––––––––––––––––––––––––––––––––––
    *Semnat la Viena la 29 aprilie 2004.
      În vigoare din 1 ianuarie 2005.



    Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Austria,
    dorind să încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe proprietate,
    au convenit după cum urmează:
    Prezenta Convenţie se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unui sau ale ambelor State Contractante.
    1) Prezenta Convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe proprietate, percepute în numele unui Stat Contractant sau unităţilor sale administrativ-teritoriale, sau autorităţilor locale, indiferent de modul în care sunt percepute.
    2) Vor fi considerate ca impozite pe venit şi pe proprietate toate impozitele, percepute pe venitul total, pe proprietatea totală sau pe elementele de venit sau de proprietate, inclusiv impozitele pe cîştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale ale simbriilor sau salariilor, plătite de către întreprinderi, precum şi impozitele pe creşterea de capital.
    3) Impozitele existente asupra cărora se va aplica Convenţia, în particular, sunt:
    a) în Austria:
    (i) impozitul pe venit;
    (ii) impozitul corporativ;
    (iii) impozitul funciar;
    (iv) impozitul pe întreprinderile agricole şi silvice, şi
    (v) impozitul pe valoarea fîşiilor de pămînt vacante;
    b) în Moldova:
    (i) impozitul pe venit, şi
    (ii) impozitul pe bunurile imobiliare.
    4) Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau substanţial similare, care sunt percepute după data semnării Convenţiei, în plus, sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale Statelor Contractante se vor notifica reciproc asupra oricăror modificări importante operate în legislaţiile lor fiscale.
    1) În sensul prezentei Convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
    a) termenii „un Stat Contractant” şi „celălalt Stat Contractant” înseamnă Austria sau Moldova, după cum cere contextul;
    b) termenul „Austria” înseamnă Republica Austria;
    c) termenul „Moldova” înseamnă Republica Moldova şi, utilizat în sens geografic, înseamnă teritoriul acesteia, cuprins între frontierele sale, alcătuit din sol, subsol, ape şi spaţiu aerian de deasupra solului şi apelor, asupra căruia Republica Moldova îşi exercită suveranitatea şi jurisdicţia sa deplină şi exclusivă, în conformitate cu legislaţia sa internă şi cu dreptul internaţional;
    d) termenul „persoană” include o persoană fizică, o companie şi orice altă asociere de persoane;
    e) termenul „companie” înseamnă orice asociere corporativă sau orice entitate care este tratată, în scopuri fiscale, ca o asociere corporativă;
    f) termenul „întreprindere” se aplică persoanei care exercită orice activitate de afaceri;
    g) termenii „întreprindere a unui Stat Contractant” şi „întreprindere a celuilalt Stat Contractant” înseamnă, respectiv, o întreprindere, gestionată de un rezident al unui Stat Contractant şi o întreprindere, gestionată de un rezident al celuilalt Stat Contractant;
    h) termenul „trafic internaţional” înseamnă orice transport cu o navă maritimă sau aeronavă, exploatată de o întreprindere a unui Stat Contractant, cu excepţia cazului, cînd nava maritimă sau aeronava este exploatată numai între locurile situate în celălalt Stat Contractant;
    i) termenul „autoritate competentă” înseamnă:
    (i) în Austria: Ministrul federal al finanţelor sau reprezentantul său autorizat;
    (ii) în Moldova: Ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;
    j) termenul „persoană naţională” înseamnă:
    (i) orice persoană fizică care are cetăţenia unui Stat Contractant;
    (ii) orice persoană juridică, societate sau asociaţie, care au primit un asemenea statut al lor, potrivit legislaţiei în vigoare a unui Stat Contractant;
    k) termenul „activitate de afaceri” include prestarea serviciilor profesionale şi altor activităţi cu caracter independent.
    2) În ce priveşte aplicarea Convenţiei la orice perioadă de timp de către un Stat Contractant, orice termen, care nu este definit în ea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, va avea înţelesul pe care îl are la acea perioadă de timp, potrivit legislaţiei acestui Stat cu privire la impozitele la care se aplică Convenţia, orice înţeles, potrivit legislaţiei fiscale corespunzătoare a acestui Stat, va prevala asupra înţelesului atribuit termenului de alte legi ale acestui Stat.
    1) În sensul prezentei Convenţii, termenul „rezident al unui Stat Contractant” înseamnă orice persoană, care, potrivit legislaţiei acestui Stat, este supusă impunerii acolo, potrivit domiciliului, reşedinţei, locului de înregistrare, locului de conducere ale sale sau oricărui alt criteriu de natură similară şi, de asemenea, include acest Stat şi orice unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia. Acest termen, totuşi, nu va include orice persoană care este supusă impunerii fiscale în acest Stat numai în legătură cu veniturile realizate din sursele aflate în acest Stat sau proprietatea situată acolo.
