_________________________
    *Semnată la Kiev, la 13 decembrie 1993.
    În vigoare din 25 februarie 1994.



    Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei, denumite în continuare "Părţi",
    năzuind să dezvolte multilateral colaborarea în domeniul activităţii de muncă şi protecţiei sociale a cetăţenilor, încadraţi în muncă în afara hotarelor statelor lor,
    au convenit următoarele:
    Acţiunea prezentei Convenţii se extinde asupra persoanelor (denumite în continuare lucrători) şi membrilor familiilor acestora, care sunt cetăţeni ai uneia dintre Părţi (denumite în continuare Partea trimiţătoare) sau au viză de reşedinţă permanentă în teritoriul ei şi care îşi exercită activitatea de muncă în întreprinderi, organizaţii, instituţii (denumite în continuare patroni) în condiţiile unui contract (acord) de muncă, încheiat pe teritoriul celeilalte Părţi (denumită în continuare Partea angajatoare).
    Organele, abilitate să reprezinte Părţile în realizarea prezentei Convenţii (denumite în continuare organele abilitate), sunt:
    din partea Republicii Moldova — Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova;
    din partea Ucrainei — Ministerul Muncii al Ucrainei.
    Organele abilitate au dreptul să antreneze organele competente ale Părţilor pentru soluţionarea problemelor, care decurg din prezenta Convenţie.
    Toate chestiunile ce ţin de realizarea prezentei Convenţii se soluţionează prin consultări reciproce între organele abilitate ale Părţilor.
    Organele abilitate constituie un grup de lucru întru realizarea prezentei Convenţii şi adoptarea deciziilor operative.
    Programul şi regulamentul acestui grup de lucru sunt aprobate de comun acord de către organele abilitate.
    Intrarea lucrătorilor pe teritoriul Părţii angajatoare, şederea şi ieşirea din el se efectuează conform legislaţiei în vigoare a acestei Părţi şi acordurilor interguvernamentale ce reglementează aceste chestiuni.
    Activitatea de muncă a lucrătorului este legalizată printr-un contract (acord) de muncă, încheiat cu patronul în conformitate cu legislaţia muncii a Părţii angajatoare, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, care funcţionează pe teritoriul Părţii angajatoare, indiferent de forma de proprietate şi de gospodărire, pot utiliza numai munca lucrătorilor, care posedă autorizaţie de angajare.
    În cazurile schimbării situaţiei pe pieţele naţionale ale forţei de muncă Părţile pot introduce, în baza unor înţelegeri reciproce, măsuri cu caracter limitativ în angajarea lucrătorilor celeilalte Părţi.
    Lucrătorii Părţii trimiţătoare, care prestează muncă în teritoriul Părţii angajatoare, îndeplinesc obligaţiunile şi beneficiază de drepturile, stabilite de legislaţia muncii a acestei Părţi (inclusiv în chestiunile privind relaţiile de muncă), precum şi de serviciile instituţiilor medicale, de cultură, sportive, de întremare şi de alt profil în modul stabilit de legislaţia în vigoare a Părţii numite.
    Părţile recunosc reciproc vechimea în muncă şi vechimea în specialitate, acumulată de către lucrători în activitatea de muncă desfăşurată pe teritoriul ambelor ţări. Calcularea vechimii în muncă se efectuează conform legislaţiei Părţii angajatoare.
    La plecarea definitivă din teritoriul Părţii angajatoare, patronul eliberează lucrătorului un certificat privind durata muncii prestate şi retribuţia acordată pentru perioada respectivă (venitul lunar).
    Părţile recunosc reciproc, fără legalizări suplimentare, diplomele, certificatele şi alte documente de stat (duplicatele autentificate ale acestora) despre studii şi nivelul de calificare, eliberate de către organele competente respective ale Părţilor în modul stabilit.
    Limitele de vârstă, stabilite pentru încadrarea în muncă sunt determinate de prevederile legislaţiei Părţii angajatoare.
    Protecţia socială, stipulată conform prezentei Convenţii pentru lucrătorii care prestează muncă pe teritoriul Părţii angajatoare şi pentru membrii familiilor lor, se realizează în baza legislaţiei acestei Părţi. Totodată, în contextul acestui articol, prin noţiunea de protecţie socială se subînţeleg toate tipurile de indemnizaţii şi plăţi, de care beneficiază persoanele în caz de boală, graviditate, naştere a copilului, concediu postnatal, înmormântare şi în alte cazuri.
    Indemnizaţiile şi plăţile, acordate familiilor pentru educaţia şi întreţinerea copiilor, precum şi alte plăţi şi compensaţii pentru menţinerea unui nivel decent de trai se achită de către Partea unde îşi are reşedinţă permanentă familia lucrătorului, în corespundere cu legislaţia ei.
    Chestiunile asigurării cu pensii se vor reglementa printr-un acord separat.
