__________________________
    * În vigoare pentru Republica Moldova din 09 martie 2000.
 
    Înaltele Părţi Contractante:
    constatînd că bunurile culturale au suferit daune grave în cursul ultimelor conflicte şi că, în urma dezvoltării tehnicii războilui, sunt din ce în ce mai mult ameninţate de distrugere,
    convinse fiind că pagubele aduse bunurilor culturale aparţinînd oricărui popor constituie pagube aduse patrimoniului cultural al întregii omeniri, dat fiind că fiecare popor îşi dă contribuţia la cultura mondială,
    considerînd că conservarea patrimoniului cultural prezintă o mare importanţă pentru toate popoarele lumii şi că este important să se asigure acestui patrimoniu o protecţie internaţională,
    călăuzite de principiile privind protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat stabilite în Convenţiile de la Haga, din 1899 şi 1907, şi în Pactul de la Washington, din 15 aprilie 1935,
    considerînd că, pentru a fi eficientă, protecţia acestor bunuri trebuie organizată în timp de pace prin măsuri atît naţionale, cît şi internaţionale,
    hotărîte să ia toate măsurile posibile pentru a proteja bunurile culturale,
    au convenit asupra dispoziţiilor ce urmează:

    Conform prezentei Convenţii, sunt socotite bunuri culturale, oricare ar fi originea sau proprietarul lor:
    a) bunurile, mobile sai imobile, care prezintă o mare importanţă pentru patrimoniul cultural al popoarelor, cum sunt monumentele de arhitectură, de artă sau istorice, religioase sau laice, terenurile arheologice, grupurile de construcţii care, în ansamblu, prezintă un interes istoric sau artistic, operele de artă, manuscrisele, cărţile şi alte obiecte de interes artistic, istoric sau arheologic, precum şi colecţiile ştiinţifice şi colecţiile importante de cărţi, arhive sau de reproduceri ale bunurilor definite mai sus;
    b) edificiile, a căror destinaţie principală şi efectivă este de a conserva sau de a expune bunurile culturale mobile definite la alineatul a), cum sunt muzeele, marile biblioteci, depozitele de arhive, precum şi adăposturile destinate să adăpostească, în caz de conflict armat, bunurile culturale mobile definite la alineatul a);
    c) centrele, în cuprinsul cărora se află un număr considerabil de bunuri culturale, aşa cum sunt definite la alineatele a) şi b), denumite centre monumentale.
    În sensul prezentei Convenţii, protecţia bunurilor culturale include ocrotirea şi respectul acestor bunuri.
    Înaltele Părţi Contractante se obligă să pregătească încă din timp de pace ocrotirea bunurilor culturale situate pe propriul lor teritoriu împotriva efectelor posibile ale unui conflict armat, luînd măsurile pe care le consideră potrivite.
    1) Înaltele Părţi Contractante se obligă să respecte bunurile culturale situate atît pe teritoriul lor propriu, cît şi pe teritoriul altor Înalte Părţi Contractante, abţinîndu-se de la folosirea acestor bunuri, a dispozitivelor lor de protecţie şi a împrejurimilor lor imediate în scopuri, care ar putea expune aceste bunuri distrugerii sau deteriorării în caz de conflict armat, şi abţinîndu-se de la orice act ostil împotriva lor.
    2) Nu se face derogare de la obligaţiile definite la paragraful 1) al prezentului articol, decît în cazurile cînd o necesitate militară cere în mod imperios o asemenea derogare.
    3) În afară de aceasta, Înaltele Părţi Contractante se obligă să prevină şi, la nevoie, să oprească orice act de furt, jefuire sau însuşire ilegală de bunuri culturale, sub orice formă ar fi practicat, precum şi orice act de vandalism împotriva bunurilor menţionate. Ele se vor abţine de la rechiziţionarea bunurilor culturale mobile situate pe teritoriul unei alte Înalte Părţi Contractante.
    4) Ele se vor abţine de la orice măsură de represalii împotriva bunurilor culturale.
    5) O Înaltă Parte Contractantă nu se poate elibera de obligaţiile stipulate în prezentul articol faţă de o altă Înaltă Parte Contractantă pe motivul că aceasta din urmă nu a aplicat măsurile de ocrotire prevăzute la articolul 3.
    1) Înaltele Părţi Contractante, care ocupă, total sau parţial, teritoriul unei alte Înalte Părţi Contractante, sunt obligate să sprijine, în măsura posibilului, eforturile autorităţilor naţionale competente ale teritoriului ocupat, în scopul asigurării ocrotirii şi conservării bunurilor culturale ale acestuia.
    2) Dacă este necesară o intervenţie urgentă pentru conservarea bunurilor culturale situate pe teritoriul ocupat şi păgubite prin operaţiuni militare şi dacă autorităţile naţionale competente nu pot să ia asemenea măsuri, puterea ocupantă va lua, în limitele posibilului, măsurile de conservare cele mai necesare, în strînsă colaborare cu aceste autorităţi.
    3) Orice Înaltă Parte Contractantă, al cărei guvern este considerat ca guvernul lor legitim de către membrii unei mişcări de rezistenţă, va atrage, dacă îi este posibil, atenţia acestor membri asupra obligaţiei de a îndeplini dispoziţiile Convenţiei, care se referă la respectarea bunurilor culturale.
    Conform dispoziţiilor art. 16, bunurile culturale pot fi prevăzute cu un semn distinctiv de natură să înlesnească identificarea lor.
    1) Înaltele Părţi Contractante se obligă să introducă încă din timp de pace, în regulamentele sau instrucţiunile pentru uzul trupelor lor, dispoziţii de natură să asigure respectarea prezentei Convenţii şi să imprime, încă din timp de pace, personalului forţelor armate un spirit de respect faţă de cultură şi bunurile culturale ale tuturor popoarelor.
    2) Ele se obligă să pregătească sau să stabilească, încă din timp de pace, în sînul forţelor armate, servicii sau un personal specializat, a căror misiune va fi de a veghea la respectarea bunurilor culturale şi de a colabora cu autorităţile civile însărcinate cu ocrotirea acestor bunuri.

    1) Pot fi puse sub protecţie specială un număr restrîns de adăposturi destinate să adăpostească bunuri culturale mobile în caz de conflict armat, centre monumentale şi alte bunuri culturale imobile de foarte mare importanţă, cu condiţia:
    a) ca ele să se găsească la o distanţă suficientă de un mare centru industrial sau de orice alt obiectiv militar important, care constituie un punct vulnerabil, ca de exemplu, un aerodrom, o staţie de radiodifuziune, un stabiliment care lucrează pentru apărarea naţională, un port sau o gară de cale ferată de o anumită importanţă sau o mare cale de comunicaţie;
    b) să nu fie folosite în scopuri militare.
