__________________________________
    * În vigoare pentru Republica Moldova din 1 martie 2001.

    Statele Părţi,
    hotărîte să pună sfîrşit suferinţelor şi cazurilor provocate de minele antipersonal, care ucid sau afectează sute de persoane în fiecare săptămînă, cel mai adesea civili inocenţi fără apărare şi în special copii, obstrucţionînd dezvoltarea economică şi reconstrucţia, împiedicînd repatrierea refugiaţilor şi deplasarea internă a persoanelor, şi avînd alte consecinţe severe pentru ani de după amplasare,
    crezînd că este necesar să facă cele mai mari eforturi într-o manieră eficientă şi coordonată pentru a face faţă cerinţelor de deminare a minelor antipersonal amplasate în întreaga lume, şi pentru a asigura distrugerea acestora,
    dorind să facă tot ce este posibil în asigurarea asistenţei şi reabilitarea, incluzînd reintegrarea economică şi socială, a victimelor minelor,
    recunoscînd că o interzicere totală a minelor antipersonal ar constitui, de asemenea, o măsură importantă de creştere a încrederii,
    salutînd adoptarea Protocolului de interzicere sau restricţionare a folosirii minelor, armelor-capcană şi a altor dispozitive, aşa cum a fost el modificat în 3 mai 1996, anexat Convenţiei pentru interzicerea şi restricţionarea utilizării unor arme convenţionale, care ar putea fi interpretate ca excesiv de periculoase sau ca avînd efecte nediscriminatorii, şi chemînd pentru o urgentă ratificare a acestui Protocol de către toate Statele, care nu au făcut acest lucru pînă în prezent,
    salutînd, de asemenea, Rezoluţia Adunării Generale a Naţiunilor Unite nr. 51-45/S, din 10 decembrie 1996, îndemnînd toate Statele de a căuta legăturile legate pentru un aranjament internaţional, viguros şi efectiv, de interzicere a folosirii, stocării, producerii şi transferului minelor antipersonal,
    salutînd în continuare măsurile luate de-a lungul anilor trecuţi, atît cele unilaterale, cît şi cele multilaterale, referitoare la interzicerea, restricţionarea sau suspendarea folosirii, stocării, producerii şi transferului minelor antipersonal,
    accentuînd rolul conştiinţei publice referitor la evoluţia principiilor umanitare evidenţiat de chemarea pentru o interzicere totală a minelor antipersonal şi recunoscînd eforturile în acest sens ale Crucii Roşii Internaţionale şi Mişcării Semilunii Roşii, Campaniei internaţionale pentru interzicerea minelor terestre şi ale numeroaselor altor organizaţii neguvernamentale din întreaga lume,
    reevocînd Declaraţia de la Ottawa, din 5 octombrie 1996, şi Declaraţia de la Bruxelles, din 21 iunie 1996, şi îndemnînd comunitatea internaţională să negocieze o interzicere legală şi internaţională a folosirii, stocării, producerii şi transferului de mine antipersonal,
    întărind dorinţa de a atrage aderarea tuturor Statelor la această Convenţie, şi de a le determina să lucreze activ împreună pentru promovarea universalităţii sale în toate părţile relevante incluzînd, printre altele, Naţiunile Unite, Conferinţa de Dezarmare, organizaţii regionale, grupurile şi conferinţele de revizuire a Convenţiei de interzicere sau restricţionare a folosirii unor tipuri de arme convenţionale, care ar putea fi interpretate ca excesiv de periculoase sau ar produce efecte nediscriminatorii,
    bazîndu-se ele însele pe principiile legii umanitare internaţionale cu privire la drepturile unei părţi într-un conflict armat de a-şi alege în mod limitat formele şi metodele de atac, pe baza principiului de interzicere a întrebuinţării în cadrul unui conflict armat a armelor, proiectilelor, materialelor şi metodelor de luptă de natură să cauzeze răni de prisos şi suferinţe nenecesare şi pe principiul că trebuie făcută distincţie între combatanţi şi persoanele civile necombatante,
    sunt de acord cu cele ce urmează:
    1) Fiecare Stat Parte va ţine cont ca niciodată şi în nici o circumstanţă:
    a) să nu folosească mine antipersonal;
    b) să nu dezvolte, producă, altfel spus să nu achiziţioneze, stocheze, reţină sau transfere către oricine, direct sau indirect, mine antipersonal;
    c) să nu asiste, încurajeze sau sprijine, în orice fel, pe oricine s-ar angaja în orice activitate interzisă unui Stat Parte al acestei Convenţii.
