de la dorinţa fermă de a intensifica colaborarea lor privind gospodărirea apelor în domeniul protecţiei şi utilizării apei,
    preocupate de apariţia şi existenţa unor ameninţări, generînd efecte nefavorabile, pe termen scurt sau lung, de schimbările intervenite în starea cursurilor de apă din bazinul Dunării, ce influenţează mediul înconjorător, economiile şi bunăstarea statelor dunărene,
    accentuînd nevoia urgentă de întărire a măsurilor naţionale şi internaţionale de prevenire, control şi reducere semnificativă a impactului transfrontalier cauzat de substanţele periculoase şi de nutrienţii evacuaţi în mediul acvatic din bazinul Dunării, acordînd, totodată, o atenţie deosebită Mării Negre,
    apreciind măsurile deja adoptate prin iniţiativele naţionale ale ţărilor dunărene, cele convenite la nivel bilateral şi multilateral al cooperării lor, precum şi eforturile deja întreprinse în procesul C.S.C.E. de către Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa şi de Comunitatea Europeană, avînd ca obiectiv promovarea colaborării la nivel bilateral şi multilateral pentru prevenirea şi controlul poluării transfrontaliere, gospodărirea durabilă a apelor, utilizarea raţională şi conservarea resurselor de apă,
    referindu-se în mod special la Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi lacurilor internaţionale, din 17 martie 1992, precum şi la colaborarea bilaterală şi multilaterală, existentă între statele dunărene, care va fi continuată şi luată în considerare în cooperarea tuturor statelor dunărene, referindu-se, totodată, la Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, din 21 aprilie 1992,
    străduindu-se să realizeze o îmbunătăţire de durată şi o protecţie a fluviului Dunărea şi a apelor din bazinul său hidrografic, în special în context transfrontalier şi pentru o gospodărire durabilă a apei, luînd în considerare interesele statelor dunărene în domeniul utilizării apei şi, în acelaşi timp, contribuind la protecţia mediului marin al Mării Negre,
    au convenit:
    În sensul prezentei Convenţii:
    a) state dunărene sunt statele suverane, care deţin o parte considerabilă a bazinului hidrografic al Dunării. Prin parte considerabilă se înţelege o cotă care depăşeşte 2.000 km2 din totalul bazinului hidrografic;
    b) bazinul hirdografic al fluviului Dunărea înseamnă partea din bazinul hidrografic al fluviului, de care beneficiază Părţile contractante;
    c) impact transfrontalier înseamnă orice efect nefavorabil semnificativ produs asupra mediului înconjurător riveran, rezultat dintr-o schimbare în condiţiile apelor, cauzată de activităţi umane, şi care depăşeşte zona care se află sub jurisdicţia unei Părţi contractante.
    Asemenea modificări pot afecta viaţa şi proprietatea, securitatea instalaţiilor şi ecosistemele acvatice în cauză;
    d) substanţe periculoase sunt acele substanţe, care produc efecte toxice, cancerigene, mutagene, teratogene sau bioacumulative, în special cele remanente şi care au un impact nefavorabil semnificativ asupra organismelor vii;
    e) substanţe periculoase pentru apă sunt substanţele, care reprezintă un pericol potenţial deosebit de ridicat pentru resursele de apă, astfel încît manipularea lor necesită măsuri speciale preventive şi de protecţie;
    f) surse de poluare a apei punctuale şi nepunctuale înseamnă sursele de poluanţi şi nutrienţi, a căror pătrundere în apă este cauzată fie de descărcări locale determinate (surse punctuale), fie de efectele difuze larg răspîndite în bazinul hidrografic (surse nepunctuale);
    g) balanţa apei semnifică relaţia, care caracterizează resursele naturale de apă din întregul bazin hidrografic al unui rîu, cuprinzînd toate componentele (precipitaţii, evaporare, scurgeri de suprafaţă şi subterane). Suplimentar, sunt incluse şi efectele acţiunii umane, rezultate din utilizarea apei şi care influenţează calitatea acesteia;
    h) date aferente sunt datele rezumative, deduse din balanţele de apă din amonte, în măsura în care sunt relevante şi necesare pentru elaborarea balanţelor de apă din aval şi a unei balanţe generale de apă pentru fluviul Dunărea. Astfel, datele aferente acoperă componentele balanţei de apă pentru toate apele transfrontaliere importante din bazinul hidrografic la fluviului Dunărea. Datele aferente se referă la secţiunile transversale ale apelor transfrontaliere acolo unde ele delimitează, traversează sau sunt situate la frontierele dintre Părţile contractante;
    i) Comisia internaţională este organizaţia stabilită prin art. 18 al prezentei Convenţii.
    1) Părţile contractante vor depune eforturi pentru realizarea scopurilor unei gospodăriri durabile şi echitabile a apelor, inclusiv pentru conservarea, îmbunătăţirea şi utilizarea raţională a apelor de suprafaţă şi a celor subterane din bazinul hidrografic, în măsura în care acestea sunt posibile. De asemenea, Părţile contractante vor depune toate eforturile pentru controlul pericolelor provocate de accidente cu substanţe periculoase pentru apă, inundaţii şi îngheţ pe fluviul Dunărea. În plus, ele vor încerca să contribuie la reducerea încărcărilor poluante ale Mării Negre din surse situate în bazinul hidrografic.
    2) În conformitate cu prevederile acestei Convenţii, Părţile contractante vor coopera în probleme fundamentale de gospodărire a apelor şi vor lua toate măsurile legale, administrative şi tehnice adecvate pentru a menţine cel puţin şi a îmbunătăţi starea actuală a mediului înconjurător şi condiţiile de calitate a apei fluviului Dunărea şi a apelor din bazinul său hidrografic, pentru a preveni şi reduce, pe cît posibil, impacturile şi schimbările nefavorabile ce apar sau pot fi cauzate.
    3) În acest scop, Părţile contractante, luînd în considerare urgenţa măsurilor de reducere a poluării şi necesitatea utilizării raţionale, durabile a apei, vor stabili priorităţile adecvate şi vor întări, armoniza şi coordona măsurile adoptate şi cele planificate a fi luate la nivel naţional şi internaţional în întreg bazinul Dunării, avînd ca obiectiv dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului fluviului Dunărea. În mod special, acest obiectiv vizează asigurarea unei utilizări durabile a resurselor de apă pentru alimentare cu apă potabilă, industrială şi pentru irigaţii, precum şi pentru conservarea şi reconstrucţia ecosistemelor, răspunzînd, de asemenea, şi altor cerinţe din domeniul sănătăţii publice.
    4) Principiul poluatorul plăteşte şi principiul precauţiei constituie baza tuturor măsurilor pentru protecţia fluviului Dunărea şi a apelor din bazinul său hidrografic.
    5) Cooperarea în domeniul gospodăririi apei se va orienta spre o gospodărire durabilă a apelor, pornind de la criteriile unei dezvoltări stabile şi ecologice adecvate, care vizează în acelaşi timp:
    — menţinerea calităţii generale a vieţii;
    — menţinerea accesului continuu la resursele naturale;
    — evitarea pagubelor ecologice de durată şi asigurarea protecţiei ecosistemelor;
    — aplicarea unei abordări preventive.
    6) Nu este admis ca aplicarea prevederilor acestei Convenţii să cauzeze vreo creştere semnificativă, directă sau indirectă, a impacturilor asupra mediului riveran.
    7) Fiecare Parte contractantă are dreptul să adopte şi să aplice măsuri mai ferme decît cele care rezultă din perevederile prezentei Convenţii.
    1) Această Convenţie se aplică pentru bazinul hidrografic al fluviului Dunărea, aşa cum a fost definit în art. 1 paragraful b).