    La recuperarea prejudiciului (daunei), cauzate lucrătorului în urma mutilării, maladiilor profesionale sau altor deteriorări ale sănătăţii în legătură cu îndeplinirea de către el a îndatoririlor de serviciu, Părţile se vor călăuzi de următoarele principii:
    a) compensarea prejudiciului (daunei) şi a cheltuielilor suplimentare suportate în urma mutilării în producţie sau altor deteriorări ale sănătăţii, legate de îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, precum şi în rezultatul decesului accidentatului se va face de către Partea angajatoare, a cărei legislaţie îşi extindea prevederile asupra lucrătorului în cauză la momentul mutilării sau deteriorării sănătăţii lui;
    b) compensarea prejudiciului (daunei) şi a cheltuielilor suplimentare, suportate în urma îmbolnăvirii profesionale legate de îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a morţii accidentatului provocate de acesta, se va face de către Partea, a cărei legislaţie se extindea asupra lucrătorului în cauză în timpul activităţii lui de muncă ce i-a provocat îmbolnăvirea profesională, chiar dacă afecţiunea menţionată a fost depistată prima dată pe teritoriul celeilalte Părţi.
    În cazurile când lucrătorul, afectat de o maladie profesională, a prestat muncă în ambele state în condiţii şi în ramuri de activitate, care i-au putut declanşa îmbolnăvirea profesională, compensarea prejudiciului (daunei) o va efectua Partea, pe al cărei teritoriu lucrătorul în cauză a prestat ultima oară această muncă;
    c) compensarea prejudiciului (daunei) cauzate în urma îmbolnăvirii profesionale, stabilite de către una dintre Părţi, se va revizui, la acutizarea acestei boli, în conformitate cu legislaţia aceleaşi Părţi. Prezenta clauză, însă, nu se va aplica, dacă acutizarea afecţiunii este legată de prestarea unor munci în stare să provoace îmbolnăviri profesionale în întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile celeilalte Părţi în perioada, în care lucrătorul se află sub incidenţa legislaţiei acestei Părţi.
    În cazul pierderii capacităţii de muncă sau a decesului lucrătorului în urma mutilării sau a altor deteriorări ale sănătăţii din vina patronului, ultimul achită costul drumului tur-retur şi pentru însoţitorul accidentatului.
    În cazul încetării relaţiilor de muncă şi în timpul strămutării accidentatului în teritoriul Părţii trimiţătoare, patronul este obligat să-i transfere mijloacele cuvenite pentru compensarea prejudiciului (daunei) pricinuite sănătăţii în mărimile prevăzute de legislaţia Părţii angajatoare.
    Patronul recuperează accidentatului cheltuielile pentru tratament şi reabilitare conform actelor (conturilor) prezentate de către organizaţiile de stat, instituţiile de ocrotire a sănătăţii şi de asigurare socială ale Părţii, care efectuează tratamentul şi reabilitarea. Dacă drepturile şi obligaţiile întreprinderii lichidate nu sunt preluate de moştenitor, ea este obligată să capitalizeze şi să transfere organelor celeilalte Părţi, care finanţează aceste plăţi, sumele plătibile în contul compensării prejudiciului (daunei).
    Acţiunea acestui articol se extinde şi asupra cazurilor survenite înaintea intrării în vigoare a prezentei Convenţii.
    Angajarea lucrătorilor se admite la prezentarea certificatului medical, care atestă starea sănătăţii conform cerinţelor pentru activitatea lor profesională. La apariţia divergenţelor, lucrătorul este supus examenului medical pe teritoriul Părţii angajatoare.
    Introducerea de către lucrători şi membrii familiilor lor a averii, instrumentului şi utilajului necesar în teritoriul Părţii angajatoare, iar la întoarcere — în teritoriul Părţii trimiţătoare, precum şi scoaterea mărfurilor, procurate de lucrători şi membrii familiilor lor din veniturile obţinute prin munca prestată în teritoriul Părţii angajatoare, se vor efectua în modul stabilit de legislaţia vamală a Părţilor.
    Prezenta Convenţie se încheie pe un termen de cinci ani şi se va prelungi automat pentru perioade succesive de câte un an, dacă nici una dintre Părţi nu va notifica celeilalte dorinţa sa de a-i suspenda valabilitatea printr-un preaviz scris cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului respectiv.
    În cazul încetării valabilităţii Convenţiei, prevederile ei privind contractele (acordurile) de muncă încheiate de lucrători şi patroni rămân în vigoare pană la expirarea termenului pe care au fost încheiate.
    Cu asentimentul reciproc al Părţilor, în prezenta Convenţie pot fi introduse modificări şi completări, care vor fi perfectate printr-un protocol separat.
    Prezenta Convenţie intră în vigoare din ziua în care Părţile vor face schimb de note, prin care îşi vor comunica îndeplinirea tuturor premiselor, cerute în fiecare stat pentru intrarea ei în vigoare.

    Încheiată la Kiev, la 13 decembrie 1993, în două exemplare, fiecare în limbile română şi ucraineană, ambele texte fiind autentice şi având aceeaşi putere juridică.