    2) Un adăpost pentru bunurile culturale mobile poate, de asemenea, să fie pus sub protecţie specială, oricare ar fi locul unde este situat, dacă este construit în aşa fel încît după toate probabilităţile bombardamentele nu i-ar putea pricinui pagube.
    3) Se consideră că un centru monumental este folosit în scopuri militare atunci cînd el este folosit pentru deplasări de personal sau de material militar, chiar şi în tranzit. De asemenea, atunci cînd în acest centru monumental se desfăşoară activităţi legate direct de operaţiunile militare de cantonare a personalului militar sau de producţie de materiale de război.
    4) Nu se consideră folosite în scopuri militare supravegherea unuia din bunurile culturale enumerate la paragraful 1) de către paznici înarmaţi, care sunt autorizaţi special în acest scop sau prezenţa pe lîngă acest bun cultural a forţelor de poliţie, însărcinate în mod normal să asigure ordinea publică.
    5) Dacă unul din bunurile culturale enumerate la primul paragraf al prezentului articol este situat în apropierea unui obiectiv militar important în sensul acestui paragraf, el va putea, totuşi, să fie pus sub protecţie specială, dacă Înalta Parte Contractantă care cere aceasta îşi asumă obligaţia, în caz de conflict armat, de a nu folosi obiectivul în cauză şi, îndeosebi, dacă este vorba de un port, de o gară sau de un aerodrom, de a evita orice trafic prin aceste obiective. În acest caz devierea traficului trebuie organizată încă din timp de pace.
    6) Protecţia specială se acordă bunurilor culturale prin înscrierea lor în îRegistrul Internaţional al bunurilor culturale sub protecţie specialăî. Această înscriere poate fi făcută numai în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii şi în condiţiile prevăzute în Regulamentul de aplicare.
    Înaltele Părţi Contractante se obligă să asigure imunitatea bunurilor culturale sub protecţie specială, abţinîndu-se, de îndată ce s-a făcut înscrierea în Registrul internaţional, de la orice act de ostilitate faţă de ele şi, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 5) al art. 8, de la orice utilizare a acestor bunuri sau a împrejurimilor lor în scopuri militare.
    În cursul unui conflict armat, bunurile culturale sub protecţie specială trebuie să fie prevăzute cu semnul distinctiv definit la articolul 16 şi să fie supuse unui control cu caracter internaţional, aşa cum este prevăzut în Regulamentul de aplicare.
    1) Dacă una dintre Înaltele Părţi Contractante comite o violare a obligaţiilor luate pe baza articolului 9 în legătură cu un bun cultural sub protecţie specială, Partea adversă este eliberată, atît timp cît această violare se menţine, de obligaţia ei de a asigura imunitatea bunului în cauză. Totuşi, oricînd îi este cu putinţă, ea va face în prealabil somaţia de a se pune capăt acestei violări într-un termen rezonabil.
    2) În afară de cazul prevăzut în primul paragraf al acestui articol, imunitatea unui bun cultural sub protecţie specială nu poate fi retrasă decît în cazuri excepţionale de necesităţi militare de neînlăturat, şi numai atît timp cît asemenea necesităţi se menţin. Necesitatea poate fi constatată numai de către şeful unei formaţiuni egale sau superioare ca importanţă unei divizii. În toate cazurile în care împrejurările îngăduie, hotărîrea de retragere a imunităţii va fi notificată Părţii adverse cu suficient timp înainte.
    3) Partea care retrage imunitatea trebuie să informeze despre aceasta, în timpul cel mai scurt cu putinţă, în scris, şi cu arătarea motivelor, Comisarul general pentru bunurile culturale prevăzute în Regulamentul de aplicare.
    1) Un transport afectat în exclusivitate transferului de bunuri culturale, fie în interiorul unui teritoriu, fie cu destinaţie pentru un alt teritoriu, poate, la cererea Înaltei Părţi Contractante interesate, să fie efectuat sub protecţie specială, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de aplicare.
    2) Transportul sub protecţie specială va avea loc sub supraveghere cu caracter internaţional prevăzută în Regulamentul de aplicare şi va fi prevăzut cu semnul distinctiv definit în articolul 16.
    3) Înaltele Părţi Contractante se vor abţine de la orice act de ostilitate faţă de un transport sub protecţie specială.
    1) Dacă una dintre Înaltele Părţi Contractante consideră, că securitatea anumitor bunuri culturale necesită transferul acestora şi că problema este atît de urgentă încît procedura prevăzută la articolul 12 nu poate fi urmată, îndeosebi la începutul unui conflict armat, transportul poate fi prevăzut cu semnul distinctiv definit la articolul 16, în caz că n-a făcut obiectul unei cereri de imunitate, în sensul articolului 12, care a fost respinsă. În măsura posibilului, trebuie făcută notificarea despre transport Părţilor adverse. Un transport îndrumat către teritoriul unei alte ţări nu va putea, în nici un caz, să fie prevăzut cu semnul distinctiv, dacă imunitatea nu i-a fost acordată în mod expres.
    2) Înaltele Părţi Contractante vor lua, în măsura posibilului, precauţiile necesare pentru ca transporturile prevăzute în primul paragraf al acestui articol şi purtînd semnul distinctiv să fie ocrotite împotriva unor acte ostile îndreptate împotriva lor.
    1) Se bucură de imunitate de confiscare, captură şi priză:
    a) bunurile culturale, care beneficiază de protecţia prevăzută la articolul 12 sau de aceea prevăzută la articolul 13;
    b) mijloacele de transport afectate în exclusivitate transferului acestor bunuri.
    2) În prezentul articol nimic nu limitează dreptul de vizită şi de control.
    Personalul afectat protecţiei bunurilor culturale trebuie, în măsura în care cerinţele securităţii o permit, să fie respectat în interesul păstrării acestor bunuri, iar dacă acest personal cade în mîinile Părţii adverse, va trebui să i se permită continuarea exercitării funcţiunilor sale, în caz că bunurile culturale de care este răspunzător au căzut, de asemenea, în mîinile Părţii adverse.
    1) Semnul distinctiv al Convenţiei constă dintr-un scut ascuţit jos, împărţit în patru părţi cu liniile încrucişate oblic în culorile albastru şi alb (un scut format dintr-un careu albastru, unul din unghiurile căruia formează vîrful scutului şi dintr-un triunghi albastru deasupra careului, ambele delimitînd un triunghi alb de fiecare parte).
    2) Semnul este folosit izolat sau repetat de trei ori în formaţie triunghiulară (un semn jos), în condiţiile prevăzute la articolul 17.
