HGO369/2015
ID intern unic:  359381
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 369
din  12.06.2015
pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare
privind protecţia animalelor în momentul uciderii
Publicat : 19.06.2015 în Monitorul Oficial Nr. 150-159     art Nr : 412
    În temeiul Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 125-129, art.396, cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind protecţia animalelor în momentul uciderii (se anexează).
    2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

    PRIM-MINISTRU                                               Chiril GABURICI

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                          Ion Sulă

    Nr. 369. Chişinău, 12 iunie 2015.

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului
                nr.369 din 12 iunie 2015


NORMA SANITAR-VETERINARĂ
privind protecţia animalelor în momentul uciderii
    Prezenta Normă sanitar-veterinară transpune Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecţia animalelor în momentul uciderii, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 303 din 18 noiembrie 2009.
Capitolul I
DOMENIUL DE APLICARE ŞI NOŢIUNI
    1. Norma sanitar-veterinară privind protecţia animalelor în momentul uciderii (în continuare – Norma sanitar-veterinară) stabileşte cerinţele privind uciderea animalelor crescute sau deţinute în scopul producerii de alimente, lînă, piele, blană sau orice alte produse, precum şi privind uciderea animalelor în scopul depopulării şi operaţiunilor aferente acesteia.
    2. În cazul sacrificării animalelor pentru consum personal:
    1) altele decît păsările de crescătorie, iepurii de crescătorie şi iepurii de cîmp, şi al operaţiunilor aferente sacrificării efectuate în afara unui abator de către proprietarul acestora sau de către o persoană aflată sub responsabilitatea şi supravegherea proprietarului se aplică doar dispoziţiile pct. 6, 9, 10 şi 27 din prezenta Normă sanitar-veterinară;
    2) altele decît păsările de crescătorie, iepurii de crescătorie şi iepurii de cîmp, porcii, oile şi caprele, în afara unui abator, de către proprietarul acestora sau de către o persoană aflată sub responsabilitatea şi supravegherea proprietarului, precum şi în cazul asomării simple sau al sacrificării animalelor într-un abator prin metode speciale de sacrificare prevăzute de unele ritualuri religioase se aplică şi dispoziţiile prevăzute la pct. 43, 53-55 şi 58 din prezenta Normă sanitar-veterinară.
    3. În cazul sacrificării păsărilor de crescătorie, a iepurilor de crescătorie şi a iepurilor de cîmp în cadrul fermei sau întreprinderilor mici pentru furnizarea directă de mici cantităţi de carne către consumatorul final sau distribuitorii locali care livrează cu amănuntul astfel de carne către consumatorii locali sub formă de carne proaspătă, se aplică numai dispoziţiile pct. 6, 9, 10 şi 27 din prezenta Normă sanitar-veterinară.
    Iar în cazul sacrificării animalelor specificate în prezentul punct la întreprinderile cu o productivitate mai mare decît numărul maxim de animale se aplică doar  cerinţele prevăzute în capitolele II şi III din prezenta Normă sanitar-veterinară.
    4. Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare nu se aplică:
    1) în cazul în care animalele sînt ucise în cadrul:
    a) unor experimente ştiinţifice efectuate sub supravegherea autorităţii competente;
    b) activităţilor de vînătoare sau de pescuit sportiv;
    c) unor manifestări/evenimente culturale sau sportive;
    2) în cazul păsărilor de crescătorie, iepurilor de crescătorie şi de cîmp sacrificaţi în afara unui abator de către proprietarul lor;
    3) prevederile specificate în capitolul II, cu excepţia pct. 6 şi 7, precum şi în capitolul III, cu excepţia secţiunilor 1-3 şi în capitolul IV, cu excepţia secţiunii a 2-a din prezenta Normă sanitar-veterinară, nu se aplică în cazul uciderii de urgenţă în afara unui abator sau în cazul în care respectarea dispoziţiilor respective ar prezenta un risc imediat şi serios pentru sănătatea sau siguranţa umană.
    5. În sensul prezentei Norme sanitar-veterinare, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
    animal – orice animal vertebrat, cu excepţia reptilelor şi amfibienilor;
    adăpostire – ţinerea animalelor în boxe, ţarcuri, spaţii acoperite sau pe terenuri asociate cu operaţiunile de sacrificare sau care fac parte din acestea;
    asomare – orice proces provocat în mod intenţionat care determină pierderea cunoştinţei şi a sensibilităţii faţă de durere, inclusiv orice proces care provoacă moartea imediată;
    asomare simplă – folosirea metodelor de asomare specificate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitar-veterinară, care nu provoacă moartea instantanee, urmate imediat de o procedură specifică ce provoacă moartea;
    abator – întreprindere utilizată pentru sacrificarea şi eviscerarea animalelor a căror carne este destinată consumului uman;
    agent economic – persoană fizică sau juridică care deţine controlul unei întreprinderi ce se ocupă de uciderea animalelor sau de orice alte operaţiuni aferente, specificate în prezenta Normă sanitar-veterinară;
    animale pentru blană – specii de mamifere crescute în special pentru producţia de blănuri, cum ar fi: nurca, dihorul, vulpea, ratonul, nutria, şinşila;
    depopulare – procesul de ucidere,  sub supravegherea autorităţii competente, a unor animale din motive de sănătate publică, de sănătate şi bunăstare a animalelor sau din motive de protecţie a mediului;
    imobilizare – aplicarea unei proceduri menite să restricţioneze mişcările animalului, care îl cruţă de durere, teamă sau agitaţie evitabile, pentru a facilita asomarea sau uciderea efectivă a acestuia;
    manifestări culturale sau sportive – manifestări legate în mod esenţial şi predominant de tradiţii culturale sau activităţi sportive consolidate în timp, inclusiv curse sau alte forme de competiţii, dacă acestea nu presupun  o producţie de carne sau de alte produse de origine animală sau dacă producţia respectivă este marginală în raport cu evenimentul propriu-zis şi nu este semnificativă din punct de vedere economic;
    operaţiuni aferente – operaţiuni asociate uciderii, care au loc în contextul şi în locul unde animalele urmează să fie ucise, aşa cum ar fi: manipularea, adăpostirea, imobilizarea, asomarea şi sîngerarea animalelor;
    proceduri standard de operare – set de instrucţiuni scrise care au scopul de a efectua în acelaşi mod o anumită acţiune sau de a respecta  un standard specific;
    păsări de crescătorie – păsări de fermă, inclusiv păsări care nu sînt considerate domestice, dar care sînt crescute ca animale domestice, cu excepţia acarinatelor;
    ritual religios – serie de acţiuni desfăşurate la sacrificarea animalelor, care sînt stabilite de o religie;
    sacrificare – uciderea animalelor destinate consumului uman;
    spinalizare – lacerarea ţesutului nervos central şi a măduvei spinării cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană;
    ucidere – orice proces provocat în mod intenţionat care cauzează moartea unui animal;
    ucidere de urgenţă – uciderea animalelor care au leziuni sau o boală asociată cu durere sau suferinţă puternică, în cazul în care nu există alte posibilităţi de a reduce această durere sau suferinţă;
    unitate animal viu – unitate de măsură standard care permite reunirea diferitor specii şi categorii de animale pentru a le compara.
