___________________
    *Întocmită la Sarajevo la 8 decembrie 2003.
    În vigoare din 17 decembrie 2004.

    Republica Moldova și Bosnia Herțegovina, 
    dorind să încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe proprietate,
    au convenit după cum urmează:
    Prezenta Convenţie se va aplica persoanelor care sînt rezidente ale unui sau ale ambelor State Contractante.
    1. Prezenta Convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe proprietate, percepute în numele unui Stat Contractant sau unităţilor administrativ-teritoriale sau autorităţilor locale ale sale, indiferent de modul în care sînt percepute.
    2. Vor fi considerate ca impozite pe venit şi pe proprietate toate impozitele, percepute pe venitul total, pe proprietatea totală sau pe elementele de venit sau de proprietate, inclusiv impozitele pe câştigurile din înstrăinarea proprietăţilor mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale ale simbriilor sau salariilor, plătite de către întreprinderi, precum şi impozitele pe creşterea de capital.
    3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica Convenţia, în particular, sînt:
    a) în Moldova:
    (i) impozitul pe venit, şi
    (ii) impozitul pe bunurile imobiliare;
    b) în Bosnia şi Herţegovina:
    (i) impozitul pe salariu;
    (ii) impozitul pe profitul întreprinderilor;
    (iii) impozitul pe profitul din activitatea economică şi profesională;
    (iv) impozitul pe venitul din activitatea agricolă;
    (v) impozitul pe proprietate;
    (vi) impozitul pe venitul din proprietăţi şi drepturi de proprietate;
    (vii) impozitul pe venitul din drepturi de autor, patente şi inovaţii tehnice;
    (viii) impozitul pe venitul brut al persoanelor fizice, şi
    (ix) impozitul pe venitul persoanelor fizice.
    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau substanţial similare, care sînt percepute după data semnării Convenţiei, în plus, sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale Statelor Contractante se vor notifica reciproc asupra oricăror modificări importante operate în legislaţiile lor fiscale respective.
    1. În sensul prezentei Convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
    a) termenii “un Stat Contractant” şi “celălalt Stat Contractant” înseamnă Republica Moldova sau Bosnia şi Herţegovina, după cum cere contextul;
    b) termenul “Moldova” înseamnă Republica Moldova şi, utilizat în sens geografic, înseamnă teritoriul acesteia, cuprins între frontierele sale, alcătuit din sol, subsol, ape şi spaţiu aerian de deasupra solului şi apelor, asupra căruia Republica Moldova îşi exercită suveranitatea şi jurisdicţia sa deplină şi exclusivă, în conformitate cu legislaţia sa internă şi cu dreptul internaţional;
    c) termenul “Bosnia şi Herţegovina” înseamnă Statul Bosnia şi Herţegovina;
    d) termenul “persoană” include o persoană fizică, o companie şi orice altă asociere de persoane;
    e) termenul “companie” înseamnă orice asociere corporativă sau orice entitate care este tratată, în scopuri fiscale, ca o asociere corporativă;
    f) termenii “întreprindere a unui Stat Contractant” şi “întreprindere a celuilalt Stat Contractant” înseamnă, respectiv, o întreprindere gestionată de un rezident al unui Stat Contractant şi o întreprindere gestionată de un rezident al celuilalt Stat Contractant;
    g) termenul “trafic internaţional” înseamnă orice transport cu o navă maritimă, aeronavă sau vehicul rutier, exploatate de o întreprindere a unui Stat Contractant, cu excepţia cazului, când nava maritimă, aeronava sau vehiculul rutier sînt exploatate numai între locurile situate în celălalt Stat Contractant;
    h) termenul “autoritate competentă” înseamnă:
    (i) în Moldova, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul său autorizat;
    (ii) în Bosnia şi Herţegovina, Ministerul Finanţelor şi Trezoreriei sau reprezentantul său autorizat;
    i) termenul “persoană naţională” înseamnă:
    (i) orice persoană fizică care are cetăţenia unui Stat Contractant;
    (ii) orice persoană juridică, societate sau asociaţie, care au primit un asemenea statut al lor, potrivit legislaţiei în vigoare a unui Stat Contractant.
    2. În ce priveşte aplicarea Convenţiei la orice perioadă de timp de un Stat Contractant, orice termen, care nu este definit în ea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, va avea înţelesul pe care acesta îl are la acea perioadă de timp în cadrul legislaţiei acestui Stat cu referire la impozitele la care se aplică Convenţia, orice înţeles, potrivit legislaţiei fiscale corespunzătoare a acestui Stat, va prevala asupra înţelesului atribuit termenului conform altor legi ale acestui Stat.
