–––––––––––––––––––––––––––––––––––
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 1 septembrie 2004.


    Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei Convenţii,
    considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai str‘nsă între membrii săi,
    dornice să dezvolte mai mult cooperarea internaţională în materie penală,
    considerând că această cooperare trebuie să servească intereselor unei bune administraţii a justiţiei şi să favorizeze reintegrarea socială a persoanelor condamnate,
    considerând că aceste obiective impun ca străinii, care sunt privaţi de libertate ca urmare a unei infracţiuni penale, să aibă posibilitatea de a-şi ispăşi condamnarea în mediul lor social de origine,
    considerând ca cel mai bun mijloc de a se ajunge la aceasta este de a-i transfera în propriile lor ţări,
    au convenit următoarele:
    În înţelesul prezentei Convenţii, expresiile:
    a) „condamnare” desemnează orice pedeapsă sau măsură privativă de libertate, pronunţată de către un judecător pentru o durată limitată sau nedeterminată în temeiul unei infracţiuni penale;
    b) „hotărâre” desemnează o hotărîre judecătorească prin care se pronunţă o condamnare;
    c) „statul de condamnare” desemnează statul unde a fost condamnată persoana care poate fi transferată sau care deja a fost transferată;
    d) „statul de executare” desemnează statul către care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat, în vederea executării condamnării sale.
    1) Părţile se angajează sa-şi acorde reciproc, în condiţiile prevăzute prin prezenta Convenţie, cooperarea cea mai largă posibil în materia transferării persoanelor condamnate.
    2) O persoană condamnată pe teritoriul unei părţi poate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii, să fie transferată pe teritoriul altei părţi, pentru a executa aici condamnarea care i-a fost aplicată. În acest scop, ea îşi poate exprima, fie pe lîngă statul de condamnare, fie pe lîngă statul de executare, dorinţa de a fi transferată în temeiul prezentei Convenţii.
    3) Transferarea poate fi cerută fie de către statul de condamnare, fie de către statul de executare.
    1) O transferare nu poate avea loc în termenii prezentei Convenţii decît în condiţiile următoare:
    a) condamnatul trebuie să fie resortisant al statului de executare;
    b) hotărîrea trebuie să fie definitivă;
    c) durata condamnării pe care cel condamnat o mai are încă de executat trebuie să fie de cel puţin 6 luni la data primirii cererii de transferare sau să fie nedeterminată;
    d) transferul este consimţit de către persoana condamnată sau, dacă în raport cu vîrsta sau cu starea fizică ori mintală a acesteia unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei;
    e) acţiunile sau omisiunile care au dat naştere condamnării trebuie să constituie o infracţiune penală în raport cu dreptul statului de executare sau ar trebui să constituie o astfel de infracţiune, dacă ar fi survenit pe teritoriul său; şi
    f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări.
    2) În cazuri excepţionale, unele părţi pot conveni o transferare chiar dacă durata condamnării pe care cel condamnat o are încă de executat este inferioară celei prevăzute la paragraful 1 c).
    3) Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să indice, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, că înţelege să excludă aplicarea vreuneia dintre procedurile prevăzute la art. 9 paragraful 1 a) şi b) în relaţiile sale cu celelalte părţi.
    4) Orice stat poate, în orice moment, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să definească, în ceea ce-l priveşte, termenul resortisant în înţelesul prezentei Convenţii.
    1) Orice condamnat căruia i se pot aplica prevederile prezentei Convenţii trebuie să fie informat de către statul de condamnare despre conţinutul exact al prezentei Convenţii.
    2) Dacă condamnatul şi-a exprimat, pe lîngă statul de condamnare, dorinţa de a fi transferat în temeiul prezentei Convenţii, acest stat trebuie să informeze despre aceasta statul de executare cît mai curînd posibil, după rămînerea definitivă a hotărîrii.
    3) Informaţiile trebuie să cuprindă:
    a) numele, data şi locul naşterii condamnatului;
    b) dacă este cazul, adresa sa în statul de executare;
    c) o prezentare a faptelor care au atras condamnarea;
    d) natura, durata şi data începerii executării condamnării.
    4) Dacă condamnatul şi-a exprimat, pe lîngă statul de executare, dorinţa de a fi transferat în temeiul prezentei Convenţii, statul de condamnare comunică acestui stat, la cererea sa, informaţiile prevăzute la paragraful 3 de mai sus.
    5) Condamnatul trebuie să fie informat în scris despre orice demers întreprins de către statul de condamnare sau de către statul de executare în aplicarea paragrafelor precedente, ca şi despre orice hotărîre luată de către vreunul dintre cele două state cu privire la o cerere de transferare.
