ID intern unic: 359677
Версия на русском
Republica Moldova
din 31.10.1958
PRIVIND PROTECŢIA INDICAŢIILOR LOCULUI DE ORIGINE
A PRODUSELOR ŞI ÎNREGISTRAREA LOR INTERNAŢIONALĂ*
____________________________
* În vigoare pentru Republica Moldova din 5 aprilie 2001.
* În vigoare pentru Republica Moldova din 5 aprilie 2001.
Articolul 1
1) Ţările, cărora li se aplică prezentul Aranjament, formează o Uniune specială în cadrul Uniunii pentru protecţia proprietăţii industriale.
2) Ele se obligă să protejeze pe teritoriul lor, conform dispoziţiilor prezentului Aranjament, indicările locului de origine a produselor ale celorlalte ţări membre ale Uniunii speciale, recunoscute şi protejate în această calitate în ţara de origine şi înregistrate la Biroul internaţional al proprietăţii intelectuale (denumit în cele ce urmează Biroul internaţional sau Biroul), prevăzut în Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală (denumită în cele ce urmează Organizaţia).
2) Ţară de origine este ţara sau chiar regiunea sau o localitate a ţării, denumirea cărora constituie indicarea locului de origine a produsului, care a creat notorietatea produsului dat.
2) Biroul internaţional va notifica fără întîrziere administraţiilor ţărilor Uniunii speciale aceste înregistrări şi va publica datele referitoare la ele în buletinul periodic.
3) Administraţiile ţărilor au dreptul să declare, că ele nu pot asigura protecţia indicării locului de origine a produsului, despre înregistrarea căreia li s-a notificat, dar numai în acel caz în care declaraţia lor cu expunerea de motive a fost adusă la cunoştinţa Biroului internaţional în decurs de un an din momentul în care ele au primit notificarea despre înregistrare şi cu condiţia că această declaraţie nu va aduce atingere altor forme de protecţie a indicării de care titularul ei ar fi putut să se folosească în ţara indicată conform articolului 4.
4) Această declaraţie nu poate fi contestată de către administraţiile ţărilor participante la Uniune după un termen de un an prevăzut la paragraful precedent.
5) Biroul internaţional, într-un termen cît mai redus, va notifica administraţiei ţării de origine a produsului oricare declaraţie făcută de administraţia altei ţări, conform paragrafului 3). Persoana interesată, fiind notificată de administraţia ţării sale despre declaraţia făcută de altă ţară, poate beneficia în această altă ţară de oricare mijloace de contestare judiciare sau administrative acordate cetăţenilor acestei ţări.
6) Dacă se va depista, că indicarea, căreia i s-a acordat protecţie într-o ţară în baza notificării privind înregistrarea ei internaţională, a fost deja utilizată în această ţară de un terţ din momentul care a precedat o atare notificare, autorităţile competente ale acestei ţări au dreptul să acorde terţului un termen, care nu va depăşi doi ani, pe parcursul căruia utilizarea se va încheia. Această prelungire a termenului va produce efecte cu condiţia că Biroului internaţional i s-a notificat pe parcursul a trei luni care au urmat după expirarea termenului de un an prevăzut la paragraful 3).
2) Pentru înregistrarea fiecărei indicări a locului de origine a produsului se va percepe o taxă unică.
a) 10 din oficiul autorităţilor competente sau la cererea procuraturii;
b) 20 de oricare persoană fizică sau juridică interesată de drept public sau privat.
b) Guvernul fiecărei ţări este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de adjuncţi, de consilieri şi de experţi.
c) Cheltuielile fiecărei delegaţii sunt suportate de guvernul, care a desemnat-o.
2) a) Adunarea:
(i) se ocupă de toate problemele, care se referă la menţinerea şi la dezvoltarea Uniunii speciale şi la aplicarea prezentului Aranjament;
(ii) dă directive Biroului internaţional cu privire la pregătirea conferinţelor de revizuire, acordînd cuvenita consideraţie observaţiilor acelor ţări ale Uniunii, care nu au ratificat prezentul Act sau care nu au aderat la el;
(iii) modifică Regulamentul, precum şi sumele taxelor prevăzute la articolul 7 2) sau ale altor taxe privind înregistrarea internaţională;
(iv) examinează şi aprobă rapoartele şi activitatea Directorului general al Organizaţiei (denumit în cele ce urmează Directorul general) referitoare la Uniunea specială şi dă acestuia toate directivele utile în problemele, care sunt de competenţa Uniunii speciale;
(v) stabileşte programul, adoptă bugetul bienal al Uniunii speciale şi aprobă conturile ei financiare;
(vi) adoptă regulamentul financiar al Uniunii;
(vii) creează comitetele de experţi şi grupurile de lucru, pe care le consideră utile pentru realizarea obiectivelor Uniunii speciale;
(viii) hotărăşte care sunt ţările nemembre ale Uniunii speciale şi care sunt organizaţiile interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale, care pot fi admise la întrunirile sale în calitate de observatori;
(ix) adoptă modificările articolelor de la 9 la 12;
(x) întreprinde orice alte acţiuni potrivite pentru realizarea obiectivelor Uniunii speciale;
(xi) îndeplineşte orice alte sarcini, pe care le implică prezentul Aranjament.
b) Asupra problemelor, care prezintă interes şi pentru alte Uniuni administrate de Organizaţie, Adunarea statuează, avînd cunoştinţă de avizul Comitetului de coordonare al Organizaţiei.