    2) Cînd, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor State Contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:
    a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a Statului în care ea are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele State, ea va fi considerată rezidentă numai a Statului cu care relaţiile sale personale şi economice sunt mai strînse (centrul intereselor vitale);
    b) dacă Statul, în care aceasta are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacă ea nu are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici un Stat, ea va fi considerată rezidentă numai a Statului în care ea locuieşte în mod obişnuit;
    c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele State sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a Statului, a cărui cetăţenie o are;
    d) dacă aceasta are cetăţenia ambelor State sau a nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale Statelor Contractante se vor strădui să rezolve problema de comun acord.
    3) Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizică, este rezidentă a ambelor State Contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă numai a Statului în care este situat locul conducerii sale efective.
    1) În sensul prezentei Convenţii, termenul „reprezentanţă permanentă” înseamnă un loc fix de afaceri prin care este exercitată, integral sau parţial, activitatea de afaceri a unei întreprinderi.
    2) Termenul „reprezentanţă permanentă”, în special, include:
    a) un loc de conducere;
    b) o filială;
    c) un birou;
    d) o fabrică;
    e) un atelier, şi
    f) o mină, o sondă petrolieră sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
    3) Un şantier de construcţie sau un proiect de construcţie, asamblare sau montaj constituie o reprezentanţă permanentă numai dacă el continuă mai mult de douăsprezece luni.
    4) Indiferent de prevederile precedente ale acestui articol, termenul ”reprezentanţă permanentă” va fi considerat, că nu include:
    a) utilizarea de instalaţii, exclusiv, în scopul depozitării, expunerii sau livrării produselor sau mărfurilor aparţinînd întreprinderii;
    b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv, în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
    c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv, în scopul prelucrării de către altă întreprindere;
    d) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv, în scopul achiziţionării produselor sau mărfurilor, sau colectării de informaţii pentru întreprindere;
    e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv, în scopul exercitării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
    f) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv, pentru orice combinare de activităţi, specificate în subparagrafele de la a) la e), cu condiţia, ca întreaga activitate a locului fix de afaceri, ce rezultă din aceasta combinare, să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
    5) Indiferent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, cînd o persoană - alta decît un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are, şi de regulă, utilizează într-un Stat Contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, atunci această întreprindere va fi considerată că are o reprezentanţă permanentă în acest Stat, referitoare la orice activităţi pe care această persoană le exercită pentru întreprindere, cu excepţia cazurilor, cînd activităţile acestei persoane sunt limitate de cele, specificate în paragraful 4, care fiind exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu transformă acest loc fix de afaceri într-o reprezentanţă permanentă, potrivit prevederilor acestui paragraf.
    6) O întreprindere nu va fi considerată, că are o reprezentanţă permanentă într-un Stat Contractant, numai prin faptul, că aceasta exercită activitate de afaceri în acest Stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia, ca asemenea persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
    7) Indiferent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui Stat Contractant, cu excepţia cazurilor de reasigurare, va fi considerată că are o reprezentanţă permanentă în celălalt Stat Contractant, dacă aceasta colectează prime de asigurări pe teritoriul acelui celălalt Stat sau asigură riscuri situate acolo printr-o persoană, care nu este un agent cu statut independent.
    8) Faptul, că o companie, care este rezidentă a unui Stat Contractant, controlează sau este controlată de o companie, care este rezidentă a celuilalt Stat Contractant sau care exercită activitate de afaceri în acel celălalt Stat (fie, printr-o reprezentanţă permanentă sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una din aceste companii o reprezentanţă permanentă a celeilalte.
    1) Venitul, realizat de un rezident al unui Stat Contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultură sau din silvicultură), situate în celălalt Stat Contractant, poate fi impus în acel celălalt Stat.
    2) Termenul „proprietăţi imobiliare” va avea înţelesul pe care îl are potrivit legislaţiei Statului Contractant, în care proprietăţile în cauză sunt situate. Termenul va include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi utilajul, utilizate în agricultură şi silvicultură, drepturile, asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la plăţile variabile sau fixe ca compensaţii pentru exploatarea sau concesionarea zăcămintelor minerale, izvoarelor şi altor resurse naturale;
navele maritime, fluviale şi aeronavele nu vor fi considerate ca proprietăţi imobiliare.
    3) Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului, realizat din utilizarea directă, darea în arendă sau utilizarea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.
    4) Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi.
    1) Profiturile unei întreprinderi a unui Stat Contractant vor fi impuse numai în acest Stat, cu excepţia cazului, cînd întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt Stat, dar numai acea parte a lor, care este atribuită acelei reprezentanţe permanente.