    1) Cererile de transferare şi răspunsurile trebuie formulate în scris.
    2) Aceste cereri trebuie să fie adresate de către Ministerul de Justiţie al statului solicitant Ministerului de Justiţie al statului solicitat. Răspunsurile trebuie comunicate pe aceleaşi căi.
    3) Orice parte poate, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să indice faptul că ea va utiliza alte cai de comunicare.
    4) Statul solicitat trebuie să informeze statul solicitant, în cel mai scurt timp, despre hotărîrea sa de a accepta sau de a refuza transferarea cerută.
    1) Statul de executare trebuie, la cererea statului de condamnare, să furnizeze acestuia din urmă:
    a) un document sau o declaraţie care să indice că persoana condamnată este resortisant al acelui stat;
    b) o copie de pe dispoziţiile legale ale statului de executare din care să rezulte că acţiunile sau omisiunile care au dat loc condamnării în statul de condamnare constituie o infracţiune penală în raport cu dreptul statului de executare sau ar constitui o astfel de infracţiune, dacă ele ar surveni pe teritoriul său;
    c) o declaraţie conţinînd informaţiile prevăzute la art. 9 paragraful 2.
    2) Dacă se cere o transferare, statul de condamnare trebuie să furnizeze statului de executare următoarele documente, cu excepţia cazului în care unul sau celalalt dintre cele două state ar fi indicat deja că el nu şi-ar da acordul la transferare:
    a) o copie, certificată pentru conformitate, de pe hotărîre şi de pe dispoziţiile legale aplicabile;
    b) indicarea duratei condamnării deja executate, inclusiv informaţii asupra oricărei detenţii provizorii, reduceri a pedepsei sau altui act privind executarea condamnării;
    c) o declaraţie constatînd consimţămîntul la transferare, aşa cum se prevede în art. 3 paragraful 1 d);
    d) de fiecare dată cînd va fi cazul, orice raport medical sau social despre condamnat, orice informaţie asupra tratamentului său în statul de condamnare şi orice recomandare pentru continuarea tratamentului său în statul de executare.
    3) Statul de condamnare şi statul de executare pot, atît unul cît şi celălalt, să solicite primirea oricăruia dintre documentele sau declaraţiile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 de mai sus, înainte de a face o cerere de transferare sau de a lua hotărîrea de acceptare sau de refuzare a transferării.
    1) Statul de condamnare va proceda în aşa fel încît persoana care trebuie să-şi dea consimţămîntul la transferare în temeiul art. 3 paragraful 1 d) să o facă de bună voie şi în deplină cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg din aceasta. Procedura de urmat cu privire la aceasta va fi guvernată de legea statului de condamnare.
    2) Statul de condamnare trebuie să dea statului de executare posibilitatea să verifice, prin intermediul unui consul sau al altui funcţionar desemnat de acord cu statul de executare, că acest consimţămînt a fost dat în condiţiile prevăzute în paragraful precedent.
    1) Preluarea în sarcină a condamnatului de către autorităţile statului de executare are drept efect suspendarea executării condamnării în statul de condamnare.
    2) Statul de condamnare nu mai poate executa condamnarea atunci cînd statul de executare consideră executarea condamnării ca fiind terminată.
    1) Autorităţile competente ale statului de executare sunt datorate:
    a) fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărîri judiciare sau administrative, în condiţiile enunţate la art. 10;
    b) fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărîre a acestui stat, dată într-o procedură judiciară sau administrativă, înlocuind astfel sancţiunea aplicată în statul de condamnare printr-o sancţiune prevăzută de legislaţia statului de executare pentru aceeaşi infracţiune, în condiţiile enunţate la art. 11.
    2) Statul de executare trebuie, dacă cererea i-a fost făcută, să indice statului de condamnare, înainte de transferarea persoanei condamnate, care anume dintre aceste proceduri o va urma.
    3) Executarea condamnării este guvernată de legea statului de executare şi acest stat este singurul competent pentru a lua toate hotărîrile corespunzătoare.
    4) Orice stat al cărui drept intern împiedică să fie folosită vreuna dintre procedurile prevăzute la paragraful 1 pentru a se executa măsurile al căror obiect îl formează, pe teritoriul unei alte părţi, persoane care, ţinînd seama de starea lor mintală, au fost declarate penalmente iresponsabile pentru săvîrşirea unei infracţiuni, şi care este dispus să ia în sarcină aceste persoane în vederea continuării tratamentului lor, poate, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să indice procedurile pe care înţelege să le urmeze în aceste cazuri.