3) a) Fiecare ţară membră a Adunării dispune de un vot.
b) Jumătate din ţările membre ale Adunării constituie cvorumul.
c) Cu toate dispoziţiile subparagrafului b), dacă, în timpul unei sesiuni, numărul ţărilor reprezentate este mai mic de jumătate, dar este egal sau mai mare de o treime din numărul ţărilor membre ale Adunării, aceasta poate să ia hotărîri; totuşi, hotărîrile Adunării, cu excepţia celor care se referă la regulamentul său intern, nu devin executorii decît atunci cînd sunt îndeplinite condiţiile care urmează. Biroul internaţional comunică aceste hotărîri ţărilor membre ale Adunării, care nu au fost reprezentate, invitîndu-le ca, în termen de trei luni de la data comunicării, ele să exprime în scris votul pro, contra sau abţinerea lor. Dacă, la expirarea acestui termen, numărul de ţări care şi-au exprimat astfel votul sau abţinerea va atinge numărul egal cu numărul de ţări care a lipsit pentru a atinge cvorumul în timpul sesiunii, hotărîrile devin executorii, cu condiţia ca, totodată, să fie întrunită majoritatea necesară.
d) Sub rezerva respectării dispoziţiilor articolului 12 2), Adunarea ia hotărîri cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate.
e) Abţinerea nu este considerată ca vot.
f) Un delegat poate reprezenta numai o singură ţară şi votează numai în numele acesteia.
g) Ţările Uniunii speciale, care nu sunt membre ale Adunării, sunt admise la întrunirile ei în calitate de observatori.
4) a) Adunarea se întruneşte o dată la 3 ani în sesiune ordinară în baza convocării Directorului general şi, în afara unor cazuri excepţionale, în aceeaşi perioadă şi în acelaşi loc cu Adunarea generală a Organizaţiei.
b) Adunarea se întruneşte în sesiune extraordinară în baza convocării Directorului general, la cererea unui sfert din ţările membre ale Adunării.
c) Ordinea de zi a fiecărei sesiuni este pregătită de Directorul general.
5) Adunarea adoptă regulamentul său intern.
b) Biroul internaţional pregăteşte, în special, întrunirile şi asigură secretariatul Adunării şi al comitetelor de experţi şi grupurilor de lucru, pe care aceasta ar putea să le creeze.
c) Directorul general al Organizaţiei este cel mai înalt funcţionar al Uniunii speciale, pe care o reprezintă.
2) Directorul general şi oricare dintre membrii personalului desemnat de el participă, fără drept de vot, la toate întrunirile Adunării şi ale oricărui comitet de experţi sau grup de lucru, pe care aceasta ar putea să le creeze. Directorul general sau un membru al personalului desemnat de el este din oficiu secretarul acestor organe.
3) a) Biroul internaţional pregăteşte, în baza directivelor Adunării, conferinţele de revizuire a dispoziţiilor Aranjamentului, altele decît cele prevăzute la articolele de la 9 la 12.
b) Biroul internaţional poate să consulte organizaţii interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale pentru pregătirea conferinţelor de revizuire.
c) Directorul general şi persoanele desemnate de el participă la discuţii în aceste conferinţe, fără drept de vot.
4) Biroul internaţional execută orice alte sarcini, care îi sunt atribuite.
b) Bugetul Uniunii speciale cuprinde încasările şi cheltuielile proprii ale Uniunii speciale, contribuţia acesteia la bugetul cheltuielilor comune ale Uniunilor, precum şi, dacă este cazul, suma pusă la dispoziţia bugetului conferinţei Organizaţiei.
c) Sunt considerate ca fiind cheltuieli comune ale Uniunilor cheltuielile, care nu sunt atribuite exclusiv Uniunii speciale, ci, de asemenea, unei alte sau unor alte Uniuni administrate de Organizaţie. Partea Uniunii speciale la aceste cheltuieli comune este proporţională cu interesul, pe care îl prezintă pentru ea aceste cheltuieli.
2) Bugetul Uniunii speciale este stabilit ţinînd seama de cerinţele de coordonare cu bugetele celorlalte Uniuni administrate de Organizaţie.
3) Mijloacele de finanţare a bugetului Uniunii speciale sunt următoarele:
(i) taxele pentru înregistrarea internaţională percepute conform articolului 7 2) şi taxele pentru alte servicii prestate de Biroul internaţional ca organ al Uniunii speciale;
(ii) veniturile de la vînzarea publicaţiilor Biroului internaţional, care se referă la Uniunea specială, şi de la transmiterea drepturilor aferente acestor publicaţii;
(iii) donaţiile, legatele şi subvenţiile;
(iv) chiriile, dobînzile şi alte diverse venituri;
(v) contribuţiile ţărilor Uniunii speciale în mărimea necesară pentru acoperirea cheltuielilor Uniunii speciale neacoperite din sursele indicate la punctele (i) - (iv).
4) a) Cuantumul taxei indicate la articolul 7 2) este fixat de Adunare, la propunerea Directorului general.
b) Cuantumul acestei taxe este fixat în aşa fel, încît încasările Uniunii speciale să fie suficiente pentru acoperirea cheltuielilor Biroului internaţional privind activitatea serviciului pentru înregistrarea internaţională, fără perceperea contribuţiilor menţionate la paragraful 3) (v) de mai sus.
