În scopul stabilirii modului de organizare a procesului de elaborare a proiectului şi/sau a planului de organizare a teritoriului pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole  conform prevederilor articolul 10 alineatul (61) din Legea viei şi vinului nr. 57-XVI din 10 martie 2006,
    1. Se aprobă Regulamentul privind modul de organizare a procesului de elaborare a proiectului şi/sau a planului de organizare a teritoriului pentru  înfiinţarea plantaţiilor viticole (se anexează).
    2. Prezentul Ordin se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    3. Controlul asupra executării prezentului Ordin se pune în sarcina dlui Eduard Grama, viceministru.
    4. Prezentul Regulament intră în vigoare după 3 luni de la data publicării.

    MINISTRUL AGRICULTURII
    ȘI INDUSTRIEI ALIMENTARE                     Ion SULĂ

    Nr. 196. Chişinău, 8 octombrie 2015.


    1. Prezentul Regulament este elaborat în baza Legii viei şi vinului nr. 57-XVI din 10 martie 2006 şi a Reglementării tehnice „Organizarea pieţei vitivinicole”, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 356 din 11.06.2015.
    2. În sensul prezentului Regulament se utilizează noţiunile, specificare în art. 2 al Legii viei şi vinului nr. 57-XVI din 10 martie 2006, cu modificările ulterioare, precum şi noţiunile şi termenii, după cum urmează:
    parcelă viticolă – suprafaţă de teren agricol, plantată cu viţă de vie, delimitată de hotare distincte (drumuri, fâșii forestiere, suprafeţe acvatice sau alte limite naturale) şi declarată de către un singur producător de struguri;
    subparcelă viticolă – parte a unei parcele viticole, identificată în mod special pentru a fi înregistrată în Registrul vitivinicol şi pentru a specifica denumirea soiului, activitatea de reparaţie, activitatea de reconstrucţie şi activitatea de defrişare;
    plantare – fixarea definitivă a materialului săditor viticol în sol, în vederea creării unei plantaţii viticole;
    înfiinţarea plantaţiei viticole – sistem de măsuri economico-organizatorice şi tehnologice, orientat spre crearea unei plantaţii viticole;
    defrişare – proces de eliminare completă a butucilor de viţă de vie dintr-o plantaţie viticolă;
    restabilirea plantaţiilor viticole – sistem de măsuri agrotehnice aplicat la lichidarea consecinţelor afectării butucilor viţei de vie de temperaturile scăzute (geruri), îngheţuri, grindină şi alte calamităţi naturale;
    reconstrucţia plantaţiilor viticole – sistem de măsuri economico-organizatorice şi tehnologice orientat la înlăturarea unor neajunsuri, consolidarea şi sporirea potenţialului de producţie al viilor existente (schimbarea soiului prin altoirea pe loc sau prin plantarea de viţe altoite, majorarea sistemică a numărului de butuci la 1,0 ha, schimbarea formei butucilor; schimbarea tipului spalierului etc.);
    biroul de proiectare – proiectantul, grup de proiectare, care include, cel puţin, următorii specialişti: agronom-viticultor, pedolog-agrochimist, inginer-agrimensor, economist financiar;
    IGP – indicaţie geografică protejată;
    DOP – denumire de origine protejată;
    tehnologia „no–till” - excluderea intervenţiei mecanice asupra solului.