    2) Fiecare Stat Parte va lua măsuri să distrugă sau să asigure distrugerea tuturor minelor antipersonal în concordanţă cu prevederile acestei Convenţii.
    1) Mina antipersonal înseamnă o mină destinată să explodeze în legătură cu prezenţa, apropierea sau contactul cu o persoană şi care provoacă incapacitate, răneşte sau omoară una sau mai multe persoane. Minele destinate de a fi detonate de prezenţa, apropierea sau contactul cu un vehicul în opoziţie cu o persoană şi care sunt echipate cu dispozitive antideminare, nu sunt considerate mine antipersonal ca rezultat al unei astfel de echipări;
    2) mină înseamnă o muniţie destinată să fie amplasată sub, pe sau în apropierea pămîntului ori a altei suprafeţe şi să fie explodată prin prezenţa, apropierea sau contactul cu o persoană sau un vehicul;
    3) dispozitiv antideminare înseamnă un dispozitiv destinat să protejeze o mină şi care este înlănţuit cu, ataşat la sau plasat sub mină şi a cărui activitate este declanşată de o acţiune intenţionată de a modifica poziţia minei.
    4) Transferul implică, în plus faţă de mişcarea fizică a minelor antipersonal în interiorul sau dintr-un teritoriu naţional, transferul de titlu şi de control asupra minelor, dar nu implică transferul de teritorii conţinînd mine antipersonal deja amplasate.
    5) Suprafeţe minate înseamnă o suprafaţă periculoasă în legătură cu prezenţa sau suspectarea prezenţei minelor.
    1) Nimic din ceea ce este prevăzut în obligaţiile generale stipulate în articolul 1 privind păstrarea sau transferul unui număr de mine antipersonal necesare dezvoltării şi antrenamentului în detecţia minelor, deminare sau tehnica de distrugere a minelor nu este interzis. Cantitatea de astfel de mine nu va depăşi numărul minim absolut necesar scopurilor enumerate mai sus.
    2) Transferul minelor antipersonal în scopul distrugerii acestora este permis.
    Cu excepţia cazurilor stipulate în articolul 3, fiecare Stat Parte va lua măsuri să distrugă sau să asigure distrugerea tuturor stocurilor de mine antipersonal aflate în propria posesie sau care se află sub jurisdicţia sau controlul propriu, cît mai repede posibil, dar nu mai tîrziu de patru ani după intrarea în vigoare a acestei Convenţii pentru acel Stat Parte.
    1) Fiecare Stat Parte va lua măsuri să distrugă sau să asigure distrugerea tuturor minelor antipersonal din suprafeţele minate aflate sub propria jurisdicţie sau control, cît mai repede posibil, dar nu mai tîrziu de zece ani după intrarea în vigoare a acestei Convenţii pentru acel Stat Parte.
    2) Fiecare Stat Parte va face toate eforturile pentru a identifica toate suprafeţele aflate sub propria jurisdicţie sau control, în care sunt cunoscute sau suspectate că ar fi amplasate mine antipersonal şi să se asigure cît mai repede posibil, că toate minele antipersonal aflate în suprafeţele minate de sub propria jurisdicţie sau control sunt perimetre marcate, monitorizate şi protejate prin pază înarmată sau alte măsuri care să asigure o excludere efectivă a civililor, pînă cînd toate minele antipersonal existente pe suprafaţa respectivă au fost distruse. Marcarea va fi executată în final conform standardelor prevăzute în Protocolul pentru interzicerea sau restricţionarea folosirii minelor, armelor-capcană şi altor dispozitive, aşa cum a fost el modificat în 3 mai 1996, anexat Convenţiei pentru interzicerea sau restricţionarea folosirii unor arme convenţionale, care ar putea fi interpretate ca excesiv de periculoase sau ar avea efecte nediscriminatorii.
    3) Dacă un Stat Parte consideră că nu este în măsură să distrugă sau să asigure distrugerea tuturor minelor antipersonal, la care se face referire în paragraful 1) de-a lungul perioadei de timp specificate, poate transmite o cerere Întrunirii Statelor Părţi sau Conferinţei de Revizuire pentru prelungirea termenului de distrugere completă a acestor mine antipersonal, pentru o perioadă de pînă la zece ani.