    2) Obiectul acestei Convenţii îl reprezintă, în special, următoarele activităţi planificate sau în curs de realizare, în măsura în care acestea produc sau pot produce impacturi transfrontaliere:
    a) evacuarea apelor uzate, introducerea de nutrienţi şi substanţe periculoase, atît din surse punctuale cît şi nepunctuale, precum şi evacuarea căldurii;
    b) activităţi şi măsuri planificate în domeniul amenajărilor hidrotehnice, în special regularizări, controlul scurgerii şi nivelul de stocare a cursurilor de apă, controlul inundaţiilor şi îndepărtarea pericolului de îngheţ, precum şi efectul instalaţiilor, situate în sau în afara cursului de apă, asupra regimului lui hidraulic;
    c) alte activităţi şi măsuri planificate, în scopul utilizării apei, cum ar fi: hidroenergia, transferul şi captarea apei;
    d) exploatarea construcţiilor hidrotehnice existente, de exemplu, acumulări, hidrocentrale, măsuri pentru prevenirea impactului ecologic incluzînd: deteriorarea condiţiilor hidrologice, eroziuni, surpări, inundaţii şi transportul sedimentelor; măsuri pentru protecţia ecosistemelor;
    e) manipularea substanţelor periculoase pentru apă şi prevenirea accidentelor.
    3) Această Convenţie se aplică în cazul pescuitului şi navigaţiei interne, în măsura în care sunt vizate probleme de protecţie a apei împotriva poluării cauzate de asemenea activităţi.
    Formele de cooperare realizate potrivit acestei Convenţii vor fi, de regulă, următoarele:
    a) consultări şi activităţi comune în cadrul Comisiei internaţionale, în conformitate cu prevederile acestei Convenţii;
    b) schimb de informaţii despre acorduri bilaterale şi multilaterale, reglementări legale şi măsuri în domeniul gospodăririi apelor; schimb de documente legale, linii directoare şi de alte publicaţii; alte forme de schimb de informaţii şi de experienţă.
    1) Părţile contractante vor dezvolta, adopta şi aplica măsuri legislative, administrative şi tehnice adecvate, vor asigura premisele interne şi bazele necesare pentru protecţia eficientă a calităţii apei şi utilizarea durabilă a apei, realizînd astfel prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontalier.
    2) În acest scop, Părţile contractante vor lua, separat sau în comun, măsurile indicate mai jos:
    a) înregistrează condiţia resurselor naturale de apă din bazinul hidrografic al fluviului Dunărea, aplicînd parametrii cantitativi şi calitativi stabiliţi de comun acord, inclusiv metodologiile adecvate;
    b) adoptă norme legale, prin care se vor stabili cerinţele de îndeplinit, inclusiv limitele de timp, care trebuie respectate la evacuările de ape uzate;
    c) adoptă norme legale pentru manipularea substanţelor periculoase pentru apă;
    d) adoptă norme legale pentru reducerea introducerii de nutrienţi sau substanţe periculoase din surse difuze, în special din aplicarea nutrienţilor, a substanţelor de protecţie a plantelor şi pesticidelor în agricultură;
    e) în scopul armonizării acestor reglementări la un înalt nivel de protecţie, precum şi pentru implementarea armonizată a măsurilor corespunzătoare, Părţile contractante vor lua în considerare rezultatele şi propunerile Comisiei internaţionale;
    f) Părţile contractante vor coopera şi vor lua măsuri adecvate pentru evitarea efectelor transfrontaliere nefavorabile produse de deşeuri şi substanţe periculoase, în special de cele provenind din transport.
    Părţile contractante vor lua măsuri adecvate pentru prevenirea sau reducerea impacturilor transfrontaliere, pentru o utilizare durabilă a resurselor de apă, precum şi pentru conservarea resurselor ecologice, în special prin:
    a) identificarea resurselor de apă subterană, care vor trebui să fie protejate pe termen lung, precum şi a zonelor de protecţie pentru asigurarea alimentării cu apă potabilă, existente şi viitoare;
    b) prevenirea poluării resurselor de apă subterană, în special a celor rezervate pentru alimentarea cu apă potabilă pe termen lung, în particular cea cauzată de nitraţi, substanţe pentru protecţia plantelor şi pesticide, precum şi de alte substanţe periculoase;
    c) minimalizarea riscurilor poluărilor accidentale prin măsuri de prevenire şi control;
    d) luarea în considerare a posibilelor influenţe asupra calităţii apei rezultate din activităţile planificate şi măsurile aplicate, în conformitate cu art. 3 paragraful 2);
    e) evaluarea importanţei diferitelor elemente ale biotopului pentru ecologia riverană şi propunerea de măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor ecologice litorale şi acvatice.
    1) Ţinînd cont de propunerile Comisiei internaţionale, Părţile contractante vor stabili limite de emisie aplicabile în sectoarele industriale individuale sau în industrie, în funcţie de încărcările şi concentraţiile poluante şi, pe cît posibil, bazate pe tehnologii cu poluare redusă sau nepoluante la sursă. La evacuarea substanţelor periculoase, limitele de emisie se vor baza pe cele mai bune tehnologii disponibile pentru reducerea la sursă şi/sau pentru tratarea apelor uzate. Pentru apele uzate orăşeneşti, limitele de emisie vor fi bazate pe aplicarea cel puţin a unei tratări biologice sau a unui nivel de tratare echivalent.
    2) Părţile contractante vor stabili prevederi suplimentare pentru prevenirea sau reducerea evacuării de substanţe periculoase şi de nutrienţi în cazul surselor nepunctuale, în special atunci cînd sursele principale provin din agricultură, luînd în considerare cele mai bune practici ecologice.
    3) În scopul prevăzut la paragrafele 1) şi 2), în Anexa II a prezentei Convenţii este cuprinsă o listă a sectoarelor industriale şi a industriilor, precum şi o listă suplimentară, în care sunt enumerate substanţele periculoase şi grupele de substanţe, a căror evacuare din surse punctuale şi nepunctuale va trebui să fie evitată sau redusă considerabil. Actualizarea Anexei II va fi realizată de către Comisia internaţională.
    4) În mod suplimentar, Părţile contractante vor defini împreună obiectivele de calitate a apei, atunci cînd este cazul, şi vor aplica criterii de calitate a apei, în scopul prevenirii controlului şi reducerii impactului transfrontalier. Recomandările generale, care sunt prezentate în Anexa III, vor fi aplicate şi specificate de către Părţile contractante atît la nivel naţional, cît şi împreună, atunci cînd este cazul.
    5) Pentru realizarea unei limitări eficiente a emisiilor în zonele, care se află sub jurisdicţia lor, Părţile contractente vor asigura condiţiile preliminare necesare şi vor aplica măsurile corespunzătoare.
    Ele vor asigura că:
    a) reglementările naţionale pentru limitarea emisiilor şi nivelul lor impus prin standarde sunt armonizate, pas cu pas, cu limitele de emisie stabilite prin această Convenţie;
    b) fără excepţie, evacuările de ape uzate se bazează pe un aviz anterior emis de către autorităţile competente şi avînd termen de valabilitate limitat;
    c) reglementările şi avizele pentru măsuri de prevenire şi de control, în cazul instalaţiilor industriale noi sau modernizate, în special cele care implică folosirea unor substanţe periculoase, sunt orientate spre cele mai bune tehnologii disponibile şi sunt implementate cu cea mai mare prioritate;
    d) sunt aplicate prevederi mai restrictive decît cele ale standardelor — în cazuri individuale chiar interziceri — în situaţia în care caracterul apei receptoare şi ecosistemul său o cere, în concordanţă cu prevederile paragrafului 4);
    e) autorităţile competente supraveghează ca activităţile de natură să cauzeze impacturi transfrontaliere să se desfăşoare în conformitate cu avizele şi aprobările impuse;
    f) evaluarea impactului ecologic se realizează în conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale sau cu alte proceduri pentru evaluarea şi aprecierea efectelor ecologice;
    g) la planificarea, acordarea licenţei şi implementarea activităţilor şi măsurilor menţionate în art. 3 paragraful 2) şi art. 16 paragraful 2), autorităţile competente iau în considerare riscul accidentelor cu substanţe periculoase pentru apă, impun măsuri preventive şi ordonă reguli de comportament pentru combaterea efectelor negative după accidente.
    1) Părţile contractante vor întocmi periodic inventarieri ale surselor de poluare punctuale şi nepunctuale relevante din bazinul hidrografic al fluviului Dunărea, care vor cuprinde inclusiv măsurile de prevenire şi reducere deja luate pentru respectivele evacuări, precum şi cu privire la eficienţa acestor măsuri, ţinînd cont de prevederile art. 5 paragraful 2) subparagraful a).
    2) Pe o asemenea bază, Părţile contractante vor stabili, în etape, o listă de măsuri preventive şi de reducere, ce urmează a fi aplicate, treptat, atît cît este necesar pentru realizarea obiectivelor acestei Convenţii.