    1) Semnul distinctiv repetat de trei ori poate fi folosit numai pentru:
    a) bunurile culturale imobile sub protecţie specială;
    b) transporturile de bunuri culturale în condiţiile prevăzute la articolele 12 şi 13;
    c) adăposturile improvizate, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de aplicare.
    2) Semnul distinctiv poate fi folosit izolat numai pentru:
    a) bunuri culturale, care nu se află sub protecţie specială;
    b) persoanele, cărora li s-au încredinţat funcţiuni de control, conform Regulamentului de aplicare;
    c) personal afectat protecţiei bunurilor culturale;
    d) cărţile de identitate menţionate în Regulamentul de aplicare.
    3) În caz de conflict armat este interzisă folosirea semnului distinctiv în alte cazuri decît cele menţionate în paragrafele precedente ale acestui articol sau folosirea în orice scop a unui semn asemănător semnului distinctiv.
    4) Semnul distinctiv nu poate fi aplicat pe un bun cultural imobil fără a i se ataşa, în acelaşi timp, o autorizaţie datată şi semnată în modul cuvenit de către autoritatea competentă a Înaltei Părţi Contractante.
    1) În afară de dispoziţiile, care trebuie să intre în vigoare, încă din timp de pace, Convenţia de faţă se va aplica, în caz de război declarat sau în caz de orice alt conflict armat care ar izbucni între două sau mai multe dintre Înaltele Părţi Contractante, chiar dacă starea de război nu a fost recunoscută de către una sau mai multe dintre ele.
    2) Convenţia se va aplica, de asemenea, în toate cazurile de ocupaţie totală sau parţială a teritoriului uneia dintre Înaltele Părţi Contractante, chiar dacă această ocupaţie nu întîmpină nici o rezistenţă militară.
    3) Dacă una din puterile în conflict nu este Parte la prezenta Convenţie, puterile Părţi la Convenţie vor rămîne, totuşi, angajate prin Convenţie în raporturile lor reciproce. Ele vor fi legate, de asemenea, prin Convenţie faţă de menţionata putere, dacă aceasta a declarat că acceptă prevederile Convenţiei şi atît timp cît ea le aplică.
    1) În caz de conflict armat, care nu are caracter internaţional şi care izbucneşte pe teritoriul uneia din Înaltele Părţi Contractante, fiecare din Părţile în conflict va fi obligată să aplice cel puţin prevederile prezentei Convenţii, care se referă la respectarea bunurilor culturale.
    2) Părţile în conflict se vor strădui să pună în vigoare pe cale de acorduri speciale toate sau o parte din celelalte prevederi ale Convenţiei de faţă.
    3) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură poate oferi serviciile sale Părţilor în conflict.
    4) Aplicarea dispoziţiilor de mai sus nu va avea efect asupra statutului juridic al Părţilor în conflict.
    Procedura de aplicare a prezentei Convenţii este definită în Regulamentul de aplicare, care este parte integrantă a acesteia.
    Convenţia de faţă şi Regulamentul său de aplicare se aplică cu concursul puterilor protectoare însărcinate cu ocrotirea intereselor Părţilor în conflict.
    1) Puterile protectoare vor acorda bunele lor oficii în toate cazurile, cînd vor socoti că aceasta este util în interesul apărării bunurilor culturale, îndeosebi atunci cînd există un dezacord între Părţile în conflict cu privire la aplicarea sau interpretarea dispoziţiilor prezentei Convenţii sau a Regulamentului său de aplicare.
    2) În acest scop, fiecare dintre puterile protectoare poate, în urma invitaţiei unei Părţi, a Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură sau din proprie iniţiativă, să propună Părţilor în conflict o consfătuire a reprezentanţilor lor şi, în special, a autorităţilor însărcinate cu protecţia bunurilor culturale, eventual pe un teritoriu neutru, ales în mod convenabil. Părţile în conflict sunt obligate să dea urmare propunerilor de consfătuire, care le sunt făcute. Puterile protectoare vor propune spre aprobare Părţilor în conflict o personalitate, aparţinînd unei puteri neutre, sau prezentată de către Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, care va fi invitată să participe la această consfătuire în calitate de preşedinte.
    1) Înaltele Părţi Contractante pot face apel la concursul tehnic al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, în vederea organizării protecţiei bunurilor lor culturale sau în legătură cu orice altă problemă decurgînd din aplicarea prezentei Convenţii şi din Regulamentul ei de aplicare. Organizaţia va acorda această asistenţă în limitele programului şi posibilităţilor ei.
    2) Organizaţia este autorizată să facă din propria ei iniţiativă propuneri în această privinţă Înaltelor Părţi Contractante.
    1) Înaltele Părţi Contractante pot încheia acorduri speciale în orice chestiune cu privire la care ele socotesc utilă o reglementare separată.
    2) Nu va putea fi încheiat nici un acord special, care să micşoreze protecţia asigurată prin prezenta Convenţie bunurilor culturale şi personalului afectat acestora.
    Înaltele Părţi Contractante se obligă să difuzeze, cît mai larg posibil, în timp de pace şi în timp de conflict armat, textul prezentei Convenţii şi al Regulamentului ei de aplicare în ţările respective. Ele se obligă, în special, să introducă studierea Convenţiei şi Regulamentului în programele de instrucţie militară şi, dacă e posibil, civilă, în aşa fel încît principiile lor să poată fi cunoscute de întreaga populaţie şi îndeosebi de forţele armate şi de personalul afectat protecţiei bunurilor culturale.
    1) Înaltele Părţi Contractante îşi vor comunica, prin intermediul Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, traducerile oficiale ale prezentei Convenţii şi ale Regulamentului ei de aplicare.
    2) În afară de aceasta, cel puţin o dată la patru ani, ele vor adresa Directorului general un raport conţinînd informaţiile pe care le vor socoti utile pentru măsurile luate, pregătite sau proiectate de către administraţiile lor respective pentru aplicarea prezentei Convenţii şi a Regulamentului ei de aplicare.
    1) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură poate, cu aprobarea Consiliului executiv, să convoace consfătuiri ale reprezentanţilor Înaltelor Părţi Contractante. El este obligat să facă o asemenea convocare, dacă aceasta este cerută de cel puţin o cincime dintre Înaltele Părţi Contractante.
    2) În afară de alte funcţiuni care sunt conferite consfătuirii prin prezenta Convenţie sau prin Regulamentul de aplicare, consfătuirea va avea atribuţia de a studia problemele relative la aplicarea Convenţiei şi a Regulamentului său de aplicare şi de a formula recomandări în această privinţă.