    1. În sensul prezentei Convenţii, termenul “rezident al unui Stat Contractant” înseamnă orice persoană, care, potrivit legislaţiei acestui Stat, este supusă impunerii fiscale acolo conform domiciliului, reşedinţei, locului de înregistrare, locului de conducere ale sale sau oricărui alt criteriu de natură similară şi, de asemenea, include acest Stat şi orice unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia. Acest termen, totuşi, nu va include orice persoană care este supusă impunerii fiscale în acest Stat numai în legătură cu veniturile realizate din sursele aflate în acest Stat sau proprietatea situată acolo.
    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor State Contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:
    a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a Statului în care ea are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele State, ea va fi considerată rezidentă numai a Statului cu care relaţiile sale personale şi economice sînt mai strânse (centrul intereselor vitale);
    b) dacă Statul, în care aceasta are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacă ea nu are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici un Stat, ea va fi considerată rezidentă numai a Statului în care aceasta locuieşte în mod obişnuit;
    c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele State sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a Statului, a cărui cetăţenie o are;
    d) dacă aceasta are cetăţenia ambelor State sau a nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale Statelor Contractante vor rezolva problema de comun acord.
    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor State Contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă numai a Statului Contractant în care este situat locul conducerii sale efective.
    1. În sensul prezentei Convenţii, termenul “reprezentanţă permanentă” înseamnă un loc fix de afaceri prin care este exercitată, integral sau parţial, activitatea de afaceri a unei întreprinderi.
    2. Termenul “reprezentanţă permanentă”, în special, include:
    a) un loc de conducere;
    b) o filială;
    c) un birou;
    d) o fabrică;
    e) un atelier, şi
    f) o mină, o sondă petrolieră sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
    3. Termenul “reprezentanţă permanentă”, de asemenea, cuprinde:
    a) un şantier de construcţie, un proiect de construcţie, asamblare sau montaj sau activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, numai dacă asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă mai mult de nouă luni în orice perioadă de douăsprezece luni;
    b) prestarea serviciilor, inclusiv serviciile de consulting, de o întreprindere, prin intermediul angajaţilor sau altui personal angajat de întreprindere în acest scop, numai dacă activităţile de această natură continuă (pentru acelaşi proiect sau un proiect conex) într-un Stat Contractant pentru o perioadă sau perioade însumând mai mult de trei luni în orice perioadă de douăsprezece luni.
    4. Indiferent de prevederile precedente ale acestui articol, termenul “reprezentanţă permanentă” va fi considerat, că nu include:
    a) utilizarea de instalaţii, exclusiv, în scopul depozitării sau expunerii produselor sau mărfurilor aparţinând întreprinderii;
    b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv, în scopul depozitării sau expunerii;
    c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv, în scopul prelucrării de către altă întreprindere;
    d) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv, în scopul achiziţionării produselor sau mărfurilor, sau colectării de informaţii pentru întreprindere;
    e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv, în scopul exercitării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
    f) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv, pentru orice combinare de activităţi, specificate în subparagrafele de la a) la e), cu condiţia, ca întreaga activitate a locului fix de afaceri, ce rezultă din această combinare, să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
    5. Indiferent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - acţionează din numele unei întreprinderi şi are, şi, de regulă, utilizează într-un Stat Contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, atunci această întreprindere va fi considerată că are o reprezentanţă permanentă în acest Stat, referitoare la orice activităţi pe care această persoană le exercită pentru întreprindere, cu excepţia cazurilor, când activităţile acestei persoane sînt limitate de cele specificate în paragraful 4, care fiind exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu transformă acest loc fix de afaceri într-o reprezentanţă permanentă, potrivit prevederilor acestui paragraf.
    6. O întreprindere nu va fi considerată că are o reprezentanţă permanentă într-un Stat Contractant, numai prin faptul, că aceasta exercită activitate de afaceri în acest Stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia, ca asemenea persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
    7. Indiferent de prevederile precedente ale acestui articol, o companie de asigurări a unui Stat Contractant, cu excepţia cazurilor de reasigurare, va fi considerată că are o reprezentanţă permanentă în celălalt Stat Contractant, dacă aceasta colectează prime de asigurări pe teritoriul acelui celălalt Stat sau asigură riscurile situate acolo printr-o persoană, care nu este un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 6.
    8. Faptul, că o companie rezidentă a unui Stat Contractant, controlează sau este controlată de o companie rezidentă a celuilalt Stat Contractant sau, care exercită activitate de afaceri în acel celălalt Stat (fie, printr-o reprezentanţă permanentă sau în alt mod), nu este suficient pentru a face orice companie o reprezentanţă permanentă a celeilalte.