    4) Fiecare cerere va conţine:
    a) durata propusă pentru prelungirea termenului;
    b) o explicaţie detaliată a motivelor, care au stat la baza cererii de prelungire, incluzînd:
    (i) pregătirile şi stadiul muncii desfăşurate în cadrul programelor naţionale de deminare;
    (ii) propunerile financiare şi tehnice valabile pentru Statul Parte în scopul distrugerii tuturor minelor antipersonal; şi
    (iii) circumstanţele, care au redus posibilitatea Statului Parte de a distruge toate minele antipersonal aflate în suprafeţe minate;
    c) implicaţiile prelungirii din punct de vedere umanitar, social, economic şi al mediului înconjurător; şi
    d) orice alte informaţii relevante în legătură cu cererea de prelungire propusă.
    5) Întrunirea Statelor Părţi sau Conferinţa de Revizuire va lua în considerare factorii prezentaţi în paragraful 4), va asculta cererea şi va hotărî cu o majoritate de voturi a Statelor Părţi prezente şi votante, dacă va da curs cererii pentru prelungirea perioadei.
    6) O asemenea prelungire poate fi reînnoită după transmiterea unei noi cereri, în conformitate cu paragrafele 3), 4) şi 5) ale acestui articol. În cererea de prelungire suplimentară a duratei Statul Parte va transmite informaţii suplimentare relevante legate de ceea ce s-a întreprins în prima perioadă de prelungire conformă cu acest articol.
    1) În conformitate cu obligaţiile reieşite din această Convenţie fiecare Stat Parte are dreptul de a solicita şi primi asistenţă, cînd aceasta este fezabilă, din partea altui Stat Parte pe cît de mult este posibil.
    2) Fiecare Stat Parte va lua măsuri să asigure şi va avea dreptul să participe pe cît mai mult posibil la schimburile de echipament, materiale şi informaţii tehnice şi ştiinţifice legate de implementarea acestei Convenţii. Statele Părţi nu vor putea impune revizuirea restricţiilor privind echipamentele de deminare şi cele relative la informaţiile tehnologice cu scopuri umanitare.
    3) Fiecare Stat Parte, capabil să o facă, va furniza asistenţă pentru îngrijirea, reabilitarea şi reintegrarea socială şi economică a victimelor minelor şi pentru programele de prevenire. Această asistenţă poate fi furnizată, printre altele, prin sistemul Naţiunilor Unite, prin organizaţiile sau instituţiile internaţionale, regionale sau naţionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, societăţile naţionale ale Crucii Roşii şi Semilunii Roşii, precum şi prin Federaţia Internaţională a acestora, organizaţii neguvernamentale sau pe baze bilaterale.
    4) Fiecare Stat Parte capabil să o facă va furniza asistenţă pentru deminare şi pentru activităţi referitoare la aceasta. Această asistenţă va fi furnizată, printre altele, prin sistemul Naţiunilor Unite, instituţiilor sau organizaţiilor internaţionale sau regionale, instituţiilor sau organizaţiilor neguvernamentale, sau pe baze bilaterale, sau prin contribuţia la Fondul de Încredere al Naţiunilor Unite pentru asistenţă în deminare, ori prin alte fonduri regionale preocupate de deminare.
    5) Fiecare Stat parte capabil să o facă va furniza asistenţa pentru distrugerea stocurilor de mine antipersonal.
    6) Fiecare Stat Parte va lua măsuri să asigure informaţii bazei de date privind deminarea stabilită împreună cu sistemul Naţiunilor Unite, cu prioritate acele informaţii referitoare la variatele forme şi tehnologii referitoare la deminare, şi lista de experţi, agenţii de experţi şi puncte naţionale de contact în domeniul deminării.
    7) Statele Părţi pot cere Naţiunilor Unite, organizaţiilor regionale, altor State Părţi sau altor foruri interguvernamentale sau neguvernamentale competente asistenţă în elaborarea programelor naţionale de deminare, pentru determinarea, printre altele, a:
    a) dimensiunii şi finalităţii problemelor minelor antipersonal;
    b) resurselor financiare, tehnologice şi umane, care sunt solicitate de implementarea programului;
    c) numărului de ani estimaţi ca necesari pentru distrugerea tuturor minelor antipersonal din suprafeţele minate aflate sub jurisdicţia sau controlul unuia dintre Statele Părţi;
    d) activităţilor adiacente de reducere a acţiunilor de rănire sau omorîre ale minelor;
    e) asistenţei pentru victimele minelor;
    f) menţinerii relaţiilor între Guvernele tuturor Statelor Părţi şi entităţile guvernamental-relevante, interguvernamentale sau neguvernamentale, care vor lucra la implementarea acestui program.
    8) Fiecare Stat Parte, furnizor şi receptor de asistenţă, în conformitate cu prevederile acestui articol, va coopera în vederea asigurării totalei şi imediatei implementări a programelor de asistenţă stabilite.