    3) În afară de aceasta, în conformitate cu prevederile articolului 39, consfătuirea poate proceda la revizuirea Convenţiei sau a Regulamentului ei de aplicare, dacă majoritatea Înaltelor Părţi Contractante este reprezentată.
    Înaltele Părţi Contractante se obligă ca, în cadrul sistemului lor de drept penal, să ia toate măsurile necesare pentru ca persoanele, oricare ar fi cetăţenia lor, care au încălcat sau au ordonat încălcarea prezentei Convenţii, să fie urmărite şi supuse unor sancţiuni penale sau disciplinare.

    1) Prezenta Convenţie este redactată în engleză, spaniolă, franceză şi rusă, cele patru texte făcînd în mod egal credinţă.
    2) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va stabili la Conferinţa sa generală traducerile în alte limbi oficiale.
    Prezenta Convenţie va purta data de 14 mai 1954, şi va rămîne deschisă pînă la data de 31 decembrie 1954 semnării pentru toate statele invitate la Conferinţă, care s-a reunit la Haga, de la 21 aprilie 1954 pînă la 14 mai 1954.
    1) Prezenta Convenţie va fi supusă ratificării statelor semnatare conform procedurilor lor constituţionale.
    2) Instrumentele de ratificare vor fi depuse Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    Începînd din ziua intrării sale în vigoare, prezenta Convenţie va fi deschisă aderării tuturor statelor vizate la articolul 30, nesemnatare, precum şi oricărui alt stat invitat să adere la aceasta de către Consiliul executiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    1) Prezenta Convenţie va intra în vigoare după trei luni de la depunerea a cinci instrumente de ratificare.
    2) Ulterior, ea va intra în vigoare, pentru fiecare Înaltă Parte Contractantă, după trei luni de la depunerea instrumentului său de ratificare sau aderare.
    3) Situaţiile prevăzute la articolele 18 şi 19 vor da efect imediat ratificărilor şi aderărilor depuse de Părţile în conflict înainte sau după începerea ostilităţilor sau a ocupaţiei. În aceste cazuri, Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va face, pe calea cea mai rapidă, comunicările prevăzute la art. 38.
    1) La data intrării în vigoare a Convenţiei, fiecare din statele Părţi la Convenţie va lua, într-un termen de 6 luni, toate măsurile necesare punerii în aplicare a Convenţiei.
    2) Pentru toate statele, care depun instrumentele de ratificare sau aderă după data intrării în vigoare a Convenţiei, acest termen va fi, de asemenea, de 6 luni, socotit din ziua depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare.
    Oricare Înaltă Parte Contractantă va putea, în momentul ratificării sau aderării, sau în orice moment ulterior, să declare, printr-o notificare adresată Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, că prezenta Convenţie se va extinde asupra tuturor teritoriilor, sau asupra unui teritoriu oarecare din teritoriile, pe care această Parte le reprezintă în relaţiile internaţionale. Această notificare intră în vigoare după trei luni de la data primirii sale.
    1) În raporturile dintre Puterile legate prin Convenţiile de la Haga cu privire la legile şi uzanţele războiului pe uscat (IV) şi cu privire la bombardarea prin forţe navale în timp de război (IX), din 29 iulie 1899 sau din 18 octombrie 1907, şi care sunt Părţi la prezenta Convenţie, aceasta din urmă va completa sus-menţionata Convenţie (IX) şi Regulamentul anexat la sus-zisa Convenţie (IV) şi va înlocui semnul descris în articolul 5 al sus-amintitei Convenţii (IX) prin semnul descris la articolul 16 al prezentei Convenţii pentru cazurile în care aceasta şi Regulamentul ei de aplicare prevăd folosirea acestui semn distinctiv.
    2) În raporturile dintre Puterile legate prin Pactul de la Washington, din 15 aprilie 1935, pentru protecţia instituţiilor artistice şi ştiinţifice şi a monumentelor istorice (Pactul Roerich) şi care sunt Parte la prezenta Convenţie, aceasta din urmă va completa Pactul Roerich şi va înlocui drapelul distinctiv definit la articolul III din Pact prin semnul definit la articolul 16 al prezentei Convenţii, pentru cazurile în care aceasta şi Regulamentul ei de aplicare prevăd folosirea acestui semn distinctiv.
    1) Fiecare dintre Părţile Contractante va avea facultatea să denunţe prezenta Convenţie în numele său propriu sau în numele oricărui teritoriu, ale cărui relaţii internaţionale le asigură.
    2) Denunţarea va fi notificată printr-un instrument scris depus Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    3) Denunţarea va căpăta efect la un an după primirea instrumentului de denunţare. Dacă, totuşi, în momentul expirării acestui an, Partea care denunţă se găseşte implicată într-un conflict armat, efectul denunţării va rămîne suspendat pînă la sfîrşitul ostilităţilor şi în orice caz atîta timp cît operaţiunile de repatriere a bunurilor culturale nu se vor fi terminat.
    Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va informa statele vizate la articolele 30 şi 32, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite despre depunerile tuturor instrumentelor de ratificare, aderare şi acceptare menţionate la articolele 31, 32, şi 39, precum şi despre notificările şi denunţările prevăzute la articolele 35, 37 şi 39.
    1) Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante poate să propună amendamente la prezenta Convenţie sau la Regulamentul ei de aplicare. Orice amendament atsfel propus va fi comunicat Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, care va transmite textul lui tuturor Înaltelor Părţi Contractante, cărora le va cere, în acelaşi timp, să comunice în termen de patru luni:
    a) dacă doresc să fie convocată o conferinţă pentru a studia amendamentul propus;
    b) sau dacă sunt de părere să accepte amendamentul propus, fără întrunirea unei conferinţe;
    c) sau dacă sunt de părere să respingă amendamentul propus, fără să se convoace o conferinţă.
    2) Directorul general va transmite tuturor Înaltelor Părţi Contractante răspunsurile primite întru aplicarea primului paragraf al acestui articol.
    3) Dacă toate Înaltele Părţi Contractante, care, în termenul prevăzut, au comunicat părerile lor Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, conform alineatului b) al paragrafului 1) al prezentului articol, vor informa pe Directorul general că sunt de părere să adopte amendamentul, fără întrunirea unei conferinţe, Directorul general va notifica hotărîrea lor conform articolului 38. Amendamentul va intra în vigoare, faţă de toate Înaltele Părţi Contractante, după 90 de zile de la această notificare.
    4) Directorul general va convoca o conferinţă a Înaltelor Părţi Contractante în vederea studierii amendamentului propus, dacă convocarea conferinţei este cerută de mai mult de o treime dintre Înaltele Părţi Contractante.
