ID intern unic: 359656
Версия на русском
Republica Moldova
din 26.06.1973
privind vîrsta minimă de încadrare în muncă*
_________________________
* În vigoare pentru Republica Moldova din 21 septembrie 2000.
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, şi reunită, aici, la 6 iunie 1973, în cea de-a cincizeci şi opta sesiune a sa,
după ce a hotărît să adopte diferite propuneri relative la vîrsta minimă de încadrare în muncă, problemă care constituie cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
luînd notă de termenii Convenţiei asupra vîrstei minime (industrie), 1919; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1920; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (agricultură), 1921; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (cărbunari şi fochişti), 1921; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1932; ai Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1936; ai Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (industrie), 1937; ai Convenţiei revizuite asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1937; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (pescari), 1959, şi ai Convenţiei asupra vîrstei minime (munci subterane), 1965,
considerînd că a sosit momentul să se adopte un instrument general asupra acestui subiect, care va trebui să înlocuiască treptat instrumentele existente ce se aplică unor sectoare economice limitate, în vederea abolirii totale a muncii copiilor,
după ce a hotărît că acest instrument va lua forma unei convenţii internaţionale,
adoptă, la 26 iunie 1973, următoarea convenţie, care se va numi «Convenţie asupra vîrstei minime, 1973»:
* În vigoare pentru Republica Moldova din 21 septembrie 2000.
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, şi reunită, aici, la 6 iunie 1973, în cea de-a cincizeci şi opta sesiune a sa,
după ce a hotărît să adopte diferite propuneri relative la vîrsta minimă de încadrare în muncă, problemă care constituie cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
luînd notă de termenii Convenţiei asupra vîrstei minime (industrie), 1919; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1920; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (agricultură), 1921; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (cărbunari şi fochişti), 1921; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1932; ai Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1936; ai Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (industrie), 1937; ai Convenţiei revizuite asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1937; ai Convenţiei asupra vîrstei minime (pescari), 1959, şi ai Convenţiei asupra vîrstei minime (munci subterane), 1965,
considerînd că a sosit momentul să se adopte un instrument general asupra acestui subiect, care va trebui să înlocuiască treptat instrumentele existente ce se aplică unor sectoare economice limitate, în vederea abolirii totale a muncii copiilor,
după ce a hotărît că acest instrument va lua forma unei convenţii internaţionale,
adoptă, la 26 iunie 1973, următoarea convenţie, care se va numi «Convenţie asupra vîrstei minime, 1973»:
Articolul 1
Orice stat membru, care aplică prezenta Convenţie, se angajează să urmărească o politică naţională, care să asigure abolirea efectivă a muncii copiilor şi să ridice în mod progresiv vîrsta minimă de încadrare în funcţie sau de folosire la muncă la un nivel care să permită adolescenţilor cea mai completă dezvoltare fizică şi mintală.
Articolul 2
1) Orice stat membru, care ratifică prezenta Convenţie, va specifica, printr-o declaraţie anexată ratificării sale, o vîrstă minimă de încadrare în funcţie sau folosire la muncă pe teritoriul sau pe mijloacele de transport înmatriculate pe teritoriul său; cu excepţia dispoziţiilor art. 4 şi 8 ale prezentei Convenţii, nici o persoană de vîrstă inferioară acestei limite minime nu va putea fi încadrată într-o funcţie sau folosită la muncă în vreo profesie oarecare.
2) Orice stat membru, care a ratificat prezenta Convenţie, va putea, în consecinţă, să informeze, prin noi declaraţii, pe Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii că ridică vîrsta minimă stabilită anterior.
3) Vîrsta minimă stabilită, conform paragrafului 1) al prezentului articol, nu va putea fi inferioară vîrstei, la care încetează şcolarizarea obligatorie şi, în nici un caz, vîrstei de 15 ani.
4) Deosebit de dispoziţiile paragrafului 3) al prezentului articol, orice stat membru, a cărei economie şi instituţii şcolare nu sunt suficient de dezvoltate, va putea, după consultarea organizaţiilor celor ce angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă acestea există, să stabilească, într-o primă etapă, o vîrstă minimă de 14 ani.
5) Orice stat membru, care va stabili o vîrstă minimă de 14 ani, în virtutea paragrafului precedent, trebuie să declare în rapoartele pe care este obligat să le prezinte în baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii:
a) fie că motivul hotărîrii sale persistă;
b) fie că renunţă de a se prevala de paragraful 4) de mai sus, cu începere de la o anumită dată.