5) a) Pentru determinarea părţii de contribuţie a unei ţări la cheltuieli conform paragrafului 3) (v) fiecare ţară a Uniunii speciale se referă la clasa în care ea este încadrată fiind parte la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi plăteşte contribuţiile sale anuale în baza unui număr de unităţi stabilit pentru clasa dată în această Uniune.
b) Contribuţia anuală a fiecărei ţări a Uniunii speciale este constituită dintr-o sumă, al cărei raport faţă de suma globală a contribuţiilor anuale ale tuturor ţărilor la bugetul Uniunii speciale este la fel cu raportul dintre numărul de unităţi al clasei, în care este încadrată ţara respectivă, şi numărul total al unităţilor pe ansamblul acestor ţări.
c) Data de plată a contribuţiilor este fixată de Adunare.
d) O ţară, care este în întîrziere cu plata contribuţiilor sale, nu poate să exercite dreptul său de vot în nici unul din organele Uniunii speciale, în cazul în care totalul restanţelor sale este egal sau depăşeşte suma contribuţiilor, pe care ea le datorează pentru ultimii doi ani întregi. Totuşi, o astfel de ţară poate fi autorizată să-şi păstreze exerciţiile dreptului de vot în cadrul acestui organ atît timp, cît acesta apreciază că întîrzierea se datorează unor împrejurări excepţionale şi inevitabile.
e) În cazul, cînd bugetul nu este adoptat înainte de începerea unui nou exerciţiu financiar, bugetul anului precedent va fi reluat, în condiţiile stabilite de regulamentul financiar.
6) Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4) a), cuantumul taxelor şi al sumelor datorate pentru serviciile prestate de Biroul internaţional în numele Uniunii speciale este fixat de Directorul general, care raportează despre aceasta în faţa Adunării.
7) a) Uniunea specială are un fond de rulment constituit din remiterea unică a unei sume de către fiecare ţară a Uniunii speciale. Dacă fondul de rulment devine insuficient, Adunarea hotărăşte majorarea lui.
b) Valoarea remiterii unice a fiecărei ţări la fondul menţionat sau aceea a participării sale la majorarea acestui fond este proporţională cu contribuţia acestei ţări ca membru al Uniunii de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale în bugetul Uniunii menţionate pentru anul în cursul căruia este constituit fondul sau este hotărîtă majorarea.
c) Proporţia şi condiţiile de remitere se stabilesc de Adunare la propunerea Directorului general şi cu avizul Comitetului de coordonare al Organizaţiei.
8) a) Acordul cu privire la sediu, încheiat cu ţara, pe al cărei teritoriu se află sediul Organizaţiei, prevede că, dacă fondul de rulment este insuficient, această ţară acordă avansuri. Cuantumul acestor avansuri şi condiţiile în care ele sunt acordate formează obiectul, în fiecare caz aparte, al unui acord separat între ţara respectivă şi Organizaţie.
b) Ţara prevăzută la subparagraful a) şi Organizaţia au dreptul, fiecare, să denunţe printr-o notificare făcută, în scris, înţelegerea cu privire la acordarea de avansuri. Denunţarea produce efect la 3 ani după expirarea anului, în cursul căruia a fost făcută notificarea.
9) Controlul financiar este efectuat, în condiţiile regulamentului financiar, de una sau mai multe ţări ale Uniunii speciale, sau de controlori din afară, care sunt, cu consimţămîntul lor, desemnaţi de Adunare.
2) Orice modificare a articolelor prevăzute la paragraful 1) sunt adoptate de către Adunare. Modificările se adoptă cu trei pătrimi din voturile acordate; totuşi, orice modificare a articolului 9 şi prezentului paragraf se adoptă cu patru cincimi din voturile acordate.
3) Orice modificare a articolelor prevăzute la paragraful 1) intră în vigoare la o lună după primirea de către Directorul general, din partea a trei pătrimi din ţările care erau membre ale Adunării în momentul cînd a fost adoptată modificarea, a notificărilor scrise de acceptare, efectuată în conformitate cu normele constituţionale ale ţărilor respective. Orice modificare a acestor articole acceptată în acest fel leagă toate ţările care sunt membre ale Adunării în momentul cînd modificarea intră în vigoare sau care vor deveni membre ale ei la o dată ulterioară; totodată, orice modificare, care măreşte obligaţiile financiare ale ţărilor Uniunii speciale, nu leagă decît ţările care au notificat acceptarea modificării respective.
2) Prezentul Aranjament poate fi revizuit la conferinţele delegaţilor ţărilor Uniunii speciale.
2) a) Orice ţară din afara Uniunii speciale, parte la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, poate să adere la prezentul Act şi să devină, prin aceasta, membră a Uniunii speciale.
b) Notificarea privind aderarea asigură aplicarea pe teritoriul ţării care a aderat a dispoziţiilor sus-arătate cu privire la indicările locului de origine care la momentul aderării constituie obiectul înregistrării internaţionale.
c) Totuşi, orice ţară, care a aderat la prezentul Aranjament, poate să notifice pe parcursul unui an indicările locului de origine înregistrate deja la Biroul internaţional faţă de care ea exercită dreptul prevăzut la articolul 5 3).
3) Instrumentele de ratificare sau de aderare se depun la Directorul general.
4) Faţă de prezentul Aranjament se aplică dispoziţiile articolului 24 al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale.
5) a) Faţă de primele cinci ţări, care şi-au depus instrumentele lor de ratificare sau de aderare, prezentul Act intră în vigoare la trei luni după depunerea celui de al cincilea din aceste instrumente.
b) Faţă de oricare altă ţară prezentul Act intră în vigoare la trei luni după data la care ratificarea sau aderarea a fost notificată de Directorul general, cu excepţia cazului cînd în instrumentul de ratificare sau de aderare a fost indicată o dată ulterioară. În acest din urmă caz prezentul Act intră în vigoare faţă de ţara respectivă la data indicată de ea.