    5) Acele amendamente la Convenţie sau la Regulamentul ei de aplicare, care au fost supuse procedurii prevăzute în paragraful precedent, vor intra în vigoare numai după ce au fost adoptate în unanimitate de către Înaltele Părţi Contractante reprezentate la conferinţă şi după ce au fost acceptate de către fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante.
    6) Acceptarea de către Înaltele Părţi Contractante a amendamentelor la Convenţie sau la Regulamentul ei de aplicare, care au fost adoptate de către conferinţa menţionată la paragrafele 4) şi 5), se va face prin depunerea unui instrument formal pe lîngă Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    7) După intrarea în vigoare a amendamentelor la prezenta Convenţie sau la Regulamentul ei de aplicare, numai textul astfel modificat al Convenţiei sau al Regulamentului ei de aplicare va rămîne deschis pentru ratificare sau aderare.
    În conformitate cu articolul 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistrată la Secretariatul Naţiunilor Unite, la cererea Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    Drept pentru care subsemnaţii, împuterniciţi în modul cuvenit, au semnat prezenta Convenţie.
    Făcută la Haga, la 14 mai 1954, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură şi din care vor fi remise copii, certificate conform, tuturor statelor menţionate la articolele 30 şi 32, precum şi Organizaţiei Naţiunilor Unite.


    Din momentul intrării în vigoare a Convenţiei, Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va întocmi o listă internaţională a tuturor personalităţilor desemnate de către Înaltele Părţi Contracante ca fiind apte să îndeplinească funcţiile de Comisar general pentru bunurile culturale. Această listă va fi supusă unor revizuiri periodice la iniţiativa Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, pe baza cererilor formulate de către Înaltele Părţi Contractante.
    De îndată ce una dintre Înaltele Părţi Contractante este angajată într-un conflict armat, la care se aplică art. 18 al Convenţiei:
    a) ea va numi un reprezentant pentru bunurile culturale situate pe teritoriul ei; dacă ea ocupă un alt teritoriu, trebuie să numească un reprezentant special pentru bunurile culturale ce se află acolo;
    b) puterea protectoare a fiecăreia dintre Părţile adverse ale acestei Înalte Părţi Contractante va numi delegaţi pe lîngă aceasta din urmă, în conformitate cu articolului 3 de mai jos;
    c) pe lîngă această Înaltă Parte Contractantă va fi numit un comisar general pentru bunurile culturale, conform articolului 4 de mai jos.
    Puterea protectoare îşi desemnează delegaţi dintre membrii personalului său diplomatic sau consular sau, cu asentimentul Părţii pe lîngă care îşi vor exercita funcţiunea, dintre alte persoane.
    1) Comisarul general pentru bunurile culturale este ales, de comun acord, din lista internaţională de personalităţi, de către Partea pe lîngă care îşi va exercita misiunea şi de către puterile protectoare ale Părţilor adverse.
    2) Dacă Părţile nu ajung la un acord asupra acestui punct, într-un termen de trei săptămîni de la începerea tratativelor, ele vor cere preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie să desemneze Comisarul general, care nu va intra în funcţiune decît după ce va fi obţinut agrementul Părţii pe lîngă care urmează să-şi exercite misiunea.
    Delegaţii Puterilor protectoare constată violările Convenţiei, anchetează, cu consimţămîntul Părţii pe lîngă care îşi exercită misiunea, împrejurările în care s-au produs aceste violări, fac demersuri locale pentru a face să înceteze aceste violări şi, în caz de nevoie, sesizează despre ele Comisarul general. Ei informează Comisarul general despre activitatea lor.
    1) Comisarul general pentru bunurile culturale tratează cu reprezentantul Părţii pe lîngă care îşi exercită misiunea şi cu delegaţii interesaţi chestiunile, despre care este sesizat cu privire la aplicarea Convenţiei.
    2) El poate lua hotărîri şi face numiri în cazurile prevăzute în prezentul Regulament.
    3) Cu acordul Părţii pe lîngă care îşi exercită misiunea, el are dreptul să ordone o anchetă sau s-o conducă el însuşi.
    4) El întreprinde pe lîngă Părţile în conflict sau pe lîngă Puterile lor protectoare toate demersurile pe care le consideră utile pentru aplicarea Convenţiei.
    5) El întocmeşte rapoartele necesare referitor la aplicarea Convenţiei şi le comunică Părţilor interesate, precum şi Puterilor lor protectoare. El remite copii de pe aceste rapoarte Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, care va putea utiliza numai datele lor tehnice.
    6) Cînd nu există o Putere protectoare, Comisarul general exercită funcţiunile atribuite Puterii protectoare prin articolele 21 şi 22 ale Convenţiei.
    1) Ori de cîte ori Comisarul general pentru bunurile culturale, la cererea delegaţilor interesaţi sau după consultare cu aceştia, va considera necesar, el va propune aprobării Părţii pe lîngă care îşi exercită misiunea o persoană în calitate de inspector pentru bunurile culturale, însărcinat cu o misiune determinată. Inspectorul este răspunzător numai faţă de Comisarul general.
    2) Comisarul general, delegaţii şi inspectorii pot să recurgă la serviciile experţilor, care vor fi, de asemenea, propuşi aprobării Părţii menţionate în paragraful precedent.
    Comisarii generali pentru bunurile culturale, delegaţii Puterilor protectoare, inspectorii şi experţii nu pot depăşi, în nici un caz, limitele misiunii lor. Îndeosebi, ei trebuie să ţină seama de necesităţile de securitate ale Înaltei Părţi Contractante pe lîngă care îşi exercită misiunea şi să aibă în vedere, în toate împrejurările, cerinţele situaţiei militare despre care li se va comunica de către această Înaltă Parte Contractantă.
    Dacă o Parte în conflict nu beneficiază sau nu mai beneficiază de activitatea unei Puteri protectoare, poate fi solicitat un stat neutru să-şi asume funcţiunile de Putere protectoare în vederea desemnării unui Comisar general pentru bunurile culturale, conform procedurii prevăzute la articolul 4 de mai sus. Comisarul general astfel desemnat, în caz de nevoie, va putea încredinţa unor inspectori funcţiunile de delegaţi ai Puterilor protectoare determinate prin Regulamentul de faţă.
    Remunerarea şi cheltuielile Comisarului general pentru bunurile culturale, ale inspectorilor şi experţilor sunt în sarcina Părţii pe lîngă care îşi exercită misiunea; remunerarea şi cheltuielile delegaţilor Puterilor protectoare vor face obiectul unui control între aceste Puteri şi Statele, ale căror interese le ocrotesc.

    1) Dacă o Înaltă Parte Contractantă, în cursul unui conflict armat, este obligată de împrejurări neprevăzute să amenajeze un adăpost improvizat şi dacă ea doreşte ca acest adăpost să fie pus sub protecţie specială, ea va comunica aceasta, de îndată Comisarului general, care îşi exercită misiunea pe lîngă ea.