2) Orice stat membru, care a ratificat prezenta Convenţie, va putea, în consecinţă, să informeze, prin noi declaraţii, pe Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii că ridică vîrsta minimă stabilită anterior.
3) Vîrsta minimă stabilită, conform paragrafului 1) al prezentului articol, nu va putea fi inferioară vîrstei, la care încetează şcolarizarea obligatorie şi, în nici un caz, vîrstei de 15 ani.
4) Deosebit de dispoziţiile paragrafului 3) al prezentului articol, orice stat membru, a cărei economie şi instituţii şcolare nu sunt suficient de dezvoltate, va putea, după consultarea organizaţiilor celor ce angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă acestea există, să stabilească, într-o primă etapă, o vîrstă minimă de 14 ani.
5) Orice stat membru, care va stabili o vîrstă minimă de 14 ani, în virtutea paragrafului precedent, trebuie să declare în rapoartele pe care este obligat să le prezinte în baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii:
a) fie că motivul hotărîrii sale persistă;
b) fie că renunţă de a se prevala de paragraful 4) de mai sus, cu începere de la o anumită dată.
Articolul 3
1) Vîrsta minimă de încadrare în orice fel de funcţie sau de folosire în orice fel de muncă ce, prin natura sa sau prin condiţiile în care se exercită, este susceptibilă de a dăuna sănătăţii, securităţii sau moralităţii adolescenţilor, nu trebuie să fie sub 18 ani.
2) Funcţiile sau muncile prevăzute la paragraful 1) de mai sus vor fi determinate de către legislaţia naţională sau autoritatea competentă, după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă astfel de organizaţii există.
3) Fără a mai ţine seama de dispoziţiile paragrafului 1) de mai sus, legislaţia naţională sau autoritatea competentă poate, după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă ele există, să permită încadrarea în funcţie sau folosirea în muncă a adolescenţilor începînd cu vîrsta de 16 ani, cu condiţia ca sănătatea, securitatea şi moralitatea lor să fie pe deplin garantate şi să primească, pentru ramura respectivă de activitate, o instruire corespunzătoare sau o şcolarizare profesională.
2) Funcţiile sau muncile prevăzute la paragraful 1) de mai sus vor fi determinate de către legislaţia naţională sau autoritatea competentă, după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă astfel de organizaţii există.
3) Fără a mai ţine seama de dispoziţiile paragrafului 1) de mai sus, legislaţia naţională sau autoritatea competentă poate, după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă ele există, să permită încadrarea în funcţie sau folosirea în muncă a adolescenţilor începînd cu vîrsta de 16 ani, cu condiţia ca sănătatea, securitatea şi moralitatea lor să fie pe deplin garantate şi să primească, pentru ramura respectivă de activitate, o instruire corespunzătoare sau o şcolarizare profesională.
Articolul 4
1) În măsura în care este necesar, şi după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă ele există, autoritatea competentă poate excepta de la aplicarea prezentei Convenţii anumite categorii de funcţii sau de munci, dacă aplicarea dispoziţiilor Convenţiei la aceste categorii ridică dificultăţi de executare deosebite şi importante.
2) Orice stat membru, care ratifică prezenta Convenţie, trebuie ca, în primul său raport asupra aplicării acesteia, pe care este obligat să-l prezinte conform art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, să indice motivat categoriile de funcţii sau munci care au fost exceptate, în baza paragrafului 1) al prezentului articol; în rapoartele ulterioare se va arăta starea legislaţiei şi practicii proprii în ce priveşte aceste categorii, precizîndu-se în ce măsură s-a aplicat sau s-a propus să se aplice prezenta Convenţie în ce priveşte numitele categorii.
3) Prezentul articol nu exceptează de la aplicarea prevederilor prezentei Convenţii funcţiile sau muncile arătate la art. 3.
2) Orice stat membru, care ratifică prezenta Convenţie, trebuie ca, în primul său raport asupra aplicării acesteia, pe care este obligat să-l prezinte conform art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, să indice motivat categoriile de funcţii sau munci care au fost exceptate, în baza paragrafului 1) al prezentului articol; în rapoartele ulterioare se va arăta starea legislaţiei şi practicii proprii în ce priveşte aceste categorii, precizîndu-se în ce măsură s-a aplicat sau s-a propus să se aplice prezenta Convenţie în ce priveşte numitele categorii.