    3. Efectuarea lucrărilor de proiectare şi, după caz, elaborarea planului de organizare a teritoriului pentru înfiinţarea unei plantaţii viticole se îndeplinesc în baza contractelor de executare a lucrărilor de proiectare şi prospectare, încheiate între beneficiar şi proiectant în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    4. La efectuarea lucrărilor de proiectare este necesar de asigurat următoarele cerinţe:
    1) calitatea înaltă a lucrărilor de proiectare;
    2) folosirea raţională a terenurilor agricole, destinate înfiinţării unei plantaţii viticole;
    3) protecţia solului de eroziune,
    4) protecţia mediului înconjurător;
    5) crearea condiţiilor pentru aplicarea tehnologiilor avansate în viticultură cu maximă eficienţă;
    6) eficienţă înaltă şi recuperare maximal rapidă a investiţiilor capitale, folosirea raţională a resurselor umane;
    7) selectarea corectă a terenului sau refuzul elaborării proiectului pe terenuri care nu întrunesc cerințele Legii viei şi vinului nr. 57-XVI din 10 martie 2006, Reglementării tehnice „Organizarea pieţei vitivinicole”, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 356 din 11.06.2015, recomandărilor organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării;
    8) folosirea prospecţiunilor cartografice şi pedologice existente, datelor despre geologie, surse de apă, stratificarea apelor subterane, amplasarea în raport cu vecinii şi respectarea cerinţelor faţă de culturile, existente pe terenuri vecine sau efectuarea volumului necesar de cercetări agropedologice şi hidrologice;
    9) coordonarea cu instituţiile respective a efectuării lucrărilor de pregătire şi înfiinţare a plantaţiei viticole în zonele de trecere a liniilor de comunicare, liniilor de transport electric, conductelor de gaz şi apă etc. şi, după caz, cu instituţiile de protecţie a mediului;
    10) după caz, efectuarea coordonărilor suplimentare privind lipsa dăunătorilor de carantină, respectarea zonelor sanitare a localităţilor (distanţa de la plantaţie viticolă până la ultima casă a satului nu mai puţin de 100 m).
    5. În procesul de elaborare a proiectului şi/sau planului de organizare a teritoriului (în continuare – proiect şi/sau plan de organizare), proiectantul este obligat să respecte următoarele reguli:
    1) înfiinţarea de plantaţii viticole pentru struguri producţie-marfă se efectuează în cadrul arealului vitivinicol delimitat;
    2) înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru producţie-marfă se efectuează doar cu soiuri de viţă de vie, înscrise în Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova, cu respectarea Caietului de sarcini ale uniunii/asociaţiei producătorilor de produse cu IGP/DOP;
    3) amplasarea soiurilor de viţă de vie şi direcţiile de utilizare a strugurilor, sub aspectul arealului vitivinicol, se face în baza ordinului Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare;
    4) la înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru producţie-marfă, destinată fabricării produselor vitivinicole, se admit soiuri de viţă de vie din specia „Vitis vinifera” şi cele de hibrizi interspecifici (soiuri de selecţie nouă). Înfiinţarea plantaţiilor viticole cu soiuri din specia „Vitis labrusca” se admite la producerea strugurilor pentru consum în stare proaspătă şi fabricarea produselor alimentare, altele decât produsele vitivinicole, specificate în Reglementarea tehnică „Organizarea pieţei vitivinicole”;
    5) înfiinţarea plantaţiilor viticole se realizează cu material săditor viticol devirozat, de categorii biologice autorizate (Hotărârea Guvernului nr. 418 din 9 iulie 2009), nu mai jos de categoria „standard” în condiţiile Legii viei şi vinului nr. 57-XVI din 10 martie, 2006 (art.8, alineatul (3));
    6) selectarea soiului de portaltoi în funcţie de conţinutul de carbonaţi în sol (conform recomandărilor);
    7) înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru producţie-marfă se efectuează pe terenuri preponderent în pante, favorabile pentru cultivarea viţei de vie – pantele calde, cu gradul de înclinare peste 3 grade, cu altitudinea absolută de la 70 m (30 m altitudine relativă) până la 300 m, cu soluri moderat fertile, uşoare după compoziţia granulometrică (conţinutul argilei până 60%);
    8) înfiinţarea plantaţiilor viticole se realizează prin aplicarea sistemelor de cultură neprotejată, semiprotejată şi protejată, în rânduri distanţate, cu intervalul de 2,0-3,0 m, cu distanţa dintre butuci de 0,8-1,8 m în funcţie de puterea de creştere a butucilor, cu folosirea sistemului de conducere a butucilor pe spaliere de diferite tipuri şi sistemului vertical de conducere a lăstarilor sau cu creştere liberă;
    9) la cererea beneficiarului şi în condiţiile existenţei posibilităţilor de aprovizionare cu apă calitativă, pot fi proiectate concomitent sisteme de irigare;
    10) înfiinţarea plantaţiilor viticole producţie-marfă cu suprafaţa de la 0,15 până la 0,5 ha se efectuează conform unui plan de organizare a teritoriului, elaborat de producătorii viticoli sau specialişti în domeniu, iar cu suprafaţa mai mare de 0,5 ha – conform proiectului, elaborat de către instituţii, organizaţii şi întreprinderi de proiectare (birouri de proiectare), recunoscute (după prezentarea statutului și listei angajaților) de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare;
    11) plantarea viţei de vie se efectuează primăvara, cu material săditor maturat, şi vara, până la 30 iunie, cu material săditor „vegetant”.