    1. Venitul, realizat de un rezident al unui Stat Contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultură sau silvicultură), situate în celălalt Stat Contractant, poate fi impus în acel celălalt Stat.
    2. Termenul “proprietăţi imobiliare” va avea înţelesul pe care îl are, potrivit legislaţiei Statului Contractant, în care proprietăţile în cauză sînt situate. Termenul va include, în orice caz, accesoriile proprietăţilor imobiliare, inventarul viu şi utilajul, utilizate în agricultură şi silvicultură, drepturile, asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la plăţile variabile sau fixe, ca compensaţii pentru exploatarea sau concesionarea zăcămintelor minerale, izvoarelor şi altor resurse naturale; navele maritime, aeronavele şi vehiculele rutiere nu vor fi considerate ca proprietăţi imobiliare.
    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului, realizat din utilizarea directă, darea în arendă sau utilizarea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.
    4. Când deţinerea acţiunilor sau altor drepturi corporative într-o companie acordă deţinătorului acestor acţiuni sau drepturi corporative dreptul de utilizare a proprietăţilor imobiliare deţinute de companie, venitul din utilizarea directă, darea în arendă sau utilizarea în orice altă formă a acestui drept de utilizare, poate fi impus în Statul Contractant, în care sînt situate proprietăţile imobiliare.
    5. Prevederile paragrafelor 1, 3 şi 4 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi şi venitului din proprietăţile imobiliare, utilizate pentru prestarea serviciilor personale independente.
    1. Profiturile unei întreprinderi a unui Stat Contractant vor fi impuse numai în acest Stat, cu excepţia cazului, când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt Stat, dar numai acea parte a lor care este atribuită acelei reprezentanţe permanente.
    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui Stat Contractant exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo, atunci in fiecare Stat Contractant acestei reprezentanţe permanente i se vor atribui profiturile care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea, a cărei reprezentanţă permanentă ea este.
    3. La determinarea profiturilor unei reprezentanţe permanente vor fi admise spre deducere cheltuielile, efectuate pentru scopurile reprezentanţei permanente, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare astfel suportate, indiferent de faptul, că s-au efectuat în Statul în care este situată reprezentanţa permanentă sau în altă parte. Totuşi, asemenea deducere nu va fi admisă în privinţa sumelor, dacă există, plătite (altele decât cele achitate pentru acoperirea cheltuielilor curente) de către reprezentanţa permanentă către oficiul central al întreprinderii sau oricăror alte oficii ale sale, sub formă de royalty, onorarii sau alte plăţi similare în schimbul utilizării brevetelor de invenţii sau altor drepturi, sau sub formă de comisioane pentru serviciile specifice prestate sau pentru conducere, sau, cu excepţia cazului unei instituţii bancare, sub formă de dobânzi pentru sumele de bani date cu împrumut reprezentanţei permanente. În acelaşi mod, nu se va ţine seama, la determinarea profiturilor unei reprezentanţe permanente, de sumele plătite (altele decât cele achitate pentru acoperirea cheltuielilor curente) de către reprezentanţa permanentă către oficiul central al întreprinderii sau oricăror alte oficii ale sale, sub formă de royalty, onorarii sau alte plăţi similare în schimbul utilizării brevetelor de invenţii sau altor drepturi, sau sub formă de comisioane pentru serviciile specifice prestate sau pentru conducere, sau, cu excepţia cazului unei instituţii bancare, sub formă de dobânzi pentru sumele de bani date cu împrumut oficiului central al întreprinderii sau oricăror alte oficii ale sale.
    4. În măsura, în care într-un Stat Contractant se obişnuieşte ca profiturile, atribuite unei reprezentanţe permanente, să fie determinate în baza repartizării proporţionale a profiturilor totale ale întreprinderii către diversele sale oficii, nimic în paragraful 2 nu va împiedica acest Stat Contractant să determine profiturile impozabile în baza unei asemenea repartizări obişnuite; metoda de repartizare adoptată va fi, totuşi, acea, ca rezultatul să fie în conformitate cu principiile incluse în acest articol.
    5. Nici un profit nu va fi atribuit unei reprezentanţe permanente, din simplul motiv, că această reprezentanţă permanentă achiziţionează produse sau mărfuri pentru întreprindere.
    6. În sensul paragrafelor precedente ale acestui articol, profiturile, atribuite reprezentanţei permanente, vor fi determinate în fiecare an prin aceeaşi metodă, dacă nu există motiv temeinic şi suficient de a proceda altfel.