    2) Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui Stat Contractant exercită activitate de afaceri în celalalt Stat Contractant printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo, atunci în fiecare Stat Contractant, acestei reprezentanţe permanente i se vor atribui profiturile care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitînd activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratînd cu toată independenţa cu întreprinderea, a cărei reprezentanţă permanentă ea este.
    3) La determinarea profiturilor unei reprezentanţe permanente vor fi admise spre deducere cheltuielile efectuate pentru scopurile reprezentanţei permanente, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare astfel suportate, indiferent de faptul, că s-au efectuat în Statul în care este situată reprezentanţa permanentă sau în altă parte. Totuşi, o asemenea deducere nu va fi admisă. În privinţa sumelor, dacă există, plătite (altele decît pentru acoperirea cheltuielilor curente) de către reprezentanţa permanentă către oficiul central al întreprinderii sau oricăror alte oficii ale sale, sub formă de royalty, onorarii sau alte plăţi similare în schimbul utilizării brevetelor de invenţii sau altor drepturi, sau sub formă de comisioane pentru serviciile specifice prestate sau pentru conducere, sau, cu excepţia unei instituţii bancare, sub formă de dobînzi pentru sumele de bani date cu împrumut reprezentanţei permanente. În acelaşi mod, nu se va ţine seama, la determinarea profiturilor unei reprezentanţe permanente, de sumele plătite (altele decît pentru acoperirea cheltuielilor curente) de către reprezentanţa permanentă către oficiul central al întreprinderii sau oricăror alte oficii ale sale, sub formă de royalty, onorarii sau alte plăţi similare în schimbul utilizării brevetelor de invenţii sau altor drepturi, sau sub formă de comisioane pentru servicii specifice prestate sau pentru conducere, sau, cu excepţia unei instituţii bancare, sub formă de dobînzi pentru sumele de bani date cu împrumut oficiului central al întreprinderii sau oricăror alte oficii ale sale.
    4) În măsura, în care într-un Stat Contractant se obişnuieşte ca profiturile, atribuite unei reprezentanţe permanente, să fie determinate în baza repartizării proporţionale a profiturilor totale ale întreprinderii către diversele sale oficii, nimic în paragraful 2 nu va împiedica acest Stat Contractant să determine profiturile impozabile în baza unei asemenea repartizări obişnuite;
metoda de repartizare adoptată va fi, totuşi, acea ca rezultatul să fie în conformitate cu principiile incluse în acest articol.
    5) Nici un profit nu va fi atribuit unei reprezentanţe permanente din simplul motiv, că această reprezentanţă permanentă achiziţionează produse sau mărfuri pentru întreprindere.
    6) În sensul paragrafelor precedente ale prezentului articol, profiturile, atribuite reprezentanţei permanente, vor fi determinate în fiecare an prin aceeaşi metodă, dacă nu există motiv temeinic şi suficient de a proceda altfel.
    7) Cînd profiturile includ elemente de venit, care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei Convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile acestui articol.
    8) Prevederile prezentului articol se vor aplica, de asemenea, profiturilor, realizate de orice partener din participarea sa într-o societate şi în orice altă asociere de persoane, care este supusă aceluiaşi regim de impunere.
    1) Profiturile, realizate de un rezident al unui Stat Contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor maritime sau aeronavelor vor fi impuse numai în acest Stat.
    2) În sensul prezentului articol, profiturile din exploatarea în trafic internaţional a navelor maritime sau aeronavelor includ:
    a) profiturile din darea în arendă a navelor maritime sau aeronavelor fără echipaj; şi
    b) profiturile din utilizarea, menţinerea sau darea în arendă a containerelor (inclusiv treilere şi utilajul conex pentru transportarea containerelor), utilizate pentru transportarea produselor sau mărfurilor, dacă asemenea arendă sau asemenea utilizare, menţinere sau arendă este aferentă la exploatarea în trafic internaţional a navelor maritime sau aeronavelor, după caz.
    3) Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor din participarea la un pool, o afacere în comun sau o agenţie internaţională de transporturi.
    1) Cînd:
    a) o întreprindere a unui Stat Contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt Stat Contractant, sau
    b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui Stat Contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt Stat Contractant, şi fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice profituri, care fără aceste condiţii ar fi fost calculate uneia din întreprinderi, dar nu au fost astfel calculate, datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi şi impuse, în consecinţă.
    2) Cînd un Stat Contractant include în profiturile unei întreprinderi a acestui Stat - şi impune, în consecinţă - profiturile, asupra cărora o întreprindere a celuilalt Stat Contractant a fost supusă impunerii în acel celălalt Stat şi profiturile astfel calculate sunt profituri care ar fi fost calculate întreprinderii primului Stat menţionat, dacă condiţiile între două întreprinderi ar fi fost aceleaşi ca şi cele, stabilite între întreprinderile independente, atunci acel celălalt Stat va proceda la o modificare corespunzătoare a sumei impozitului încasat acolo pe acele profituri, dacă acel celălalt Stat consideră modificarea justificată. La efectuarea acestei modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii şi, în caz de necesitate, autorităţile competente ale Statelor Contractante se vor consulta reciproc.