6) Ratificarea sau aderarea atrage de plin drept acceptarea tuturor clauzelor şi obţinerea tuturor avantajelor stipulate de prezentul Act.
7) După intrarea în vigoare a prezentului Act o ţară va putea să adere la Actul din 31 octombrie 1958 al prezentului Aranjament numai în cazul în care ea va ratifica prezentul Act sau concomitent va adera la el.
2) Orice ţară poate să denunţe prezentul Act printr-o notificare adresată Directorului general. Această denunţare atrage şi denunţarea Actului din 31 octombrie 1958 al prezentului Aranjament şi produce efecte numai faţă de ţara care a făcut-o, rămînînd în vigoare şi executoriu faţă de celelalte ţări ale Uniunii speciale.
3) Denunţarea produce efect la un an după data, la care Directorul general a primit notificarea.
4) Facultatea de denunţare, prevăzută de prezentul articol, nu poate fi exercitată de o ţară înainte de expirarea unui termen de cinci ani, socotind de la data la care ea a devenit membră a Uniunii speciale.
b) Totuşi, orice ţară a Uniunii speciale, care a ratificat prezentul Act sau care a aderat la el, rămîne legată, în relaţiile ei cu ţările Uniunii speciale care nu au ratificat prezentul Act sau care nu au aderat la el, prin Actul din 31 octombrie 1958.
2) Ţările din afara Uniunii speciale care devin părţi la prezentul Act îl aplică înregistrării internaţionale a indicărilor locului de origine a produselor efectuată la Biroul internaţional prin intermediul administraţiilor naţionale ale oricărei ţări a Uniunii speciale, care nu este parte la prezentul Act, dacă aceste înregistrări internaţionale satisfac condiţiile stabilite de prezentul Act. În ceea ce priveşte înregistrările internaţionale efectuate la Biroul internaţional prin intermediul administraţiilor naţionale ale ţărilor din afara Uniunii speciale, care devin părţi la prezentul Act, aceste ţări admit ca ţara sus-menţionată să le pretindă ca înregistrările să îndeplinească condiţiile prevăzute de Actul din 31 octombrie 1958.
b) Directorul general va întocmi texte oficiale, după consultarea guvernelor interesate, în celelalte limbi pe care le va desemna Adunarea.
2) Prezentul Act rămîne deschis semnăturilor, la Stockholm, pînă la 13 ianuarie 1968.
3) Directorul general transmite două copii de pe textul semnat al prezentului Act, certificate pentru conformitate de Guvernul Suediei, guvernelor tuturor ţărilor Uniunii speciale şi, la cerere, guvernului oricărei alte ţări.
4) Directorul general înregistrează prezentul Act la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
5) Directorul general notifică guvernelor tuturor ţărilor Uniunii speciale semnăturile, depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, intrarea în vigoare a tuturor dispoziţiilor prezentului Act şi declaraţiile făcute în baza articolelor 14 2) c) şi 4).
2) Ţările Uniunii speciale, care nu au ratificat prezentul Act sau care nu au aderat la el, pe parcursul a cinci ani după intrarea în vigoare a Convenţiei de instituire a Organizaţiei pot să exercite, la dorinţă, drepturile prevăzute la articolele de la 9 la 12 ale prezentului Act, ca şi cînd ele ar fi legate de aceste articole. Orice ţară, care va dori să exercite aceste drepturi, va depune în acest scop Directorului general o notificare scrisă, care produce efect la data primirii ei. Aceste ţări vor fi considerate ca membre ale Adunării pînă la expirarea termenului indicat.
Semnat la Stockholm, la 14 iulie 1967.
(revizuit la Stockholm, la 14 iulie 1967 şi 28 septembrie 1979)
2) Ele se obligă să protejeze pe teritoriul lor, conform dispoziţiilor prezentului Aranjament, indicările locului de origine a produselor ale celorlalte ţări membre ale Uniunii speciale, recunoscute şi protejate în această calitate în ţara de origine şi înregistrate la Biroul internaţional al proprietăţii intelectuale (denumit în cele ce urmează Biroul internaţional sau Biroul), prevăzut în Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală (denumită în cele ce urmează Organizaţia).
Articolul 2
1) În prezentul Aranjament prin indicarea locului de origine se înţelege denumirea geografică a ţării, regiunii sau localităţii folosită pentru indicarea produsului provenit de acolo, calitatea şi proprietăţile căruia sunt determinate exclusiv sau în măsură considerabilă de mediul geografic, incluzînd factorii naturali şi etnografici.2) Ţară de origine este ţara sau chiar regiunea sau o localitate a ţării, denumirea cărora constituie indicarea locului de origine a produsului, care a creat notorietatea produsului dat.
Articolul 3
Protecţia se acordă împotriva oricărei atribuiri sau imitaţii, chiar în cazurile în care denumirea de origine adevărată a produsului este indicată sau în cazurile în care indicaţia este utilizată în traducere sau este însoţită de expresii cum ar fi "de genul”, "de tipul”, "de modelul”, "imitaţie” sau altele.Articolul 4
Dispoziţiile prezentului Aranjament în nici un caz nu exclud protecţia, care a fost deja acordată indicărilor locului de origine în fiecare din ţările Uniunii speciale în virtutea altor aranjamente internaţionale, de exemplu Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, din 20 martie 1883, cu redacţiile ei ulterioare, şi Aranjamentului de la Madrid privind sancţiunile pentru indicaţiile false sau înşelătoare de provenienţă a produselor, din 14 aprilie 1891, cu redacţiile lui ulterioare, sau în virtutea legislaţiei naţionale sau a practicii judiciare.Articolul 5
1) Înregistrarea indicărilor locului de origine a produselor se va efectua la Biroul internaţional în baza cererii administraţiilor ţărilor Uniunii speciale în numele persoanelor fizice sau juridice de drept public sau privat, cărora le aparţine dreptul să utilizeze aceste denumiri conform legislaţiei naţionale.2) Biroul internaţional va notifica fără întîrziere administraţiilor ţărilor Uniunii speciale aceste înregistrări şi va publica datele referitoare la ele în buletinul periodic.