3) Prezentul articol nu exceptează de la aplicarea prevederilor prezentei Convenţii funcţiile sau muncile arătate la art. 3.
Articolul 5
1) Orice stat membru, a cărui economie şi servicii administrative nu sunt suficient de dezvoltate, va putea, după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi ale lucrătorilor, interesate, dacă ele există, să limiteze, într-o primă etapă, cîmpul de aplicare a prezentei Convenţii.
2) Statul membru, care se prevalează de paragraful 1) al prezentului articol, trebuie să arate, printr-o declaraţie anexată ratificării sale, ramurile de activitate economică sau tipurile de întreprinderi cărora urmează a li se aplica dispoziţiile prezentei Convenţii.
3) Cîmpul de aplicare a prezentei Convenţii trebuie să cuprindă cel puţin: industriile extractive; industriile de manufactură; de construcţii şi lucrări publice; electricitatea, gazele, apa; serviciile sanitare; transporturile, antrepozitele şi comunicaţiile; plantaţiile şi alte întreprinderi agricole exploatate în principal în scopuri comerciale, cu excepţia întreprinderilor familiale sau de mici proporţii, care produc pentru consumul local şi nu folosesc în mod regulat lucrători salarizaţi.
4) Orice stat membru, care a limitat cîmpul de aplicare a Convenţiei, în virtutea prezentului articol:
a) trebuie să arate, în rapoartele pe care este obligat să le prezinte, în baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, situaţia generală a folosirii muncii adolescenţilor şi copiilor în ramurile de activitate exceptate de la aplicarea prezentei Convenţii, precum şi orice progres realizat în vederea lărgirii aplicării dispoziţiilor Convenţiei;
b) poate oricînd să extindă cîmpul de aplicare a Convenţiei printr-o declaraţie adresată Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.
2) Statul membru, care se prevalează de paragraful 1) al prezentului articol, trebuie să arate, printr-o declaraţie anexată ratificării sale, ramurile de activitate economică sau tipurile de întreprinderi cărora urmează a li se aplica dispoziţiile prezentei Convenţii.
3) Cîmpul de aplicare a prezentei Convenţii trebuie să cuprindă cel puţin: industriile extractive; industriile de manufactură; de construcţii şi lucrări publice; electricitatea, gazele, apa; serviciile sanitare; transporturile, antrepozitele şi comunicaţiile; plantaţiile şi alte întreprinderi agricole exploatate în principal în scopuri comerciale, cu excepţia întreprinderilor familiale sau de mici proporţii, care produc pentru consumul local şi nu folosesc în mod regulat lucrători salarizaţi.
4) Orice stat membru, care a limitat cîmpul de aplicare a Convenţiei, în virtutea prezentului articol:
a) trebuie să arate, în rapoartele pe care este obligat să le prezinte, în baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, situaţia generală a folosirii muncii adolescenţilor şi copiilor în ramurile de activitate exceptate de la aplicarea prezentei Convenţii, precum şi orice progres realizat în vederea lărgirii aplicării dispoziţiilor Convenţiei;
b) poate oricînd să extindă cîmpul de aplicare a Convenţiei printr-o declaraţie adresată Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.
Articolul 6
Prezenta Convenţie nu se aplică muncii efectuate de copii sau adolescenţi în institutele de învăţămînt general, în şcolile profesionale sau tehnice ori în alte institute de formare profesională şi nici muncii efectuate de persoane sub 14 ani în întreprinderi, dacă această muncă se îndeplineşte în conformitate cu condiţiile stabilite de autoritatea competentă după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi ale lucrătorilor, interesate, dacă astfel de organizaţii există, şi dacă face parte integrantă:
a) fie dintr-o şcoală sau dintr-un curs de formare profesională a cărui responsabilitate revine conducătorului unei şcoli sau unei instituţii de formare profesională;
b) fie dintr-un program de formare profesională aprobat de autoritatea competentă şi executat în principal sau în întregime într-o întreprindere;
c) fie dintr-un program de orientare destinat să faciliteze alegerea unei profesii sau a unui tip de formare profesională.
a) fie dintr-o şcoală sau dintr-un curs de formare profesională a cărui responsabilitate revine conducătorului unei şcoli sau unei instituţii de formare profesională;
b) fie dintr-un program de formare profesională aprobat de autoritatea competentă şi executat în principal sau în întregime într-o întreprindere;
c) fie dintr-un program de orientare destinat să faciliteze alegerea unei profesii sau a unui tip de formare profesională.