Capitolul II
DISPOZIŢII GENERALE
Secţiunea 1
Cerinţe generale în timpul uciderii şi operaţiunile aferente
    6. În timpul uciderii animalelor şi al operaţiunilor aferente, acestea sînt protejate de orice durere, chin sau suferinţă evitabile.
    7. Agenţii economici iau măsurile necesare pentru a garanta, în special, că animalele:
    1) beneficiază de confort fizic şi de protecţie, prin menţinerea curăţeniei, condiţiilor termice adecvate şi prin evitarea căderilor şi alunecărilor;
    2) sînt protejate de leziuni;
    3) sînt manipulate şi adăpostite, ţinîndu-se cont de comportamentul lor normal;
    4) nu manifestă semne de durere şi teamă evitabile sau comportament anormal;
    5) nu suferă din cauza lipsei prelungite de hrană sau de apă;
    6) sînt protejate de interacţiuni cu alte animale, care le-ar putea afecta bunăstarea lor.
    8. Echipamentele utilizate de agenţii economici pentru ucidere şi pentru operaţiunile aferente se proiectează, se  construiesc, se  întreţin şi se exploatează astfel  încît condiţiile de utilizare prevăzute pentru acestea, pe tot parcursul anului, să asigure respectarea prevederilor specificate în prezenta secţiune.
Secţiunea 2
Metode de asomare
    9. Animalele vor fi ucise doar după asomare, în conformitate cu metodele şi cerinţele specifice referitoare la aplicarea metodelor respective prevăzute în anexa nr. 1, la prezenta Normă sanitar-veterinară. Pierderea cunoştinţei şi sensibilităţii se menţine pînă la moartea animalului.
    10. În cazul asomării simple, moartea trebuie provocată imediat prin una dintre următoarele proceduri specifice:
    1) sîngerare;
    2) spinalizare;
    3) electrocutare;
    4) expunerea prelungită la anoxie.
    11.Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – ANSA) propune, luînd în considerare progresul tehnic şi ştiinţific, precum şi avizul Consiliului consultativ, constituit din personalităţi recunoscute în domeniul de referinţă, savanţi de la instituţii ştiinţifice de profil şi diferiţi specialişti în domeniu, modificările referitoare la metodele de asomare, specificate în prezenta Normă sanitar-veterinară, care urmează să asigure un nivel de bunăstare a animalelor cel puţin echivalent cu cel asigurat prin metodele descrise în prezenta Normă sanitar-veterinară.
Secţiunea 3
Cerinţe specifice pentru metodele principale de asomare
    12. Cerinţele specifice pentru metodele principale de asomare incluse în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară se aplică în conformitate cu prevederile prezentei secţiuni.
    La utilizarea dispozitivului cu bolţ captiv nepenetrant, executorii trebuie:
    1) să acorde o atenţie deosebită pentru a evita fracturarea craniului;
    2) să aplice metoda doar în cazul rumegătoarelor a căror masă corporală vie nu depăşeşte 10 kg.
    13. Metoda de macerare trebuie să asigure macerarea instantanee şi moartea imediată a animalelor.
    Aparatul, constituit din lame rotative cu acţionare mecanică rapidă sau din  proiecţii de polistiren expandat, trebuie să aibă o capacitate suficientă pentru a asigura uciderea instantanee a animalelor, chiar în cazul în care acestea sînt în număr mare.
    14. Metodele dislocarea cervicală şi lovitura puternică penetrativă în cap nu se utilizează:
    1) ca metode de rutină, dar numai în cazul în care nu sînt disponibile alte metode de asomare;
    2) în abatoare, doar ca metodă de rezervă pentru asomare;
    3) de către o persoană la mai mult de 70 de animale pe zi.
    Dislocarea cervicală manuală nu se utilizează pentru animalele cu o masă corporală vie mai mare de 3 kilograme.
    15. Asomarea electrică aplicată exclusiv la nivelul capului:
    1) se realizează cu electrozi care înconjoară creierul animalului şi care sînt adaptaţi dimensiunii capului, iar aparatul pentru electronarcoză:
    a) are încorporat un instrument ce măsoară impedanţa şi opreşte funcţionarea aparatului în cazul în care nu trece curentul minim necesar;
    b) are încorporat un aparat auditiv sau un dispozitiv vizual ce indică timpul de aplicare la un animal;
    c) este conectat la un aparat ce indică tensiunea şi curentul sub sarcină, astfel poziţionat încît să fie uşor vizibil persoanei responsabile de sacrificarea animalului;
    2) se efectuează aplicînd limitele minime de curent pentru:
    a) bovine în vîrstă de cel puţin 6 luni – 1,28 A;
    b) bovine cu vîrsta sub 6 luni –1,25 A;
    c) ovine şi caprine – 1,0 A;
    d) porcine – 1,30 A;
    e) pui – 240 mA;
    f) curcani – 400 mA.
    16. Asomarea electrică aplicată la nivelul capului şi corpului se efectuează prin aplicarea nivelului minim al curentului pentru:
    1) ovine, caprine – 1 A;
    2) porcine – 1,3 A;
    3) vulpi – 0,3 A şi un voltaj minim de 110 V, pentru cel puţin trei secunde, aplicînd electrozii la nivelul gurii şi rectului;
    4) şinşile – 0,57 A, pentru cel puţin 60 de secunde, electrozii se aplică de la  urechi la coadă.