    7. Când profiturile includ elemente de venit, care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei Convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile acestui articol.
    1. Profiturile unei întreprinderi a unui Stat Contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor maritime, aeronavelor sau vehiculelor rutiere vor fi impuse numai în acest Stat.
    2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor din participarea la un pool, o afacere în comun sau o agenţie internaţională de transporturi.
    1. Când:
    a) o întreprindere a unui Stat Contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt Stat Contractant, sau
    b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui Stat Contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt Stat Contractant,
    şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice profituri, care fără aceste condiţii ar fi fost calculate uneia din întreprinderi, dar nu au fost astfel calculate, datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi şi impuse, în consecinţă.
    2. Când un Stat Contractant include în profiturile unei întreprinderi a acestui Stat - şi impune, în consecinţă - profiturile, asupra cărora o întreprindere a celuilalt Stat Contractant a fost supusă impunerii în acel celălalt Stat şi profiturile astfel incluse sînt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului Stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între două întreprinderi ar fi fost aceleaşi ca şi cele, stabilite între întreprinderile independente, atunci acel celălalt Stat va proceda la o modificare corespunzătoare a sumei impozitului perceput acolo pe acele profituri, dacă acel celălalt Stat consideră modificarea justificată. La efectuarea acestei modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii şi, în caz de necesitate, autorităţile competente ale Statelor Contractante se vor consulta reciproc.
    1. Dividendele, plătite de o companie rezidentă a unui Stat Contractant unui rezident al celuilalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în Statul Contractant, a cărui rezidentă este compania plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui Stat, dar dacă proprietarul beneficiar al dividendelor este un rezident al celuilalt Stat Contractant, impozitul astfel perceput nu va depăşi:
    a) 5 la sută din suma brută a dividendelor, dacă proprietarul beneficiar este o companie (alta decât o societate), care deţine, în mod direct, cel puţin 25 la sută din capitalul companiei plătitoare de dividende;
    b) 10 la sută din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.
    Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitări.
    Prevederile acestui paragraf nu vor afecta impunerea companiei în ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.
    3. Termenul “dividende”, cum este utilizat în acest articol, înseamnă veniturile din acţiuni, acţiunile “jouissance” sau drepturile “jouissance”, acţiunile industriei miniere, acţiunile de fondator sau alte drepturi, ce nu sînt titluri de creanţă, participante la profituri, precum şi veniturile din alte drepturi corporative, care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, potrivit legislaţiei Statului, a cărui rezidentă este compania distribuitoare de profituri.
    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă proprietarul beneficiar al dividendelor, fiind un rezident al unui Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant, a cărui rezidentă este compania plătitoare de dividende, printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo, sau prestează în acel celălalt Stat servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, şi holdingul, în legătură cu care se plătesc dividendele, este efectiv legat de această reprezentanţă permanentă sau bază fixă. În asemenea situaţie se vor aplica prevederile articolului 7 sau articolului 14, după caz.
    5. Când o companie rezidentă a unui Stat Contractant realizează profituri sau venituri din celălalt Stat Contractant, acel celălalt Stat nu poate supune nici unui impozit dividendele plătite de această companie, cu excepţia cazului, când asemenea dividende sînt plătite unui rezident al acelui celălalt Stat sau când holdingul, în legătură cu care se plătesc dividendele, este efectiv legat de o reprezentanţă permanentă sau o bază fixă situată în acel celălalt Stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale companiei unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale companiei, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite constau integral sau parţial din profituri sau venituri ce provin din acel celălalt Stat.
    1. Dobânzile, ce provin într-un Stat Contractant şi plătite unui rezident al celuilalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în Statul Contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui Stat, dar dacă proprietarul beneficiar al dobânzilor este un rezident al celuilalt Stat Contractant, impozitul astfel perceput nu va depăşi 10 la sută din suma brută a dobânzilor.
    Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.
    3. Termenul “dobânzi”, cum este utilizat în acest articol, înseamnă veniturile din creanţe de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare şi de dreptul de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din hârtii de valoare de stat şi veniturile din titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile, aferente acestor hârtii de valoare, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile calculate pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate ca dobânzi în sensul acestui articol.
    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă proprietarul beneficiar al dobânzilor, fiind un rezident al unui Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant, din care provin dobânzile, printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo, sau prestează în acel celălalt Stat servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, şi titlurile de creanţă, în legătură cu care se plătesc dobânzile, sînt efectiv legate de această reprezentanţă permanentă sau bază fixă. În asemenea situaţie se vor aplica prevederile articolului 7 sau articolului 14, după caz.