    2) Dacă Comisarul general este de părere că împrejurările şi importanţa bunurilor culturale adăpostite în acest adăpost improvizat îndreptăţesc o asemenea măsură, el poate autoriza Înalta Parte Contractantă să aplice acestui adăpost semnul distinctiv definit la articolul 16 al Convenţiei. El comunică fără întîrziere hotărîrea sa delegaţilor interesaţi ai Puterilor protectoare, fiecare din aceşti delegaţi avînd puterea să ordone, într-un termen de 30 de zile, retragerea imediată a semnului.
    3) De îndată ce aceşti delegaţi îşi vor fi comunicat acordul lor, sau dacă termenul de 30 zile s-a scurs fără ca vreunul din delegaţii interesaţi să fi făcut opoziţie, şi dacă adăpostul improvizat îndeplineşte, după părarea Comisarului general, condiţiile prevăzute de articolul 8 al Convenţiei, Comisarul general va cere Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură înscrierea adăpostului în registrul bunurilor culturale sub protecţie specială.
    1) Se instituie un îRegistru internaţional al bunurilor culturale sub protecţie specială.
    2) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va ţine acest registru, va remite copii de pe el Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi Înaltelor Părţi Contractante.
    3) Registrul va fi împărţit în capitole, cîte unul pe numele fiecărei Înalte Părţi Contractante. Fiecare capitol va fi subîmpărţit în 3 paragrafe, intitulate respectiv: adăposturi, centre monumentale, alte bunuri culturale mobile. Directorul general hotărăşte datele, care vor figura în fiecare capitol.
    1) Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante va putea adresa Directorului gereral al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură cereri de înscriere în registru a anumitor adăposturi, centre monumentale sau altor bunuri culturale imobile situate pe teritoriul ei. În această cerere, ea comunică indicaţii despre amplasamentul bunurilor şi certificarea că bunurile îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 8 din Convenţie.
    2) În caz de ocupaţie, puterea ocupantă va avea dreptul să facă cereri de înregistrare.
    3) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va trimite neîntîrziat copia cererilor de înregistrare fiecăreia dintre Înaltele Părţi Contractante.
    1) Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante poate face opoziţie înregistrării unui bun cultural, printr-o scrisoare adresată Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Această scrisoare trebuie să fie primită de către el în termen de 4 luni, socotit, din ziua cînd a expediat copia cererii de înregistrare.
    2) O astfel de opoziţie trebuie să fie motivată. Singurele motive admisibile pot fi:
    a) că bunul nu este un bun cultural;
    b) că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 8 al Convenţiei.
    3) Directorul general va trimite fără întîrziere copia scrisorii de opoziţie Înaltelor Părţi Contractante. El va lua, la nevoie, avizul Comitetului Internaţional pentru monumente, aşezări de interes artistic şi istoric şi săpături arheologice, şi, în afară de aceasta, dacă consideră necesar, avizul oricărui alt organism sau personalitate calificată.
    4) Directorul general sau Înalta Parte Contractantă, care a cerut înscrierea, poate face demersurile pe care le consideră necesare pe lîngă Înaltele Părţi Contractante, care au formulat opoziţia, pentru ca aceasta să fie retrasă.
    5) Dacă o Înaltă Parte Contractantă, care a făcut în timp de pace cererea de înregistrare a unui bun cultural, devine participantă la un conflict armat, înainte ca înregistrarea să fi fost făcută, bunul cultural despre care este vorba va fi înregistrat, de îndată, de către Directorul general, cu titlu provizoriu, în aşteptarea confirmării, reînregistrării sau anulării oricărei opoziţii, care poate sau putea fi formulată.
    6) Dacă în termen de 6 luni de la data cînd a primit scrisoarea de opoziţie, Directorul general nu primeşte din partea Înaltei Părţi Contractante care a formulat opoziţia comunicarea că a renunţat la ea, Înalta Parte Contractantă care a făcut cererea de înregistrare poate recurge la procedura de arbitraj prevăzută la paragraful următor.
    7) Cererea de arbitraj trebuie formulată cel mai tîrziu într-un an de la data de la care Directorul general a primit scrisoarea de opoziţie. Fiecare dintre Părţile în litigiu desemnează un arbitru. În cazul cînd o cerere de înregistrare a făcut obiectul mai multor opoziţii, Înaltele Părţi Contractante care au formulat opoziţia vor desemna în comun un arbitru. Cei doi arbitri aleg un supra-arbitru din lista internaţională prevăzută la articolul 1 al prezentului Regulament; dacă ei nu se pot înţelege pentru a face această alegere, vor cere preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie să numească un supra-arbitru, care nu va trebui neapărat să fie ales din lista internaţională. Tribunalul arbitral, astfel alcătuit, îşi fixează propria procedură, hotărîrile lui vor fi fără drept de apel.
    8) Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante poate să declare, atunci cînd se iveşte o controversă, în care ea este parte, că nu doreşte să aplice procedura arbitrală prevăzută la paragraful precedent. În acest caz, opoziţia la o cerere de înregistrare este supusă de către Directorul general Înaltelor Părţi Contractante. Opoziţia este confirmată numai dacă Înaltele Părţi Contractante hotărăsc confirmarea cu o majoritate de două treimi dintre votanţi. Votul va fi dat prin corespondenţă, în afara cazului în care Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va socoti necesară convocarea unei consfătuiri, în virtutea împuternicilor care îi sunt conferite prin articolul 27 al Convenţiei, şi ar proceda la o asemenea convocare. Dacă Directorul general hotărăşte votarea prin corespondenţă, el va invita Înaltele Părţi Contractante să-i transmită voturile lor în plic sigilat, într-un termen de 6 luni din ziua în care invitaţia respectivă le-a fost adresată.
    1) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va dispune înscrierea în registru, sub un număr de ordine, a oricărui bun cultural pentru care s-a făcut o cerere de înregistrare, dacă această cerere nu a făcut obiectul unei opoziţii în termenul prevăzut de paragraful 1) ap articolului 14.
    2) În caz că a fost formulată o opoziţie, şi cu excepţia celor prevăzute de paragraful 5) al articolului 14, Directorul general va proceda la înscrierea în registru a bunului, numai dacă opoziţia a fost retrasă sau nu a fost confirmată în urma procedurii prevăzute de paragraful 7) al articolului 14 sau a procedurii prevăzute de paragraful 8) al aceluiaşi articol.
    3) În cazurile prevăzute de paragraful 3) al articolului 11, Directorul general procedează la înscrierea în registru la cererea Comisarului general pentru bunurile culturale.