    17. Asomarea electrică în baia de apă a păsărilor de crescătorie prevede:
    1) ca nivelul apei să fie reglabil, pentru a se asigura un bun contact cu capul păsării;
    2) baia de apă trebuie să fie corespunzătoare ca mărime şi adîncime pentru tipul păsării sacrificate şi nu trebuie să se reverse la introducerea păsărilor, iar electrodul introdus în apă trebuie să acopere întreaga lungime a căzii;
    3) nesuspendarea animalelor prea mici în raport cu asomatorul cu baia de apă sau dacă fixarea poate determina sau creşte durerea, în special, în cazul animalelor vizibil rănite, acestea fiind ucise printr-o metodă alternativă;
    4) umectarea dispozitivelor de suspendare înainte de suspendarea de ambele picioare a păsărilor vii şi expunerea lor la curent;
    5) realizarea în timp de cel puţin patru secunde, cu nivelul minim al curentului  şi la speciile indicate în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitar-veterinară;
    6) în cazul în care păsările sînt asomate în grup, trebuie menţinută o tensiune suficientă pentru a produce un curent destul de puternic, astfel încît fiecare pasăre să fie asomată.
    18. Asomarea prin expunerea prelungită la anoxie a porcinelor, a mustelidelor şi  a şinşilelor se realizează prin utilizarea concentraţiei minime de dioxid de carbon de 80%.
    Camera în care se face expunerea porcilor la gaze şi echipamentul utilizat pentru conducerea porcilor trebuie:
    1) proiectată, construită şi întreţinută astfel încît să se evite rănirea animalelor şi presiunea asupra pieptului, oferindu-le posibilitatea de a rămîne în poziţie verticală pînă la pierderea cunoştinţei;
    2) să asigure o iluminare adecvată a mecanismului  de conducere în cameră, pentru a  permite porcilor să se vadă unii pe alţii sau împrejurimile;
    3) să fie prevăzută cu aparate de măsurare a concentraţiei gazului la punctul de maximă expunere care să emită un semnal clar de avertizare vizual şi auditiv în cazul în care concentraţia de dioxid de carbon scade sub nivelul cerut.
    19. Nu se admite utilizarea dioxidului de carbon, a gazelor inerte sau a unei combinaţii a acestor amestecuri gazoase în camera sau încăperea în care animalele urmează a fi asomate şi ucise, în cazul în care aceste gaze ar putea provoca arsuri sau agitaţie din cauza îngheţării sau a lipsei de umiditate.
    20. În cazul utilizării monoxidului de carbon, sub formă pură sau asociat cu alte gaze:
    1) animalele:
    a) sînt ţinute permanent sub supraveghere vizuală;
    b) sînt introduse unul cîte unul, după ce animalul precedent introdus în încăpere şi-a pierdut deja cunoştinţa sau este mort;
    c) rămîn în încăpere pînă  cînd se constată moartea lor;
    2) se poate utiliza gazul produs de un motor special, testat anual, adaptat în scopul uciderii animalelor, cu condiţia ca persoana responsabilă de uciderea animalelor a verificat în prealabil dacă gazul utilizat:
    a) a fost răcit în mod corespunzător;
    b) a fost filtrat suficient;
    c) nu conţine componente sau gaze iritante;
    3) animalele sînt introduse în încăpere numai cînd se obţine concentraţia minimă de monoxid de carbon.
Secţiunea 4
Verificarea asomării
    21. Agenţii economici se asigură că persoanele responsabile de asomare sau alte persoane desemnate în acest scop efectuează verificări periodice pentru a se convinge că animalele nu prezintă semne de conştienţă sau sensibilitate faţă de durere în intervalul de timp dintre procesul de asomare şi moarte.
    Aceste verificări se realizează:
    1) asupra unui eşantion de animale suficient de reprezentativ;
    2) cu o frecvenţă stabilită în funcţie de rezultatul verificărilor precedente şi de orice factori care ar putea afecta eficienţa procesului de asomare.
    22. În cazul în care rezultatul verificărilor indică faptul că un animal nu este asomat în mod corespunzător, persoana responsabilă de asomare ia imediat măsurile necesare, conform procedurilor standard de operare, întocmite în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare.
    23. În cazul în care animalele sînt ucise fără asomare prealabilă, conform  unor metode speciale de sacrificare ce ţin de unele ritualuri religioase, în afara unui abator, persoanele responsabile de procesul de sacrificare efectuează verificări sistematice pentru a se asigura că animalele nu prezintă semne de conştiinţă sau sensibilitate faţă de durere înainte de a fi eliberate din imobilizare şi că nu prezintă semne de viaţă înainte de a se trece la eviscerare sau opărire.
    24. Agenţii economici urmează să folosească procedurile de verificare descrise în ghidurile de bune practici, specificate în prezenta Normă sanitar-veterinară.
Secţiunea 5
Procedurile standard de operare
    25. Agenţii economici:
    1) planifică din timp uciderea animalelor şi operaţiunile aferente, pe care le efectuează în conformitate cu procedurile standard de operare;
    2) concep şi pun în aplicare proceduri standard de operare, inclusiv pe cele descrise în ghidurile de bune practici prevăzute de prezenta Normă sanitar-veterinară, pentru a garanta că uciderea şi operaţiunile aferente evită orice durere, chin sau suferinţă.
    26. Referitor la asomare, procedurile standard de operare trebuie:
    1) să ţină cont de recomandările producătorului;
    2) să prevadă măsurile care trebuie luate în cazul în care verificările menţionate în prezenta Normă sanitar-veterinară indică faptul că un animal nu este asomat corespunzător sau, în cazul sacrificării într-un abator a animalelor prin metode speciale de sacrificare prevăzute de unele ritualuri religioase, că animalul asomat mai prezintă semne de viaţă;
    3) să fie puse la dispoziţia ANSA, la cererea acesteia.
Secţiunea 6
Nivelul şi certificatul de competenţă
    27. Uciderea şi operaţiunile aferente în cadrul gospodăriilor private se efectuează de către persoane calificate cu un nivel de competenţă adecvat, fără a provoca animalelor durere, chin sau suferinţă evitabile.
    Persoanele necalificate în efectuarea operaţiunilor de asomare urmează să fie pregătite în efectuarea acestor operaţiuni.