    1) Dividendele, plătite de o companie rezidentă a unui Stat Contractant unui rezident al celuilalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    2) Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în Statul Contractant, a cărui rezidentă este compania plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui Stat, dar dacă proprietarul beneficiar al dividendelor este un rezident al celuilalt Stat Contractant, impozitul astfel perceput nu va depăşi:
    a) 5 la sută din suma brută a dividendelor, dacă proprietarul beneficiar este o companie (alta decît o societate), care deţine, în mod direct, cel puţin 25 la sută din capitalul companiei plătitoare de dividende;
    b) 15 la sută din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.
    Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitări.
    Acest paragraf nu va afecta impunerea companiei în ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.
    3) Termenul „dividende”, cum este utilizat în acest articol, înseamnă veniturile din acţiuni, acţiunile „jouissance” sau drepturile „jouissance”, acţiunile industriei miniere, acţiunile de fondator sau alte drepturi, ce nu sunt titluri de creanţă, participante la profituri, precum şi veniturile din alte drepturi corporative, care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, potrivit legislaţiei Statului, a cărui rezidentă este compania distribuitoare de profituri.
    4) Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă proprietarul beneficiar al dividendelor, fiind un rezident al unui Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant, a cărui rezident este compania plătitoare de dividende, printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo şi holdingul, în legătură cu care se plătesc dividendele, este efectiv legat de această reprezentanţă permanentă. În asemenea situaţie se vor aplica prevederile articolului 7.
    5) Cînd o companie rezidentă a unui Stat Contractant realizează profituri sau venituri din celălalt Stat Contractant, acel celălalt Stat nu poate supune nici unui impozit dividendele plătite de această companie, cu excepţia cazului, cînd asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt Stat sau cînd holdingul, în legătură cu care se plătesc dividendele, este efectiv legat de o reprezentanţă permanentă situată în acel celălalt Stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale companiei unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale companiei, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite constau integral sau parţial din profituri sau venituri ce provin din acel celălalt Stat.
    1) Dobînzile, ce provin dintr-un Stat Contractant şi plătite unui rezident al celuilalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    2) Totuşi, aceste dobînzi pot fi, de asemenea, impuse în Statul Contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui Stat, dar dacă proprietarul beneficiar al dobînzilor este un rezident al celuilalt Stat Contractant, impozitul astfel perceput nu va depăşi 5 la sută din suma brută a dobînzilor. Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.
    3) Indiferent de prevederile paragrafului 2, dobînzile menţionate în paragraful 1 vor fi impuse numai în Statul Contractant, al cărui rezident este primitorul, dacă asemenea primitor este proprietarul beneficiar al dobînzilor şi dacă asemenea dobînzi sunt plătite sau împrumutul, pentru care se plătesc dobînzile, este acordat, garantat sau asigurat de către Guvernul sau Banca Naţională a unui Stat Contractant.
    4) Termenul „dobînzi”, cum este utilizat în acest articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare şi de dreptul de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din hîrtii de valoare de stat şi veniturile din titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile, aferente acestor hîrtii de valoare, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile calculate pentru plata cu întîrziere nu vor fi considerate ca dobînzi în sensul acestui articol.
    5) Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se vor aplica, dacă proprietarul beneficiar al dobînzilor, fiind un rezident al unui Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant, din care provin dobînzile, printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo şi titlurile de creanţă, în legătură cu care se plătesc dobînzile, sunt efectiv legate de această reprezentanţă permanentă. În asemenea situaţie se vor aplica prevederile articolului 7.
    6) Dobînzile vor fi considerate că provin dintr-un Stat Contractant, cînd plătitorul este un rezident al acestui Stat. Totuşi, cînd plătitorul dobînzilor, fie, că este sau nu un rezident al unui Stat Contractant, are într-un Stat Contractant o reprezentanţă permanentă, în legătură cu care a apărut datoria, pentru care se plătesc dobînzile, şi asemenea dobînzi se suportă de această reprezentanţă permanentă, atunci aceste dobînzi vor considerate că provin din Statul, în care este situată reprezentanţa permanentă.
    7) Cînd, datorită unei relaţii speciale existente între plătitor şi proprietarul beneficiar sau între ambii şi o oarecare terţă persoană, suma dobînzilor, referitoare la titlul de creanţă pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi proprietarul beneficiar, în lipsa acestei relaţii, prevederile acestui articol se vor aplica numai la ultima sumă menţionată. În asemenea situaţie partea excedentară a plăţilor va rămîne impozabilă, potrivit legislaţiei fiecărui Stat Contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii.