3) Administraţiile ţărilor au dreptul să declare, că ele nu pot asigura protecţia indicării locului de origine a produsului, despre înregistrarea căreia li s-a notificat, dar numai în acel caz în care declaraţia lor cu expunerea de motive a fost adusă la cunoştinţa Biroului internaţional în decurs de un an din momentul în care ele au primit notificarea despre înregistrare şi cu condiţia că această declaraţie nu va aduce atingere altor forme de protecţie a indicării de care titularul ei ar fi putut să se folosească în ţara indicată conform articolului 4.
4) Această declaraţie nu poate fi contestată de către administraţiile ţărilor participante la Uniune după un termen de un an prevăzut la paragraful precedent.
5) Biroul internaţional, într-un termen cît mai redus, va notifica administraţiei ţării de origine a produsului oricare declaraţie făcută de administraţia altei ţări, conform paragrafului 3). Persoana interesată, fiind notificată de administraţia ţării sale despre declaraţia făcută de altă ţară, poate beneficia în această altă ţară de oricare mijloace de contestare judiciare sau administrative acordate cetăţenilor acestei ţări.
6) Dacă se va depista, că indicarea, căreia i s-a acordat protecţie într-o ţară în baza notificării privind înregistrarea ei internaţională, a fost deja utilizată în această ţară de un terţ din momentul care a precedat o atare notificare, autorităţile competente ale acestei ţări au dreptul să acorde terţului un termen, care nu va depăşi doi ani, pe parcursul căruia utilizarea se va încheia. Această prelungire a termenului va produce efecte cu condiţia că Biroului internaţional i s-a notificat pe parcursul a trei luni care au urmat după expirarea termenului de un an prevăzut la paragraful 3).
Articolul 6
Indicarea, luată sub protecţie în una din ţările Uniunii speciale în modul prevăzut la articolul 5, nu poate fi examinată ca indicarea locului de origine atîta timp, cît aceasta beneficiază de protecţie ca indicare a locului de origine a produsului în ţara de provenienţă.Articolul 7
1) Înregistrarea efectuată de Biroul internaţional conform articolului 5 va asigura protecţie pe tot termenul menţionat la articolul precedent fără oarecare reînnoire a acestei protecţii.2) Pentru înregistrarea fiecărei indicări a locului de origine a produsului se va percepe o taxă unică.
Articolul 8
Acţiuni necesare pentru asigurarea protecţiei indicării locului de origine a produsului pot fi întreprinse în oricare din ţările Uniunii speciale conform legislaţiei ei naţionale:a) 10 din oficiul autorităţilor competente sau la cererea procuraturii;
b) 20 de oricare persoană fizică sau juridică interesată de drept public sau privat.
Articolul 9
1) a) Uniunea specială are o Adunare constituită din ţările care au ratificat prezentul Act sau care au aderat la el.b) Guvernul fiecărei ţări este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de adjuncţi, de consilieri şi de experţi.
c) Cheltuielile fiecărei delegaţii sunt suportate de guvernul, care a desemnat-o.
2) a) Adunarea:
(i) se ocupă de toate problemele, care se referă la menţinerea şi la dezvoltarea Uniunii speciale şi la aplicarea prezentului Aranjament;
(ii) dă directive Biroului internaţional cu privire la pregătirea conferinţelor de revizuire, acordînd cuvenita consideraţie observaţiilor acelor ţări ale Uniunii, care nu au ratificat prezentul Act sau care nu au aderat la el;
(iii) modifică Regulamentul, precum şi sumele taxelor prevăzute la articolul 7 2) sau ale altor taxe privind înregistrarea internaţională;
(iv) examinează şi aprobă rapoartele şi activitatea Directorului general al Organizaţiei (denumit în cele ce urmează Directorul general) referitoare la Uniunea specială şi dă acestuia toate directivele utile în problemele, care sunt de competenţa Uniunii speciale;
(v) stabileşte programul, adoptă bugetul bienal al Uniunii speciale şi aprobă conturile ei financiare;
(vi) adoptă regulamentul financiar al Uniunii;
(vii) creează comitetele de experţi şi grupurile de lucru, pe care le consideră utile pentru realizarea obiectivelor Uniunii speciale;
(viii) hotărăşte care sunt ţările nemembre ale Uniunii speciale şi care sunt organizaţiile interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale, care pot fi admise la întrunirile sale în calitate de observatori;
(ix) adoptă modificările articolelor de la 9 la 12;
(x) întreprinde orice alte acţiuni potrivite pentru realizarea obiectivelor Uniunii speciale;
(xi) îndeplineşte orice alte sarcini, pe care le implică prezentul Aranjament.
b) Asupra problemelor, care prezintă interes şi pentru alte Uniuni administrate de Organizaţie, Adunarea statuează, avînd cunoştinţă de avizul Comitetului de coordonare al Organizaţiei.