    28. Agenţii economici se asigură că sacrificarea este efectuată numai:
    1) de către persoane cu pregătire în domeniu sau care deţin un certificat de competenţă pentru una sau pentru mai multe operaţiuni aferente sacrificării şi au demonstrat capacitatea de a efectua aceste operaţiuni în conformitate cu cerinţele specificate în prezenta Normă sanitar-veterinară:
    a) manipularea şi îngrijirea animalelor înainte de imobilizare;
    b) imobilizarea animalelor în vederea asomării şi uciderii;
    c) asomarea animalelor;
    d) evaluarea eficacităţii asomării;
    e) imobilizarea şi suspendarea animalelor vii;
    f) sîngerarea animalelor vii;
    g) sacrificarea în conformitate cu pct. 10 din  prezenta  Normă  sanitar-veterinară;
    2) de personalul din  cadrul crescătoriilor de animale pentru blană, suplimentar:
    a) notifică în prealabil ANSA cu privire la data uciderii animalelor;
    b) se asigură că uciderea animalelor pentru blană se efectuează în prezenţa şi sub supravegherea directă a unei persoane care deţine un certificat de competenţă, emis pentru toate operaţiunile efectuate, cu respectarea prevederilor specificate în punctul dat.
    29. Instituţiile de învăţămînt care pregătesc persoanele necalificate pentru efectuarea procedurilor de ucidere a animalelor  au responsabilitatea:
    1) de a asigura disponibilitatea cursurilor de formare pentru personalul necalificat implicat în desfăşurarea operaţiunilor de ucidere şi a operaţiunilor  aferente;
    2) de a emite certificate de competenţă care atestă promovarea unui examen final independent, ale cărui  subiecte se referă la categoriile de animale relevante şi corespund operaţiunilor aferente, precum şi la subiectele prevăzute în anexa nr. 3 la prezenta Normă sanitar-veterinară;
    3) de a aproba programele de formare pentru cursurile de formare,  conţinutul şi modalităţile de examinare;
    4) de a desemna organismul care efectuează examinarea finală şi emite certificate de competenţă, ţinînd cont de experienţa, personalul şi echipamentul adecvat  al acestora precum şi de emiterea certificatelor de competenţă;
    5) de a pune la dispoziţia publicului, prin intermediul diverselor surse de informare, datele de contact ale organismelor cărora le-au fost delegate aceste sarcini.
    30. În certificatul de competenţă se menţionează categoriile de animale, tipurile de echipamente şi operaţiunile specificate în prezenta secţiune pentru care este valabil.
    Se recunosc certificatele de competenţă eliberate de o altă ţară:
    1) cu care Republica Moldova a încheiat tratate pentru recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi certificatelor de studii;
    2) după confirmarea prin examinare a capacităţii de a efectua operaţiunile aferente menţionate în certificatul de competenţă deţinut;
    3) după confirmarea calificărilor obţinute în alte scopuri, dar în condiţii echivalente cu cele prevăzute de prezenta Normă sanitar-veterinară pentru certificatul de competenţă.
    31. Organismul care efectuează examinarea finală şi emite certificate de competenţă poate elibera certificate de competenţă temporară (adeverinţă), cu un termen de valabilitate nu mai mare de trei luni, în cazul în care solicitantul întruneşte următoarele cerinţe:
    1) participă la unul dintre cursurile de formare, menţionate în prezenta Normă sanitar-veterinară;
    2) lucrează în prezenţa şi sub directa supraveghere a altei persoane care deţine un certificat de competenţă, eliberat pentru activitatea specifică pe care o desfăşoară;
    3) face o declaraţie scrisă care atestă că nu i s-a mai eliberat anterior un alt certificat de competenţă temporar pentru acelaşi tip de activitate sau demonstrează că nu a putut să susţină examenul final;
    4) face o declaraţie scrisă care atestă că nu a comis încălcări în domeniul protecţiei animalelor în perioada de trei ani înainte de data solicitării unui astfel de certificat, cu excepţia cazurilor interzise de ANSA.
Secţiunea 7
Instrucţiuni pentru utilizarea echipamentelor
de imobilizare şi de asomare
    32. Echipamente de imobilizare sau de asomare comercializate sau prezentate prin intermediul publicităţii trebuie să fie însoţite de instrucţiuni adecvate privind utilizarea lor, elaborate de producătorii de echipamente într-un mod în care să asigure un nivel optim al bunăstării animalelor.
    Aceste instrucţiuni se pun la dispoziţia agenţilor economici, prin diverse surse de informare în masă şi se menţionează în special:
    1) speciile, categoriile, cantităţile şi/sau greutatea animalelor pentru care sînt destinate echipamentele;
    2) parametrii recomandaţi care corespund diferitor circumstanţe de utilizare, inclusiv parametrii-cheie prevăzuţi în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitar-veterinară;
    3) metoda de monitorizare a eficienţei echipamentului de asomare în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor stabilite de prezenta Normă sanitar-veterinară;
    4) recomandările de întreţinere şi, dacă este cazul, de calibrare a echipamentului de asomare;
    5) metodele de curăţare, dezinfectare şi de clătire a echipamentelor.
    33. Agenţii economici:
    1) asigură că orice echipament de imobilizare sau de asomare a animalelor este întreţinut şi verificat în conformitate cu instrucţiunile producătorilor de către persoane care au fost instruite în acest scop;
    2) întocmesc un registru de întreţinere, care se păstrează cel puţin un an şi pe care îl pun la dispoziţia ANSA, la cererea acesteia;
    3) în cazul în care echipamentul de asomare utilizat iniţial nu dă rezultate, se asigură imediat efectuarea operaţiunilor de asomare la faţa locului cu un echipament de rezervă adecvat, chiar şi dacă metoda de rezervă este diferită de cea utilizată prima oară;
    4) se asigură că animalele sînt imobilizate, inclusiv imobilizarea capului, numai în momentul în care persoana responsabilă de asomare sau sîngerare este pregătită să efectueze aceste operaţiuni aferente cît mai repede posibil.
Secţiunea 8
Importul
    34. Cerinţele prevăzute la capitolele II şi III din prezenta Normă sanitar-veterinară se aplică unităţii, precum şi oricărei unităţi care manipulează materii prime de origine animală utilizate la fabricarea produselor de origine animală în cauză şi care respectă cerinţele din Hotărîrea Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010„Privind aprobarea Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală” sau cele care au fost definite ca echivalente cu aceste cerinţe pentru a fi incluse în lista unităţilor din care este acceptat importul anumitor produse de origine animală.
    35. Certificatul sanitar-veterinar care însoţeşte carnea importată este însoţit de o declaraţie de conformitate emisă de către producător prin intermediul unui laborator acreditat.