    3) Inventarul emisiilor şi lista de măsuri care vor fi adoptate formează baza pentru dezvoltarea programelor comune de acţiune, pe care le desfăşoară Părţile contractante, ţinînd cont de priorităţile stabilite în funcţie de urgenţă şi eficienţă.
    Asemenea programe de acţiune vor fi orientate, în special, spre reducerea încărcării şi concentraţiilor poluante provenind atît din surse punctuale industriale şi municipale, cît şi din surse nepunctuale. Acestea vor cuprinde, printre altele, şi măsuri de prevenire şi reducere, inclusiv estimări ale duratei şi costului.
    4) În mod suplimentar Părţile contractante vor urmări progresul obţinut în implementarea programelor comune de acţiune, întocmind rapoarte periodice. Aceste rapoarte vor cuprinde atît măsurile de protecţie realizate, cît şi rezultatele obţinute în ceea ce priveşte condiţiile riverane în lumina evaluării actuale.
    Pe baza activităţilor lor naţionale, Părţile contractante vor coopera în domeniul monitoringului şi al evaluării.
    1) În acest scop ele:
    — vor armoniza sau vor face comparabile metodele lor de monitoring şi de evaluare aplicabile la nivel naţional, în special în domeniul calităţii apei, controlului emisiilor, prognozei inundaţiilor şi balanţei de apă pentru a se putea obţine rezultate comparabile, care să fie introduse în activităţile comune de monitoring şi evaluare;
    — vor dezvolta sisteme concertate sau comune, la care se vor utiliza echipamente staţionare sau mobile de măsură, facilităţi pentru comunicaţii şi procesare a datelor;
    — vor elabora şi implementa programe comune pentru monitoringul condiţiilor de scurgere pe suprafaţa bazinului hidrografic al fluviului Dunărea, atît sub aspectul calităţii, cît şi al cantităţii apei, precum şi a sedimentelor şi ecosistemelor riverane, ca bază pentru evaluarea impacturilor transfrontaliere, cum ar fi: poluarea transfrontalieră, schimbările regimurilor de curgere, balanţa apei şi riscurile de inundaţii sau de îngheţ;
    — vor dezvolta metode comune sau armonizate pentru monitoring şi evaluare a evacuărilor de ape uzate, inclusiv pentru procesarea, interpretarea şi înregistrarea de date, luînd în considerare abordarea specifică, care are ca obiect limitarea emisiei (Anexa II, partea I);
    — vor elabora inventare ale surselor punctuale importante, incluzînd poluanţii evacuaţi (inventare ale emisiilor), şi vor estima poluarea apei din surse nepunctuale, ţinînd cont de Anexa II, partea II; vor revizui aceste documente în concordanţă cu situaţia actuală.
    2) Vor stabili, de comun acord, punctele de monitoring, caracteristicile de calitate a apelor şi parametrii de poluare, care vor fi înregistrate pe fluviul Dunărea cu suficientă regularitate, ţinînd cont de caracterul ecologic şi hidrologic al cursului de apă avut în vedere şi de emisiile tipice de poluanţi evacuaţi în bazinul hidrografic.
    3) Pe baza unei metodologii armonizate, Părţile contractante vor stabili balanţele naţionale ale apei, precum şi balanţa generală a apei din bazinul fluviului Dunărea. Părţile contractante vor oferi datele de corelare, care să fie comparabile într-o măsură suficientă prin aplicarea unei metodologii armonizate. De asemenea, pe baza acestor date, se pot întocmi şi balanţele de apă pentru principalii afluenţi ai fluviului Dunărea.
    4) Periodic, ele vor evalua condiţiile de calitate a fluviului Dunărea şi progresele înregistrate prin măsurile adoptate, în scopul prevenirii, controlului şi al reducerii impacturilor transfrontaliere. Rezultatele vor fi puse la dispoziţia publicului prin intermediul unor publicaţii adecvate.
    Părţile contractante vor prezenta Comisiei internaţionale rapoarte cu privire la problemele de bază, care sunt necesare comisiei pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Acestea vor include, în special:
    a) rapoarte şi documente prevăzute în această Convenţie sau solicitate de către comisie;
    b) informaţii privind existenţa, încheierea, amendarea sau denunţarea acordurilor bilaterale şi multilaterale şi a tratatelor, care reglementează protecţia şi gospodărirea apelor fluviului Dunărea şi a apelor din bazinul său hidrografic, sau care sunt relevante pentru aspectele ce prezintă interes;
    c) informaţii privind legile, ordonanţele şi alte reglementări generale naţionale, ce reglementează protecţia şi gospodărirea apelor fluviului Dunărea şi a apelor din bazinul său hidrografic, sau care sunt relevante pentru aspectele ce prezintă interes;
    d) comunicarea în termenul stabilit, după adoptarea hotărîrilor de către Comisia internaţională, a modului, cadrului temporar şi dimensiunilor financiare pentru implementarea hotărîrilor de acţiune la nivel naţional, cum ar fi recomandări, programe şi măsuri;
    e) desemnarea instituţiilor competente, care să fie contactate de către Comisia internaţională sau de către celelalte Părţi contractante pentru cooperare în cadrul acestei Convenţii;
    f) comunicarea activităţilor planificate care, prin caracterul lor, ar putea produce impact transfrontalier.
    1) După realizarea unui schimb de informaţii preliminar, la cererea uneia sau mai multor Părţi contractante interesate, Părţile contractante implicate vor participa la consultări asupra activităţilor planificate de genul celor la care se face referire în art. 3 paragraful 2), care ar putea cauza impact transfrontalier, în cazul în care acest schimb de informaţii şi asemenea consultări nu sunt încă incluse în cooperarea bilaterală sau internaţională. Consultările se desfăşoară, de regulă, în cadrul Comisiei internaţionale, în vederea soluţionării unei probleme.
    2) Înainte de adoptarea unei decizii privind activităţile propuse, autorităţile competente — cu excepţia cazurilor ce prezintă pericol — vor aştepta rezultatele consultărilor, cu excepţia cazului cînd acestea nu sunt finalizate cel mai tîrziu într-un an de la începerea lor.
    1) Conform hotărîrii Comisiei internaţionale, Părţile contractante vor desfăşura un schimb de date rezonabile disponibile, printre altele cu privire la:
    a) condiţiile generale ale mediului riveran din bazinul hidrografic al Dunării;
    b) experienţa acumulată prin aplicarea şi exploatarea celei mai bune tehnologii disponibile şi a rezultatelor cercetării şi dezvoltării;
    c) date cu privire la emisii şi monitoring;
    d) măsuri aplicate şi planificate pentru prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontalier;
    e) reglementări privind evacuările de ape uzate;
    f) accidente în care sunt implicate substanţe periculoase pentru apă.
    2) Pentru armonizarea limitelor emisiilor, Părţile contractante vor desfăşura schimburi de informaţii cu privire la reglementările lor.
    3) Dacă unei Părţi contractante i se cer de către celelalte Părţi contractante date sau informaţii care nu sunt disponibile, aceasta se va strădui să satisfacă cererea, dar o poate face condiţionat, pe bază de plată de către partea solicitantă, care cuprinde costurile pentru colectare şi, unde este necesar, pentru procesarea datelor respective.
    4) În scopul aplicării prevederilor acestei Convenţii, Părţile contractante vor facilita schimbul celei mai bune tehnologii disponibile, în special prin promovarea de: schimburi comerciale de tehnologii disponibile, contacte şi cooperare industrială directă, inclusiv cu societăţi mixte; schimburi de informaţii şi experienţă; acordarea de asistenţă tehnică. De asemenea, Părţile contractante vor susţine programe comune de instruire şi organizarea de seminare şi întîlniri relevante.
    5) Prevederile acestei Convenţii nu vor afecta drepturile sau obligaţiile Părţilor contractante în conformitate cu legile, reglementările, prevederile administrative naţionale sau cu practicile legale acceptate şi reglementările internaţionale aplicabile pentru protecţia datelor personale, proprietăţii intelectuale, inclusiv a secretului industrial şi comercial sau a siguranţei naţionale.