    1) Royalty, ce provin dintr-un Stat Contractant şi plătite unui rezident al celuilalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    2) Totuşi, aceste royalty pot fi, de asemenea, impuse în Statul Contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui Stat, dar dacă proprietarul beneficiar al royalty este un rezident al celuilalt Stat Contractant, impozitul astfel perceput nu va depăşi 5 la sută din suma brută a royalty. Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.
    3) Termenul „royalty”, cum este utilizat în acest articol, înseamnă plăţile de orice natură, primite ca compensaţie pentru utilizarea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filme de cinema, orice brevet de invenţii, produse soft, emblemă comercială, design sau model, plan, formulă secretă sau proces, sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
    4) Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă proprietarul beneficiar al royalty, fiind un rezident al unui Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant din care provin royalty, printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo şi dreptul sau proprietatea, pentru care se plătesc royalty, este efectiv legată de această reprezentanţă permanentă. În asemenea situaţie se vor aplica prevederile articolului 7.
    5) Royalty vor fi considerate, că provin dintr-un Stat Contractant cînd plătitorul este un rezident al acestui Stat. Totuşi, cînd plătitorul de royalty, fie, că este sau nu rezident al unui Stat Contractant, are într-un Stat Contractant o reprezentanţă permanentă, în legătură cu care a apărut obligaţia de a plăti royalty, şi asemenea royalty se suportă de această reprezentanţă permanentă, atunci aceste royalty vor fi considerate că provin din Statul, în care este situată reprezentanţa permanentă.
    6) Cînd, datorită unei relaţii speciale existente între plătitor şi proprietarul beneficiar sau între ambii şi o oarecare terţă persoană, suma royalty, referitoare la utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi proprietarul beneficiar, în lipsa acestei relaţii, prevederile acestui articol se vor aplica numai la ultima sumă menţionată. În asemenea situaţie partea excedentară a plăţilor va rămîne impozabilă, potrivit legislaţiei fiecărui Stat Contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii.
    1) Cîştigurile, realizate de un rezident al unui Stat Contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, specificată în articolul 6, şi situată în celălalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    2) Cîştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare, ce face parte din proprietatea comercială a unei reprezentanţe permanente pe care o întreprindere a unui Stat Contractant o are în celălalt Stat Contractant, inclusiv cîştigurile din înstrăinarea unei asemenea reprezentanţe permanente (separat sau cu întreaga întreprindere), pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    3) Cîştigurile, realizate de o întreprindere a unui Stat Contractant din înstrăinarea navelor maritime sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional, sau proprietăţii mobiliare, ce ţine de exploatarea acestor nave maritime sau aeronave vor fi impuse numai în acest Stat.
    4) Cîştigurile din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decît cea specificată în paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impuse numai în Statul Contractant, a cărui rezidentă este persoana care înstrăinează.
    1) Sub rezerva prevederilor articolelor 15, 17 şi 18, salariile, simbriile şi alte renumeraţii similare, primite de un rezident al unui Stat Contractant în legătură cu munca salariată, vor fi impuse numai în acest Stat, cu excepţia cazului, cînd munca salariată este exercitată în celălalt Stat Contractant. Dacă munca salariată este exercitată în acest mod, asemenea remuneraţii primite de acolo pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    2) Indiferent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile, primite de un rezident al unui Stat Contractant în legătură cu munca salariată exercitată în celălalt Stat Contractant, vor fi impuse numai în primul Stat menţionat, dacă:
    a) primitorul este prezent în celălalt Stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 zile în orice perioadă de douăsprezece luni ce se începe sau se termină în anul fiscal dat, şi
    b) remuneraţiile sunt plătite de un patron sau în numele unui patron, care nu este rezident al celuilalt Stat, şi
    c) remuneraţiile nu sunt suportate de o reprezentanţă permanentă pe care patronul o are în celălalt Stat.
    3) Indiferent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite în legătură cu munca salariată exercitată la bordul unei nave maritime sau aeronave exploatate în trafic internaţional, pot fi impuse în Statul a cărui rezidentă este întreprinderea care exploatează nava maritimă sau aeronava.
    Onorariile directorilor şi alte plăţi similare, primite de un rezident al unui Stat Contractant în calitatea sa de membru al comitetului de conducere al unei companii, care este rezidentă a celuilalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    1) Indiferent de prevederile articolelor 7 şi 14, venitul, realizat de un rezident al unui Stat Contractant ca un artist de estradă, cum sunt artiştii de teatru, cinema, radio sau televiziune, sau un interpret muzical, sau ca un sportiv, din activităţile sale personale, exercitate în celălalt Stat Contractant, poate fi impus în acel celălalt Stat.