    1) Fiecare Stat Parte va raporta Secretarului general al Naţiunilor Unite, cît mai repede posibil, şi în orice eventualitate nu mai tîrziu de 180 de zile de la intrarea în vigoare a acestei Convenţii din partea Statului Parte despre:
    a) măsurile naţionale de implementare stabilite în articolul 9;
    b) totalul stocurilor de mine antipersonal aflate în propria posesie, sau sub jurisdicţia sau controlul propriu, să includă date despre tipul, cantitatea şi, dacă este posibil, numărul lotului fiecărui tip de mine antipersonal stocate;
    c) crearea posibilităţii localizării tuturor suprafeţelor minate care conţin, sau sunt suspectate că ar conţine, mine antipersonal aflate sub propria jurisdicţie sau control, şi să includă pe cît este posibil detalii legate de tipul şi cantitateta fiecărui tip de mine antipersonal în fiecare dintre suprafeţele minate, în care acestea au fost amplasate;
    d) tipurile, cantităţile şi, dacă este posibil, numărul lotului de mine antipersonal păstrate sau transferate în scopul dezvoltării sau antrenamentului în detecţia de mine, deminare sau tehnicilor de distrugere, ori transferate în scopul distrugerii, la fel ca şi despre instituţiile autorizate de către Statul Parte de a păstra sau transfera mine antipersonal, în concordanţă cu articolul 3;
    e) statutul programelor de conversie sau de desfiinţare a facilităţilor de producere a minelor antipersonal;
    f) statutul programelor de distrugere a minelor antipersonal în conformitate cu articolele 4 şi 5, incluzînd detalii legate de metodele de distrugere ce vor fi utilizate, localizarea locurilor de distrugere, precum şi măsurile de siguranţă şi ecologice ce pot fi observate;
    g) tipurile şi cantităţile de mine antipersonal distruse după intrarea în vigoare a acestei Convenţii pentru Statul Parte respectiv, care să includă cantităţile distruse din fiecare tip de mine antipersonal, în conformitate cu articolele 4 şi 5, respectiv, împreună cu, dacă este posibil, mărimea lotului pentru fiecare tip de mine antipersonal în cazul distrugerii acestora în conformitate cu prevederile articolului 4;
    h) caracteristicile tehnice ale fiecărui tip de mine antipersonal produse, pentru extinderea cunoaşterii şi proprietatea personală sau posesia acestora de către un Stat Parte, furnizînd, atunci cînd este rezonabil posibil, aceste categorii de informaţii ce pot crea facilităţi de identificare şi curăţare a minelor antipersonal, în cel mai rău caz, aceste informaţii vor include dimensiunile, focosul, explozibilul conţinut, metalul conţinut, fotografii color şi alte informaţii, care ar putea facilita deminarea; şi
    i) măsurile luate pentru a preveni imediat şi efectiv populaţia în legătură cu toate suprafeţele identificate, în conformitate cu paragraful 2) al articolului 5.
    2) Informaţiile furnizate în concordanţă cu acest articol vor fi transmise de către Statele Părţi anual, acoperind perioada anului trecut, şi vor fi raportate Secretarului general al Naţiunilor Unite nu mai tîrziu de 30 aprilie în fiecare an.
    3) Secretarul general al Naţiunilor Unite va transmite toate aceste rapoarte primite către Statele Părţi.
    1) Statele Părţi sunt de acord să se consulte şi să coopereze între ele în legătură cu implementarea prevederilor acestei Convenţii, şi să lucreze împreună în spiritul cooperării pentru a facilita conformarea tuturor Statelor Părţi la obligaţiile ce le revin conform acestei Convenţii.
    2) Dacă unul sau mai multe State Părţi doresc să clarifice şi să găsească răspunsuri referitoare la conformarea cu prevederile acestei Convenţii de către un alt Stat Parte, acestea pot transmite Secretarului general al Naţiunilor Unite o Cerere de clarificare a problemelor legate de Statul Parte respectiv. O asemenea cerere va fi însoţită de toate informaţiile necesare. Fiecare Stat Parte se va abţine de la asemenea Cereri de clarificare nefondate pentru a se evita abuzurile. Un Stat Parte, care a recepţionat o astfel de Cerere de clarificare, va transmite, către Secretarul general al Naţiunilor Unite, în decurs de 28 de zile de la transmiterea cererii Statului Parte, toate informaţiile care ar putea asigura clarificarea acestor probleme.
