––––––––––––––––––––––––––
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 27 noiembrie 2005.



    Statele Părţi la prezenta Convenţie,
    reamintind prevederile Cartei Naţiunilor Unite, prin care toţi Membrii s-au angajat să întreprindă acţiuni comune şi separate în cooperare cu Organizaţia în vederea asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pentru toţi fără nici o deosebire de rasă, sex, limbă şi religie,
    luînd în considerare Declaraţia universală a drepturilor omului, care stipulează că toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi şi că fiecare se poate bucura de toate drepturile şi libertăţile proclamate în Declaraţie fără nici o deosebire, în special de rasă, de culoare sau de origine naţională,
    luînd în considerare Declaraţia asupra acordării independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale, prin care Adunarea Generală a declarat că procesul de eliberare nu poate fi oprit şi este ireversibil şi că, în interesele demnităţii umane, progresului şi justiţiei, urmează a fi pus capăt colonialismului şi tuturor acţiunilor de segregare şi discriminare asociate cu acesta,
    constatînd că, în conformitate cu Convenţia Internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Statele condamnă, în special, segregarea rasială şi apartheidul şi se angajează să întreprindă măsuri de prevenire, interzicere şi eradicare a tuturor acţiunilor de acest gen pe teritoriul ce se află în jurisdicţia acestora,
    constatînd că în Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, anumite acţiuni care de asemenea ar putea fi calificate drept acţiuni de apartheid constituie o crimă conform dreptului internaţional,
    constatînd că în Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii „actele inumane care rezultă din politica de apartheid” sunt calificate drept crime împotriva umanităţii,
    constatînd că Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o serie de rezoluţii prin care politicile şi practicile de apartheid sunt considerate drept crime contra umanităţii,
    constatînd că Consiliul de Securitate a subliniat faptul că apartheidul, intensificarea şi expansiunea continuă a acestuia tulbură şi ameninţă în mod serios pacea şi securitatea internaţională,
    convinşi că o convenţie internaţională privind eliminarea şi reprimarea crimei de apartheid ar face posibilă întreprinderea unor măsuri mai efective la nivel internaţional şi naţional în vederea eliminării şi reprimării crimei de apartheid,
    A convenit asupra celor ce urmează:
    1) Statele Părţi la prezenta Convenţie declară că apartheidul este o crimă împotriva umanităţii şi acţiunile inumane ce rezultă din politicile şi practicile de apartheid şi din practici şi politici similare de segregare şi discriminare rasială, expuse în articolul II din prezenta Convenţie, sunt crime care violează principiile dreptului internaţional, în special scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite şi care constituie o ameninţare serioasă la adresa păcii şi securităţii internaţionale.
    2) Statele Părţi la prezenta Convenţie declară criminale acele organizaţii, instituţii şi indivizi care comit crima de apartheid.
    În sensul prezentei Convenţii, termenul „crimă de apartheid”, care va include politici şi practici similare de segregare şi discriminare rasială care se practică în Africa de Sud, va fi aplicat pentru următoarele acţiuni sau acte inumane comise în vederea stabilirii şi menţinerii dominaţiei unui grup rasial de persoane asupra oricărui alt grup rasial de persoane şi asuprirea acestora în mod sistematic:
    a) refuzul dreptului la viaţă şi libertate personală unui membru sau membrilor unui grup sau grupurilor rasiale:
    i) prin omorul membrilor unui grup sau grupuri rasiale,
    ii) prin aplicarea unui prejudiciu moral sau fizic membrilor unui grup sau grupurilor rasiale prin încălcarea libertăţii sau demnităţii acestora, sau prin supunerea acestora la tortură sau pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,
    iii) prin arestarea arbitrară sau detenţia ilegală a membrilor unui grup sau grupurilor rasiale,
    b) impunerea intenţionată unui grup sau grupurilor rasiale a condiţiilor de viaţă, avînd drept scop distrugerea lor fizică totală sau parţială,
    c) orice măsuri legislative şi alte măsuri care au drept scop împiedicarea participării unui grup sau grupurilor rasiale la activitatea politică, socială, economică şi culturală a ţării şi crearea intenţionată a condiţiilor ce împiedică dezvoltarea deplină a unui astfel de grup sau a unor astfel de grupuri, în special prin refuzul drepturilor şi libertăţilor fundamentale unui grup sau grupurilor rasiale, inclusiv dreptul la muncă, dreptul de a constitui sindicate recunoscute, dreptul la educaţie, dreptul de a părăsi ţara şi de a se reîntoarce în ţară, dreptul la cetăţenie, dreptul la reşedinţă şi libertatea de deplasare, dreptul la libertatea de opinie şi exprimare şi dreptul la libertatea de asociere şi întruniri paşnice,
    d) orice măsuri, inclusiv măsuri legislative, elaborate în vederea divizării populaţiei după criterii rasiale prin crearea rezervaţiilor şi ghetourilor pentru membrii unui grup sau grupurilor rasiale, interzicerea căsătoriilor mixte între membrii diferitor grupuri rasiale, exproprierea proprietăţilor funciare ce aparţin unui grup sau grupurilor rasiale sau membrilor acestora,
    e) exploatarea forţei de muncă a membrilor unui grup sau grupurilor rasiale, în special prin supunerea acestora la muncă forţată,
    f) persecutarea organizaţiilor sau persoanelor, prin privarea acestora de libertăţile şi drepturile fundamentale, pentru faptul că se opun apartheidului.