Secţiunea 9
Elaborarea şi difuzarea ghidurilor de bune practici
    36. Ghidurile de bune practici se elaborează şi se difuzează de către agenţii economici sau, după caz, de organizaţiile agenţilor economici, cu sprijinul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare:
    1) prin consultare cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale, autorităţii sanitar-veterinare competente şi ai altor părţi interesate;
    2) ţinînd seama de raportul tehnic întocmit în scopul autorizării sanitar-veterinare a abatoarelor şi elaborării noilor metode de asomare şi a instrucţiunilor care urmează să fie furnizate de producători privind utilizarea şi întreţinerea echipamentelor de imobilizare şi de asomare.
    37. ANSA evaluează ghidurile de bune practici pentru a se asigura că acestea au fost elaborate în conformitate cu prevederile prezentei secţiuni.
    38. În cazul în care agenţii economici sau, după caz, organizaţiile agenţilor economici nu prezintă ghiduri de bune practici, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare elaborează propriile ghiduri de bune practici şi le face accesibile publicului.
Capitolul III
CERINŢE SUPLIMENTARE  APLICABILE ABATOARELOR
Secţiunea 1
Construcţia, amenajarea şi echiparea abatoarelor
    39. În timpul construcţiei şi amenajării abatoarelor, precum şi a echipamentului utilizat în cadrul acestora, agenţii economici se asigură că:
    1) toate structurile de adăpostire se proiectează, se construiesc şi se întreţin astfel încît:
    a) sistemele de ventilaţie să asigure în mod constant bunăstarea animalelor, ţinînd seama de gama condiţiilor meteorologice probabile;
    b) în cazul în care sînt necesare mijloace mecanice de ventilaţie, se prevăd instalaţii alternative de alarmă şi urgenţă în eventualitatea unei avarii;
    c) să reducă la minimum riscul rănirii animalelor şi apariţia de zgomote bruşte;
    d) să faciliteze inspecţia animalelor;
    e) să asigure un iluminat fix sau portabil adecvat pentru a permite inspecţia animalelor în orice moment;
    2) structurile de adăpostire pentru animalele care nu sînt livrate în containere se proiectează şi se construiesc, astfel încît  să permită:
    a) animalelor să se mişte liber în direcţia cerută prin ţarcuri, coridoare şi piste,  avînd în vedere caracteristicile lor comportamentale şi necesitatea lipsei de agitaţie, iar porcinele şi ovinele să se deplaseze unele lîngă altele, cu excepţia cazurilor în care pistele conduc la echipamentul de imobilizare;
    b) evitarea căderii, din cauza echipării incorecte a rampelor şi podurilor cu protecţie laterală;
    c) asigurarea cu apă în ţarcuri şi accesul animalelor la apă curată în orice moment, fără ca acestea să se rănească sau să fie limitate în mişcare;
    d) evitarea blocării sau călcării animalelor prin utilizarea unui ţarc de aşteptare, cu podea netedă şi părţi laterale solide între ţarcurile de adăpostire şi pista care conduce la punctul de asomare;
    e) reducerea la minimum a riscului de alunecare, cădere pe podele sau de rănire la picioare a animalelor;
    f) asigurarea protecţiei adecvate împotriva intemperiilor în cazul în care abatoarele au cîmpuri de adăpost fără refugiu natural sau umbră ori neutilizarea acestora în cazul unor condiţii meteorologice nefavorabile;
    g) asigurarea cu apă cu ajutorul dispozitivelor de adăpare în lipsa unei surse naturale de apă;
    3) dispozitivele şi echipamentele de imobilizare sînt proiectate, construite şi întreţinute pentru:
    a) a optimiza aplicarea metodei de asomare sau ucidere;
    b) a preveni rănirea sau contuzionarea animalelor;
    c) a reduce la minimum agitaţia animalelor şi sunetele emise de acestea cînd sînt imobilizate;
    d) a reduce la minimum timpul de imobilizare;
    e) a împiedica mişcările laterale şi verticale ale capului la bovine prin instalarea unui dispozitiv în boxele de imobilizare utilizate împreună cu un bolţ pneumatic captiv;
    4) echipamentul pentru asomarea electrică (cu excepţia echipamentului de asomare cu baie de apă):
    a) este fixat printr-un dispozitiv care afişează, înregistrează şi păstrează cel puţin un an, detalii privind parametrii-cheie electrici pentru fiecare animal asomat, amplasat astfel încît să existe o vizibilitate clară pentru personal şi să emită un avertisment vizual şi sonor clar în cazul în care durata expunerii scade sub nivelul necesar;
    b) emite un curent constant în cazul în care este automat asociat unui dispozitiv de imobilizare;
    5) echipamentul pentru asomarea electrică cu baia de apă:
    a) liniile de suspendare să fie proiectate şi poziţionate astfel încît păsările suspendate să nu întîlnească nici un obstacol şi să se reducă la minimum disconfortul acestora, să nu rămînă atîrnate în stare de conştienţă mai mult de un minut, iar raţele, gîştele şi curcile să nu rămînă atîrnate în stare de conştienţă mai mult de două minute;
    b) întreaga lungime a liniei de suspendare, de la punctul de intrare pînă la bazinul de opărire, să fie uşor accesibilă în cazul în care animalele sunt înlăturate de pe linia de abataj;
    c) dimensiunea şi forma inelelor metalice să corespundă dimensiunii picioarelor păsărilor care urmează să fie asomate, pentru a garanta o electrocutare nedureroasă;
    d) să fie prevăzut cu o rampă de intrare izolată electric, proiectată şi întreţinută astfel încît să prevină revărsarea apei la intrare;
    e) baia de apă să fie proiectată astfel încît nivelul de imersiune a păsărilor să poată fi adaptat cu uşurinţă.
