_______________________
    * În vigoare pentru Republica Moldova din 28 martie 1997.



    Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
    convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, şi reunindu-se la 6 iunie 1995, în cea de-a 82 sesiune a sa,
    avînd în vedere că prevederile Convenţiei privind inspecţia muncii din 1947 se aplică doar locurilor de muncă industriale şi comerciale,
    notînd că prevederile Convenţiei din 1969 privind inspecţia muncii în agricultură se aplică doar locurilor de muncă la întreprinderile de profil comercial şi necomercial în agricultură,
    notînd că prevederile Convenţiei din 1981 privind protecţia muncii şi sănătăţii se aplică tuturor ramurilor activităţii economice, inclusiv serviciului public,
    avînd în vedere toate riscurile, la care se expun angajaţii din sectorul servicii necomerciale, şi necesitatea de a asigura acestui sector un sistem de inspectare a muncii echivalent, eficient şi imparţial, aşa cum este asigurat de Convenţia din 1947 privind inspecţia muncii,
    luînd decizia de a adopta diferite propuneri privind activităţile din sectorul serviciilor necomerciale, problemă care a fost inclusă în cel de-al şaselea punct al ordinii de zi a Sesiunii,
    stabilind că aceste propuneri trebuie să ia forma unui Protocol la Convenţia din 1947 privind inspecţia muncii,
    adoptă, în cea de-a douăzeci şi doua zi a lunii iunie una mie nouă sute nouăzeci şi cinci, următorul Protocol care se va numi Protocolul la Convenţia din 1947 privind inspecţia muncii, 1995.
    1) Fiecare stat membru, care ratifică prezentul Protocol, va extinde aplicarea prevederilor Convenţiei din 1947 privind inspecţia muncii (denumită în continuare Convenţia) asupra activităţilor din sectorul serviciilor necomerciale.
    2) Termenul activităţi din sectorul servicii necomerciale înseamnă activităţile de la toate locurile de muncă care nu se consideră, conform Convenţiei, industriale sau comerciale.
    3) Prezentul Protocol se aplică tuturor locurilor de muncă care nu au fost reglementate pînă la momentul actual de Convenţie.
    1) Statul membru care ratifică prezentul Protocol poate printr-o declaraţie anexată la instrumentul său de ratificare să excludă de la aplicarea Protocolului, parţial sau în întregime, următoarele categorii:
    a) munca în administraţia publică centrală (federală);
    b) munca în armată a personalului civil sau militar;
    c) munca în poliţie şi alte servicii de securitate publică;
    d) munca în penitenciare a personalului închisorilor sau a prizonierilor care îndeplinesc anumite munci, dacă aplicarea Convenţiei oricărei dintre aceste categorii va genera probleme specifice.
    2) Înainte ca statul membru să folosească posibilitatea acordată de paragraful 1), va trebui să consulte cele mai reprezentative organizaţii sindicale şi patronatul din domeniu sau, iar în absenţa acestora – reprezentanţii patronatului şi reprezentanţii muncitorilor vizaţi.
    3) În conformitate cu prevederile articolului 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, statul membru care a făcut o declaraţie în baza paragrafului 1) al prezentului articol, după ratificarea prezentului Protocol, va indica în următorul său raport privind aplicarea Convenţiei motivele pentru care aceste categorii au fost excluse şi posibilităţile de extindere acordate acestora prin acorduri alternative cu privire la inspectarea muncii categoriilor excluse. În rapoartele suplimentare se vor descrie măsurile de luat pentru extinderea aplicării prevederilor Protocolului acestor categorii.
    4) Un stat membru, care a făcut o declaraţie în baza paragrafului 1), poate modifica sau retrage în orice moment declaraţia făcută printr-o declaraţie suplimentară, în conformitate cu prevederile prezentului articol.
    1) Prevederile prezentului Protocol vor fi implementate prin intermediul actelor normative interne sau prin intermediul altor mijloace conform practicii interne.
    2) Măsurile luate pentru punerea în aplicare a prezentului Protocol vor fi discutate în procesul consultărilor cu cele mai reprezentative organizaţii ale patronatului şi sindicatelor sau, în absenţa acestora, cu reprezentanţii patronilor şi angajaţilor.