Articolul 7
1) Legislaţia naţională poate autoriza încadrarea în munci uşoare a persoanelor între 13 şi 15 ani sau executarea de către aceste persoane a astfel de munci, cu condiţia ca muncile respective:
a) să nu fie susceptibile de a le prejudicia sănătatea sau dezvoltarea;
b) să nu fie de natură a le prejudicia interesul pentru şcoală, participarea la programele de orientare sau formare profesională aprobate de autoritatea competentă, posibilitatea de a beneficia de instruirea primită.
2) Legislaţia naţională poate, de asemenea, cu excepţia condiţiilor prevăzute de alin. a) şi b) ale paragrafului 1) de mai sus, să permită încadrarea în funcţie sau folosirea la muncă a persoanelor în vîrstă de cel puţin 15 ani care nu şi-au terminat încă şcolarizarea obligatorie.
3) Autoritatea competentă va determina activităţile în care încadrarea în funcţie sau folosirea la muncă poate fi permisă în conformitate cu paragrafele 1) şi 2) ale prezentului articol şi va fixa durata în ore şi condiţiile funcţiei sau muncii respective.
4) Fără a mai ţine seama de prevederile paragrafelor 1) şi 2) ale prezentului articol, un stat membru care s-a folosit de dispoziţiile paragrafului 4) al art. 2 poate, atît timp cît înţelege să se prevaleze de aceste dispoziţii, să înlocuiască vîrstele de 12 şi 14 ani cu vîrstele de 13 şi 15 ani indicate la paragraful 1) şi vîrsta de 14 ani cu vîrsta de 15 ani indicată la paragraful 2) al prezentului articol.
a) să nu fie susceptibile de a le prejudicia sănătatea sau dezvoltarea;
b) să nu fie de natură a le prejudicia interesul pentru şcoală, participarea la programele de orientare sau formare profesională aprobate de autoritatea competentă, posibilitatea de a beneficia de instruirea primită.
2) Legislaţia naţională poate, de asemenea, cu excepţia condiţiilor prevăzute de alin. a) şi b) ale paragrafului 1) de mai sus, să permită încadrarea în funcţie sau folosirea la muncă a persoanelor în vîrstă de cel puţin 15 ani care nu şi-au terminat încă şcolarizarea obligatorie.
3) Autoritatea competentă va determina activităţile în care încadrarea în funcţie sau folosirea la muncă poate fi permisă în conformitate cu paragrafele 1) şi 2) ale prezentului articol şi va fixa durata în ore şi condiţiile funcţiei sau muncii respective.
4) Fără a mai ţine seama de prevederile paragrafelor 1) şi 2) ale prezentului articol, un stat membru care s-a folosit de dispoziţiile paragrafului 4) al art. 2 poate, atît timp cît înţelege să se prevaleze de aceste dispoziţii, să înlocuiască vîrstele de 12 şi 14 ani cu vîrstele de 13 şi 15 ani indicate la paragraful 1) şi vîrsta de 14 ani cu vîrsta de 15 ani indicată la paragraful 2) al prezentului articol.
Articolul 8
1) După consultarea organizaţiilor celor care angajează şi ale lucrătorilor, dacă acestea există, autoritatea competentă poate autoriza, de la caz la caz, prin derogare de la interdicţia de încadrare în funcţie sau folosire la muncă prevăzută de art. 2 al prezentei Convenţii, participarea la activităţi de genul spectacolelor artistice.
2) Autorizările astfel acordate trebuie să limiteze durata în ore a serviciului sau muncii autorizate şi să-i fixeze condiţiile.
2) Autorizările astfel acordate trebuie să limiteze durata în ore a serviciului sau muncii autorizate şi să-i fixeze condiţiile.
Articolul 9
1) Autoritatea competentă va lua toate măsurile necesare, inclusiv prevederea de sancţiuni corespunzătoare, în vederea asigurării aplicării efective a prezentei Convenţii.
2) Legislaţia naţională, sau autoritatea competentă, va stabili persoanele cărora le revine sarcina respectării dispoziţiilor de aplicare ale prezentei Convenţii.