    4) Directorul general trimite fără întîrziere Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Înaltelor Părţi Contractante şi, la cererea Părţii care a făcut cererea de înregistrare, tuturor celorlalte state menţionate la articolele 30 şi 32 ale Convenţiei, o copie certificată a fiecărei cereri de înscriere în registru. Înscrierea devine efectivă la 30 de zile după această trimitere.
    1) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va radia înregistrarea unui bun cultural:
    a) la cererea Înaltei Părţi Contractante, pe al cărei teritoriu se găseşte bunul;
    b) dacă Înalta Parte Contractantă, care a cerut înregistrarea, a denunţat Convenţia şi dacă această denunţare a intrat în vigoare;
    c) în cazul prevăzut de paragraful 5) al articolului 14, cînd o opoziţie a fost confirmată pe baza procedurii prevăzute de paragraful 7) al articolului 14 sau a procedurii prevăzute de paragraful 8) al aceluiaşi articol.
    2) Directorul general trimite fără întîrziere Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tuturor statelor, care au primit copia înregistrării, o copie certificată a oricărei radieri din registru. Radierea intră în vigoare după 30 de zile de la această trimitere.
    1) Cererea prevăzută de paragraful 1) al articolului 12 al Convenţiei va fi adresată Comisarului general pentru bunurile culturale. Ea va trebui să cuprindă motivele care au generat-o şi să specifice numărul aproximativ al bunurilor culturale de transferat, importanţa lor, locul unde se află, locul unde se prevede să fie mutate, mijloacele de transport, ruta de urmat, data prevăzută pentru transport şi orice altă informaţie utilă.
    2) Dacă Comisarul general, după ce a luat avizele pe care le apreciază necesare, consideră că transferul este justificat, el va consulta pe delegaţii interesaţi ai Puterilor protectoare asupra modului de transport. În urma acestor consultări el va informa despre transport Părţile în conflict interesate, anexînd notificării toate informaţiile utile.
    3) Comisarul general va desemna unul sau mai mulţi inspectori, care se vor încredinţa că transportul conţine numai bunurile indicate în cerere, că el este efectuat în conformitate cu modalităţile aprobate şi că este prevăzut cu semnul distinctiv; acest sau aceşti inspectori vor însoţi transportul pînă la locul de destinaţie.
    Dacă transportul sub protecţie specială se face către teritoriul unei alte ţări, el va fi supus nu numai prevederilor articolului 12 al Convenţiei şi articolului 17 al Regulamentului de faţă, dar şi dispoziţiilor de mai jos:
    a) atît timp cît bunurile culturale se află pe teritoriul unui alt stat, acesta va fi depozitarul lor. El va asigura acestor bunuri o îngrijire cel puţin egală aceleia pe care o dă propriilor sale bunuri culturale de importanţă similară;
    b) statul depozitar va înapoia aceste bunuri numai după încetarea conflictului; înapoierea va avea loc într-un termen de 6 luni de la data cînd a fost cerută;
    c) în timpul transporturilor succesive şi în timpul aflării lor pe teritoriul unui alt stat, bunurile culturale vor fi la adăpost de orice măsură de confiscare, nici depunătorul şi nici depozitarul neputînd dispune de ele. Totuşi, dacă securitatea bunurilor o cere, depozitarul va putea, cu consimţămîntul depunătorului, să dispună transportarea bunurilor într-o terţă ţară, în condiţiile prevăzute în articolul de faţă;
    d) cererea de punere sub protecţie specială trebuie să menţioneze, că statul spre al cărui teritoriu se va face transportul acceptă dispoziţiile prezentului articol.
    Dacă o Înaltă Parte Contractantă, care ocupă teritoriul unei alte Înalte Părţi Contractante, transportă bunuri culturale la un adăpost situat într-un punct al acestui teritoriu, fără să poată îndeplini procedura prevăzută de articolul 17 din Regulament, transportul în cauză nu va fi considerat ca o însuşire ilegală în sensul articolului 4 al Convenţiei dacă Comisarul general pentru bunurile culturale certifică, în scris, după ce a consultat personalul normal de protecţie, că împrejurările au făcut necesar acest transport.
    1) Locul de aşezare a semnului distinctiv şi gradul său de vizibilitate sunt lăsate la aprecierea autorităţilor competente ale fiecărei Înalte Părţi Contractante. Semnul poate figura pe drapele sau pe banderole de mînă. El va putea fi pictat pe un obiect sau va putea să figureze pe el în orice altă formă potrivită.
    2) Totuşi, în timpul unui conflict armat, în cazurile prevăzute la articolele 12 şi 13 din Convenţie şi fără a exclude posibilitatea altor mijloace de semnalizare mai complete, semnul va trebui să fie aplicat pe transporturi, în aşa fel încît ziua să fie bine vizibil din aer şi de pe pămînt.
    Semnul va trebui să fie bine vizibil de pe pămînt:
    a) la distanţe regulate, suficiente pentru a delimita în mod clar perimetrul unui centru monumental sub protecţie specială;
    b) la intrarea altor bunuri culturale imobile sub protecţie specială.
    1) Persoanele menţionate la articolul 17 al Convenţiei, paragraful 2), alineatele b) şi c) pot să poarte o benderolă de mînă prevăzută cu semnul distinctiv, eliberată de autorităţile competente şi purtînd ştampila acestora.
    2) Ele vor purta asupra lor o carte de identitate specială, prevăzută cu semnul distinctiv. Această carte de identitate va menţiona cel puţin numele şi prenumele, data naşterii, titlul sau gradul şi calitatea deţinătorului ei. Cartea de identitate va fi prevăzută cu fotografia titularului şi va purta, de asemenea, fie semnătura sa, fie amprentele sale digitale, sau ambele împreună. Ea va purta timbrul sec al autorităţilor competente.
    3) Fiecare Înaltă Parte Contractantă îşi va întocmi modelul de carte de identitate, inspirîndu-se după modelul care figurează cu titlul, de exemplu, în anexa la prezentul Regulament. Înaltele Părţi Contractante îşi vor comunica modelul adoptat. Fiecare carte de identitate va fi întocmită, pe cît posibil, în cel puţin două exemplare, dintre care unul va fi păstrat de puterea care a eliberat-o.
    4) Persoanele menţionate mai sus nu pot fi private, fără un motiv legitim, nici de cartea lor de identitate, nici de dreptul de a purta banderola.



    Înaltele Părţi Contractante au convenit asupra următoarelor:
    1) Fiecare Înaltă Parte Contractantă se obligă să împiedice exportul bunurilor culturale de pe un teritoriu ocupat de ea în caz de conflict armat, aceste bunuri culturale fiind definite la articolul 1 al Convenţiei pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, semnată la Haga, la 14 mai 1954.