    6) Dacă o Parte contractantă hotărăşte să ofere unei alte Părţi contractante o astfel de informaţie protejată, partea care primeşte această informaţie va respecta confidenţialitatea informaţiei primite şi condiţiile în care aceasta i-a fost oferită şi va folosi această informaţie numai în scopul pentru care i-a fost oferită.
    În conformitate cu prevederile acestei Convenţii, secretele industriale şi comerciale sau alte componente confidenţiale ale informaţiei sunt transmise în condiţiile legilor naţionale. Părţile contractante care le primesc vor respecta caracterul secret al unor asemenea informaţii, folosindu-le exclusiv în scopul stipulat în prezenta Convenţie, fără să le publice şi fără a le pune la dispoziţia unor terţe părţi. În cazul cînd o Parte contractantă consideră că nu se va putea conforma obligaţiilor privind confidenţialitatea informaţiei ce i-a fost transmisă, aceasta va informa, fără întîrziere, partea trimiţătoare şi va restitui informaţia în cauză. Datele personale vor fi transmise Părţilor contractante conform legislaţiei naţionale a Părţii contractante trimiţătoare.
    Datele personale vor fi folosite de partea primitoare numai în scopul indicat şi în condiţiile specificate de către partea trimiţătoare.
    1) Părţile contractante vor asigura, cît mai curînd posibil, ca autorităţile lor competente să fie determinate să pună la dispoziţia oricărei persoane fizice sau persoane juridice, la un preţ rezonabil, informaţiile disponibile privind starea calităţii mediului riveran al fluviului Dunărea, ca răspuns la orice cerere rezonabilă, fără a fi necesar ca persoana respectivă să-şi întemeieze cererea formulată.
    2) Informaţiile menţionate în paragraful 1) al acestui articol, care sunt deţinute de către autorităţile publice, pot fi oferite în scris, vizual sau oral sub formă de baze de date.
    3) Prevederile acestui articol nu vor afecta dreptul Părţilor contractante de a refuza o cerere de astfel de informaţii, în conformitate cu sistemul lor legal naţional şi reglementările internaţionale aplicabile, dacă aceasta afectează:
    a) confidenţialitatea activităţii autorităţilor publice, relaţiile internaţionale şi apărarea naţională;
    b) siguranţa publică;
    c) probleme care sunt sau au fost în curs de judecată sau sunt supuse unei anchete, inclusiv anchete disciplinare sau care sunt supuse unor proceduri preliminare;
    d) confidenţialitatea comercială şi industrială, precum şi proprietatea intelectuală;
    e) confidenţialitatea datelor şi/sau a dosarelor personale;
    f) materiale furnizate de o terţă parte fără ca acea parte să aibă obligaţia legală să procedeze astfel;
    g) materialul, a cărui dezvăluire ar face ca mediul înconjurător la care materialul face referire să fie prejudiciat.
    4) O autoritate publică va răspunde unei persoane, care cere o informaţie, cît mai repede posibil. Motivul unui refuz de a oferi informaţia cerută trebuie să fie argumentat în scris.
    1) Pentru a promova ţelurile prezentei Convenţii, Părţile contractante vor elabora programe de cercetare ştiinţifică sau tehnică complementare sau comune şi, în conformitate cu o procedură care va trebui să fie reglementată de către Comisia internaţională, vor transmite comisiei:
    a) rezultatele unor asemenea cercetări complementare, comune sau ale altor cercetări relevante, la care autorităţile publice au acces;
    b) părţi relevante ale altor programe de cercetare ştiinţifică şi tehnică.
    2) Procedînd astfel, Părţile contractante vor avea în vedere activitatea desfăşurată sau sprijinită în acest domeniu de către organizaţiile şi agenţiile internaţionale competente în materie.
    1) Părţile contractante vor face pregătirile necesare pentru constituirea unor sisteme coordonate sau comune de comunicaţie, avertizare şi alarmă în contextul întregului bazin hidrografic, în măsura în care acestea sunt necesare pentru a suplimenta sistemele stabilite şi exploatate la nivel bilateral. Ele se vor consulta cu privire la modalităţile şi mijloacele de armonizare a sistemelor naţionale de comunicaţie, avertizare şi alarmă şi a planurilor de urgenţă.
    2) În cadrul Comisiei internaţionale, Părţile contractante se vor informa reciproc despre autorităţile competente sau la punctele de contact, desemnate pentru cazuri de urgenţă, cum sunt: poluările accidentale, alte condiţii critice ale apei, inundaţii sau pericole generate de îngheţ. În consecinţă, autorităţile competente vor coopera pentru stabilirea unor planuri comune de urgenţă, unde este necesar, suplimentar planurilor existente la nivel bilateral.
    3) Dacă o autoritate competentă identifică o creştere bruscă a conţinutului de substanţe periculoase în fluviul Dunărea sau în apele din bazinul său hidrografic, sau ia cunoştinţă de o catastrofă sau un accident, ce poate cauza un impact serios asupra calităţii apei fluviului Dunărea, afectînd statele dunărene din aval, autoritatea respectivă va informa imediat punctele de contact desemnate şi Comisia internaţională, conform procedurii introduse de comisie.
    4) Pentru a controla şi reduce riscurile provenite din inundaţii, incluzînd pericolele generate de îngheţ, autorităţile competente vor informa imediat statele dunărene din aval, posibil a fi afectate, precum şi Comisia internaţională, cu privire la producerea scurgerilor sau inundaţiilor, precum şi referitor la prognoza pericolelor generate de îngheţ.
    1) În interesul întăririi cooperării şi pentru facilitarea îndeplinirii obligaţiilor acestei Convenţii, în special în cazul apariţiei unor situaţii critice ale condiţiilor riverane, Părţile contractante vor asigura asistenţa mutuală la cererea celorlalte Părţi contractante.
    2) Comisia internaţională va elabora procedurile pentru asistenţă mutuală, abordînd, printre altele, următoarele aspecte:
    a) direcţia, controlul, coordonarea şi supravegherea asistenţei;
    b) serviciile şi facilităţile locale puse la dispoziţie de Partea contractantă care solicită asistenţă, incluzînd, cînd este necesar, facilităţile la formalităţile de trecere a frontierei;
    c) aranjamente pentru compensarea, despăgubirea şi/sau rambursarea costurilor cheltuielilor Părţii contractante, care oferă asistenţă, şi/sau personalul acesteia, precum şi pentru tranzitarea teritoriilor Părţilor contractante terţe, atunci cînd este necesar;
    d) metode de rambursare a costurilor serviciilor de asistenţă.
    1) În scopul realizării obiectivelor şi prevederilor acestei Convenţii, va fi înfiinţată Comisia internaţională pentru protecţia fluviului Dunărea, denumită Comisia internaţională, în sensul prezentei Convenţii. Părţile contractante vor coopera în cadrul Comisiei internaţionale. Pentru îndeplinirea obligaţiilor Părţilor contractante, conform art. 1-18, Comisia internaţională va elabora propuneri şi recomandări pentru Părţile contractante.
    2) Structura şi procedurile Comisiei internaţionale, precum şi competenţele acesteia sunt stipulate în detaliu în Anexa IV la această Convenţie, constituind Statutul acestei comisii.
    3) Pe lîngă problemele care îi sunt încredinţate în mod explicit, Comisia internaţională este competentă să abordeze orice alte probleme ce îi sunt încredinţate prin mandat de către Părţile contractante în cadrul art. 3 al acestei Convenţii.
    4) Aplicarea hotărîrilor adoptate de Comisia internaţională este sprijinită atît prin obligaţiile Părţilor contractante de a raporta comisiei în conformitate cu art. 10, cît şi prin prevederile acestei Convenţii referitoare la bazele naţionale şi realizarea cooperării multilaterale.
    5) Comisia internaţională analizează experienţa acumulată prin îndeplinirea acestei Convenţii şi prezintă propuneri Părţilor contractante cu privire la amendamente sau completări la această Convenţie sau pregăteşte bazele pentru elaborarea altor reglementări pentru protecţia şi gospodărirea apelor fluviului Dunărea şi a apelor din bazinul său hidrografic.
    6) Comisia internaţională hotărăşte în privinţa cooperării cu organizaţii internaţionale şi naţionale sau cu alte organisme, care sunt angajate sau interesate în protecţia şi gospodărirea apelor fluviului Dunărea şi a apelor din bazinul său hidrografic sau în probleme generale privind protecţia şi gospodărirea apelor. Această cooperare are ca scop întărirea coordonării şi evitarea paralelismelor.