    1) În caz de continuare a executării, statul de executare este legat de natura juridică şi durata sancţiunii aşa cum rezultă ele din condamnare.
    2) Totuşi, dacă natura sau durata acestei sancţiuni este incompatibilă cu legislaţia statului de executare, sau dacă legislaţia acestui stat o impune, statul de executare poate, prin hotărîre judiciară sau administrativă, să adapteze această sancţiune la pedeapsa ori măsura prevăzută de propria sa lege pentru infracţiuni de aceeaşi natură. Această pedeapsă sau măsură corespunde, atît cît este posibil, în ceea ce priveşte natura sa, celei aplicate prin condamnarea de executat. Ea nu poate să agraveze prin natura sau durata sa sancţiunea pronunţată în statul de condamnare, nici să depăşească maximumul prevăzut prin legea statului de executare.
    1) În cazul schimbării condamnării, se aplică procedura prevăzută de legislaţia statului de executare. Din momentul schimbării, autoritatea competentă:
    a) va fi legată de constatarea faptelor în măsura în care acestea figurează în mod explicit sau implicit în hotărîrea pronunţată în statul de condamnare;
    b) nu va putea schimba o sancţiune privativă de libertate printr-o sancţiune pecuniară;
    c) va deduce integral din pedeapsă perioada de privaţiune de libertate deja executată de către condamnat; şi
    d) nu va agrava situaţia penală a condamnatului şi nu va fi ţinută de limita inferioară a sancţiunii eventual prevăzute de legislaţia statului de condamnare pentru infracţiunea sau infracţiunile săvîrşite.
    2) Atunci cînd procedura de schimbare are loc după transferarea persoanei condamnate, statul de executare va menţine acea persoană în detenţie sau va lua alte măsuri în scopul de a asigura prezenţa ei în statul de executare pînă la finalizarea acestei proceduri.
    Fiecare parte poate acorda graţierea, amnistia sau comutarea pedepsei în conformitate cu constituţia sa sau cu celelalte reglementări juridice ale sale.
    Numai statul de condamnare are dreptul de a statua asupra oricărei forme de recurs vizînd revizuirea hotărîrii.
    Statul de executare trebuie să pună capăt executării condamnării de îndată ce a fost informat de către statul de condamnare despre orice hotărîre sau măsură care are ca efect înlăturarea caracterului executoriu al condamnării.
    Statul de executare va furniza informaţii statului de condamnare în ce priveşte executarea condamnării:
    a) atunci cînd consideră încheiată executarea condamnării;
    b) în cazul în care condamnatul evadează înainte ca executarea condamnării să fi luat sfîrşit; sau
    c) dacă statul de condamnare îi solicită un raport special.
    1) O parte trebuie, în conformitate cu propria sa legislaţie, să consimtă la o cerere de tranzit a unui condamnat pe teritoriul său, dacă cererea a fost formulată de către o altă parte care ea însăşi s-a înţeles cu o altă parte sau cu un stat terţ asupra transferării unui condamnat spre sau dinspre teritoriul său.
    2) O parte poate refuza să acorde tranzitul:
    a) dacă condamnatul este unul dintre resortisanţii săi; sau
    b) dacă infracţiunea care a dat loc la condamnare nu constituie infracţiune conform legislaţiei sale.
    3) Cererile de tranzit şi răspunderile trebuie comunicate pe căile menţionate prin dispoziţiile art. 5 paragrafele 2 şi 3.
    4) O parte poate consimţi la o cerere de tranzit al unui condamnat pe teritoriul său, formulată de către un stat terţ, dacă acesta din urmă a convenit cu o altă parte asupra transferării spre sau dinspre teritoriul său.
    5) Partea căreia îi este cerută tranzitarea poate menţine condamnatul în detenţie pe perioada strict necesară tranzitării teritoriului ei.
    6) Partea solicitată să acorde tranzitul poate fi invitată să dea asigurarea că persoana condamnată nu va fi nici urmărită, nici deţinută, sub rezerva aplicării paragrafului precedent, nici supusă vreunei alte restricţii a libertăţii sale individuale pe teritoriul statului de tranzit, pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului de condamnare.
    7) Nici o cerere de tranzit nu este necesară, dacă se foloseşte calea aeriană pe deasupra teritoriului unei părţi şi nu este prevăzută nici o aterizare. Cu toate acestea, fiecare stat poate, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să pretindă a-i fi notificată orice tranzitare pe deasupra teritoriului său.
    1) Informaţiile, în temeiul art. 4 paragrafele 2-4, trebuie să fie făcute în limba părţii căreia îi sunt adresate sau în una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei.