    Responsabilitatea criminală internaţională se va aplica, indiferent de motivul implicat, asupra indivizilor, membrilor organizaţiilor şi instituţiilor şi reprezentanţilor Statului indiferent dacă aceştia locuiesc pe teritoriul Statului unde au fost comise actele sau pe teritoriul unui alt Stat, oricînd aceştia:
    a) comit, participă la, instigă în mod direct sau organizează comiterea acţiunilor menţionate în articolul II al prezentei Convenţii;
    b) participă direct, încurajează sau cooperează în comiterea crimelor de apartheid.
    Statele Părţi la prezenta Convenţie se angajează:
    a) să adopte orice măsuri legislative sau de alt gen, necesare pentru eliminarea şi prevenirea oricărei încurajări a crimei de apartheid sau a politicilor de segregare similare sau manifestările acestora şi să pedepsească persoanele vinovate de această crimă,
    b) să adopte măsuri legislative, judiciare şi administrative pentru a persecuta, judeca şi pedepsi, în conformitate cu jurisdicţia acestora, persoanele responsabile pentru sau acuzate de comiterea acţiunilor fixate în articolul II al prezentei Convenţii, indiferent dacă aceste persoane au reşedinţa pe teritoriul Statului unde sunt comise acţiunile sau sunt cetăţeni ai acestui sau ai unor alte State sau dacă sunt apatrizi.
    Persoanele acuzate de comiterea actelor enumerate în articolul II al prezentei Convenţii pot fi judecate de o instanţă judecătorească competentă a oricărui Stat Parte la Convenţie care pot obţine jurisdicţia asupra persoanei acuzatului sau de către un tribunal penal internaţional, care dispune de jurisdicţie în privinţa acelor State Părţi care acceptă jurisdicţia acestuia.
    Statele Părţi la prezenta Convenţie se angajează să accepte şi să realizeze, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, deciziile adoptate de către Consiliul de Securitate avînd drept scop prevenirea, eliminarea şi reprimarea crimei de apartheid, şi să coopereze în implementarea deciziilor adoptate de către alte organe competente ale Naţiunilor Unite în vederea realizării scopurilor Convenţiei.
    1) Statele Părţi la prezenta Convenţie se obligă să prezinte rapoarte periodice grupului instituit conform articolului IX privind măsurile legislative, judiciare şi administrative şi de altă natură, care au fost luate pentru realizarea prevederilor prezentei Convenţii.
    2) Copiile acestor rapoarte sunt transmise prin Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite Comitetului Special pentru Apartheid.
    Orice Stat Parte la prezenta Convenţie poate să ceară oricărui organ competent al Organizaţiei Naţiunilor Unite să întreprindă, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, astfel de acţiuni, pe care le consideră corespunzătoare în scopul prevenirii şi eliminării crimei de apartheid.
    1) Preşedintele Comisiei pentru Drepturile Omului va numi un grup de trei membri ai Comisiei pentru Drepturile Omului, care sunt de asemenea reprezentanţi ai Statelor Părţi la prezenta Convenţie, de a analiza rapoartele prezentate de către Statele Părţi în conformitate cu articolul VII.
    2) În cazul în care printre membrii Comisiei pentru Drepturile Omului nu există reprezentanţi ai Statelor Părţi la prezenta Convenţie sau în cazul în care există mai puţin de trei astfel de reprezentanţi, Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va desemna, în urma consultărilor purtate cu toate Statele Părţi la prezenta Convenţie, un reprezentant al statului parte sau reprezentanţi ai statelor părţi care nu sunt membri ai Comisiei pentru Drepturile Omului, în vederea participării la activităţile grupului stabilit în conformitate cu paragraful l al acestui articol, pînă atunci cînd reprezentanţii Statelor Părţi la Convenţie vor fi aleşi în Comisia pentru Drepturile Omului.