    5. Dobânzile vor fi considerate că provin dintr-un Stat Contractant, când plătitorul este un rezident al acestui Stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie, că este sau nu rezident al unui Stat Contractant, are într-un Stat Contractant o reprezentanţă permanentă sau o bază fixă, în legătură cu care a apărut datoria, pentru care se plătesc dobânzile, şi aceste dobânzi se suportă de asemenea reprezentanţă permanentă sau bază fixă, atunci aceste dobânzi vor fi considerate că provin din Statul Contractant, în care este situată reprezentanţa permanentă sau baza fixă.
    6. Când, datorită unor relaţii speciale existente între plătitorul şi proprietarul beneficiar al dobânzilor sau între ambii şi o oarecare terţă persoană, suma dobânzilor, referitoare la titlul de creanţă pentru care ea este plătită, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitorul şi proprietarul beneficiar al dobânzilor, în lipsa unor astfel de relaţii, atunci prevederile acestui articol se vor aplica numai la ultima sumă menţionată. În asemenea situaţie partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă, potrivit legislaţiei fiecărui Stat Contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii.
    1. Royalty, ce provin într-un Stat Contractant şi plătite unui rezident al celuilalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    2. Totuşi, aceste royalty pot fi, de asemenea, impuse în Statul Contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui Stat, dar dacă proprietarul beneficiar al royalty este un rezident al celuilalt Stat Contractant, impozitul astfel perceput nu va depăşi 10 la sută din suma brută a royalty.
    Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.
    3. Termenul “royalty”, cum este utilizat în acest articol, înseamnă plăţile de orice natură, primite ca compensaţie pentru utilizarea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filme de cinema, orice brevet de invenţii, produs soft, emblemă comercială, design sau model, plan, formulă secretă sau proces, sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă proprietarul beneficiar al royalty, fiind un rezident al unui Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant din care provin royalty, printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo, sau prestează în acel celălalt Stat servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, şi dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc royalty, este efectiv legată de această reprezentanţă permanentă sau bază fixă. În asemenea situaţie se vor aplica prevederile articolului 7 sau articolului 14, după caz.
    5. Royalty vor fi considerate, că provin dintr-un Stat Contractant când plătitorul este un rezident al acestui Stat. Totuşi, când plătitorul de royalty, fie, că este sau nu rezident al unui Stat Contractant, are într-un Stat Contractant o reprezentanţă permanentă sau o bază fixă, în legătură cu care a apărut obligaţia de a plăti royalty, şi aceste royalty se suportă de asemenea reprezentanţă permanentă sau bază fixă, atunci aceste royalty vor fi considerate că provin din Statul Contractant, în care este situată reprezentanţa permanentă sau baza fixă.
    6. Când, datorită unor relaţii speciale existente între plătitorul şi proprietarul beneficiar al royalty sau între ambii şi o oarecare terţă persoană, suma royalty referitoare la utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care ea este plătită, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitorul şi proprietarul beneficiar al royalty în lipsa unor astfel de relaţii, atunci prevederile acestui articol se vor aplica numai la ultima sumă menţionată. În asemenea situaţie partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă, potrivit legislaţiei fiecărui Stat Contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii.
    1. Câştigurile, realizate de un rezident al unui Stat Contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, specificate în articolul 6 şi situate în celălalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    2. Câştigurile din înstrăinarea proprietăţilor mobiliare, ce fac parte din proprietatea comercială a unei reprezentanţe permanente pe care o întreprindere a unui Stat Contractant o are în celălalt Stat Contractant sau a proprietăţilor mobiliare, ce ţin de o bază fixă de care dispune un rezident al unui Stat Contractant în celălalt Stat Contractant, în scopul prestării serviciilor personale independente, inclusiv câştigurile din înstrăinarea acestei reprezentanţe permanente (separat sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    3. Câştigurile, realizate de o întreprindere a unui Stat Contractant din înstrăinarea navelor maritime, aeronavelor sau vehiculelor rutiere, exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare, ce ţin de exploatarea acestor nave maritime, aeronave sau vehicule rutiere, vor fi impuse numai în acest Stat.
    4. Câştigurile din înstrăinarea acţiunilor sau altor drepturi corporative într-o companie, a cărei proprietate constă direct sau indirect, în special, din proprietăţile imobiliare situate într-un Stat Contractant, pot fi impuse în acest Stat.
    5. Câştigurile din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altor decât cele specificate în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, vor fi impuse numai în Statul Contractant, a cărui rezidentă este persoana care înstrăinează.