3) Legislaţia naţională, sau autoritatea competentă, va stabili registrele sau alte documente, pe care cel care angajează este obligat să le ţină şi să le păstreze la dispoziţia sa; aceste registre sau documente vor indica numele şi vîrsta sau data naşterii, certificate, pe cît posibil, în modul cuvenit, a persoanelor încadrate în muncă de el sau care muncesc pentru el, şi a căror vîrstă este sub 18 ani.
2) Legislaţia naţională, sau autoritatea competentă, va stabili persoanele cărora le revine sarcina respectării dispoziţiilor de aplicare ale prezentei Convenţii.
3) Legislaţia naţională, sau autoritatea competentă, va stabili registrele sau alte documente, pe care cel care angajează este obligat să le ţină şi să le păstreze la dispoziţia sa; aceste registre sau documente vor indica numele şi vîrsta sau data naşterii, certificate, pe cît posibil, în modul cuvenit, a persoanelor încadrate în muncă de el sau care muncesc pentru el, şi a căror vîrstă este sub 18 ani.
Articolul 10
1) Prezenta Convenţie revizuieşte Convenţia asupra vîrstei minime (industrie), 1919; Convenţia asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1920; Convenţia asupra vîrstei minime (agricultură), 1921; Convenţia asupra vîrstei minime (cărbunari şi fochişti), 1921; Convenţia asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1932; Convenţia (revizuită) asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1936; Convenţia (revizuită) asupra vîrstei minime (industrie), 1937; Convenţia asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1937; Convenţia asupra vîrstei minime (pescari), 1959, şi Convenţia asupra vîrstei minime (munci subterane), 1965, în condiţiile fixate mai jos.
2) Intrarea în vigoare a prezentei Convenţii nu închide calea ratificării ulterioare a Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1936; Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (industrie), 1937; Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1937; Convenţiei asupra vîrstei minime (pescari), 1959, şi Convenţiei asupra vîrstei minime (munci subterane), 1965.
3) Convenţia asupra vîrstei minime (industrie), 1919; Convenţia asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1920; Convenţia asupra vîrstei minime (agricultură), 1921, şi Convenţia asupra vîrstei minime (cărbunari şi fochişti), 1921, vor înceta să mai fie deschise ratificării ulterioare din momentul în care toate statele membre, părţi la aceste convenţii, vor consimţi la această închidere, fie ratificînd prezenta Convenţie, fie printr-o declaraţie comunicată Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.
4) Cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii:
a) faptul că un stat membru, parte la Convenţia (revizuită) asupra vîrstei minime (industrie), 1937, acceptă obligaţiile prezentei Convenţii şi fixează, conform art. 2 al acesteia, o vîrstă minimă de cel puţin 15 ani, atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (industrie), 1937;
b) faptul că un stat membru, parte la Convenţia asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1932, acceptă obligaţiile prezentei Convenţii pentru muncile neindustriale, în sensul numitei convenţii, atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1932;
c) faptul că un stat membru, parte la Convenţia (revizuită) asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1937, acceptă obligaţiile prezentei Convenţii pentru muncile neindustriale, în sensul numitei convenţii şi fixează, conform art. 2 al prezentei Convenţii, o vîrstă minimă de cel puţin 15 ani, antrenează de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1937;
d) faptul că un stat membru, parte la Convenţia (revizuită) asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1936, acceptă obligaţiile prezentei Convenţii pentru munca maritimă şi, fie că fixează, conform art. 2 al prezentei Convenţii, o vîrstă minimă de cel puţin 15 ani, fie că precizează că art. 3 al prezentei Convenţii se aplică muncii maritime, atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1936;
e) faptul că un stat membru, parte la Convenţia asupra vîrstei minime (pescari), 1959, acceptă obligaţiile prezentei Convenţii pentru pescuitul maritim şi, fie că fixează, conform art. 2 al prezentei Convenţii, o vîrstă minimă de cel puţin 15 ani, fie că precizează că art. 3 al prezentei Convenţii se aplică la pescuitul maritim, atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei asupra vîrstei minime (pescari), 1959;
f) faptul că un stat membru, parte la Convenţia asupra vîrstei minime (munci subterane), 1965, acceptă obligaţiile prezentei convenţii şi, fie că fixează, conform art. 2 al prezentei Convenţii, o vîrstă minimă cel puţin egală cu cea pe care a indicat-o în executarea Convenţiei din 1965, fie că precizează că o astfel de vîrstă se aplică conform art. 3 al prezentei Convenţii la muncile subterane, atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei asupra vîrstei minime (munci subterane), 1965.
5) Cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii:
a) acceptarea obligaţiilor prezentei Convenţii atrage denunţarea Convenţiei asupra vîrstei minime (industrie) 1919, în ce priveşte aplicarea art. 12 al acesteia;
b) acceptarea obligaţiilor prezentei Convenţii pentru agricultură atrage denunţarea Convenţiei asupra vîrstei minime (agricultură), 1921, în ce priveşte aplicarea art. 9 al acesteia;
c) acceptarea obligaţiilor prezentei Convenţii pentru munca maritimă atrage denunţarea Convenţiei asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1920, în ce priveşte aplicarea art. 10 al acesteia şi a Convenţiei asupra vîrstei minime (cărbunari şi fochişti), 1921, cu privire la aplicarea art. 12 al acesteia.
2) Intrarea în vigoare a prezentei Convenţii nu închide calea ratificării ulterioare a Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1936; Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (industrie), 1937; Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1937; Convenţiei asupra vîrstei minime (pescari), 1959, şi Convenţiei asupra vîrstei minime (munci subterane), 1965.
3) Convenţia asupra vîrstei minime (industrie), 1919; Convenţia asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1920; Convenţia asupra vîrstei minime (agricultură), 1921, şi Convenţia asupra vîrstei minime (cărbunari şi fochişti), 1921, vor înceta să mai fie deschise ratificării ulterioare din momentul în care toate statele membre, părţi la aceste convenţii, vor consimţi la această închidere, fie ratificînd prezenta Convenţie, fie printr-o declaraţie comunicată Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.
4) Cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii:
a) faptul că un stat membru, parte la Convenţia (revizuită) asupra vîrstei minime (industrie), 1937, acceptă obligaţiile prezentei Convenţii şi fixează, conform art. 2 al acesteia, o vîrstă minimă de cel puţin 15 ani, atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (industrie), 1937;
b) faptul că un stat membru, parte la Convenţia asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1932, acceptă obligaţiile prezentei Convenţii pentru muncile neindustriale, în sensul numitei convenţii, atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1932;
c) faptul că un stat membru, parte la Convenţia (revizuită) asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1937, acceptă obligaţiile prezentei Convenţii pentru muncile neindustriale, în sensul numitei convenţii şi fixează, conform art. 2 al prezentei Convenţii, o vîrstă minimă de cel puţin 15 ani, antrenează de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (munci neindustriale), 1937;
d) faptul că un stat membru, parte la Convenţia (revizuită) asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1936, acceptă obligaţiile prezentei Convenţii pentru munca maritimă şi, fie că fixează, conform art. 2 al prezentei Convenţii, o vîrstă minimă de cel puţin 15 ani, fie că precizează că art. 3 al prezentei Convenţii se aplică muncii maritime, atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei (revizuite) asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1936;
e) faptul că un stat membru, parte la Convenţia asupra vîrstei minime (pescari), 1959, acceptă obligaţiile prezentei Convenţii pentru pescuitul maritim şi, fie că fixează, conform art. 2 al prezentei Convenţii, o vîrstă minimă de cel puţin 15 ani, fie că precizează că art. 3 al prezentei Convenţii se aplică la pescuitul maritim, atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei asupra vîrstei minime (pescari), 1959;
f) faptul că un stat membru, parte la Convenţia asupra vîrstei minime (munci subterane), 1965, acceptă obligaţiile prezentei convenţii şi, fie că fixează, conform art. 2 al prezentei Convenţii, o vîrstă minimă cel puţin egală cu cea pe care a indicat-o în executarea Convenţiei din 1965, fie că precizează că o astfel de vîrstă se aplică conform art. 3 al prezentei Convenţii la muncile subterane, atrage de plin drept denunţarea imediată a Convenţiei asupra vîrstei minime (munci subterane), 1965.
5) Cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii:
a) acceptarea obligaţiilor prezentei Convenţii atrage denunţarea Convenţiei asupra vîrstei minime (industrie) 1919, în ce priveşte aplicarea art. 12 al acesteia;
b) acceptarea obligaţiilor prezentei Convenţii pentru agricultură atrage denunţarea Convenţiei asupra vîrstei minime (agricultură), 1921, în ce priveşte aplicarea art. 9 al acesteia;
c) acceptarea obligaţiilor prezentei Convenţii pentru munca maritimă atrage denunţarea Convenţiei asupra vîrstei minime (muncă maritimă), 1920, în ce priveşte aplicarea art. 10 al acesteia şi a Convenţiei asupra vîrstei minime (cărbunari şi fochişti), 1921, cu privire la aplicarea art. 12 al acesteia.