    f) electrozii să cuprindă toată lungimea bazinului, care trebuie să fie proiectat şi întreţinut astfel încît inelele metalice care trec pe deasupra apei să fie în contact continuu cu bara de interacţiune împămîntată;
    g) se realizează un sistem de echipament  în contact cu pieptul păsărilor de la punctul de suspendare pînă cînd păsările intră în asomator, în scopul de a le calma;
    h) echipamentul pentru asomarea electrică cu baia de apă să fie uşor accesibil, pentru a permite sîngerarea păsărilor care au fost asomate, în cazul în care acestea rămîn în bazin ca urmare a unei avarii sau a unei întîrzieri pe linie;
    i) să fie fixat printr-un dispozitiv care afişează, înregistrează şi păstrează cel puţin un an detalii privind parametrii-cheie electrici utilizaţi;
    6) echipamentul de asomare cu gaz (asomatoarele cu gaz, inclusiv benzile transportoare) pentru porcine şi păsările de crescătorie trebuie:
    a) să fie conceput şi construit pentru a optimiza aplicarea metodei de asomare cu gaz, a preveni rănirea sau contuzionarea animalelor şi pentru a reduce la minimum agitaţia animalelor şi sunetele emise de acestea cînd sînt imobilizate;
    b) să fie echipat cu un dispozitiv, amplasat astfel încît să existe o vizibilitate clară pentru personal, pentru a măsura în permanenţă, a afişa, a înregistra şi a păstra, cel puţin un an, datele referitoare la concentraţia de gaz şi timpul de expunere, precum şi pentru a emite un avertisment vizual sau sonor clar în cazul în care concentraţia gazului scade sub nivelul cerut;
    c) să fie proiectat astfel încît animalele să se poată aşeza fără să se suprapună, chiar şi în cazul exploatării liniei la capacitate maximă.
    40. Agenţii economici prezintă la ANSA, la solicitarea acesteia, pentru fiecare abator, următoarele informaţii:
    1) numărul maxim de animale pe oră pentru fiecare linie de sacrificare;
    2) categoriile de animale şi greutăţile pentru care pot fi folosite echipamentele de imobilizare sau de asomare disponibile;
    3) capacitatea maximă pentru fiecare spaţiu de adăpostire.
    41. ANSA:
    1) analizează informaţiile prezentate de agenţii economici la data autorizării abatorului;
    2) în cazul uciderii sau sacrificării de necesitate, pentru eradicarea infecţiilor (de exemplu: gripa aviară, pestaporcină clasică), evitarea diseminării agentului etiologic, acordă derogare de la suspendarea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare pentru abatoarele din zonele focarului, asigurînd un nivel înalt de biosecuritate;
    3) propune modificări necesare în vederea adaptării prevederilor prezentei secţiuni, ţinînd cont de progresul ştiinţific şi tehnic.
Secţiunea 2
Operaţiunile de manipulare şi de imobilizare în abatoare
    42. Agenţii economici asigură:
    1) respectarea  normelor de operare pentru abatoare, specificate în prezentul capitol;
    2) ca animalele ucise într-un abator prin metode speciale de sacrificare prevăzute de unele ritualuri religioase, fără asomare prealabilă, să fie imobilizate individual, iar rumegătoarele se imobilizează mecanic şi individual.
    43. Sistemele de imobilizare a bovinelor în poziţii inverse sau în orice poziţii nefireşti se folosesc doar în cazul animalelor sacrificate într-un abator prin metode speciale de sacrificare prevăzute de unele ritualuri religioase şi cu condiţia ca acestea să fie dotate cu un dispozitiv care restricţionează atît mişcarea laterală, cît şi cea verticală a capului animalului şi să fie ajustate astfel încît să se adapteze dimensiunii animalului.
    44. Sînt interzise următoarele metode de imobilizare:
    1) suspendarea sau ridicarea animalelor conştiente;
    2) fixarea mecanică sau legarea labelor sau picioarelor animalelor;
    3) secţionarea măduvei spinării, de exemplu cu ajutorul unui stilet sau pumnal;
    4) utilizarea curentului electric pentru imobilizarea animalului la intensităţi care nu îl asomează sau nu îl ucid în circumstanţe controlate, în particular orice aplicare a curentului electric care nu înconjoară creierul.
    Excepţie de la prevederile stipulate la lit. 1) şi 2) din prezentul punct se face în cazul dispozitivelor de suspendare utilizate pentru păsările de crescătorie.
Secţiunea 3
Norme de operare pentru abatoare
    45. Responsabilul de bunăstarea animalelor sau o persoană numită de  acesta la sosirea animalelor evaluează în mod sistematic condiţiile de stare pentru fiecare transport de animale în vederea identificării animalelor cu necesităţi specifice şi luarea măsurilor adecvate în acest sens.
    46. Animalele se descarcă cît mai rapid după sosire şi se sacrifică fără întîrzieri nejustificate.
    47. Mamiferele, cu excepţia iepurilor de crescătorie şi a iepurilor de cîmp care nu sînt duse la locul de sacrificare imediat după sosire, trebuie:
    1) adăpostite;
    2) să aibă tot timpul, în instalaţii corespunzătoare,apă suficientă de băut.
    48. Animalele care nu sînt sacrificate în termen de 12 ore de la sosire trebuie hrănite şi ulterior alimentate cu cantităţi moderate de hrană la intervale corespunzătoare.
    În astfel de cazuri, animalele sînt asigurate cu aşternut pentru vite sau cu material echivalent, care să garanteze un nivel de confort corespunzător speciei şi numărului de animale în cauză. Materialul respectiv trebuie să permită un drenaj eficient sau să asigure o absorbţie suficientă a urinei şi a fecalelor.
    49. Containerele în care sînt transportate animalele:
    1) se păstrează în ordine, se manipulează cu atenţie, în special în cazul în care fundul containerelor este perforat sau flexibil;
    2) nu se aruncă, nu se lasă să cadă sau să fie lovite;
    3) se încarcă şi descarcă pe orizontală şi cu mijloace mecanice, în cazul în care este posibil.
    50. Animalele se descarcă individual, în cazul în care este posibil.
    51.În cazul în care containerele sînt aşezate unul peste altul, se iau măsuri de precauţie necesare pentru:
    1) a limita căderea de urină şi fecale asupra animalelor situate mai jos;
    2) a se asigura stabilitatea containerelor;
    3) a se asigura că ventilaţia nu este blocată.
    52. În scopul sacrificării, animalele neînţărcate, animalele de lapte în lactaţie, femelele care au fătat în timpul transportului sau animalele livrate în containere au prioritate faţă de celelalte animale.
    În cazul în care sacrificarea animalelor menţionate în prezentul punct nu este posibilă, se iau măsuri care să le atenueze suferinţa, în special:
    1) mulgerea animalelor de lapte la intervale de cel mult 12 ore;
    2) asigurarea condiţiilor adecvate pentru sugar şi pentru bunăstarea animalului nou-născut, în cazul femelelor care au fătat;
    3) asigurarea cu apă a animalelor livrate în containere.