    3) Dacă Statul Parte, care a solicitat lămuriri, nu primeşte răspunsul prin Secretarul general al Naţiunilor Unite în decursul acestei perioade de timp, sau termenele răspunsului la Cererea de clarificare sunt nesatisfăcătoare, acesta poate transmite aceste probleme prin Secretarul general al Naţiunilor Unite către următoarea Întrunire a Statelor Părţi. Secretarul general al Naţiunilor Unite va transmite datele, însoţite de toate informaţiile pertinente legate de acestea şi de Cererea de clarificare către toate Statele Părţi. Toate aceste informaţii vor fi prezentate Statului Parte către care este adresată cererea aceasta, avînd dreptul la răspuns.
    4) În timpul convocării oricărei întîlniri a Statelor Părţi, oricare dintre Statele Părţi implicate pot cere Secretarului general al Naţiunilor Unite să-şi exercite bunele sale oficii pentru a facilita clarificarea cererii respective.
    5) Statul Parte, care a solicitat clarificări, poate propune Secretarului general al Naţiunilor Unite convocarea unei Reuniuni Speciale a Statelor Părţi pentru a analiza această problemă. Secretarul general al Naţiunilor Unite va lua măsuri să transmită această propunere şi toate informaţiile primite de la Statele Părţi interesate către toate Statele Părţi solicitîndu-le acestora să indice cînd doresc să fie convocată Reuniunea Specială a Statelor Părţi, cu scopul de a analiza această problemă. În eventualitatea, că în decurs de 14 zile de la această comunicare, cel puţin o treime din Statele Părţi sunt de acord cu Reuniunea Specială, Secretarul general al Naţiunilor Unite va stabili această Reuniune Specială a Statelor Părţi în următoarele 14 zile. Forumul pentru această Reuniune va fi constituit din majoritatea Statelor Părţi.
    6) Reuniunea Statelor Părţi sau Reuniunea Specială a Statelor Părţi, în cazul în care au loc, vor stabili mai întîi dacă abordează problema, iar apoi vor lua cunoştinţă de toate informaţiile furnizate de Statele Părţi interesate. Reuniunea Statelor Părţi sau Reuniunea Specială a Statelor Părţi va depune toate eforturile pentru a adopta o decizie prin consens. Dacă, cu toate aceste eforturi, nu se poate ajunge la o înţelegere, decizia se va lua cu o majoritate de voturi a Statelor Părţi prezente şi votante.
    7) Toate Statele Părţi vor coopera în cadrul Reuniunilor Statelor Părţi sau Reuniunilor Speciale ale Statelor Părţi în conformitate cu problemele legate de revizuire, inclusiv misiunile de inspecţie, care sunt autorizate în conformitate cu paragraful 8).
    8) Dacă sunt necesare clarificări ulterioare, Reuniunea Statelor Părţi sau Reuniunea Specială a Statelor Părţi vor autoriza o misiune de inspecţie şi vor decide mandatul acesteia cu majoritatea voturilor Statelor Părţi prezente şi votante. În orice moment Statul Parte implicat poate invita o misiune de inspecţie în propriul său teritoriu. O asemenea misiune poate avea loc fără decizia prealabilă a Reuniunii Statelor Părţi sau a Reuniunii Speciale a Statelor Părţi de a autoriza o asemenea misiune. Misiunea formată din cel mult 9 experţi, destinată şi aprobată în conformitate cu paragrafele 9) şi 10), va aduna informaţii suplimentare dintr-unul sau din mai multe locuri aflate sub jurisdicţia sau controlul Statului Parte verificat, legate direct de subiectul conformităţii acestora.
    9) Secretarul general al Naţiunilor Unite va pregăti anterior o listă cu numele, naţionalităţile şi alte date relevante cu privire la experţii calificaţi stabiliţi de Statele Părţi şi transmise tuturor celorlalte State Părţi. Orice expert inclus pe această listă poate fi desemnat pentru a face parte dintr-o misiune de inspecţie, mai puţin în cazul în care un Stat Parte declară neacceptarea acestuia, în scris. În situaţia neacceptării, expertul nominalizat nu va participa la misiunea de inspecţie respectivă pe teritoriu sau în orice alt loc aflat sub jurisdicţia sau controlul Statului Parte, care a avut obiecţii, dacă această neacceptare a fost declarată înainte de stabilirea grupului de experţi pentru o asemenea misiune.