    Activităţile care se realizează de Părţile contractante în cadrul Declaraţiei privind cooperarea statelor dunărene în domeniul gospodăririi apei Dunării, în special pentru protecţia Dunării împotriva poluării, semnată la 13 decembrie 1985 (Declaraţia de la Bucureşti), prin intermediul grupurilor de lucru pentru calitatea apei, inundaţii, prognoza acestora şi balanţa apelor, sunt transferate în cadrul acestei Convenţii.
    Conform art. 23, Anexele I-V constituie părţi integrante ale acestei Convenţii.
    Părţile contractante, pe baza egalităţii şi reciprocităţii, vor adapta, în cazul în care este necesar, acordurile bilaterale, multilaterale sau alte aranjamente existente, pentru a elimina contradicţiile cu principiile de bază ale acestei Convenţii şi, în cazul în care este oportun, vor încheia acorduri suplimentare sau alte aranjamente.
    1) Părţile contractante se vor întruni la recomandarea Comisiei internaţionale.
    2) La astfel de întruniri, Părţile contractante vor trece în revistă probleme politice rezultînd din aplicarea acestei Convenţii, pe baza raportului Comisiei internaţionale, şi vor adopta recomandări şi hotărîri adecvate.
    3) Partea contractantă, al cărei conducător de delegaţie deţine preşedinţia Comisiei internaţionale, va deţine şi preşedinţia unor astfel de întruniri.
    4) Conferinţa Părţilor are competenţa de a adopta recomandări sau hotărîri, cu condiţia ca, după transmiterea corespunzătoare a invitaţiilor, să fie prezente cel puţin trei sferturi din delegaţiile tuturor Părţilor contractante. În cazul cînd Convenţia nu prevede altfel, Conferinţa Părţilor va depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord, prin consens. În situaţia în care nu se poate realiza consensul, preşedintele va declara că toate eforturile de a ajunge la un acord prin consens au fost epuizate. După o astfel de declaraţie, o recomandare sau o hotărîre se va adopta printr-o majoritate de patru cincimi dintre Părţile contractante prezente şi care votează.
    5) Hotărîrea va deveni obligatorie în prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptării sale pentru toate Părţile contractante care au votat-o şi care, în această perioadă, nu au notificat, în scris, Secretarului executiv că nu sunt în măsură de a accepta hotărîrea. Cu toate acestea, o astfel de notificare poate fi retrasă în orice moment, retragerea devenind efectivă după primirea ei de către Secretarul executiv. O asemenea hotărîre va deveni obligatorie pentru orice Parte contractantă care a notificat, în scris, Secretarului executiv că acceptă hotărîrea din momentul primirii acelei notificări sau din prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptării hotărîrii, dacă această dată este ulterioară.
    6) Dacă, totuşi, recomandarea sau hotărîrea prezintă implicaţii financiare, recomandarea sau hotărîrea va fi adoptată numai prin consens.
    Convenţia va fi amendată după cum urmează:
    1) Oricare Parte contractantă poate propune un amendament la Convenţie. Textul amendamentului propus, împreună cu propunerea de convocare a Conferinţei Părţilor, vor fi comunicate Părţilor contractante, în scris, de către depozitar.
    2) Dacă cel puţin trei sferturi dintre Părţile contractante susţin propunerea de convocare a Conferinţei Părţilor, depozitarul va convoca Conferinţa Părţilor în termen de 6 luni, la sediul Comisiei internaţionale.
    3) Adoptarea unui amendament în cadrul Conferinţei Părţilor necesită consensul.
    4) Amendamentul adoptat va fi prezentat, de către guvernul depozitar, Părţilor contractante spre ratificare, acceptare sau aprobare. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea amendamentului vor fi notificate guvernului depozitar, în scris.
    5) Amendamentul va intra în vigoare pentru acele Părţi contractante, care l-au ratificat, acceptat sau aprobat, în cea de-a 30-a zi după ce guvernul depozitar a primit notificarea ratificării, acceptării sau aprobării sale de către cel puţin patru cincimi dintre Părţile contractante. După aceea, amendamentul va intra în vigoare pentru oricare altă Parte contractantă în cea de-a 30-a zi după ce Partea contractantă respectivă a depus instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului.
    6) Anexele I, II şi III pot fi amendate de către Comisia internaţională în conformitate cu art. 5 din statutul acesteia.
    1) În cazul unui diferend între două sau mai multe Părţi contractante, cu privire la interpretarea sau aplicarea acestei Convenţii, părţile în cauză vor căuta o soluţionare prin negociere sau prin orice alte mijloace de soluţionare a diferendului, acceptabile lor, dacă este cazul, cu asistenţa Comisiei internaţionale.
    2) a) Dacă Părţile contractante în dispută nu sunt în măsură să soluţioneze diferendul, în conformitate cu paragraful 1) al acestui articol, într-un interval de timp rezonabil, dar nu mai mare de 12 luni, după ce Comisia internaţională a fost notificată cu privire la respectivul diferend de către una dintre părţile în dispută, diferendul va fi supus spre reglementare obligatorie, prin unul dintre mijloacele de soluţionare paşnică:
    — Curţii Internaţionale de Justiţie;
    — arbitrajului, în conformitate cu Anexa V a acestei Convenţii;
    b) cînd ratifică, acceptă, aprobă sau accede la această Convenţie, sau oricînd după aceasta, o Parte contractantă poate declara, în scris, depozitarului că, pentru un diferend nesoluţionat în conformitate cu paragraful 1) al acestui articol, acceptă una sau ambele modalităţi de soluţionare a diferendului menţionat în subparagraful a) al acestui paragraf;
    c) dacă părţile în diferend au acceptat ambele modalităţi de soluţionare menţionate la subparagraful a) al acestui paragraf, diferendul va fi supus deciziei Curţii Internaţionale de Justiţie, în măsura în care Părţile contractante nu au convenit altfel;
    d) dacă Părţile în diferend nu au acceptat aceleaşi modalităţi de soluţionare menţionate în subparagraful a) al acestui paragraf, diferendul va fi supus arbitrajului;
    e) o Parte contractantă, care nu a prezentat o declaraţie în conformitate cu subparagraful b) al acestui paragraf sau a cărei declaraţie nu mai este în vigoare, este considerată ca parte ce a acceptat arbitrajul.
    Această Convenţie va fi deschisă pentru semnare de către statele dunărene, pe deplin împuternicite cu drepturi şi privilegii de membri ai O.N.U., în conformitate cu Carta O.N.U., precum şi de către Comunitatea Europeană şi oricare altă organizaţie economică de integrare regională, căreia statele, în calitate de membre, i-au transferat competenţa în privinţa problemelor guvernate de prevederile acestei Convenţii, semnată la Sofia, la 29 iunie 1994.
    Convenţia va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lîngă Guvernul Romîniei, care va acţiona ca depozitar al acestei Convenţii.
    Convenţia va intra în vigoare după nouăzeci de zile de la data cînd a fost depus cel de-al nouălea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. După depunerea celui de-al nouălea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare economică regională care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la Convenţie, după nouăzeci de zile de la depunerea de către statul sau organizaţia de integrare economică regională în cauză a instrumentelor lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
    1) Un stat sau o organizaţie de integrare economică regională, la care se face referire în art. 25 al Convenţiei, pe care nu a semnat-o, poate adera la această Convenţie. Instrumentul de aderare va fi depus pe lîngă depozitar.
    2) Părţile contractante pot invita, în unanimitate, orice stat sau organizaţie de integrare economică regională să adere la această Convenţie sau să participe cu statut consultativ.
    Oricînd după cinci ani de la data la care această Convenţie a intrat în vigoare pentru o Parte contractantă, acea parte se poate retrage din această Convenţie, prin notificare scrisă adresată depozitarului. Orice astfel de retragere va produce efecte la un an după data primirii notificării de către depozitar.
    Guvernul depozitar va îndeplini funcţiile de depozitar al acestei Convenţii; depozitarul va informa Părţile contractante, în special, cu privire la:
    a) depozitarea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, de retragere sau orice alte informaţii, declaraţii şi instrumente prevăzute în Convenţie;
    b) data intrării în vigoare a Convenţiei.