    2) Cînd venitul, în legătură cu activităţile personale, exercitate de un artist de estradă sau un sportiv în această calitate a sa, nu revine însuşi artistului de estradă sau sportivului, ci unei alte persoane, acest venit, indiferent de prevederile articolelor 7 şi 14, poate fi impus în Statul Contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de estradă sau sportivului.
    Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 18, pensiile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui Stat Contractant pentru munca salariată exercitată în trecut, vor fi impuse numai în acest Stat.
    1)
    a) Salariile, simbriile şi alte remuneraţii similare, altele decît pensia, plătite de un Stat Contractant sau o unitate administrativ-teritorială, sau o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui Stat sau unităţi, sau autorităţi, vor fi impuse numai în acest Stat.
    b) Totuşi, asemenea salarii, simbrii şi alte remuneraţii similare vor fi impuse numai în celălalt Stat Contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel Stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui Stat, care:
    (i) are cetăţenia acelui Stat; sau
    (ii) nu a devenit rezidentă a acelui Stat, numai în scopul prestării serviciilor.
    2)
    a) Orice pensie, plătită de sau din fondurile create de un Stat Contractant sau o unitate administrativ-teritorială, sau o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui Stat sau unităţi, sau autorităţi, va fi impusă numai în acest Stat.
    b) Totuşi, asemenea pensie va fi impusă numai în celălalt Stat Contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi are cetăţenia acelui Stat.
    3) Prevederile articolelor 14, 15, 16 şi 17 se vor aplica salariilor, simbriilor şi altor remuneraţii similare, şi pensiilor, pentru serviciile prestate, în legătură cu o activitate de afaceri, exercitată de un Stat Contractant sau o unitate administrativ-teritorială, sau o autoritate locală a acestuia.
    Plăţile, primite de un student sau un stagiar care este sau a fost imediat înainte de a vizita un Stat Contractant, rezident al celuilalt Stat Contractant şi care este prezent în primul Stat menţionat, exclusiv, în scopul instruirii sau pregătirii sale, destinate pentru întreţinerea, instruirea şi pregătirea sa, nu vor fi impuse în acel prim Stat menţionat, cu condiţia, ca aceste plăţi să provină din sursele aflate în afara acestui Stat.
    1) Elementele de venit ale unui rezident al unui Stat Contractant, indiferent de sursa de provenienţă care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei Convenţii, vor fi impuse numai în acest Stat.
    2) Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor, altor decît veniturile din proprietăţi imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă primitorul acestor venituri, fiind un rezident al unui Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo şi dreptul sau proprietatea, în legătură cu care venitul plătit, este efectiv legată de această reprezentanţă permanentă. În asemenea situaţie se vor aplica prevederile articolului 7.
    1) Proprietatea, reprezentată de proprietăţi imobiliare, cum este definită în articolul 6, deţinută de un rezident al unui Stat Contractant şi situată în celălalt Stat Contractant, poate fi impusă în acel celălalt Stat.
    2) Proprietatea, reprezentată de proprietăţi mobiliare, ce face parte din, proprietatea comercială a unei reprezentanţe permanente, pe care o întreprindere a unui Stat Contractant o are în celălalt Stat Contractant, poate fi impusă în acel celălalt Stat.
    3) Proprietatea, reprezentată de nave maritime şi aeronave exploatate de o întreprindere a unui Stat Contractant în trafic internaţional şi de proprietăţi mobiliare ce ţin de exploatarea unor asemenea nave maritime sau aeronave, va fi impusă numai în acest Stat.
    4) Toate celelalte elemente de proprietate ale unui rezident al unui Stat Cotractant vor fi impuse numai în acest Stat.
    Dubla impunere va fi eliminată în felul următor:
    1) în Austria:
    a) Cînd un rezident al Austriei realizează venit sau deţine proprietate care, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, poate fi impusă în Moldova, Austria, sub rezerva prevederilor subparagrafelor b) şi c), va scuti de impunere asemenea venit sau proprietate.
    b) Cînd un rezident al Austriei realizează elemente de venit care, în conformitate cu prevederile articolelor 10, 11 şi 12, pot fi impuse în Moldova, Austria va permite deducerea din impozitul pe venit al acestui rezident a sumei egale cu impozitul plătit în Moldova. Asemenea deducere, totuşi, nu va depăşi acea parte a impozitului, calculată pînă la acordarea deducerii, care este atribuită acestor elemente de venit realizate în Moldova.
    c) Cînd, în conformitate cu orice prevedere a Convenţiei, venitul realizat sau proprietatea deţinută de un rezident al Austriei este scutită de impunere în Austria, Austria poate, totuşi, la calcularea sumei impozitului pe venitul sau proprietatea rămasă a acestui rezident, să ia în seamă venitul sau proprietatea scutită.
    d) Prevederile subparagrafului a) nu se vor aplica venitului realizat sau proprietăţii, deţinute de un rezident al Austriei, cînd Moldova aplică prevederile prezentei Convenţii pentru a scuti de impunere asemenea venit sau proprietate sau aplică acestui venit prevederile paragrafului 2 al articolului 10, 11 sau 12.