    10) După primirea cererii din partea Reuniunii Statelor Părţi sau a Reuniunii Speciale a Statelor Părţi, Secretarul general al Naţiunilor Unite, după consultarea cu Statul Parte solicitant, va stabili membrii misiunii, inclusiv şeful acestora. Nu vor fi incluşi în echipa de inspecţie experţi conaţionali cu Statul Parte care a solicitat inspecţia sau care este direct afectat de aceasta. Membrii misiunilor de inspecţie se bucură de privilegii şi imunitate în conformitate cu articolul VI al Convenţiei privind privilegiile şi imunităţile Naţiunilor Unite, adoptată în 13 februarie 1946.
    11) Înainte cu cel puţin 72 de ore vor fi notificaţi membrii misiunii de inspecţie ce se vor deplasa în teritoriul Statulul Parte inspectat, precum şi principalele oportunităţi. Statul Parte inspectat va lua toate măsurile administrative necesare pentru primirea, transportul şi cazarea misiunii şi va răspunde de asigurarea securităţii misiunii pe cît este posibil atît timp, cît aceasta se află pe teritoriul aflat sub propriul său control.
    12) Fără a aduce nici un prejudiciu suveranităţii Statului Parte inspectat, misiunea de inspecţie poate pătrunde în teritoriul Statului Parte inspectat cu echipamentul necesar, dar care va fi folosit exclusiv pentru a obţine informaţii legate de subiectul conformităţii. Înainte de a ajunge, misiunea va transmite Statului Parte inspectat lista cu echipamentul, pe care intenţionează să-l utilizeze pe parcursul misiunii de inspecţie.
    13) Statul Parte va face toate eforturile pentru a asigura misiunii de inspecţie toate condiţiile în scopul discuţiilor cu toate persoanele relevante, care ar putea furniza informaţii referitoare la scopul legat de conformitate.
    14) Statul Parte inspectat va garanta accesul misiunii de inspecţie la toate spaţiile şi instalaţiile aflate sub propriul control, unde se poate presupune că ar putea fi colectate dovezi elocvente legate de subiectul conformităţii. Acest acces poate constitui obiectul oricărui aranjament, pe care Statul Parte îl consideră necesar pentru:
    a) protecţia echipamentului, informaţiilor şi spaţiilor sensibile;
    b) protecţia oricăror obligaţii constituţionale ale Statului Parte inspectat legate de drepturile de proprietate, asupra cercetărilor şi confiscărilor sau alte drepturi constituţionale; sau
    c) protecţia fizică şi siguranţa membrilor misiunii de inspecţie.
    În eventualitatea că Statul Parte inspectat face asemenea aranjamente, acesta va depune toate eforturile rezonabil posibile pentru a demonstra prin mijloace alternative conformitatea sa cu această Convenţie.
    15) Misiunile de inspecţie pot rămîne în teritoriul Statului Parte nu mai mult de 14 zile, şi în orice loc particular nu mai mult de 7 zile, dacă nu a fost stabilit altfel.
    16) Toate informaţiile furnizate confidenţial şi nelegate de obiectul misiunii de inspecţie vor fi tratate pe o bază confidenţială.
    17) Misiunea de inspecţie va raporta, prin Secretarul general al Naţiunilor Unite, Reuniunii Statelor Părţi sau Reuniunii Speciale a Statelor Părţi despre rezultatele cercetării.
    18) Reuniunea Statelor Părţi sau Reuniunea Specială a Statelor Părţi va lua în considerare toate informaţiile relevante, inclusiv raportul prezentat de misiunea de inspecţie, şi va cere Statului inspectat să ia măsuri în legătură cu problemele de conformitate, specificîndu-i totodată şi perioada de timp afectată. Statul Parte inspectat va raporta despre toate măsurile luate ca răspuns la cererea adresată.
    19) Reuniunea Statelor Părţi sau Reuniunea Specială a Statelor Părţi poate sugera Statelor Părţi luarea în considerare a căilor şi modalităţilor pentru o clarificare şi rezolvare în viitor a problemei luate în considerare, inclusiv iniţierea unei proceduri imediate în conformitate cu legea internaţională. În cazul în care motivul este determinat a fi just în interpretarea misiunii de inspecţie în Statul Parte inspectat, Reuniunea Statelor Părţi sau Reuniunea Specială a Statelor Părţi poate recomanda măsuri imediate, incluzînd folosirea măsurilor de cooperare prezentate în articolul 6.
    20) Reuniunea Statelor Părţi sau Reuniunea Specială a Statelor Părţi va face toate eforturile pentru a adopta o decizie legată de prevederile paragrafelor 18) şi 19) prin consens, iar dacă nu este posibil – cu o majoritate de două treimi de voturi din Statele Părţi prezente şi votante.