    Originalul acestei Convenţii, ale cărei texte în limbile germană şi engleză, în aceeaşi măsură autentice, va fi depus pe lîngă Guvernul Romîniei, care va trimite copii certificate tuturor Părţilor contractante.
    Drept care, subsemnaţii, competent autorizaţi de către guvernele lor, au semnat Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea).

    Semnată la Sofia, la 29 iunie 1994.

    1) Prin folosirea celor mai bune tehnici disponibile se pune accent pe folosirea tehnologiei nepoluante, dacă este posibil.
    2) Termenul cele mai bune tehnici disponibile se referă la ultimul stadiu de dezvoltare (starea actuală) a proceselor, instalaţiilor sau a metodelor de exploatare, care indică adaptarea practică a unei măsuri particulare pentru limitarea descărcărilor, emisiilor şi deşeurilor. Pentru a determina dacă un ansamblu de procese, instalaţii şi metode de exploatare constituie cele mai bune tehnici disponibile în cazuri generale sau individuale, va fi acordată o atenţie specială pentru:
    a) procese, instalaţii sau metode de exploatare comparabile care, recent, au fost încercate cu succes;
    b) schimbări şi progrese tehnologice în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică;
    c) fezabilitatea economică a unor astfel de tehnici;
    d) limite de timp pentru instalarea, atît în uzinele existente, cît şi în cele noi;
    e) natura şi volumul descărcărilor şi emisiilor interesate.
    3) Urmează ca ceea ce se consideră a fi cele mai bune tehnici disponibile pentru un proces particular să fie înlocuite cu timpul, în virtutea progreselor tehnologice, a factorilor sociali şi economici, precum şi a schimbărilor intervenite în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică.
    4) Dacă reducerea descărcărilor şi emisiilor rezultînd din folosirea celor mai bune tehnici disponibile nu va conduce la rezultate acceptabile pentru mediu, vor fi aplicate măsuri suplimentare.
    5) Termenul tehnici include atît tehnologia folosită, cît şi modul în care instalaţiile sunt proiectate, construite, întreţinute, exploatate şi demontate.
    1) Cea mai bună practică de mediu se referă la aplicarea celei mai adecvate combinări a măsurilor şi strategiilor pentru controlul sectorial al mediului.
    2) Pentru determinarea setului de măsuri, care constituie cea mai bună practică de mediu, în cazuri generale sau individuale, trebuie acordată o atenţie specială:
    — principiului precauţiei;
    — riscului pentru mediu al produsului, al producerii, folosirii şi depozitării lui finale (principiul responsabilităţii);
    — înlocuirii prin activităţi şi substanţe mai puţin poluante şi economisirea resurselor, inclusiv a energiei (principiul minimizării);
    — scării de folosire;
    — beneficiului potenţial sau penalităţii ecologice a materialelor sau activităţilor înlocuitoare;
    — progreselor şi schimbărilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică;
    — limitelor de timp pentru implementare;
    — implicaţiilor sociale şi economice.
    3) Pentru aceasta urmează ca cea mai bună practică de mediu, pentru o sursă particulară, să se schimbe în virtutea progreselor tehnologice, factorilor economici şi sociali, precum şi a schimbărilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică.
    4) Dacă reducerea impacturilor, rezultînd din folosirea celei mai bune practici de mediu, nu conduce la rezultate acceptabile pentru mediu, vor fi aplicate măsuri suplimentare şi va fi redefinită cea mai bună practică de mediu.


    1) În sectoarele generatoare de căldură, energie şi sectoare miniere:
    a) tratarea gazelor de fum şi a aerului evacuat, a zgurii şi a produşilor de condensare de la instalaţiile de ardere;
    b) sisteme de răcire;
    c) prepararea cărbunelui şi a minereului;
    d) îmbunătăţirea cărbunelui şi recuperarea produşilor secundari ai cărbunelui, brichetarea;
    e) prelucrarea lignitului lemnos, a cărbunelui activ, a negrului de fum.
    2) În industria care foloseşte piatra şi pămîntul ca materie primă, sectoarele materialelor de construcţii, ale sticlei şi ceramicii:
    a) fabricarea azbocimentului şi a produşilor de azbociment;
    b) fabricarea şi prelucrarea sticlei, fibrelor de sticlă şi fibrelor minerale;
    c) fabricarea produselor ceramice.
    3) În sectorul metalelor:
    a) metalurgie: ateliere de galvanizare, instalaţii de decapat, instalaţii de oxidare anodică, instalaţii de polizat, instalaţii de galvanizare la cald, ateliere de călire, fabricarea tablourilor cu circuite integrate, fabricarea bateriilor, ateliere de emailare, ateliere mecanice, ateliere de lustruire;
    b) producerea fierului şi oţelului, inclusiv turnătoriile;
    c) producerea metalelor nefieroase, inclusiv turnătoriile;
    d) producerea fieroaliajelor.
    4) Sectorul chimiei anorganice:
    a) fabricarea substanţelor chimice de bază;
    b) fabricarea acizilor minerali, bazelor, sărurilor;
    c) fabricarea alcaliilor, a leşiilor alcaline şi a clorului, folosind electrolize alcoolo-cloride;
    d) fabricarea îngrăşămintelor minerale (în afară de îngrăşămintele potasice), săruri ale acidului fosforic, fosfaţi pentru alimente;
    e) producerea carbonatului de sodiu;
    f) producerea corindonului;
    g) producerea pigmenţilor anorganici, a pigmenţilor minerali;
    h) producerea semiconductorilor, redresorilor, celulelor fotoelectrice;
    i) producerea substanţelor explozive, inclusiv a celor pirotehnice;
    j) producerea oxizilor cu grad ridicat de dispersie;
    k) producerea compuşilor de bariu.
    5) În sectorul chimiei organice:
    a) producerea substanţelor chimice de bază;
    b) producerea coloranţilor, pigmenţilor, vopselelor;
    c) producerea şi prelucrarea fibrelor sintetice;
    d) producerea şi prelucrarea maselor plastice, a cauciucului;
    e) producerea compuşilor halogenului organic;
    f) producerea explozibilelor organice, a combustibililor solizi;
    g) producerea substanţelor auxiliare pentru piele, fabricarea hîrtiei şi textilelor;
    h) fabricarea de produse farmaceutice;
    i) producerea biocidelor;
    j) fabricarea materiei prime pentru agenţi de spălare şi curăţare;
    k) fabricarea produselor cosmetice;
    l) fabricarea gelatinelor, cleiurilor de piele, adezivilor.
    6) În sectoarele uleiurilor minerale şi sintetice:
    a) producerea uleiului mineral, fabricarea produşilor uleiurilor minerale, prelucrarea hidrocarburilor;
    b) recuperarea uleiului din emulsiile apă-ulei, instalaţii de dezemulsionare, recuperarea şi tratarea uleiului uzat;
    c) producerea uleiurilor sintetice.
    7) În tipografii, producţii de pelicule, tratamente de suprafaţă şi sectoare de fabricare a plăcilor din plastic, ca şi alte forme de producere a răşinilor şi materialelor plastice:
    a) fabricarea de produse grafice şi tipărite;
    b) laboratoare de tipărire şi laboratoare de film;
    c) producerea de filme, benzi audiovizuale;
    d) producerea de materiale de acoperire şi impregnate.
    8) În sectoarele lemnului, celulozei şi hîrtiei:
    a) fabricarea celulozei, hîrtiei şi cartonului;
    b) fabricarea şi acoperirea cartonului de fibră de lemn.
    9) În sectoarele textile, pielăriei şi blănăriei:
    a) producerea şi finisarea textilelor;
    b) producerea de piei, finisarea pieii, producerea înlocuitorilor din piele şi prelucrarea blănurilor;
    c) curăţare uscată, spălătorii, curăţătorii, spălarea materialelor din lînă.