    2) Sub rezerva paragrafului 3 de mai jos, nici o traducere a cererilor de transferare sau a documentelor ajutătoare acestora nu este necesară.
    3) Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să pretindă ca cererile de transferare să fie însoţite de o traducere în limba proprie sau într-una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei, ori în aceea dintre aceste limbi pe care el o indică. El poate, cu această ocazie, să declare că este dispus să accepte traduceri în orice altă limbă în plus faţă de limba oficială sau de limbile oficiale ale Consiliului Europei.
    4) În afara excepţiei prevăzute la art. 6 paragraful 2 a), documentele transmise în aplicarea prezentei Convenţii nu au nevoie să fie certificate.
    5) Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentei Convenţii sunt în sarcina statului de executare, cu excepţia cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.
    1) Prezenta Convenţie este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor nemembre care au participat la elaborarea ei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lîngă Secretarul General al Consiliului Europei.
    2) Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data la care trei state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţămîntul de a fi legate prin Convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului 1.
    3) Pentru orice stat semnatar care îşi va exprima ulterior consimţămîntul de a fi legat prin Convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
    1) După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea, după ce va fi consultat statele contractante, să invite orice stat nemembru al consiliului şi care nu este menţionat în art. 18 paragraful 1 să adere la prezenta Convenţie, printr-o hotărîre luată cu majoritatea prevăzută la art. 20 lit. d) al Statutului Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante avînd dreptul să ocupe un loc în comitet.
    2) Pentru orice stat aderent, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de aderare pe lîngă Secretarul General al Consiliului Europei.
    1) Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se vor aplica prevederile prezentei Convenţii.
    2) Orice stat poate, în orice alt moment următor, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei Convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii declaraţiei de către Secretarul Ge-neral.
    3) Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată Secretarului General al Consiliului Europei. Retragerea va produce efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii notificării de către Secretarul General.
    Prezenta Convenţie se va aplica executării condamnărilor pronunţate fie înainte, fie după intrarea sa în vigoare.
    1) Prezenta Convenţie nu va aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care decurg din tratatele de extrădare şi din alte tratate de cooperare internaţională în materie penală, care prevăd transferarea deţinuţilor în scop de confruntare sau de depunere de mărturie.
    2) Atunci cînd două sau mai multe părţi au încheiat sau vor încheia un acord sau un tratat asupra transferării condamnaţilor, ori atunci cînd au stabilit sau vor stabili în alt mod relaţiile lor în acest domeniu, ele vor avea facultatea să aplice sus-menţionatul acord, tratat sau aranjament în locul prezentei Convenţii.
    3) Prezenta Convenţie nu va aduce atingere dreptului statelor care sunt părţi la Convenţia europeană asupra recunoaşterii internaţionale a hotărîrilor represive de a încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale privind problemele reglementate prin această Convenţie, pentru a-i completa dispoziţiile sau pentru a facilita aplicarea principiilor din care ea se inspiră.
    4) Dacă o cerere de transferare cade în domeniul de aplicare al prezentei Convenţii şi al Convenţiei europene asupra recunoaşterii internaţionale a hotărîrilor represive sau al vreunui alt acord sau tratat asupra transferării condamnaţilor, statul solicitant trebuie, atunci cînd formulează cererea, să precizeze în temeiul cărui instrument este formulată cererea.
    Comitetul european pentru problemele criminale va urmări aplicarea prezentei Convenţii şi va facilita, la nevoie, reglementarea amiabilă a oricărei dificultăţi de aplicare.
    1) Orice parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta Convenţie, adresînd o notificare Secretarului General al Consiliului Europei.
    2) Denunţarea va produce efecte din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii notificării de către Secretarul Ge-neral.
    3) Cu toate acestea, prezenta Convenţie va continua să se aplice executării condamnărilor persoanelor transferate în conformitate cu sus-menţionata Convenţie, înainte ca denunţarea să-şi producă efectul.
    Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei Convenţii, precum şi oricărui alt stat care a aderat la aceasta:
    a) orice semnătură;
    b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
    c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii în conformitate cu art. 18 paragrafele 2 şi 3, art. 19 paragraful 2 şi art.20 paragrafele 2 şi 3;
    d) orice alt act, declaraţie, notificare sau comunicare avînd legătură cu prezenta Convenţie.
    Drept pentru care, subsemnatele, fiind special autorizate în acest scop, au semnat prezenta Convenţie.
    Adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, în limbile franceză şi engleză, cele două texte avînd valoare egală, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copii de pe aceste texte, conforme cu originalul, fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei Convenţii şi oricărui stat invitat să adere la aceasta.