    2) în Moldova:
    a) Cînd un rezident al Moldovei realizează venit sau deţine proprietate care, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, poate fi impusă în Austria, Moldova va permite:
    (i) deducerea din impozitul pe venit al acestui rezident a sumei egale cu impozitul pe venit, plătit în Austria;
    (ii) deducerea din impozitul pe proprietate al acestui rezident a sumei egale cu impozitul pe proprietate, plătit în Austria.
    Asemenea deducere în nici un caz, totuşi, nu va depăşi acea parte a impozitului pe venit sau impozitului pe proprietate, calculat pînă la acordarea deducerii, ce se atribuie venitului sau proprietăţii, după caz, care poate fi impusă în Austria.
    b) Cînd, în conformitate cu orice prevedere a Convenţiei, venitul realizat sau proprietatea deţinută de un rezident al Moldovei este scutită de impunere în Moldova, Moldova poate, totuşi, la calcularea sumei impozitului pe venitul sau proprietatea rămasă a acestui rezident, să ia în seamă venitul sau proprietatea scutită.
    1) Persoanele naţionale ale unui Stat Contractant nu vor fi supuse în celălalt Stat Contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decît impunerea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuse persoanele naţionale ale acelui celălalt Stat, aflate în aceleaşi circumstanţe, în special, în privinţa reşedinţei.
    2) Persoanele fără cetăţenie, care sunt rezidente ale unui Stat Contractant, nu vor fi supuse în nici un Stat Contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decît impunerea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuse persoanele naţionale ale Statului respectiv, aflate în aceleaşi circumstanţe, în special, în privinţa reşedinţei.
    3) Impunerea unei reprezentanţe permanente, pe care o întreprindere a unui Stat Contractant o are în celălalt Stat Contractant, nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt Stat, decît impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt Stat, care exercită aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligînd un Stat Contractant să acorde rezidenţilor celuilalt Stat Contractant orice deduceri, înlesniri şi scutiri cu titlu personal pe baza statutului civil sau obligaţiilor familiale, în ce priveşte impunerea, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.
    4) Cu excepţia cazului, cînd se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului 7 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12, dobînzile, royalty şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui Stat Contractant unui rezident al celuilalt Stat Contractant, vor fi deduse, în scopul determinării profiturilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii, ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului Stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui Stat Contractant faţă de un rezident al celuilalt Stat Contractant, vor fi deduse, în scopul determinării proprietăţii impozabile a acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii, ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului Stat menţionat.
    5) Întreprinderile unui Stat Contractant al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt Stat Contractant, nu vor fi supuse în primul Stat menţionat nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decît impunerea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului Stat menţionat.
    1) Cînd o persoană consideră, că din acţiunile unui sau ambelor State Contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impunere care nu este în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac, prevăzute de legislaţia internă a acestor State, să supună cazul său autorităţii competente a Statului Contractant a cărui rezidentă ea este sau, dacă cazul său cade sub incidenţa paragrafului 1 al articolului 23, a acelui Stat Contractant a cărui persoană naţională ea este. Cazul trebuie să fie prezentat în decurs de trei ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă, că impunerea nu este în conformitate cu prevederile Convenţiei.
    2) Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia i se pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în stare să ajungă la o soluţionare satisfăcătoare, să rezolve cazul de comun acord cu autoritatea competentă a celuilalt Stat Contractant, în scopul evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu Convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de orice perioadă de prescripţie prevăzută de legislaţia internă a Statelor Contractante.
    3) Autorităţile competente ale Statelor Contractante se vor strădui să rezolve de comun acord orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării Convenţiei. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de Convenţie.
    4) Autorităţile competente ale Statelor Contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte, formate din ele însele sau reprezentanţii săi, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente.
    1) Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor face schimb de informaţii necesare realizării prevederilor prezentei Convenţii. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolul 1. Orice informaţie primită de un Stat Contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia primită, potrivit legislaţiei interne a acestui Stat, şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţele judecătoreşti şi organele administrative) abilitate cu stabilirea sau perceperea, încasarea forţată sau urmărirea judiciară, sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele vizate de Convenţie. Asemenea persoane sau autorităţi vor utiliza informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti publice sau în deciziile judiciare. Chiar şi în asemenea cazuri, confidenţialitatea informaţiei referitoare la persoană poate fi suspendată numai în măsura, în care aceasta este necesară pentru a apăra interesele predominante şi legitime ale altei persoane sau interesele predominante publice.
