–––––––––––––––––––––––––––––
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 14 iunie 2003


    Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
    convocată la Geneva de Consiliul de administraţie al Biroului Intrenaţional al Muncii, care s-a reunit la 1 iunie 1999 în cea de-a 87-a sesiune, considerînd necesitatea de a adopta noi instrumente în privinţa interzicerii şi eliminării celor mai grave forme ale muncii copiilor, ca prioritate majoră a acţiunii naţionale şi internaţionale, mai ales a cooperării şi asistenţei internaţionale, pentru a completa Convenţia şi Recomandarea privind vîrsta minimă de angajare, 1973, care rămîn instrumente fundamentale în ceea ce priveşte munca copiilor,
    considerînd că eliminarea efectivă a celor mai grave forme de muncă a copiilor necesită o acţiune imediată de ansamblu, care să ţină seama de importanţa unei educaţii de bază gratuite şi de necesitatea de a-i sustrage pe copiii în cauză de la toate aceste forme de muncă şi de a asigura readaptarea lor şi integrarea lor socială, luînd în considerare şi nevoile propriilor familii,
    reamintind Rezoluţia privind eliminarea muncii copiilor, adoptată de Conferinţa Internaţională a Muncii la cea de-a 46-a sesiune a sa, în 1996,
    recunoscînd că munca copiilor este determinată într-o mare măsură de sărăcie şi că soluţia pe termen lung rezidă într-o creştere economică susţinută care să conducă la progres social şi, în particular, la atenuarea sărăciei şi la educaţie universală,
    amintind Convenţia drepturilor copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite,
    amintind Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii referitoare la principiile şi drepturile fundamentale în muncă şi mecanismul său de aplicare, adoptată de Conferinţa Internaţională a Muncii la cea de-a 86-a sesiune în 1998,
    amintind că unele dintre cele mai grave forme ale muncii copiilor sunt acoperite de alte instrumente internaţionale şi, în particular, de Convenţia asupra muncii forţate, 1930, şi de Convenţia suplimentară a Naţiunilor Unite privind abolirea sclaviei, a comerţului cu sclavi şi a instituţiilor şi practicilor similare sclaviei, 1956, după ce a decis să adopte diverse propuneri referitoare la munca copiilor, problemă care constituie punctul 4 al ordinii de zi a sesiunii, după ce a decis că aceste propuneri vor lua forma unei convenţii internaţionale,
    adoptă la 17 iunie 1999 convenţia următoare, care va fi denumită Convenţia privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, 1999.
    Orice membru care ratifică prezenta convenţie trebuie să ia măsuri imediate şi eficiente pentru a asigura interzicerea şi eliminarea urgentă a celor mai grave forme ale muncii copiilor.
    În sensul prezentei convenţii, termenul copil se aplică tuturor persoanelor în vîrstă de pînă la 18 ani.
    În sensul prezentei convenţii, expresia cele mai grave forme ale muncii copiilor include:
    a) toate formele de sclavie sau practicile similare, ca de exemplu: vînzarea de sau comerţul cu copii, servitutea pentru datorii şi munca de servitor, precum şi munca forţată sau obligatorie, inclusiv recrutarea forţată sau obligatorie a copiilor în vederea utilizării lor în conflictele armate;
    b) utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituării, producţiei de material pornografic sau de spectacole pornografice;
    c) utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul unor activităţi ilicite, mai ales pentru producţia şi traficul de stupefiante, aşa cum le definesc convenţiile internaţionale pertinente;
    d) muncile care, prin natura lor sau prin condiţiile în care se exercită, sunt susceptibile să dăuneze sănătăţii, securităţii sau moralităţii copilului.
    1) Tipurile de muncă vizate la art. 3 lit. d) trebuie să fie stabilite de legislaţia naţională sau de autoritatea competentă, după consultări cu organizaţiile patronilor şi lucrătorilor interesate, luîndu-se în considerare normele internaţionale pertinente şi, în particular, paragrafele 3 şi 4 ale Recomandării privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, 1999.
    2) Autoritatea competentă, după consultări cu organizaţiile interesate ale patronilor şi lucrătorilor, trebuie să localizeze tipurile de muncă astfel determinate.