    Fiecare Stat Parte va lua toate măsurile potrivite legale, administrative şi alte măsuri, incluzînd impunerea de sancţiuni penale, pentru a preveni şi împiedica orice activitate interzisă unui Stat Parte de această Convenţie, înfăptuită de persoane sau pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sau controlul acestuia.
    1) Statele Părţi se vor consulta şi coopera între ele pentru rezolvarea oricărei dispute, ce poate apărea legată de aplicarea sau interpretarea acestei Convenţii. Fiecare Stat Parte poate pune orice asemenea dispută în faţa Reuniunii Statelor Părţi.
    2) Reuniunea Statelor Părţi poate contribui la rezolvarea acestor dispute prin orice măsură considerată oportună, inclusiv oferirea bunelor sale oficii, chemînd apoi Statele Părţi ale unei dispute să pornească procedurile de armonizare a punctelor proprii de vedere şi să recunoască o perioadă limită pentru procedura de înţelegere.
    3) Acest articol nu prejudiciază prevederile acestei Convenţii cu privire la facilităţi şi clarificări de conformitate.
    1) Statele Părţi se vor întruni regulat pentru a discuta orice problemă referitoare la aplicarea sau implementarea acestei Convenţii, inclusiv:
    a) modul de operare şi statutul acestei Convenţii;
    b) probleme legate de rapoartele prezentate în conformitate cu prevederile acestei Convenţii;
    c) cooperarea şi asistenţa internaţională în concordanţă cu articolul 6;
    d) dezvoltarea tehnologiilor de curăţare a minelor antipersonal;
    e) supunerea Statelor Părţi în conformitate cu articolul 8; şi
    f) decizia referitoare la supunerea Statelor Părţi aşa cum este prevăzută în articolul 5.
    2) Prima Reuniune a Statelor Părţi va fi convenită de Secretarul general al Naţiunilor Unite după un an de la intrarea în vigoare a acestei Convenţii. Următoarele reuniuni vor fi convenite de Secretarul general al Naţiunilor Unite anual pînă la prima Conferinţă de Revizuire.
    3) În conformitate cu prevederile stabilite în articolul 8, Secretarul general al Naţiunilor Unite poate conveni o Reuniune Specială a Statelor Părţi.
    4) Statele nepărţi la această Convenţie, la fel ca şi Naţiunile Unite, alte organizaţii sau instituţii internaţionale relevante, organizaţii regionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi organizaţii neguvernamentale relevante pot fi invitate să participe la aceste întîlniri ca observatori, în conformitate cu Regulile de procedură stabilite.
    1) O Conferinţă de Revizuire poate fi convenită de Secretarul general al Naţiunilor Unite la cinci ani după intrarea în vigoare a acestei Convenţii. Următoarele Conferinţe de Revizuire vor fi convenite de Secretarul general al Naţiunilor Unite, dacă i se va cere acest lucru din partea unuia sau mai multor State Părţi, ţinînd cont de faptul că intervalul dintre Conferinţele de Revizuire nu va putea fi în nici un caz mai mic de cinci ani. Toate Statele Părţi ale acestei Convenţii vor fi invitate la fiecare din Conferinţele de Revizuire.
    2) Scopul Conferinţei de Revizuire va fi:
    a) revederea modului de operare şi statutului acestei Convenţii;
    b) luarea în considerare a necesităţii şi intervalelor dintre viitoarele Reuniuni ale Statelor Părţi, la care se referă paragraful 2) al articolului 11;
    c) luarea deciziilor de supunere a Statelor Părţi, în conformitate cu articolul 5; şi
    d) adoptarea, dacă este necesar, în cadrul raportului final, a concluziilor referitoare la implementarea acestei Convenţii.
    3) Statele nepărţi la această Convenţie, la fel ca şi Naţiunile Unite, alte organizaţii sau instituţii internaţionale relevante, organizaţii regionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi organizaţii neguvernamentale relevante pot fi invitate să participe la fiecare Conferinţă de Revizuire ca observatori, în conformitate cu Regulile de Procedură aprobate.
    1) În orice moment, după intrarea în vigoare a acestei Convenţii, orice Stat Parte poate propune amendamente la această Convenţie. Orice propunere pentru un amendament va fi comunicată depozitarului, care o va transmite tuturor Statelor Părţi pentru a-şi determina punctele de vedere asupra acestuia, pînă cînd se va întruni Conferinţa de Amendare, care să ia în considerare propunerea. Dacă majoritatea Statelor Părţi notifică depozitarului, nu mai tîrziu de 30 de zile după ce propunerea a fost circulată, că sprijină viitoarea luare în considerare a acesteia, depozitarul va convoca Conferinţa de Amendare, la care vor fi invitate toate Statele Părţi.