    53. Trebuie asigurată o aprovizionare constantă de animale pentru asomare şi ucidere, în scopul evitării grăbirii animalelor din ţarcurile de adăpostire de către personal.
    54. Se interzice:
    1) lovirea animalelor cu mîna sau cu piciorul;
    2) aplicarea unei presiuni într-o zonă sensibilă a corpului animalelor, în urma căreia animalele suportă dureri sau suferinţe evitabile;
    3) ridicarea sau tîrîrea animalelor de cap, urechi, coarne, picioare, coadă sau lînă ori manipularea acestora într-un mod care le produce dureri sau suferinţe;
    4) utilizarea ţepuşelor sau a altor instrumente ascuţite;
    5) răsucirea, strivirea sau ruperea cozilor animalelor sau lovirea ochilor animalelor.
    Interdicţia de a ridica animalele de picioare nu se aplică păsărilor de crescătorie, iepurilor de crescătorie şi iepurilor de cîmp.
    55. Trebuie evitată, în măsura posibilităţilor, utilizarea instrumentelor care administrează şocuri electrice.
     Astfel de instrumente se utilizează numai pentru bovinele şi porcinele adulte care refuză să se mişte şi doar dacă acestea au spaţiu suficient pentru a înainta.
    Şocurile nu vor dura mai mult de o secundă, se vor repartiza la intervale adecvate şi se vor aplica exclusiv pe muşchii membrelor posterioare.
    În cazul în care animalul nu reacţionează, şocurile nu se administrează în mod repetat.
    56. Animalele nu se leagă de coarne, de corniţe sau de inelul din nas, nici nu se imobilizează prin legarea picioarelor împreună.
    În cazul în care este necesară legarea animalelor (în cazul sacrificării rituale), frînghiile, funiile sau orice alte mijloace utilizate trebuie:
    1) să fie suficient de rezistente pentru a nu se rupe;
    2) să permită animalelor să se aşeze, să mănînce şi să se adape;
    3) să fie proiectate astfel încît să excludă orice risc de strangulare sau rănire şi să permită dezlegarea rapidă a animalelor.
    57. Animalele care nu se pot deplasa nu sînt tîrîte pînă la locul sacrificării, ci sînt ucise acolo unde se află.
    58. Pentru mamiferele din adăposturi, cu excepţia iepurilor de crescătorie şi a iepurilor de cîmp, se aplică următoarele norme suplimentare:
    1) fiecare animal trebuie să aibă suficient spaţiu pentru a se ridica, a se aşeza şi, cu excepţia vitelor ţinute individual, pentru a se întoarce;
    2) animalele trebuie să fie ţinute în siguranţă în adăpost şi se iau măsuri pentru a le împiedica să scape şi pentru a le proteja de animalele de pradă;
    3) pentru fiecare ţarc să se indice într-un loc vizibil data şi ora sosirii şi, cu excepţia vitelor ţinute individual, numărul maxim de animale;
    4) în toate zilele în care abatorul funcţionează şi înainte de sosirea animalelor, se pregătesc şi se păstrează gata de utilizare boxe izolate pentru animalele care necesită îngrijiri specifice;
    5) responsabilul de bunăstarea animalelor sau o persoană cu competenţe adecvate controlează periodic starea generală şi starea de sănătate a animalelor din adăpost.
    59. Sîngerarea animalelor:
    1) dacă o singură persoană este responsabilă de asomarea, încătuşarea, suspendarea şi sîngerarea animalelor, aceasta efectuează toate operaţiunile menţionate în mod consecutiv mai întîi asupra unui animal, apoi asupra altui animal;
    2) în cazul asomării simple sau al sacrificării animalelor într-un abator prin metode speciale de sacrificare prevăzute de unele ritualuri religioase, cele două artere carotide sau vasele din care apar acestea sînt secţionate în mod sistematic, stimularea electrică se efectuează numai după ce s-a verificat dacă animalul se află în stare de inconştienţă, iar eviscerarea sau opărirea ulterioară va fi efectuată numai după verificarea absenţei semnelor de viaţă ale animalului;
    3) păsările se sacrifică cu un dispozitiv automat de tăiere a gîtului, care taie efectiv ambele vase de sînge, iar dacă dispozitivul de tăiere a gîtului nu a funcţionat în mod eficient, pasărea trebuie sacrificată imediat.
Secţiunea 4
Monitorizarea în cadrul abatoarelor
    60. În sensul verificării asomării, agenţii economici aplică măsuri de monitorizare adecvată în cadrul abatoarelor, care includ cel puţin următoarele informaţii:
    1) numele persoanelor responsabile de monitorizare;
    2) indicatorii destinaţi să detecteze semnele absenţei sau prezenţei conştienţei sau sensibilităţii faţă de durere la animale, inclusiv indicatorii destinaţi detectării absenţei semnelor de viaţă la animalele sacrificate într-un abator prin metode speciale de sacrificare prevăzute de unele ritualuri religioase;
    3) criteriile în funcţie de care se stabileşte dacă rezultatele arătate de indicatorii menţionaţi în prezentul punct sînt corecte;
    4) circumstanţele şi/sau momentul în care trebuie să aibă loc monitorizarea;
    5) numărul de animale din fiecare eşantion care trebuie verificate în cursul monitorizării;
    6) procedurile adecvate pentru a garanta că, în cazul în care criteriile menţionate în prezentul punct nu sînt îndeplinite, operaţiunile de asomare sau de ucidere sînt reexaminate pentru a stabili motivele oricărui tip de imperfecţiune şi modificările necesare în aceste operaţiuni.
    61. Agenţii economici întocmesc cîte o instrucţiune de monitorizare specifică pentru fiecare linie de sacrificare.
    62. Frecvenţa verificărilor depinde de factori precum schimbările legate de tipul sau talia animalelor sacrificate sau de organizarea activităţii personalului, fiind stabilită în vederea garantării unor rezultate cu un nivel ridicat de siguranţă.
    63. În scopul detalierii punctelor descrise în această secţiune, agenţii pot folosi instrucţiunile de monitorizare incluse în ghidurile de bune practici menţionate în prezenta Normă sanitar-veterinară.