3) a) Fiecare ţară membră a Adunării dispune de un vot.
b) Jumătate din ţările membre ale Adunării constituie cvorumul.
c) Cu toate dispoziţiile subparagrafului b), dacă, în timpul unei sesiuni, numărul ţărilor reprezentate este mai mic de jumătate, dar este egal sau mai mare de o treime din numărul ţărilor membre ale Adunării, aceasta poate să ia hotărîri; totuşi, hotărîrile Adunării, cu excepţia celor care se referă la regulamentul său intern, nu devin executorii decît atunci cînd sunt îndeplinite condiţiile care urmează. Biroul internaţional comunică aceste hotărîri ţărilor membre ale Adunării, care nu au fost reprezentate, invitîndu-le ca, în termen de trei luni de la data comunicării, ele să exprime în scris votul pro, contra sau abţinerea lor. Dacă, la expirarea acestui termen, numărul de ţări care şi-au exprimat astfel votul sau abţinerea va atinge numărul egal cu numărul de ţări care a lipsit pentru a atinge cvorumul în timpul sesiunii, hotărîrile devin executorii, cu condiţia ca, totodată, să fie întrunită majoritatea necesară.
d) Sub rezerva respectării dispoziţiilor articolului 12 2), Adunarea ia hotărîri cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate.
e) Abţinerea nu este considerată ca vot.
f) Un delegat poate reprezenta numai o singură ţară şi votează numai în numele acesteia.
g) Ţările Uniunii speciale, care nu sunt membre ale Adunării, sunt admise la întrunirile ei în calitate de observatori.
4) a) Adunarea se întruneşte o dată la 3 ani în sesiune ordinară în baza convocării Directorului general şi, în afara unor cazuri excepţionale, în aceeaşi perioadă şi în acelaşi loc cu Adunarea generală a Organizaţiei.
b) Adunarea se întruneşte în sesiune extraordinară în baza convocării Directorului general, la cererea unui sfert din ţările membre ale Adunării.
c) Ordinea de zi a fiecărei sesiuni este pregătită de Directorul general.
5) Adunarea adoptă regulamentul său intern.
Articolul 10
1) a) Biroul internaţional asigură funcţiile referitoare la înregistrarea internaţională, precum şi celelalte funcţii administrative, care îi sunt atribuite Uniunii speciale.b) Biroul internaţional pregăteşte, în special, întrunirile şi asigură secretariatul Adunării şi al comitetelor de experţi şi grupurilor de lucru, pe care aceasta ar putea să le creeze.
c) Directorul general al Organizaţiei este cel mai înalt funcţionar al Uniunii speciale, pe care o reprezintă.
2) Directorul general şi oricare dintre membrii personalului desemnat de el participă, fără drept de vot, la toate întrunirile Adunării şi ale oricărui comitet de experţi sau grup de lucru, pe care aceasta ar putea să le creeze. Directorul general sau un membru al personalului desemnat de el este din oficiu secretarul acestor organe.
3) a) Biroul internaţional pregăteşte, în baza directivelor Adunării, conferinţele de revizuire a dispoziţiilor Aranjamentului, altele decît cele prevăzute la articolele de la 9 la 12.
b) Biroul internaţional poate să consulte organizaţii interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale pentru pregătirea conferinţelor de revizuire.
c) Directorul general şi persoanele desemnate de el participă la discuţii în aceste conferinţe, fără drept de vot.
4) Biroul internaţional execută orice alte sarcini, care îi sunt atribuite.
Articolul 11
1) a) Uniunea specială are un buget.b) Bugetul Uniunii speciale cuprinde încasările şi cheltuielile proprii ale Uniunii speciale, contribuţia acesteia la bugetul cheltuielilor comune ale Uniunilor, precum şi, dacă este cazul, suma pusă la dispoziţia bugetului conferinţei Organizaţiei.
c) Sunt considerate ca fiind cheltuieli comune ale Uniunilor cheltuielile, care nu sunt atribuite exclusiv Uniunii speciale, ci, de asemenea, unei alte sau unor alte Uniuni administrate de Organizaţie. Partea Uniunii speciale la aceste cheltuieli comune este proporţională cu interesul, pe care îl prezintă pentru ea aceste cheltuieli.
2) Bugetul Uniunii speciale este stabilit ţinînd seama de cerinţele de coordonare cu bugetele celorlalte Uniuni administrate de Organizaţie.
3) Mijloacele de finanţare a bugetului Uniunii speciale sunt următoarele:
(i) taxele pentru înregistrarea internaţională percepute conform articolului 7 2) şi taxele pentru alte servicii prestate de Biroul internaţional ca organ al Uniunii speciale;
(ii) veniturile de la vînzarea publicaţiilor Biroului internaţional, care se referă la Uniunea specială, şi de la transmiterea drepturilor aferente acestor publicaţii;
(iii) donaţiile, legatele şi subvenţiile;
(iv) chiriile, dobînzile şi alte diverse venituri;
(v) contribuţiile ţărilor Uniunii speciale în mărimea necesară pentru acoperirea cheltuielilor Uniunii speciale neacoperite din sursele indicate la punctele (i) - (iv).
4) a) Cuantumul taxei indicate la articolul 7 2) este fixat de Adunare, la propunerea Directorului general.
b) Cuantumul acestei taxe este fixat în aşa fel, încît încasările Uniunii speciale să fie suficiente pentru acoperirea cheltuielilor Biroului internaţional privind activitatea serviciului pentru înregistrarea internaţională, fără perceperea contribuţiilor menţionate la paragraful 3) (v) de mai sus.