    2) Statele nepărţi la această Convenţie, la fel ca şi Naţiunile Unite, alte organizaţii internaţionale sau instituţii relevante, organizaţii regionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi organizaţiile neguvernamentale relevante, vor fi invitate să participe la fiecare Conferinţă de Amendare ca observatori, în conformitate cu Regulile de Procedură aprobate.
    3) Conferinţa de Amendare va avea loc imediat după Reuniunea Statelor Părţi sau Conferinţa de Revizuire a Statelor Părţi, iar dacă mai mult decît majoritatea Statelor Părţi o cere, chiar mai devreme.
    4) Orice amendament la această Convenţie va fi adoptat cu o majoritate de două treimi din Statele Părţi prezente şi votante la Conferinţa de Amendare. Depozitarul va comunica orice amendament, adoptat astfel, Statelor Părţi.
    5) Un amendament la această Convenţie va intra în vigoare pentru toate Statele Părţi, care au acceptat această Convenţie, după ce este depus la depozitarul instrumentelor de acceptare de către majoritatea Statelor Părţi. De aceea, acesta va intra în vigoare pentru orice Stat Parte pe data la care acesta îşi depune propriile instrumente de acceptare.
    1) Costurile Reuniunilor Statelor Părţi, Reuniunilor Speciale ale Statelor Părţi, Conferinţelor de Revizuire şi Conferinţelor de Amendare vor fi suportate de Statele Părţi şi Statele nepărţi la această Convenţie participante la acestea, în conformitate cu scala de evaluare şi ajustare imediată a Naţiunilor Unite.
    2) Costurile utilizate de Secretarul general al Naţiunilor Unite, în conformitate cu articolele 7 şi 8, şi costurile oricărei misiuni de inspecţie vor fi suportate de către Statele Părţi, în conformitate cu scala de evaluare şi ajustare imediată a Naţiunilor Unite.
    Această Convenţie va fi depusă la Oslo, Norvegia, pe 18 septembrie 1997, va fi deschisă pentru semnare la Ottawa, Canada, pentru toate statele din 3 decembrie 1997 pînă în 4 decembrie 1997, şi la Cartierul General al Naţiunilor Unite din New York începînd cu 5 decembrie 1997 şi pînă la intrarea în vigoare a acesteia.
    1. Această Convenţie este subiect de ratificare, acceptare sau aprobare de către Semnatari.
    2. Va fi deschisă pentru acces către fiecare Stat care nu a semnat Convenţia.
    3. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau acces vor fi depuse la depozitar.
    1. Această Convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a şasea luni după luna în care cel de-al 40-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau acces a fost depozitat.
    2. Pentru orice Stat care va depune instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau acces după data la care a fost depozitat cel de-al 40-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau acces, această Convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a şasea luni după data la care acel Stat a depus propriile instrumente de ratificare, acceptare, aprobare sau acces.
    Orice Stat poate, la data propriei ratificări, acceptări, aprobări sau acces, să declare că va aplica prevederile paragrafului 1) al articolului 1 al acestei Convenţii pe perioada intrării în vigoare.
    Articolele acestei Convenţii nu vor face obiectul rezervelor.
    1) Această Convenţie va avea o durată nelimitată.
    2) Fiecare Stat Parte, în exercitarea propriei suveranităţi naţionale, va avea dreptul să denunţe această Convenţie. Acesta va notifica o asemenea denunţare către toate Statele Părţi, depozitarului şi Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Un asemenea instrument de denunţare va include toate explicaţiile şi motivaţiile rezonabile ale denunţării.
    3) O asemenea denunţare va avea efecte numai după cea de-a şasea lună de la depunerea instrumentului de denunţare la depozitar. Dacă, oricum, la expirarea acelei perioade de şase luni, Statul Parte care denunţă este angajat în conflict armat, această denunţare nu va avea efecte înainte de sfîrşitul conflictului.
    4) Denunţarea de către un Stat Parte a acestei Convenţii nu va afecta în nici un fel obligativitatea Statelor de a continua îndeplinirea obligaţiilor asumate, în conformitate cu toate regulile relevante ale legii internaţionale.
    Secretarul general al Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al acestei Convenţii.
    Textul original al acestei Convenţii, la fel ca şi cel în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt deopotrivă autentice şi vor fi depozitate de Secretarul general al Naţiunilor Unite.