    1. Venitul, realizat de un rezident al unui Stat Contractant din prestarea serviciilor profesionale sau altor activităţi cu caracter independent, va fi impus numai în acest Stat, cu excepţia cazului, când el dispune în mod regulat de o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt Stat Contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă el dispune de o astfel de bază fixă, venitul poate fi impus în celălalt Stat, dar numai acea parte a lui care este atribuită acestei baze fixe.
    2. Termenul “servicii profesionale” include, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţile independente de medici, avocaţi, ingineri, arhitecţi, dentişti, contabili, auditori şi consultanţi.
    1. Sub rezerva prevederilor articolelor 16, 18, 19 şi 21, salariile, simbriile şi alte remuneraţii similare, primite de un rezident al unui Stat Contractant în legătură cu munca salariată, vor fi impuse numai în acest Stat, cu excepţia cazului, când munca salariată este exercitată în celălalt Stat Contractant. Dacă munca salariată este exercitată în acest mod, remuneraţiile astfel primite de acolo pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    2. Indiferent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile, primite de un rezident al unui Stat Contractant în legătură cu munca salariată exercitată în celălalt Stat Contractant, vor fi impuse numai în primul Stat menţionat, dacă:
    a) primitorul este prezent în celălalt Stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 zile în orice perioadă de douăsprezece luni, ce se începe sau se termină în anul fiscal dat, şi
    b) remuneraţiile sînt plătite de un patron sau în numele unui patron, care nu este rezident al celuilalt Stat, şi
    c) remuneraţiile nu sînt suportate de o reprezentanţă permanentă sau de o bază fixă pe care patronul o are în celălalt Stat.
    3. Indiferent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile, primite în legătură cu munca salariată exercitată la bordul unei nave maritime, aeronave sau vehicul rutier, exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui Stat Contractant, pot fi impuse în acest Stat.
    Onorariile directorilor şi alte plăţi similare, primite de un rezident al unui Stat Contractant în calitatea sa de membru al comitetului de conducere al unei companii, care este rezidentă a celuilalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.
    1. Indiferent de prevederile articolelor 14 şi 15, venitul, realizat de un rezident al unui Stat Contractant ca un artist de estradă, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune, sau un interpret muzical, sau ca un sportiv, din activităţile lui personale, exercitate în celălalt Stat Contractant, poate fi impus în acel celălalt Stat.
    2. Când venitul, în legătură cu activităţile personale, exercitate de un artist de estradă sau un sportiv în această calitate a sa, nu revine însuşi artistului de estradă sau sportivului, ci altei persoane, fie că este sau nu rezidentă a unui Stat Contractant, acest venit, indiferent de prevederile articolelor 7, 14 şi 15, poate fi impus în Statul Contractant în care sînt exercitate activităţile artistului de estradă sau sportivului.
    Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 19, pensiile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui Stat Contractant pentru munca salariată exercitată în trecut, vor fi impuse numai în acest Stat.
    1. a) Salariile, simbriile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensia, plătite de un Stat Contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui Stat, unităţi administrativ-teritoriale sau autorităţi locale, vor fi impuse numai în acest Stat.
    b) Totuşi, asemenea salarii, simbrii şi alte remuneraţii similare vor fi impuse numai în celălalt Stat Contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel Stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui Stat, care:
    (i) are cetăţenia acelui Stat; sau   
    (ii) nu a devenit rezidentă a acelui Stat, numai în scopul prestării serviciilor.
    2. a) Orice pensie, plătită de sau din fondurile create de un Stat Contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui Stat, unităţi administrativ-teritoriale sau autorităţi locale, va fi impusă numai în acest Stat.
    b) Totuşi, asemenea pensie va fi impusă numai în celălalt Stat Contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi are cetăţenia acelui Stat.
    3. Prevederile articolelor 15, 16, 17 şi 18 se vor aplica salariilor, simbriilor şi altor remuneraţii similare, şi pensiilor, pentru serviciile prestate, în legătură cu activitatea de afaceri, exercitată de un Stat Contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia.
    Plăţile, primite de un student sau stagiar care este sau a fost imediat înainte de a vizita un Stat Contractant rezident al celuilalt Stat Contractant şi care este prezent în primul Stat menţionat, exclusiv, în scopul instruirii sau pregătirii sale, destinate pentru întreţinerea, instruirea sau pregătirea sa, nu vor fi impuse în primul Stat menţionat, cu condiţia, ca asemenea plăţi să provină din sursele aflate în afara acestui Stat.