    3) Grupul dispune de posibilitatea de a se reuni pe o perioadă ce nu va depăşi cinci zile, înainte de deschiderea sau după închiderea sesiunii Comisiei pentru Drepturile Omului, în vederea analizării rapoartelor prezentate în conformitate cu articolul VII.
    1) Statele Părţi la prezenta Convenţie împuternicesc Comisia pentru Drepturile Omului:
    a) să solicite organelor Organizaţiei Naţiunilor Unite, atunci cînd sunt remise copiile petiţiilor în conformitate cu articolul 15 al Convenţiei Internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, să acorde atenţie reclamaţiilor ce vizează acţiunile care sunt enumerate în articolul II al prezentei Convenţii,
    b) să pregătească, în baza rapoartelor organelor competente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi rapoartelor periodice ale Statelor Părţi la prezenta Convenţie, o listă a persoanelor, organizaţiilor, instituţiilor şi reprezentanţilor statelor care se presupun că sunt responsabile de comiterea crimelor enumerate în articolul II al Convenţiei, precum şi a celor, împotriva cărora au fost întreprinse acţiuni procedurale de către Statele Părţi la Convenţie,
    c) să solicite informaţia de la organele competente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind măsurile întreprinse de autorităţile responsabile de administrarea teritoriilor sub tutelă şi teritoriilor neautonome, precum şi tuturor altor teritorii asupra cărora se aplică rezoluţia Adunării Generale 1514 (XV) din 14 decembrie 1960, privind acele persoane presupuse a fi responsabile pentru crimele prevăzute de articolul II al Convenţiei, care sunt consideraţi sub jurisdicţia teritorială şi administrativă a acestora.
    2) În vederea realizării obiectivelor Declaraţiei asupra acordării independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale, ce se conţin în rezoluţia Adunării Generale 1514 (XV), prevederile prezentei Convenţii nu vor limita în nici un caz dreptul la petiţii acordat acelor popoare de către alte instrumente internaţionale sau de către Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile specializate ale acestora.
    1) Acţiunile enumerate în articolul II al prezentei Convenţii nu vor fi considerate crime politice, avînd drept scop extrădarea.
    2) Statele Părţi la prezenta Convenţie se angajează ca în astfel de cazuri să permită extrădarea în conformitate cu legislaţia proprie şi tratatele în vigoare.
    Diferendele între Statele Părţi privind interpretarea, aplicarea sau implementarea prezentei Convenţii, care nu au fost soluţionate prin negocieri, la solicitarea Statelor Părţi implicate în diferend, vor fi transmise spre examinare Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia cazurilor în care părţile implicate în diferend au convenit asupra altor căi de soluţionare.
    Prezenta Convenţie este deschisă spre semnare pentru toate statele. Orice stat care nu semnează Convenţia înainte de intrarea acesteia în vigoare poate adera la aceasta.
    1) Prezenta Convenţie este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depozitate la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    2) Aderarea va fi efectuată prin depozitarea unui instrument de aderare la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    1) Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la depozitarea la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douăzecelea instrument de ratificare sau aderare.
    2) Pentru fiecare Stat care ratifică prezenta Convenţie sau aderă la aceasta după depozitarea celui de-al douăzecelea instrument de ratificare sau aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la depozitarea instrumentului propriu de ratificare sau aderare.
    Un Stat Parte poate denunţa prezenta Convenţie printr-o notificare, în scris, adresată Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea va intra în vigoare după expirarea unui an din ziua recepţionării notificării de către Secretarul General.
    1) O cerere referitor la revizuirea prezentei Convenţii poate fi adresată oricînd şi de orice stat parte prin intermediul unei notificări, în scris, adresată Secretarului General al Naţiunilor Unite.
    2) Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite va decide asupra măsurilor ce urmează a fi luate în privinţa acestei cereri.
    Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica toate Statele despre următoarele detalii:
    a) semnăturile, ratificările şi aderările conform articolelor XIII şi XIV,
    b) data intrării în vigoare a prezentei Convenţii conform articolului XV,
    c) denunţările conform articolului XVI,
    d) notificările conform articolului XVII,
    1) Prezenta Convenţie, textul căreia este identic în limba chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, va fi depozitată în arhiva Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    2) Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite tuturor statelor copii certificate ale prezentei Convenţii.