––––––––––––––––––––––––––––––––––––
    * În vigoare pentru Republica Moldova din 15.06.2002.


    Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Convenţii,
    considerînd că ţelul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strînsă intre membrii săi, în special favorizînd adoptarea de reguli comune în domeniul juridic,
    constatînd că, într-un mare număr de State membre, s-au efectuat sau sunt intreprinse eforturi pentru ameliorarea statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, reducîndu-se în acest scop diferenţele între statutul juridic al acestor copii şi cel al copiilor născuţi din căsătorie, aceste diferenţe defavorizînd pe primii pe plan juridic şi social,
    considerînd că în acest domeniu există încă largi disparităţi în drepturile Statelor membre,
    convinse că condiţia copiilor născuţi în afara căsătoriei trebuie să fie ameliorată şi că stabilirea de anumite reguli comune privind statutul lor juridic ar favoriza realizarea acestui obiectiv şi ar contribui în acelaşi timp la o armonizare a legislaţiilor Statelor membre în acest domeniu, considerînd, totuşi, că este necesară aranjarea unor etape progresive pentru acele State care estimează că nu pot fi în măsură să adopte imediat anumite reguli ale prezentei Convenţii,
    au convenit asupra celor ce urmează:
    Fiecare Parte Contractantă se angajează să asigure conformitatea legislaţiei sale cu dispoziţiile prezentei Convenţii şi să notifice Secretarului General al Consiliului Europei măsurile luate în acest scop.
    Filiaţia maternă a oricărui copil născut în afara căsătoriei este stabilită prin simplul fapt al naşterii copilului.
    Filiaţia paternă a oricărui copil născut în afara căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoaşterea voluntară sau prin decizie juridică.
    Recunoaşterea voluntară a paternităţii nu poate face obiectul unei opoziţii sau contestaţii, cînd aceste proceduri sunt prevăzute de legislaţia internă, decît în cazul în care persoana care vrea să recunoască sau care a recunoscut copilul nu este din punct de vedere biologic tatăl acestuia.
    În acţiunile referitoare la filiaţia paternă, probele ştiinţifice susceptibile să stabilească sau să indepărteze paternitatea trebuie să fie admise.
    1) Tatăl şi mama unui copil născut în afara căsătoriei au aceeaşi obligaţie de întreţinere faţă de acest copil ca şi cea care există faţă de copilul născut în cadrul căsătoriei.
    2) Cînd obligaţia de întreţinere a unui copil născut din căsătorie incumbă anumitor membri ai familiei tatălui sau mamei, copilul născut în afara căsătoriei beneficiază în mod egal de această obligaţie.
    1) Cînd filiaţia unui copil născut în afara căsătoriei este stabilită faţă de doi părinţi, autoritatea părintească nu poate fi atribuită automat numai tatălui.
    2) Autoritatea părintească trebuie să poată fi transferată; cazurile de transfer decurg din legislaţia internă.
    Cînd tatăl sau mama unui copil născut în afara căsătoriei nu are autoritatea părintească asupra acestui copil sau supravegherea sa, acest părinte poate obţine un drept de vizită în cazurile corespunzătoare.
    Drepturile copilului născut în afara căsătoriei la succesiunea tatălui şi mamei sale şi a membrilor familiilor lor sunt aceleaşi ca şi în cazul în care s-ar fi născut în timpul căsătoriei.
    Căsătoria între tatăl şi mama unui copil născut în afara căsătoriei conferă acestui copil statutul juridic al unui copil născut în timpul căsătoriei.
    1) Prezenta Convenţie este deschisă spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată, acceptată sau aprobată. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
    2) Convenţia va intra în vigoare la trei luni după data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare.
    3) Pentru orice Stat semnatar care o va ratifica, accepta sau aproba
ulterior, ea va intra în vigoare la trei luni după data depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare.
    1) După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea invita orice Stat nemembru al Consiliului să adere la prezenta Convenţie.
    2) Aderarea se va efectua prin depunerea, la Secretarul General al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care va avea efect la trei luni după data depunerii sale.
    1) Orice Stat poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile la care se va aplica prezenta Convenţie.
    2) Orice Stat poate, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sau în orice alt moment ulterior, să extindă aplicarea prezentei Convenţii, prin declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie şi căruia el îi asigură relaţiile internaţionale sau pentru care este abilitat să hotărască.
    3) Orice declaraţie făcută în virtutea paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, în condiţiile prevăzute de articolul 15 al prezentei Convenţii.
    1) Orice Stat poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sau cînd el va face o declaraţie conform paragrafului 2 al articolului 13 din prezenta Convenţie, să formuleze cel mult trei rezerve referitor la dispoziţiile articolelor 2-10 ale acesteia.
    Nu sunt admise rezerve cu caracter general: fiecare rezervă nu poate avea ca obiect decît o singură dispoziţie.
    2) Fiecare rezervă va avea efect timp de cinci ani începînd de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii pentru fiecare Parte implicată. Ea va putea fi reînnoită pentru perioade succesive de cinci ani, printr-o declaraţie adresată înainte de expirarea fiecărei perioade Secretarului General al Consiliului Europei.
    3) Orice Parte Contractantă îşi poate retrage, în totalitate sau în parte, o rezervă formulată de ea în virtitea paragrafelor precedente, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei şi care va căpăta efect de la data primirii sale.
    1) Orice Parte Contractantă va putea, în ceea ce o priveşte, să denunţe prezenta Convenţie adresînd o notificare Secretarului General al Consiliului Europei.
    2) Denunţarea va avea efect după şase luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.
    Secretarul General al Consiliului Europei va notifica Statelor membre ale Consiliului şi oricărui Stat care va fi aderat la prezenta Convenţie:
    a) orice semnătură;
    b) depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
    c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii conform articolului 11;
    d) orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor articolului 1;
    e) orice declaraţie primită în aplicarea paragrafelor 2 şi 3 ale articolului 13;
    f) orice rezervă formulată în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al articolului 14;
    g) reînnoirea oricărei rezerve efectuate în aplicarea paragrafului 2 al articolului 14;
    h) retragerea oricărei rezerve efectuate în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 3 al articolului 14;
    i) orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor articolului 15 şi data la care denunţarea va căpăta efect.
    Drept pentru care, subsemnaţii, corespunzător autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta Convenţie.
    Adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1975, în franceză şi engleză, cele două texte avînd aceeaşi valoare, într-un singur exemplar care va fi depus la arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va trimite o copie certificată conformă acesteia fiecărui Stat semnatar şi aderent.