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei Convenţii vor fi comunicate Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi vor fi înregistrate de acesta.
Articolul 12
1) Prezenta Convenţie nu va lega decît Membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii, a cărei ratificare va fi fost înregistrată de către Directorul general.
2) Ea va intra în vigoare la 12 luni după ce ratificările a doi Membri vor fi fost înregistrate de către Directorul general.
3) În continuare această Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare Membru la 12 luni după data cînd ratificarea va fi fost înregistrată.
2) Ea va intra în vigoare la 12 luni după ce ratificările a doi Membri vor fi fost înregistrate de către Directorul general.
3) În continuare această Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare Membru la 12 luni după data cînd ratificarea va fi fost înregistrată.
Articolul 13
1) Oricare Membru care a ratificat prezenta Convenţie poate să o denunţe la expirarea unei perioade de zece ani după data intrării în vigoare iniţiale a Convenţiei, printr-un act comunicat Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decît la un an după ce a fost înregistrată.
2) Oricare Membru care a ratificat prezenta Convenţie, care într-o perioadă de un an după expirarea perioadei de zece ani menţionată la paragraful precedent, nu va folosi facultatea de denunţare prevăzută de prezentul articol, va fi legat pentru o nouă perioadă de zece ani şi, în continuare, va putea denunţa prezenta Convenţie la expirarea fiecărei perioade de zece ani în condiţiile prevăzute de prezentul articol.
2) Oricare Membru care a ratificat prezenta Convenţie, care într-o perioadă de un an după expirarea perioadei de zece ani menţionată la paragraful precedent, nu va folosi facultatea de denunţare prevăzută de prezentul articol, va fi legat pentru o nouă perioadă de zece ani şi, în continuare, va putea denunţa prezenta Convenţie la expirarea fiecărei perioade de zece ani în condiţiile prevăzute de prezentul articol.
Articolul 14
1) Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor Membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi denunţărilor care îi vor fi comunicate de către Membrii Organizaţiei.
2) Notificînd Membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, Directorul general va atrage atenţia Membrilor Organizaţiei asupra datei la care prezenta Convenţie va intra în vigoare.
2) Notificînd Membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, Directorul general va atrage atenţia Membrilor Organizaţiei asupra datei la care prezenta Convenţie va intra în vigoare.
Articolul 15
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica Secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării, conform art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informaţii complete în legătură cu toate ratificările şi toate actele de denunţare pe care el le va fi înregistrat conform articolelor precedente.
Articolul 16
De fiecare dată cînd el va considera necesar, Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei generale un raport asupra aplicării prezentei Convenţii şi va examina dacă este cazul de a înscrie pe ordinea de zi a Conferinţei problema revizuirii sale, totale sau parţiale.
Articolul 17
1) În cazul în care Conferinţa va adopta o nouă Convenţie care revizuieşte, total sau parţial, prezenta Convenţie, şi cel puţin dacă noua Convenţie nu dispune altfel:
a) ratificarea de către un membru al noii Convenţii care revizuieşte, va antrena de plin drept, în ciuda articolului 3 de mai sus, denunţarea imediată a prezentei Convenţii, sub rezerva ca noua Convenţie care revizuieşte să fi intrat în vigoare;
b) începînd cu data intrării în vigoare a noii Convenţii care revizuieşte, prezenta Convenţie va înceta de a mai fi deschisă ratificării de către Membri.
2) Prezenta Convenţie va rămîne în orice caz în vigoare în forma şi în litera sa pentru Membrii care au ratificat-o şi care nu vor ratifica Convenţia care revizuieşte.
a) ratificarea de către un membru al noii Convenţii care revizuieşte, va antrena de plin drept, în ciuda articolului 3 de mai sus, denunţarea imediată a prezentei Convenţii, sub rezerva ca noua Convenţie care revizuieşte să fi intrat în vigoare;
b) începînd cu data intrării în vigoare a noii Convenţii care revizuieşte, prezenta Convenţie va înceta de a mai fi deschisă ratificării de către Membri.
2) Prezenta Convenţie va rămîne în orice caz în vigoare în forma şi în litera sa pentru Membrii care au ratificat-o şi care nu vor ratifica Convenţia care revizuieşte.
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei Convenţii sunt egal valabile.