Secţiunea 5
Responsabilul de bunăstarea animalelor
    64. Responsabilul de bunăstarea animalelor:
    1) se desemnează de către agenţii economici pentru fiecare abator;
    2) se află sub conducerea nemijlocită a agentului economic şi raportează direct acestuia informaţiile referitoare la bunăstarea animalelor;
    3) acordă asistenţa necesară pentru ca la abator să fie respectate prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare;
    4)  cere ca personalul abatorului să realizeze măsuri corective necesare pentru a asigura respectarea prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare;
    5) îşi îndeplineşte sarcinile conform procedurilor standard de operare ale abatoarelor şi le aduce în mod eficace în atenţia personalului interesat;
    6) deţine un certificat de competenţă, emis pentru toate operaţiunile efectuate în abatoarele unde el este responsabil;
    7) ţine o evidenţă a măsurilor întreprinse în vederea asigurării bunăstării animalelor din abatorul în care îşi desfăşoară activitatea pe care o păstrează cel puţin un an şi o pune la dispoziţia ANSA, la solicitarea acesteia.
    65. Prevederile specificate la pct. 64 din prezenta Normă sanitar-veterinară nu se aplică abatoarelor care sacrifică mai puţin de 1 000 de unităţi animal viu pentru mamifere sau 150 000 de păsări sau iepuri de crescătorie pe an.
    66. Pentru a stabili numărul necesar de responsabili de bunăstarea animalelor, agentul economic foloseşte coeficientul de conversie pentru mamifere în unitate animal viu, care înseamnă o unitate de măsură standard ce permite reunirea diferitor categorii de animale pentru a le putea compara, constituind pentru:
    1) o bovină adultă  sau o ecvină– o unitate animal viu (1,0);
    2) alte bovine – 0,50;
    3) porcine cu o masă corporală vie mai mult de 100 kg – 0,20;
    4) alte porcine – 0,15;
    5) ovine şi caprine – 0,10;
    6) miei, iezi şi purcei cu o masă corporală vie mai mică de 15 kg – 0,05.
Capitolul IV
DEPOPULAREA ŞI UCIDEREA DE URGENŢĂ
Secţiunea 1
Depopularea
    67. ANSA, în comun cu alte autorităţi responsabile de domeniul de reglementare,  este responsabilă de operaţia de depopulare şi stabileşte, înainte de începerea acestei operaţii, un plan de depopulare, pentru a asigura respectarea cerinţelor specificate în prezenta Normă sanitar-veterinară.
    Metodele de asomare şi de ucidere planificate şi procedurile standard de operare corespunzătoare avînd scopul de a garanta respectarea cerinţelor stabilite în prezenta Normă sanitar-veterinară se includ în planurile de urgenţă privind sănătatea animală, cu luarea în considerare a particularităţilor bolilor animalelor, suprafeţelor de răspîndire şi locarizării  focarelor suspectate.
    68. ANSA:
    1) garantează că astfel de operaţiuni se desfăşoară în conformitate cu planul de depopulare, specificat în pct. 67;
    2) ia toate măsurile pentru a proteja bunăstarea animalelor, creîndu-le cele mai bune condiţii disponibile.
    69. În situaţii excepţionale, ANSA poate acorda derogări de la unele dispoziţii ale prezentei Norme sanitar-veterinare, dacă consideră că respectarea acestora poate afecta sănătatea umană sau poate face imposibilă sau inutilă aplicarea măsurilor.
    70. ANSA prezintă anual un raport privind operaţiunile de depopulare desfăşurate în cursul anului precedent.
    Pentru fiecare operaţie de depopulare, raportul respectiv va include în special:
    1) motivele depopulării;
    2) numărul şi speciile de animale ucise;
    3) metodele de asomare şi de ucidere utilizate;
    4) descrierea dificultăţilor întîmpinate şi, dacă este cazul, a soluţiilor găsite pentru a diminua sau a reduce la minimum suferinţa animalelor în cauză;
    5) orice derogare acordată în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare.
Secţiunea 2
Uciderea de urgenţă
    71. În cazul uciderii de urgenţă, deţinătorul animalelor în cauză ia toate măsurile necesare pentru a le ucide cît mai rapid.
Capitolul V
SPRIJINUL ŞTIINŢIFIC
    72. ANSA solicită consiliului consultativ şi părţilor competente sprijin ştiinţific independent privind:
    1) expertiza tehnică şi ştiinţifică legată de autorizarea abatoarelor şi elaborarea noilor metode de asomare;
    2) avizarea ştiinţifică a instrucţiunilor furnizate de producători cu privire la utilizarea şi întreţinerea echipamentelor de imobilizare şi de asomare;
    3) avizarea ştiinţifică a ghidurilor de bune practici elaborate;
    4) recomandările în vederea ridicării eficienţei inspecţiilor şi auditului;
    5) evaluarea capacităţilor unor organisme de a îndeplini cerinţele referitoare la certificarea de competenţă.
    73. Sprijinul ştiinţific poate fi acordat pentru toate activităţile relevante privind uciderea animalelor, desemnînd în acest scop un punct de contact unic, care pune la dispoziţia publicului, prin intermediul internetului, informaţiile tehnice şi ştiinţifice, cele mai bune practici privind punerea în aplicare a prezentei Norme sanitar-veterinare.
Capitolul VI
NECOFORMITATEA  ŞI SANCŢIUNI
    74. În cazul  nerespectării unei cerinţe menţionate în prezenta Normă sanitar-veterinară, autoritatea sanitar-veterinară competentă solicită:
    1) agenţilor economici să îşi modifice procedurile standard de operare şi, în special, să reducă ritmul de producţie sau chiar să oprească producţia;
    2) operatorilor economici să mărească frecvenţa controalelor în scopul verificării asomării şi să modifice procedurile de monitorizare în cadrul abatoarelor;
    3) suspendarea sau retragerea certificatului de competenţă al persoanei care nu mai demonstrează suficiente competenţe, cunoştinţe sau familiarizare cu sarcinile aferente pentru îndeplinirea operaţiunilor pentru care a fost eliberat certificatul;
    4) suspendarea sau retragerea competenţelor delegate organismului care efectuează examinarea finală şi emite certificate de competenţă;
    5) modificarea instrucţiunilor pentru utilizarea echipamentelor de imobilizare şi de asomare în conformitate cu avizele ştiinţifice;
    6) aplicarea măsurilor necesare (eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare) în caz de nerespectare a prezentei Norme sanitar-veterinare.
    75. Pentru îndeplinirea prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare, agenţii economici:
    1) elaborează şi prezintă autorităţii centrale de specialitate planuri de modernizare a unităţilor;
    2) solicită asistenţă pentru atingerea obiectivelor în termenele stabilite în planurile elaborate.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3