    6. Proiectul de organizare a teritoriului pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole se elaborează de biroul de proiectare şi este valabil o perioada de 5 ani de la anul proiectării.
    7. Structura proiectului şi/sau planului de organizare a teritoriului pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole va cuprinde conținutul, după cum urmează:
    1) proiectul pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole va cuprinde următoarele capitole:
    a) amplasarea terenului;
    b) baza elaborării proiectului;
    c) caracteristica terenului;
    d) argumentarea proiectului;
    e) tehnologia înființării plantaţiilor viticole;
    f) argumentarea roadei proiectate;
    g) organizarea lucrărilor la înființarea plantațiilor;
    h) eficiența economica a proiectului;
    i) fișele tehnologice;
    j) devizele de cheltuieli;
    k) investiții capitale la înființarea plantațiilor viticole;
    l) cheltuielile directe pentru înființarea plantațiilor viticole.
    După caz, în procesul de elaborare a proiectului pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole se vor prezenta, de către beneficiar, următoarele acte:
    a) cererea de elaborare a proiectului pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole, semnată de fondator/fondatori (persoană fizică sau juridică) al plantaţiei viticole, cu indicarea domiciliului sau de reprezentanţii acestuia;
    b) declaraţia pe propria răspundere privind veridicitatea datelor.
    2) planul de organizare a teritoriului pentru înfiinţarea unei plantaţii viticole pentru struguri trebuie să prevadă şi să includă următoarele acţiuni:
    a) amplasarea percelelor şi drumurilor;
    b) orientarea rândurilor;
    c) repartizarea soiurilor pe sector;
    d) suprafaţa de plantare (totală şi sub aspectul soiurilor);
    e) termenul de plantare, schemele de plantare şi densitatea plantării;
    f) necesarul de material săditor, apă, fertilizanţi, inventar şi materiale, eventual tehnică.
    8. La solicitarea beneficiarului se va efectua, în modul stabilit, analiza eficienţei economice a proiectului cu prezentarea prognozei comerciale (direcţiile de utilizare şi comercializare a produsului obţinut), pieţe sau unităţi de procesare, distanţele, asigurarea cu forţă de muncă şi costurile ei, recomandări privind tehnologia aplicată, asigurarea cu tehnică agricolă, calculele detaliate privind costurile materialelor, lucrărilor, materialului săditor, spalierului etc.
    9. Lucrările de prospectare includ topografie, pedologie, hidroameliorare, agrobiologie. În baza datelor obţinute, proiectantul elaborează o schiţă de proiect, care se coordonează oficial cu beneficiarul.
    10. Organizarea teritoriului – se efectuează în funcţie de:
    1) datele obţinute în urma lucrărilor de prospectare;
    2) relieful terenului;
    3) configuraţia sectorului;
    4) asigurarea microclimatică;
    5) amplasarea conexă a terenurilor agricole învecinate;
    6) irigarea existentă sau proiectată.
    11. Zonarea teritoriului se efectuează în scopul amplasării raţionale a soiurilor şi folosirea optimă a solului. Zonarea se face în funcţie de condiţiile ecologice şi pedologice. Se descrie amplasarea soiurilor în raport cu altitudinea, expoziţia şi gradul de înclinare a terenului. Se expun terenurile neutilizabile, rîpile etc.