    2) Prevederile paragrafului 1, în nici un caz, nu vor fi interpretate ca impunînd unui Stat Contractant obligaţia:
    a) de a realiza măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative ale acestui sau ale celuilalt Stat Contractant;
    b) de a furniza informaţii care nu pot fi accesibile potrivit legislaţiei sau în procesul administrării obişnuite a acestui sau a celuilalt Stat Contractant;
    c) de a furniza informaţii, care ar dezvălui orice secret de negoţ, de afaceri, industrial, comercial sau profesional, sau un proces comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară politicii de stat (ordre public) sau drepturilor fundamentale acordate de un Stat, în special, în domeniul protecţiei informaţiei.
    Nimic în prezenta Convenţie nu va afecta privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau posturilor consulare în virtutea normelor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor acordurilor speciale.
    1) Fiecare dintre Statele Contractante va notifica celuilalt, prin canale diplomatice, despre îndeplinirea procedurilor, cerute potrivit legislaţiei sale, pentru intrarea în vigoare a prezentei Convenţii.
    2) Prezenta Convenţie va intra în vigoare după şaizeci de zile din data ultimei din notificări şi prevederile sale vor avea efect:
    a) cu referinţă la impozitele reţinute la sursă, la venitul, realizat la/sau după 1 ianuarie a anului calendaristic, imediat următor anului, în care Convenţia a intrat în vigoare:
    b) cu referinţă la celelalte impozite pe venit şi pe proprietate, pentru orice an fiscal, ce se începe la/sau după 1 ianuarie a anului calendaristic, imediat următor anului, în care Convenţia a intrat în vigoare.
    Prezenta Convenţie va rămîne în vigoare pînă la denunţare de către unul dintre Statele Contractante. Fiecare Stat Contractant poate denunţa Convenţia, prin canale diplomatice, înaintînd o notă de denunţare, cu cel puţin şase luni pînă la finele oricărui an calendaristic, ce urmează după perioada de cinci ani de la data în care Convenţia a intrat în vigoare. În asemenea situaţie Convenţia va înceta să aibă efect:
    a) cu referinţă la impozitele reţinute la sursă, la venitul, realizat la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic, imediat următor anului, în care a fost remisă nota de denunţare;
    b) cu referinţă Ia celelalte impozite pe venit şi pe proprietate, pentru orice an fiscal, ce se începe la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic, imediat următor anului, în care a fost remisă nota de denunţare.
    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta Convenţie.
    Întocmit la Viena la 29 aprilie 2004 în două exemplare originale, fiecare în limbile moldovenească, germană şi engleză, ambele originale fiind egal autentice. În cazul apariţiei unor divergenţe la aplicarea sau interpretarea prevederilor prezentei Convenţii, textul în limba engleză va prevala.




    La momentul semnării Convenţiei între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Austria pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe proprietate, subsemnaţii au convenit, că următoarele prevederi vor forma o parte integră a Convenţiei:
    Interpretarea Convenţiei
    S-a convenit, că prevederile Convenţiei care sunt formulate conform prevederilor corespunzătoare ale Modelului OCDE al Convenţiei pe venit şi pe capital sau Modelului Organizaţiei Naţiunilor Unite al Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri între ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, vor avea, în general, acelaşi înţeles, cum este exprimat în comentariile OCDE şi ONU la acestea. Înţelegerea din propoziţia precedentă nu se va aplica referitor la orice interpretare contrară, convenită de către autorităţile competente după intrarea în vigoare a Convenţiei. Comentariile - după cum ele pot fi periodic revizuite - constituie o modalitate de interpretare. În cazul unor diferende de interpretare, după cum sunt formulate în comentariile la Modelele OCDE şi ONU, o interpretare comună urmează să fie găsită de comun acord, potrivit articolului 24, după caz.
    Referitor la articolul 11
    Venitul din drepturi sau titluri de creanţă, participante la profituri, inclusiv venitul realizat de către o persoană din participarea sa în calitate de comanditar sau din împrumuturi şi obligaţii de participare, poate fi, de asemenea, impus în Statul Contractant din care provine şi potrivit legislaţiei acestui Stat.
    În cazul Austriei, articolul 11 paragraful 3 se va aplica, de asemenea, în legătură cu împrumutul acordat sau asigurat de o garanţie eliberată de Oesterreichische Kontrollbank AG, care activează în numele Republicii Austria.
    Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezentul Protocol.
    Întocmit la Viena la 29 aprilie 2004 în două exemplare originale, fiecare în limbile moldovenească, germană şi engleză, ambele originale fiind egal autentice.
    În cazul apariţiei unor divergenţe la aplicarea sau interpretarea prevederilor prezentului Protocol, textul în limba engleză va prevala.