    3) Lista cuprinzînd tipurile de muncă determinate conform paragrafului 1 al prezentului articol trebuie să fie periodic examinată şi, la nevoie, revizuită după consultări cu organizaţiile interesate ale patronilor şi lucrătorilor.
    Orice membru trebuie, după consultări cu organizaţiile patronilor şi lucrătorilor, să stabilească sau să desemneze mecanisme adecvate pentru monitorizarea aplicării dispoziţiilor care dau efect prezentei convenţii.
    1) Orice membru trebuie să elaboreze şi să pună în aplicare programe de acţiune în vederea eliminării cu prioritate a celor mai grave forme ale muncii copiilor.
    2) Aceste programe de acţiune trebuie să fie elaborate şi puse în practică după consultarea instituţiilor publice competente şi a organizaţiilor patronilor şi lucrătorilor şi, dacă este cazul, cu luarea în considerare a opiniilor altor grupuri interesate.
    1) Orice membru trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea efectivă în practică şi respectarea dispoziţiilor care dau efect prezentei convenţii, inclusiv prin stabilirea şi aplicarea de sancţiuni penale sau, dacă este cazul, de alte sancţiuni.
    2) Orice membru trebuie, ţinînd seama de importanţa educaţiei pentru eliminarea muncii copiilor, să ia măsuri eficiente într-o perioadă determinată, pentru:
    a) a preveni angajarea copiilor în cele mai grave forme ale muncii copiilor;
    b) a prevedea ajutorul direct necesar şi adecvat pentru a-i sustrage pe copii de la cele mai grave forme ale muncii copiilor şi a asigura readaptarea lor şi integrarea lor socială;
    c) a asigura accesul lor la educaţia de bază gratuită şi, ori de cîte ori este posibil şi potrivit, la formarea profesională a tuturor copiilor sustraşi de la cele mai grave forme ale muncii copiilor;
    d) a identifica copii expuşi în mod particular riscurilor şi a intra în contact direct cu ei;
    e) a ţine seama de situaţia particulară a fetelor.
    3) Orice membru trebuie să desemneze autoritatea competentă însărcinată cu punerea în practică a dispoziţiilor prezentei convenţii.
    Membrii trebuie că ia măsurile corespunzătoare pentru a se sprijini reciproc în punerea în practică a dispoziţiilor prezentei convenţii printr-o cooperare şi/sau o asistenţă internaţională consolidată, inclusiv prin măsuri de susţinere a dezvoltării economice şi sociale, a programelor de eradicare a sărăciei şi educaţiei universale.
    Ratificările prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi vor fi înregistrate de acesta.
    1) Prezenta convenţie nu îi va obliga decît pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări vor fi fost înregistrate de directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.
    2) Convenţia va intra în vigoare la 12 luni după ce ratificările a 2 membri vor fi fost înregistrate de directorul general.
    3) Ulterior această convenţie va intra în vigoare pentru fiecare membru la 12 luni după data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată.
    1) Orice membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe după expirarea unei perioade de 10 ani după data iniţială de la intrarea în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decît după un an de la înregistrarea ei.
    2) Orice membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un an după expirarea perioadei de 10 ani menţionate la paragraful precedent nu va folosi posibilitatea de denunţare prevăzută în prezentul articol, va fi legat pentru o nouă perioadă de 10 ani şi, prin urmare, va putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
    1) Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi tuturor actelor de denunţare care îi vor fi comunicate de către membrii acesteia.
    2) Notificînd membrilor organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificări care îi va fi fost comunicată, directorul general va atrage atenţia membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.
    Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării, informaţii complete în privinţa tuturor ratificărilor şi tuturor actelor de denunţare pe care le va fi înregistrat conform articolelor precedente.
    De fiecare dată cînd va considera necesar Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă există posibilitatea să fie înscrisă pe ordinea de zi a Conferinţei problema revizuirii sale totale sau parţiale.