    2) Fiecare Înaltă Parte Contractantă se obligă să primească în custodie bunurile culturale importate pe teritoriul său, provenind direct sau indirect de pe un teritoriu ocupat. Aceasta se va face sau automat, în momentul importului, sau, dacă nu s-a făcut atunci, se va face la cererea autorităţilor teritoriului ocupat.
    3) Fiecare Înaltă Parte Contractantă se obligă să predea la încheierea ostilităţilor, autorităţilor competente ale teritoriului, pe care-l ocupase anterior, bunurile culturale ce se găsesc pe teritoriul ei, în caz că aceste bunuri au fost exportate contrar principiului stabilit la paragraful 1). Aceste bunuri nu vor putea fi reţinute în nici un caz cu titlu de reparaţii de război.
    4) Înalta Parte Contractantă, care a avut obligaţia să împiedice exportul bunurilor culturale de pe teritoriul ocupat de ea, va trebui să indemnizeze pe deţinătorii de bună credinţă ai bunurilor culturale care vor trebui să fie restituite, conform paragrafului precedent.
    5) Bunurile culturale provenite de pe teritoriul uneia dintre Înaltele Părţi Contractante şi care au fost depuse de ea pe teritoriul unei alte Înalte Părţi Contractante în vederea protecţiei lor împotriva perioadelor unui conflict armat, la încheierea ostilităţilor vor fi restituite de către aceasta din urmă autorităţilor competente ale teritoriului de provenienţă.
    6) Prezentul Protocol va purta data de 14 mai 1954 şi pînă la data de 31 decembrie 1954 va rămîne deschis semnării tuturor statelor invitate la Conferinţa, care s-a întrunit la Haga între 21 aprilie 1954 şi 14 mai 1954.
    7) a) Prezentul Protocol va fi supus ratificării statelor semnatare, conform procedurilor lor constituţionale;
    b) instrumentele de ratificare se vor depune pe lîngă Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    8) Cu începere din ziua intrării sale în vigoare, prezentul Protocol va fi deschis aderării tuturor statelor menţionate la paragraful 6), nesemnatare, precum şi oricărui alt stat invitat să adere de către Consiliul executiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare pe lîngă Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    9) Statele menţionate la paragrafele 6) şi 8) vor putea, în momentul semnării, ratificării sau aderării, să declare că nu se vor considera legate prin dispoziţiile Părţii I sau prin acelea ale Părţii a II-a ale prezentului Protocol.
    10) a) Prezentul Protocol va intra în vigoare la 3 luni după depunerea a 5 instrumente de ratificare;
    b) ulterior, el va intra în vigoare, pentru fiecare Înaltă Parte Contractantă, la 3 luni după depuneea instrumentului ei de ratificare sau aderare;
    c) în cazurile prevăzute de articolele 18 şi 19 ale Convenţiei pentru protecţia bunurilor culturale, în caz de conflict armat, semnată la Haga, la 14 mai 1954, ratificările şi aderările depuse de către Părţile în conflict, înainte sau după începerea ostilităţilor sau ocupaţiei, vor intra în vigoare imediat. În acest caz, Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va face, pe calea cea mai rapidă, comunicările prevăzute la paragraful 14).
    11) a) Fiecare Stat Parte la Protocol, la data intrării sale în vigoare, va lua, în ceea ce îl priveşte, toate măsurile necesare pentru asigurarea punerii în aplicare a Protocolului, într-un termen de 6 luni după intrarea lui în vigoare.
    b) Acest termen va fi de 6 luni, socotit de la data depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare pentru toate statele care vor depune instrumentele lor de ratificare sau de aderare, după data intrării în vigoare a Protocolului.
    12) Fiecare Înaltă Parte Contractantă va putea, în momentul ratificării sau aderării sau la orice dată ulterioară, să declare printr-o notificare adresată Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură că prezentul Protocol se va extinde asupra tuturor teritoriilor sau asupra unui teritoriu oarecare din teritoriile, pe care le reprezintă în relaţiile internaţionale. Prevederile Protocolului se vor extinde asupra teritoriului (teritoriilor) menţionat (menţionate) în această notificare, după trei luni de la primirea notificării.
    13) a) Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante poate să denunţe prezentul Protocol în numele său propriu sau în numele oricărui teritoriu, pe care îl reprezintă în relaţiile internaţionale.
    b) Denunţarea va fi notificată printr-un instrument scris, depus pe lîngă Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    c) Denunţarea îşi produce efectul la un an după primirea instrumentului de denunţare. Totuşi, dacă în momentul expirării acestui an, Partea denunţătoare se găseşte implicată într-un conflict armat, efectul denunţării va rămîne suspendat pînă la încheierea ostilităţilor şi, în orice caz, atît timp cît operaţiile de repatriere a bunurilor culturale nu vor fi terminate.
    14) Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va informa statele menţionate la paragrafele 6) şi 8), precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite, despre depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, de aderare sau de acceptare, menţionate la paragrafele 7), 8) şi 15), precum şi despre notificările şi denunţurile prevăzute, respectiv, la paragrafele 12) şi 13).
    15) a) Protocolul de faţă poate fi revizuit, dacă revizuirea este cerută de mai mult de o treime dintre Înaltele Părţi Contractante.
    b) Directorul general al Orgenizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură va convoca o conferinţă în acest scop.
    c) Amendamentele la prezentul Protocol vor intra în vigoare numai după ce vor fi adoptate în unanimitate de către Înaltele Părţi Contractante reprezentate la conferinţă şi vor fi acceptate de către fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante.
    d) Acceptarea de către Înaltele Părţi Contractante a amendamentelor la prezentul Protocol, care vor fi adoptate de către conferinţa menţionată la alineatele b) şi c), se va face prin depunerea unui instrument formal pe lîngă Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    e) După intrarea în vigoare a amendamentelor la prezentul Protocol numai textul astfel modificat al Protocolului va rămîne deschis ratificării sau aderării.
    Conform articolului 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezentul Protocol va fi înregistrat la Secretariatul Naţiunilor Unite, la cererea Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
    Drept pentru care subsemnaţii, împuterniciţi în modul cuvenit, au semnat prezentul Protocol.

    Făcut la Haga, la 14 mai 1954, într-un singur exemplar, în limbile engleză, franceză, rusă şi spaniolă, toate cele patru texte avînd aceeaşi valabilitate. Acest exemplar va fi depus în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Copii certificate vor fi remise tuturor statelor menţionate la paragrafele 6) şi 8), precum şi Organizaţiei Naţiunilor Unite.