    12. Proiectarea reţelei de parcele (mărimea parcelelor şi subparcelelor) este determinată de configuraţie, pantă, lungimea versanţilor şi expoziţia lor, stratul de sol şi compoziţia granulometrică a acestuia, gradul proceselor erozionale şi necesitatea edificării unor construcţii hidrotehnice de protecţie, precum şi de cerinţele economico-financiare.
    13. Proiectarea reţelei de drumuri între parcele şi tarlale:
    1) Drumurile între parcelele de vii sunt preconizate pentru trecere numai într-o singură direcţie. Lăţimea drumurilor între parcele, în funcţie de modul de recoltare, transportare şi utilizare a recoltei, precum şi amplasarea rândurilor în parcelele conexe:
    a) la unghiul de cotire a rândurilor – 0 grade -10 grade este de 4 metri;
    b) 30 grade – 4,5 metri;
    c) 45 grade – 5 metri;
    d) peste 45 grade – 6 metri.
    2) Lăţimea drumurilor între parcelele de vii irigabile se proiectează de 5-7 metri.
    3) Drumurile dintre parcele, de regulă, se amplasează de-a lungul pantei cu deplasarea drumurilor între parcele învecinate sau tarlale pentru a preîntâmpina eroziunea. Mărimea deplasării trebuie să constituie 24-28 metri în ambele direcţii.
    4) Drumurile dintre tarlale, situate de-a lungul părţilor laterale ale tarlalelor, paralele cu rândurile de butuci, se proiectează cu o lăţime de 6 metri, iar perpendicular, în funcţie de unghiul ieşirii la drum a rândurilor, de 7-8 metri.
    5) Pe pantele cu o înclinare de peste 8 grade, drumurile de-a lungul tarlalei şi făşiile de întoarcere se proiectează sub formă de serpentină.
    14. Măsurile de combatere a eroziunii solului cuprind un sistem integru de procedee organizatorico-economice, agrotehnice, ameliorare silvică şi hidrotehnice.
    15. Procedeele organizatorico-economice constau în organizarea corectă a teritoriului în funcţie de amplasarea construcţiilor hidrotehnice, reţelei de drumuri, orientarea rândurilor, utilizarea tehnologiilor „no–till” etc.
    16. Lucrările agrotehnice constau în implementarea sistemului de lucrări pentru conservarea solului cu păstrarea reziduurilor vegetale, înierbarea spaţiilor dintre rânduri în plantaţiile viticole, lucrarea solului, fisurarea, fisurarea în cuplu cu drenajul-cârtiţă etc.
    17. Ameliorarea silvică cuprinde un şir de măsuri menite să asigure prevenirea şi combaterea eroziunii solului şi conservarea apei în sol cu ajutorul vegetaţiei ierboase şi a plantaţiilor silvice, prin utilizarea culturilor forestiere masive sau sub formă de benzi, realizate cu specii de arbori şi/sau de arbuşti, plantate pentru reabilitarea/înfiinţarea perdelelor forestiere și a plantaţiilor agrosilvice de protecţie a solului.
    18. Măsurile hidrotehnice de combatere a eroziunii solului cuprind un şir de acţiuni ce ţin de amenajarea canalelor, debuşeelor înierbate, construcţia digurilor pentru evacuarea inofensivă a surplusului de apă pluvială de pe versanţi.
    19. După caz, în sistemul de ameliorări silvice în vii se proiectează:
    1) fâşii forestiere de reglementare a apei cu lăţimea de cel puţin 8 metri;
    2) fâşii forestiere din arbuşti cu culise de reglementare a scurgerilor de apă cu lăţimea de 3 metri;
    3) fâşii forestiere de-a lungul râpelor cu lăţimea de 13 metri;
    4) fâşiile forestiere de pe malurile apelor se proiectează, după caz, cu o lăţime de 2-20 metri.
    20. Modul concret de proiectare a fiecărui grup de măsuri se coordonează cu instituţiile statului, abilitate cu protecţia mediului şi în conformitate cu normativele, prevăzute de legislaţie.
    21. Expertiza proiectelor se efectuează la solicitarea şi din contul propriu a agentului economic (beneficiarului) de către alt birou de proiectare de profil.
    22. Situaţiile de conflict se soluţionează, după caz, pe cale amiabilă sau în instanţele de judecată.