    10) Alte sectoare:
    a) recirculare, tratament, stocare, încărcare, descărcare şi depozitare a deşeurilor şi a materialelor reziduale; stocarea, încărcarea, descărcarea şi transportul substanţelor chimice;
    b) cercetarea şi dezvoltarea domeniului medical şi ştiinţific, spitale, practica medicală, institute de radiologie, laboratoare, camere de testare;
    c) activităţi de curăţare industrială, curăţarea conteinerelor industriale;
    d) autoateliere, instalaţii pentru spălarea mijloacelor de transport;
    e) tratarea apei;
    f) activităţi de vopsit şi zugrăvit;
    g) fabricarea şi procesarea extractelor din plante şi animale;
    h) producerea şi tratarea microorganismelor şi viruşilor cu acizi nucleici în vitro;
    i) sectoare industriale care utilizează substanţe radioactive (industria nucleară).
    a) metale grele şi compuşii lor;
    b) compuşi organohalogeni;
    c) compuşi organici de fosfor şi staniu;
    d) agenţi de protecţie a plantelor, pesticide (fungicide, ierbicide, insecticide, algicide) şi substanţe chimice folosite pentru conservarea materialului lemnos, celulozei, hîrtiei, materialelor din piele şi textile etc.;
    e) uleiuri şi hidrocarburi de origine petrolieră;
    f) alţi compuşi organici dăunători în special mediului acvatic;
    g) compuşi ai azotului anorganic şi fosforului;
    h) substanţe radioactive, inclusiv reziduuri.     Deoarece există diferenţe considerabile datorită caracterului periculos al substanţelor incluse în anumite grupe, este necesară, de asemenea, evidenţierea unor substanţe individuale care, în practică, pot juca un rol prioritar.

Substanţe	Numărul CAS
1	2
1.Mercur	7439976
2. Cadmiu	7440439
3. Cupru	7440508
4. Zinc	n.a.
5. Plumb	7439921
6. Arsenic	7440382
7. Crom	n.a.
8. Nichel	7440020
9. Bor	n.a.
10. Cobalt	n.a.
11. Seleniu	7782492
12. Argint	n.a.
13. Drins	-
14. HCH	608731
15. DDT	50293
16. Pentaclor fenol	87865
17. Hexaclorobenzen	118741
18. Hexaclorbutadien	87683
19. Tetraclorură de carbon	56235
20. Cloroform	67663
21. Trifluralină	1582098
22. Endosulfan	115297
23. Simazină	122349
24. Atrazină	1912249
25. Compuşi de tributiltin	-
26. Compuşi de trifeniltin	-
27. Etil azinfos	2642719
28. Metil azinfos	86500
29. Fenitrotion	122145
30. Fention	55389
31. Malation	121755
32. Paration	56382
33. Metil paration	298000
34. Diclorvos	62737
35. Tricloretilenă	79016
36. Tetracloretilenă	1271184
37. Triclorbenzen	-
38. Dicloretan 1, 2	107062
39. Tricloretan	71556
40. Dioxine	n. a.

    Obiectivele şi criteriile pentru calitatea apei realizate pentru atingerea scopurilor specifice pentru fluviul Dunărea şi pentru apele de suprafaţă din bazinul său hidrografic:
    a) vor lua în considerare opţiunea de menţinere şi, unde este necesar, de îmbunătăţire a calităţii existente a apei;
    b) vor urmări reducerea încărcărilor şi concentraţiilor medii de poluare (în particular substanţe periculoase) pînă la un anumit grad într-o anume perioadă de timp;
    c) vor lua în considerare cerinţele specifice de calitate a apei (apa brută pentru apă potabilă, irigaţii etc.);
    d) vor lua în considerare cerinţele specifice privind apele protejate în mod special şi mediul lor, de exemplu: lacurile, zonele de protecţie a apelor subterane şi terenurile umede;
    e) vor fi bazate pe aplicarea metodelor de clasificare biologică şi pe indicatorii chimici pentru controlarea pe termen mediu şi lung a menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii apei;
    f) vor lua în considerare gradul în care sunt atinse obiectivele şi, dacă sunt necesare, în cazuri particulare, măsuri suplimentare de protecţie.
    _________________________
    *Obiectivele și criteriile calității apei sunt realizate, de regulă, în mod individual, și sunt adaptate, în special, la condițiile predominante din ecosistem ale resurselor de apă și ale utilizării lor. Astfel, în cadrul acestei Convenții, Părților contractante le sunt adresate doar directive de ordin general.


    Structurile şi procedurile Comisiei internaţionale, suplimentar la art. 18, vor fi stabilite după cum urmează:
    1) Comisia internaţională este alcătuită din delegaţi nominalizaţi de Părţile contractante. Fiecare Parte contractantă nominalizează cel mult cinci delegaţi, incluzîndu-l pe şeful delegaţiei şi reprezentantul său.
    2) Suplimentar, din fiecare delegaţie poate face parte un număr de experţi, care să se ocupe cu problemele deosebite, ale căror nume sunt comunicate Secretariatului Comisiei internaţionale.
    1) Preşedinţia Comisiei internaţionale va fi deţinută de Părţile contractante, pe rînd, în ordine alfabetică (în limba engleză), timp de un an. Delegaţia ce urmează la preşedinţie nominalizează unul dintre membrii săi, pentru a deveni preşedinte al Comisiei internaţionale.
    2) Preşedintele, de regulă, nu poate lua cuvîntul în numele delegaţiei sale în cadrul întîlnirilor Comisiei internaţionale.
    3) Detalii suplimentare privind preşedinţia sunt determinate de Comisia internaţională şi incluse în regulamentul ei de funcţionare.
    1) Comisia internaţională convoacă cel puţin o dată pe an, la invitaţia preşedintelui, într-un loc ce va fi stabilit de el, organizarea unei şedinţe ordinare.
    2) Întîlnirile extraordinare sunt convocate de preşedinte, la cererea a cel puţin trei delegaţii.
    3) Consultări ale şefilor de delegaţii pot fi ţinute în perioada dintre întîlnirile comisiei.
    4) Preşedintele propune ordinea de zi a şedinţei. Aceasta include rapoarte ale grupului de lucru permanent şi ale grupurilor de experţi. Fiecare delegaţie are dreptul să propună pe ordinea de zi chestiunile pe care le doreşte discutate. Ordinea succesiunilor punctelor de pe ordinea de zi este stabilită de Comisia internaţională, prin majoritate de voturi.
    1) Fiecare delegaţie dispune de un vot.
    2) Contrar prevederilor paragrafului 1) al acestui articol, Comunitatea Europeană, în aria sa de competenţă, are un număr de voturi egal cu numărul statelor ei membre care sunt Părţi contractante la Convenţie. Această organizaţie nu îşi va exercita dreptul de vot în cazurile în care statele sale membre şi le exercită pe ale lor şi viceversa.
    3) Comisia internaţională este constituită în cvorum în prezenţa delegaţiilor a cel puţin două treimi dintre Părţile contractante.
    4) Procedurile scrise se vor efectua în condiţiile hotărîte prin regulamentul de proceduri al Comisiei internaţionale.
    1) Hotărîrile şi recomandările vor fi adoptate prin consensul delegaţiilor în Comisia internaţională. Dacă consensul nu poate fi realizat, preşedintele Comisiei internaţionale va declara că toate eforturile pentru a ajunge la un acord prin consens au fost epuizate. Dacă nu este prevăzut altfel în Convenţie, comisia va adopta hotărîrile sau recomandările prin majoritate de voturi de patru cincimi dintre delegaţiile, care sunt prezente şi iau parte la vot.
    2) Hotărîrea va deveni obligatorie în prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptării sale pentru toate Părţile contractante care au votat-o şi care, în această perioadă, nu au notificat Secretarului executiv că nu sunt în situaţia de a accepta hotărîrea. Cu toate acestea, notificarea poate fi retrasă în orice moment, retragerea devenind efectivă după primirea ei de către Secretarul executiv. O astfel de hotărîre va deveni obligatorie pentru oricare Parte contractantă care a notificat, în scris, Secretarului executiv că acceptă hotărîrea din momentul primirii acelei notificări sau din prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptării hotărîrii, dacă această dată este ulterioară.
    1) Comisia internaţională înfiinţează un grup de lucru permanent. Pentru anumite domenii de activitate şi pentru probleme speciale sunt create grupe de experţi permanente sau ad-hoc.
    2) Grupul de lucru permanent şi grupele de experţi sunt alcătuite din delegaţi şi experţi nominalizaţi de delegaţiile din comisie.