    1. O persoană fizică care vizitează un Stat Contractant în scopul predării sau efectuării cercetării ştiinţifice la o universitate, colegiu, şcoală sau altă instituţie de învăţământ recunoscută în acel Stat şi care este sau a fost imediat înainte de această vizită rezidentă a celuilalt Stat Contractant va fi scutită de impunere în primul Stat Contractant menţionat pe remuneraţiile pentru asemenea predare sau cercetare pentru o perioadă ce nu depăşeşte doi ani din data primei sale vizite în acest scop, cu condiţia ca asemenea remuneraţii să fie realizate de ea din afara acestui Stat.
    2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se vor aplica veniturilor din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este efectuată în scop public, dar, în general, în scopul personal al unei anumite persoane sau unor anumite persoane.
    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui Stat Contractant, indiferent de sursa de provenienţă, care nu sînt tratate în articolele precedente ale prezentei Convenţii, vor fi impuse numai în acest Stat.
    2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor, altor decât veniturile din proprietăţi imobiliare, cum sînt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă primitorul acestor venituri, fiind un rezident al unui Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo, sau prestează în acel celălalt Stat servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, şi dreptul sau proprietatea, în legătură cu care sînt plătite veniturile, este efectiv legată de această reprezentanţă permanentă sau bază fixă. În asemenea situaţie se vor aplica prevederile articolului 7 sau articolului 14, după caz.
    1. Proprietatea, reprezentată de proprietăţi imobiliare, cum sînt definite în articolul 6, deţinute de un rezident al unui Stat Contractant şi situate în celălalt Stat Contractant, poate fi impusă în acel celălalt Stat.
    2. Proprietatea, reprezentată de proprietăţi mobiliare, ce fac parte din proprietatea comercială a unei reprezentanţe permanente, pe care o întreprindere a unui Stat Contractant o are în celălalt Stat Contractant, sau de proprietăţi mobiliare, ce ţin de o bază fixă de care dispune un rezident al unui Stat Contractant în celălalt Stat Contractant, în scopul prestării serviciilor personale independente, poate fi impusă în acel celălalt Stat.
    3. Proprietatea, reprezentată de nave maritime, aeronave şi vehicule rutiere, exploatate de o întreprindere a unui Stat Contractant în trafic internaţional şi de proprietăţi mobiliare ce ţin de exploatarea unor asemenea nave maritime, aeronave şi vehicule rutiere, va fi impusă numai în acest Stat.
    4. Proprietatea, reprezentată de acţiuni sau alte drepturi corporative într-o companie a cărei proprietate constă, direct sau indirect, în special din proprietăţi imobiliare situate într-un Stat Contractant, poate fi impusă în acest Stat.
    5. Toate celelalte elemente de proprietate ale unui rezident al unui Stat Contractant vor fi impuse numai în acest Stat.
    1. Când un rezident al unui Stat Contractant realizează venit sau deţine proprietate, care, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, poate fi impusă în celălalt Stat Contractant, primul Stat menţionat va permite:
    a) deducerea din impozitul pe venit al acestui rezident a sumei egale cu impozitul pe venit, plătit în acel celălalt Stat;
    b) deducerea din impozitul pe proprietate al acestui rezident a sumei egale cu impozitul pe proprietate, plătit în acel celălalt Stat.
    Asemenea deducere în nici un caz, totuşi, nu va depăşi acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe proprietate, calculat până la acordarea deducerii, ce se atribuie, după caz, venitului sau proprietăţii, care poate fi impusă în acel celălalt Stat.
    2. Când, în conformitate cu orice prevedere a Convenţiei, venitul realizat sau proprietatea deţinută de un rezident al unui Stat Contractant este scutită de impunere în acest Stat, asemenea Stat poate, totuşi, la calcularea sumei impozitului pe venitul sau pe proprietatea rămasă a acestui rezident să ţină cont de venitul sau proprietatea scutită.
    1. Persoanele naţionale ale unui Stat Contractant nu vor fi supuse în celălalt Stat Contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile aferente la care sînt sau pot fi supuse persoanele naţionale ale acelui celălalt Stat, aflate în aceleaşi circumstanţe, în special, în privinţa reşedinţei.
    2. Impunerea unei reprezentanţe permanente, pe care o întreprindere a unui Stat Contractant o are în celălalt Stat Contractant, nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt Stat, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt Stat, care exercită aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un Stat Contractant să acorde rezidenţilor celuilalt Stat Contractant orice deduceri, înlesniri şi scutiri cu titlu personal pe baza statutului civil sau obligaţiilor familiale, în ce priveşte impunerea, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.
    3. Cu excepţia cazului, când se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului 6 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12, dobânzile, royalty şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui Stat Contractant unui rezident al celuilalt Stat Contractant, vor fi deduse, în scopul determinării profiturilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii, ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului Stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui Stat Contractant faţă de un rezident al celuilalt Stat Contractant, vor fi deduse, în scopul determinării proprietăţii impozabile a acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii, ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului Stat menţionat.