5) a) Pentru determinarea părţii de contribuţie a unei ţări la cheltuieli conform paragrafului 3) (v) fiecare ţară a Uniunii speciale se referă la clasa în care ea este încadrată fiind parte la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi plăteşte contribuţiile sale anuale în baza unui număr de unităţi stabilit pentru clasa dată în această Uniune.
b) Contribuţia anuală a fiecărei ţări a Uniunii speciale este constituită dintr-o sumă, al cărei raport faţă de suma globală a contribuţiilor anuale ale tuturor ţărilor la bugetul Uniunii speciale este la fel cu raportul dintre numărul de unităţi al clasei, în care este încadrată ţara respectivă, şi numărul total al unităţilor pe ansamblul acestor ţări.
c) Data de plată a contribuţiilor este fixată de Adunare.
d) O ţară, care este în întîrziere cu plata contribuţiilor sale, nu poate să exercite dreptul său de vot în nici unul din organele Uniunii speciale, în cazul în care totalul restanţelor sale este egal sau depăşeşte suma contribuţiilor, pe care ea le datorează pentru ultimii doi ani întregi. Totuşi, o astfel de ţară poate fi autorizată să-şi păstreze exerciţiile dreptului de vot în cadrul acestui organ atît timp, cît acesta apreciază că întîrzierea se datorează unor împrejurări excepţionale şi inevitabile.
e) În cazul, cînd bugetul nu este adoptat înainte de începerea unui nou exerciţiu financiar, bugetul anului precedent va fi reluat, în condiţiile stabilite de regulamentul financiar.
6) Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4) a), cuantumul taxelor şi al sumelor datorate pentru serviciile prestate de Biroul internaţional în numele Uniunii speciale este fixat de Directorul general, care raportează despre aceasta în faţa Adunării.
7) a) Uniunea specială are un fond de rulment constituit din remiterea unică a unei sume de către fiecare ţară a Uniunii speciale. Dacă fondul de rulment devine insuficient, Adunarea hotărăşte majorarea lui.
b) Valoarea remiterii unice a fiecărei ţări la fondul menţionat sau aceea a participării sale la majorarea acestui fond este proporţională cu contribuţia acestei ţări ca membru al Uniunii de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale în bugetul Uniunii menţionate pentru anul în cursul căruia este constituit fondul sau este hotărîtă majorarea.
c) Proporţia şi condiţiile de remitere se stabilesc de Adunare la propunerea Directorului general şi cu avizul Comitetului de coordonare al Organizaţiei.
8) a) Acordul cu privire la sediu, încheiat cu ţara, pe al cărei teritoriu se află sediul Organizaţiei, prevede că, dacă fondul de rulment este insuficient, această ţară acordă avansuri. Cuantumul acestor avansuri şi condiţiile în care ele sunt acordate formează obiectul, în fiecare caz aparte, al unui acord separat între ţara respectivă şi Organizaţie.
b) Ţara prevăzută la subparagraful a) şi Organizaţia au dreptul, fiecare, să denunţe printr-o notificare făcută, în scris, înţelegerea cu privire la acordarea de avansuri. Denunţarea produce efect la 3 ani după expirarea anului, în cursul căruia a fost făcută notificarea.
9) Controlul financiar este efectuat, în condiţiile regulamentului financiar, de una sau mai multe ţări ale Uniunii speciale, sau de controlori din afară, care sunt, cu consimţămîntul lor, desemnaţi de Adunare.
Articolul 12
1) Propuneri de modificare a articolelor 9, 10, 11 şi a prezentului articol vor putea fi prezentate de orice ţară membră a Adunării sau de Directorul general. Aceste propuneri sunt comunicate de Directorul general ţărilor membre ale Adunării cu cel puţin 6 luni înainte de a fi supuse examenului Adunării. 2) Orice modificare a articolelor prevăzute la paragraful 1) sunt adoptate de către Adunare. Modificările se adoptă cu trei pătrimi din voturile acordate; totuşi, orice modificare a articolului 9 şi prezentului paragraf se adoptă cu patru cincimi din voturile acordate.
3) Orice modificare a articolelor prevăzute la paragraful 1) intră în vigoare la o lună după primirea de către Directorul general, din partea a trei pătrimi din ţările care erau membre ale Adunării în momentul cînd a fost adoptată modificarea, a notificărilor scrise de acceptare, efectuată în conformitate cu normele constituţionale ale ţărilor respective. Orice modificare a acestor articole acceptată în acest fel leagă toate ţările care sunt membre ale Adunării în momentul cînd modificarea intră în vigoare sau care vor deveni membre ale ei la o dată ulterioară; totodată, orice modificare, care măreşte obligaţiile financiare ale ţărilor Uniunii speciale, nu leagă decît ţările care au notificat acceptarea modificării respective.
Articolul 13
1) Detaliile de aplicare a prezentului Aranjament se stabilesc prin Regulamentul de aplicare.2) Prezentul Aranjament poate fi revizuit la conferinţele delegaţilor ţărilor Uniunii speciale.
Articolul 14
1) Fiecare ţară a Uniunii speciale, care a semnat prezentul Act, poate să-l ratifice sau, dacă nu l-a semnat, poate să adere la el.2) a) Orice ţară din afara Uniunii speciale, parte la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, poate să adere la prezentul Act şi să devină, prin aceasta, membră a Uniunii speciale.
b) Notificarea privind aderarea asigură aplicarea pe teritoriul ţării care a aderat a dispoziţiilor sus-arătate cu privire la indicările locului de origine care la momentul aderării constituie obiectul înregistrării internaţionale.
c) Totuşi, orice ţară, care a aderat la prezentul Aranjament, poate să notifice pe parcursul unui an indicările locului de origine înregistrate deja la Biroul internaţional faţă de care ea exercită dreptul prevăzut la articolul 5 3).