    1) Un stat membru poate face aranjamente speciale pentru inspectarea locurilor de muncă în administraţia publică centrală (federală), serviciul în armată, poliţie şi alte servicii de securitate publică, precum şi în penitenciare pentru a reglementa împuternicirile inspectorilor muncii, în conformitate cu prevederile articolului 12 al Convenţiei în privinţa:
    a) asigurării accesului exclusiv doar pentru inspectorii autorizaţi de către serviciile de securitate;
    b) inspectării la audiere;
    c) asigurării dreptului de a solicita comunicarea documentelor confidenţiale;
    d) dreptul de a ridica documente confidenţiale;
    e) ridicării de specimene a materialelor şi substanţelor pentru analize de laborator.
    2) Statul membru poate, de asemenea, să facă aranjamente speciale pentru inspectarea locurilor de muncă în armată, poliţie şi alte servicii de securitate pentru a permite următoarele limitări ale împuternicirilor inspectorilor:
    a) restricţii pentru inspecţie în timpul manevrelor militare;
    b) restricţii sau interdicţii de inspecţii pe linia frontului sau în unităţile militare active;
    c) restricţii sau interzicerea de inspecţii în perioadele de dezordini publice declarate;
    d) limitarea inspecţiilor transportului de explozive şi armament pentru scopuri militare.
    3. Statul membru poate, de asemenea, să facă aranjamente speciale pentru inspectarea locurilor de muncă în închisori, stabilind restricţii pentru inspecţii pe durata dezordinilor declarate.
    4) Înainte ca statul membru să folosească posiblitatea acordată de paragrafele 1), 2) şi 3) de a face aranjamente speciale, va trebui să consulte cele mai reprezentative organizaţii sindicale şi patronatul din domeniu sau, în absenţa acestora – reprezentanţii patronatului şi reprezentanţii muncitorilor vizaţi.
    Statele membre pot face aranjamente speciale pentru inspectarea locurilor de muncă ale echipelor de pompieri şi a altor servicii de salvare pentru a permite introducerea restricţiilor pentru inspecţii în timpul incendiilor sau salvării sau alte operaţii excepţionale. În aceste cazuri, inspectoratul muncii va revedea periodic asemenea operaţii şi după fiecare incident serios.
    Inspectoratul muncii trebuie să poată acorda consultaţii privind luarea unor măsuri eficiente pentru minimalizarea riscurilor în perioadele de antrenament pentru pregătirea către executarea lucrărilor riscante şi să participe la monitorizarea implementării acestor măsuri.
    1) Statul membru poate ratifica prezentul Protocol, concomitent cu Convenţia sau în orice alt moment, ulterior ratificării Convenţiei, comunicînd în mod oficial despre ratificarea Protocolului Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii pentru înregistrare.
    2) Protocolul va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea de către Directorul general a ratificării de către două state membre. În continuare prezentul Protocol va intra în vigoare pentru fiecare stat membru după douăsprezece luni de la înregistrarea ratificării. Din acest moment statul membru interesat va fi legat de prevederile Convenţiei completate, conform prevederilor articolelor de la 1 la 6 din prezentul Protocol.
    1) Oricare stat membru, care a ratificat prezentul Protocol, poate să-l denunţe la expirarea unei perioade de zece ani după data intrării în vigoare iniţiale a Protocolului, printr-un act comunicat Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decît la un an după ce a fost înregistrată.
    2) Oricare stat membru, care a ratificat prezentul Protocol şi care în termen de un an, după expirarea perioadei de zece ani menţionată în paragraful precedent, nu şi-a exercitat dreptul de a-l denunţa prevăzut în prezentul articol, va fi legat de prevederile acestuia pentru o nouă perioadă de zece ani şi în continuare îl va putea denunţa la expirarea fiecărei perioade de zece ani în condiţiile stabilite de prezentul articol.
    1) Directorul general al Organizaţiei Internaţionale a Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea oricărei ratificări şi denunţări comunicate lui de către membrii Organizaţiei.
    2) Notificînd membrilor Organizaţiei despre înregistrarea celei de-a doua ratificări, care i-a fost comunicată, Directorul general va atrage atenţia membrilor Organizaţiei asupra datei la care prezentul Protocol va intra în vigoare.
    3) Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru înregistrare, în conformitate cu prevederile articolului 102 al Cartei ONU, informaţii complementare în legătură cu toate ratificările şi toate actele de denunţare înregistrate a prezentului Protocol.
    Versiunile în limbile engleză şi franceză ale textului prezentului Protocol sunt egal autentice