    4. Întreprinderile unui Stat Contractant al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt Stat Contractant, nu vor fi supuse în primul Stat menţionat nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile aferente la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului Stat menţionat.
    1. Când o persoană consideră, că din acţiunile unui sau ambelor State Contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impunere care nu este în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac, prevăzute de legislaţia internă a acestor State, să supună cazul său autorităţii competente a Statului Contractant, a cărui rezidentă ea este sau, dacă cazul său cade sub incidenţa paragrafului 1 al articolului 25, a acelui Stat Contractant, a cărui persoană naţională ea este. Cazul trebuie prezentat în decurs de trei ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă, că impunerea nu este în conformitate cu prevederile Convenţiei.
    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia i se pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în stare să ajungă la o soluţie satisfăcătoare, să rezolve cazul de comun acord cu autoritatea competentă a celuilalt Stat Contractant, în scopul evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de orice perioadă de prescripţie prevăzută de legislaţia internă a Statelor Contractante.
    3. Autorităţile competente ale Statelor Contractante se vor strădui să rezolve de comun acord orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării Convenţiei. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de Convenţie.
    4. Autorităţile competente ale Statelor Contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte, formate din ele însele sau reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente.
    1. Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor face schimb de informaţii, necesare realizării prevederilor prezentei Convenţiei sau ale legislaţiei interne referitoare la impozitele de orice gen şi tip, percepute în numele Statelor Contractante sau unităţilor administrativ-teritoriale sau autorităţilor locale ale lor, în măsura, în care impunerea nu contravine Convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolele 1 şi 2 ale prezentei Convenţii. Orice informaţie primită de un Stat Contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia primită, potrivit legislaţiei interne a acestui Stat, şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţele judecătoreşti şi organele administrative), abilitate cu stabilirea sau perceperea, încasarea forţată sau urmărirea judiciară sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele menţionate în prima propoziţie. Asemenea persoane sau autorităţi vor utiliza informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti publice sau în deciziile judiciare.
    2. Prevederile paragrafului 1, în nici un caz, nu vor fi interpretate ca impunând unui Stat Contractant obligaţia:
    a) de a realiza măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative ale acestui sau ale celuilalt Stat Contractant;
    b) de a furniza informaţii care nu pot fi accesibile potrivit legislaţiei sau în procesul administrării obişnuite a acestui sau a celuilalt Stat Contractant;
    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui orice secret de negoţ, de afaceri, industrial, comercial sau profesional, sau proces comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară politicii de stat.
    Nimic în prezenta Convenţie nu va afecta privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau posturilor consulare în virtutea normelor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor acordurilor speciale.
    Prezenta Convenţie va intra în vigoare la data ultimei notificări în scris, prin canale diplomatice, confirmând îndeplinirea de către Statele Contractante a procedurilor necesare potrivit legislaţiei pentru intrarea ei în vigoare şi prevederile sale vor avea efect:
    a) cu referinţă la impozitele reţinute la sursă, la veniturile, realizate la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic, imediat următor anului, în care prezenta Convenţie a intrat în vigoare;
    b) cu referinţă la celelalte impozite pe venit şi pe proprietate, la impozitele, percepute pentru orice an fiscal, ce se începe la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic, imediat următor anului, în care prezenta Convenţie a intrat în vigoare.
    Prezenta Convenţie va rămâne în vigoare până la denunţare de către unul dintre Statele Contractante. Fiecare Stat Contractant poate denunţa Convenţia, prin canale diplomatice, înaintând o notă de denunţare scrisă, cu cel puţin şase luni până la finele oricărui an calendaristic, ce urmează după perioada de cinci ani de la data în care Convenţia a intrat în vigoare. În asemenea situaţie Convenţia îşi va înceta efectul:
    a) cu referinţă la impozitele reţinute la sursă, la veniturile, realizate la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic, imediat următor anului, în care a fost remisă nota de denunţare;
    b) cu referinţă la celelalte impozite pe venit şi pe proprietate, la impozitele, percepute pentru orice an fiscal, ce se începe la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic, imediat următor anului, în care a fost remisă nota de denunţare.
    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta Convenţie.

    Întocmită la Sarajevo la 8 decembrie 2003 în două exemplare originale, fiecare în limbile moldovenească, bosniacă/sârbă/croată şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul apariţiei unor divergenţe la interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentei Convenţii, textul în limba engleză va prevala.