3) Instrumentele de ratificare sau de aderare se depun la Directorul general.
4) Faţă de prezentul Aranjament se aplică dispoziţiile articolului 24 al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale.
5) a) Faţă de primele cinci ţări, care şi-au depus instrumentele lor de ratificare sau de aderare, prezentul Act intră în vigoare la trei luni după depunerea celui de al cincilea din aceste instrumente.
b) Faţă de oricare altă ţară prezentul Act intră în vigoare la trei luni după data la care ratificarea sau aderarea a fost notificată de Directorul general, cu excepţia cazului cînd în instrumentul de ratificare sau de aderare a fost indicată o dată ulterioară. În acest din urmă caz prezentul Act intră în vigoare faţă de ţara respectivă la data indicată de ea.
6) Ratificarea sau aderarea atrage de plin drept acceptarea tuturor clauzelor şi obţinerea tuturor avantajelor stipulate de prezentul Act.
7) După intrarea în vigoare a prezentului Act o ţară va putea să adere la Actul din 31 octombrie 1958 al prezentului Aranjament numai în cazul în care ea va ratifica prezentul Act sau concomitent va adera la el.
Articolul 15
1) Prezentul Aranjament rămîne în vigoare atîta timp, cît cel puţin cinci ţări sunt membre ale lui.2) Orice ţară poate să denunţe prezentul Act printr-o notificare adresată Directorului general. Această denunţare atrage şi denunţarea Actului din 31 octombrie 1958 al prezentului Aranjament şi produce efecte numai faţă de ţara care a făcut-o, rămînînd în vigoare şi executoriu faţă de celelalte ţări ale Uniunii speciale.
3) Denunţarea produce efect la un an după data, la care Directorul general a primit notificarea.
4) Facultatea de denunţare, prevăzută de prezentul articol, nu poate fi exercitată de o ţară înainte de expirarea unui termen de cinci ani, socotind de la data la care ea a devenit membră a Uniunii speciale.
Articolul 16
1) a) Prezentul act înlocuieşte, în relaţiile dintre ţările Uniunii speciale care l-au ratificat sau care au aderat la el, Actul din 31 octombrie 1958. b) Totuşi, orice ţară a Uniunii speciale, care a ratificat prezentul Act sau care a aderat la el, rămîne legată, în relaţiile ei cu ţările Uniunii speciale care nu au ratificat prezentul Act sau care nu au aderat la el, prin Actul din 31 octombrie 1958.
2) Ţările din afara Uniunii speciale care devin părţi la prezentul Act îl aplică înregistrării internaţionale a indicărilor locului de origine a produselor efectuată la Biroul internaţional prin intermediul administraţiilor naţionale ale oricărei ţări a Uniunii speciale, care nu este parte la prezentul Act, dacă aceste înregistrări internaţionale satisfac condiţiile stabilite de prezentul Act. În ceea ce priveşte înregistrările internaţionale efectuate la Biroul internaţional prin intermediul administraţiilor naţionale ale ţărilor din afara Uniunii speciale, care devin părţi la prezentul Act, aceste ţări admit ca ţara sus-menţionată să le pretindă ca înregistrările să îndeplinească condiţiile prevăzute de Actul din 31 octombrie 1958.
Articolul 17
1) a) Prezentul Act este semnat într-un singur exemplar în limba franceză şi este depus pe lîngă Guvernul Suediei.b) Directorul general va întocmi texte oficiale, după consultarea guvernelor interesate, în celelalte limbi pe care le va desemna Adunarea.
2) Prezentul Act rămîne deschis semnăturilor, la Stockholm, pînă la 13 ianuarie 1968.
3) Directorul general transmite două copii de pe textul semnat al prezentului Act, certificate pentru conformitate de Guvernul Suediei, guvernelor tuturor ţărilor Uniunii speciale şi, la cerere, guvernului oricărei alte ţări.
4) Directorul general înregistrează prezentul Act la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
5) Directorul general notifică guvernelor tuturor ţărilor Uniunii speciale semnăturile, depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, intrarea în vigoare a tuturor dispoziţiilor prezentului Act şi declaraţiile făcute în baza articolelor 14 2) c) şi 4).
Articolul 18
1) Pînă la intrarea în funcţie a primului Director general, menţiunile din prezentul Act cu privire la Biroul internaţional al Organizaţiei sau la Directorul general sunt considerate menţiuni referitoare la Biroul Uniunii, instituit prin Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale sau la Directorul acestuia. 2) Ţările Uniunii speciale, care nu au ratificat prezentul Act sau care nu au aderat la el, pe parcursul a cinci ani după intrarea în vigoare a Convenţiei de instituire a Organizaţiei pot să exercite, la dorinţă, drepturile prevăzute la articolele de la 9 la 12 ale prezentului Act, ca şi cînd ele ar fi legate de aceste articole. Orice ţară, care va dori să exercite aceste drepturi, va depune în acest scop Directorului general o notificare scrisă, care produce efect la data primirii ei. Aceste ţări vor fi considerate ca membre ale Adunării pînă la expirarea termenului indicat.
Semnat la Stockholm, la 14 iulie 1967.
(revizuit la Stockholm, la 14 iulie 1967 şi 28 septembrie 1979)