    3) La grupul de lucru permanent participă delegaţi din partea tuturor Părţilor contractante. Comisia internaţională nominalizează preşedintele acestuia şi determină numărul maxim de delegaţi. Comisia internaţională decide, de asemenea, numărul experţilor participanţi în grupele de experţi.
    1) Se stabileşte un Secretariat permanent.
    2) Secretariatul permanent va avea sediul la Viena.
    3) Comisia internaţională va numi un Secretar executiv şi va oferi sugestii pentru stabilirea personalului necesar. Comisia va stabili atribuţiile postului de Secretar executiv, durata şi condiţiile în care poate fi deţinut.
    4) Secretarul executiv trebuie să îndeplinească funcţiile necesare pentru administrarea Convenţiei şi desfăşurarea activităţii Comisiei internaţionale, precum şi alte sarcini încredinţate Secretarului executiv de către Comisia internaţională, în conformitate cu regulile ei de procedură şi cu reglementările ei financiare.
    În cadrul evaluărilor rezultatelor obţinute şi pentru analiza problemelor deosebite, Comisia internaţională poate numi persoane calificate, instituţii ştiinţifice sau poate stabili alte facilităţi.
    Comisia internaţională prezintă Părţilor contractante un raport anual privind activitatea sa şi, de asemenea, alte rapoarte solicitate, care includ şi rezultate de monitoring şi de evaluare.
    1) Comisia internaţională va avea o astfel de competenţă legală necesară exercitării funcţiilor sale şi îndeplinirii scopurilor propuse, în concordanţă cu legile aplicabile la sediul Secretariatului său.
    2) Comisia internaţională va fi reprezentată de preşedintele său.
    Reprezentarea comisiei va fi determinată de regulile de procedură.
    1) Comisia internaţională va adopta regulile sale de ordin financiar.
    2) Comisia va adopta un buget anual sau bianual al cheltuielilor propuse şi va realiza estimarea bugetului pentru perioada fiscală următoare.
    3) Suma totală a bugetului, inclusiv sumele suplimentare stabilite de comisie, vor fi realizate prin contribuţia Părţilor contractante, altele decît Comunitatea Europeană, în părţi egale, exceptînd cazul în care comisia, în unanimitate, a hotărît altfel.
    4) Comunitatea Europeană va contribui cu maxinun 2,5% din costurile administrative ale bugetului.
    5) Fiecare Parte contractantă va suporta cheltuielile legate de participarea, în cadrul comisiei, a reprezentanţilor, experţilor şi consilierilor săi.
    6) Fiecare Parte contractantă suportă costurile activităţilor de evaluare şi monitoring realizate pe teritoriul lor.
    Comisia internaţională stabileşte reguli proprii de procedură.
    Limbile oficiale ale Comisiei internaţionale sunt germana şi engleza.



    1) Procedura de arbitraj, menţionată în art. 24 al acestei Convenţii, va fi în conformitate cu paragrafele 2)-10), după cum urmează:
    2) a) În eventualitatea unei divergenţe pentru arbitraj, conform art. 24 paragraful 2) al acestei Convenţii, va fi constituit un tribunal de arbitraj, la cererea adresată de una dintre Părţile contractante, care se află în diferend cu altă Parte contractantă. Cererea pentru arbitraj va menţiona subiectul de fond al cererii, incluzînd, în particular, articolele Convenţiei, a căror interpretare sau aplicare este în diferend;
    b) partea solicitantă va informa Comisia internaţională că ea a cerut înfiinţarea unui tribunal de arbitraj, declarînd numele celeilalte Părţi contractante cu care este în diferend şi articolele Convenţiei a căror interpretare sau aplicare, în opinia ei, sunt în diferend. Reclamantul, cît şi partea pîrîtă pot fi constituiţi dintr-o pluralitate de Părţi contractante. Comisia internaţională va înainta informaţiile astfel primite tuturor Părţilor contractante la această Convenţie.
    3) Tribunalul de arbitraj va fi constituit din trei membri: atît partea sau părţile reclamante cît şi cealaltă sau celelalte părţi, cu care acestea se află în diferend, vor desemna un arbitru, în termen de două luni; cei doi arbitri astfel desemnaţi vor numi, de comun acord, în termen de două luni, cel de-al treilea arbitru, care va fi preşedintele tribunalului. Acesta din urmă nu va fi reprezentantul nici uneia dintre părţile aflate în diferend şi nici nu va avea reşedinţa pe reritoriul vreuneia dintre aceste părţi, nici nu va fi angajatul vreuneia dintre ele şi nici nu se va fi ocupat cu acest caz în altă calitate.
    4) a) Dacă una dintre Părţile contractante aflate în diferend nu desemnează un arbitru în termen de două luni de la primirea cererii, cealaltă parte trebuie să-l informeze pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie, care îl va numi pe preşedintele tribunalului de arbitraj în următoarele două luni. După numire, preşedintele tribunalului de arbitraj va cere Părţii contractante care nu a desemnat un arbitru să facă acest lucru în termen de două luni. După această perioadă, dacă arbitrul nu a fost aprobat, preşedintele tribunalului de arbitraj îl va informa pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie, care va face el desemnarea în următoarele două luni;
    b) dacă preşedintele tribunalului de arbitraj nu va fi desemnat în termen de nouă luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie îl va numi el în următoarele două luni, la cererea oricăreia dintre Părţile contractante.
    5) a) Tribunalul de arbitraj va hotărî în conformitate cu legislaţia internaţională, în special, cu cea a acestei Convenţii;
    b) orice tribunal de arbitraj, format conform acestei Anexe, îşi va stabili propriile reguli de procedură;
    c) în eventualitatea unei divergenţe, care se află sub jurisdicţia tribunalului de arbitraj, obiectul va fi decis prin hotărîrea tribunalului de arbitraj.
    6) a) Hotărîrile tribunalului de arbitraj, atît cele de procedură, cît şi cele de fond, vor fi luate prin majoritatea de voturi a membrilor săi;
    b) tribunalul de arbitraj poate folosi toate mijloacele corespunzătoare în vederea stabilirii faptelor. El poate, la cererea uneia dintre părţi, să hotărască măsuri esenţiale interimare de protecţie;
    c) dacă două sau mai multe tribunale, formate conform prevederilor acestei Anexe, se confruntă cu subiecte identice sau similare, ele trebuie să se informeze unul pe altul în legătură cu procedurile pentru stabilirea faptelor şi să ţină cont de ele pe cît posibil;
    d) părţile în diferend vor furniza toate datele necesare conducerii eficiente a procedurilor;
    e) absenţa unei Părţi contractante în diferend nu va constitui un impediment pentru proceduri.
    7) Dacă tribunalul de arbitraj nu hotărăşte altfel, datorită împrejurărilor speciale ale cazului, cheltuielile pentru tribunal, inclusiv remunerarea membrilor săi, vor fi suportate de părţile în diferend, în mod egal. Tribunalul va ţine la zi cheltuielile şi va furniza o dare de seamă finală fiecăreia dintre părţi.
    8) Tribunalul de arbitraj îşi va prezenta hotărîrea în termen de cinci luni de la data desemnării sale, dacă nu consideră necesară extinderea limitei de timp pentru o perioadă, care nu trebuie să depăşească cinci luni.
    9) Oricare Parte contractantă, care are un interes de natură legală în obiectul diferendului, care poate fi afectată de hotărîrea asupra cazului, poate interveni în cadrul lucrărilor, cu consimţămîntul tribunalului. Hotărîrea tribunalului de arbitraj va deveni obligatorie pentru Partea contractantă care intervine, în acelaşi mod ca şi pentru părţile în diferend.
    10) a) Hotărîrea tribunalului de arbitraj trebuie să fie motivată.
Ea va fi definitivă pentru părţile în diferend şi va fi transmisă de tribunalul de arbitraj părţilor în diferend şi Comisiei internaţionale. Comisia internaţională va transmite informaţia primită tuturor Părţilor contractante la această Convenţie;
    b) orice diferend, care poate apărea între părţi cu privire la interpretarea sau executarea hotărîrii, trebuie supus de oricare dintre părţi tribunalului de arbitraj care a luat hotărîrea sau, dacă acesta nu poate fi sesizat, oricărui alt tribunal de arbitraj constituit în acest scop, în acelaşi mod ca primul.