    1) În cazul în care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care ar duce la revizuirea totală sau parţială a prezentei convenţii şi dacă noua convenţie nu dispune altfel:
    a) ratificarea de către un membru al noii convenţii care implică revizuirea va atrage de drept, fără a ţine seama de prevederile art. 11, denunţarea imediată a prezentei convenţii, cu condiţia ca noua convenţie care atrage revizuirea să intre în vigoare;
    b) începînd cu data intrării în vigoare a noii convenţii care atrage revizuirea prezenta convenţie va înceta să mai fie deschisă ratificării de către membri.
    2) În orice caz prezenta convenţie va rămîne în vigoare în conţinutul şi forma sa actuală pentru acei membri care au ratificat-o, dar care nu au ratificat convenţia de revizuire.
    Versiunile în limbile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au valoare egală.


    The General Conference of the International Labour Organization,
    Having been convened at Geneva by the Coverning Body of the International Labour Office, and having met in its 87th Session on 1 June 1999, and
    Considering the need to adopt new instruments for the prohibition and elimination of the worst forms of child labour, as the main priority for national and international action, including international cooperation and assistance, to complement the Convention and the Recommendation concerning Minimum Age for Admission to Employment, 1973, which remain fundamental instruments on child labour, and
    Considering that the effective elimination of the worst forms of child labour reguires immediate and comprehensive action, taking into account the importance of free basic education and the need to remove the children concerned from all such work and to provide for their rehabilitation and social integration while addressing the needs of their families, and
    Recalling the resolution concernig the elimination of child labour adopted by the International Labour Conference at its 83rd Session in 1996, and
    Recognizing that child labour is to a great extent caused by poverty and that the long-term solution lies in sustained economic growth leading to social progress, in particular poverty allevation and universal education, and
    Recalling the Convention on the Rights of the Child adopted by the United Nations General Assembly on 20 November 1989, and
    Recalling the ILO Declaration on Fundamental Principles and Rights at Work and its Follow-up, adopted by the International Labour Conference at its 86th Session in 1998, and
    Recalling that some of the worst forms of child labour are covered by other international instruments, in particular the Forced Labour Convention, 1930, and the United Nations Supplementary Convention on the Abolition of Slavery, the Slave Trade, and Institutions and Practices Similar to Slavery, 1956, and
    Having decided upon the adoption of certain proposals with regard to child labour, which is the fourth item on the agenda of the session, and
    Having determined that these proposals shall take the form of an international Convention;
    adopts this seventeenth day of June of the year one thousand nine hundred and ninety-nine the following Convention, which may be cited as the Worst Forms of Child Labour Convention, 1999.
    Each Member which ratifies this Convention shall take immediate and effective measures to secure the prohibition and elimination of the worst forms of child labour as a matter of urgency.
    For the purposes of this Convention, the term child shall apply to all persons under the age of 18.
    For the purposes of this Convention, the term the worst forms of child labour comprises:
    a) all forms of slavery or practices similar to slavery, such as the sale and trafficking of children, debt bondage and serfdom and forced or compulsory labour, including forced or compulsory recruitment of children for use in armed conflict;
    b) the use, procurind or offering of a child for prostitution, for the production of pornografy or for pornographic performances;
    c) the use, procuring or offering of a child for illicit activites, in particular for the production and trafficking of drugs as defined in the relevant international treaties;
    d) work which, by its nature or the circumstances in which it is carried out, is likely to harm the health, safety or morals of children.
    1) The types of work referred to under Article 3(d) shall be determined by national laws or regulations or by the competent authority, after consultation with the organizations of employers and workers concerned, taking into consi-deration relevant international standards, in particular Paragraphs 3 and 4 of the Worst Forms of Child Labour Recommendation, 1999.
    2) The competent authority, after consultation with the organizations of employers and workers concerned, shall identify where the types of work so determined exist.
    3) The list of the types of work determined under paragraph 1 of this Article shall be periodically examined and revised as necessary, in consultation with the organizations of employers and workers concerned.
    Each Member shall, after consultation with employersî and workersî organizations, establish or designate appropriate mechanisms to monitor the implementation of the provisions giving effect to this Convention.
    1) Each Member shall design and implement programmes of action to eliminate as a priority the worst forms of child labour.
    2) Such programmes of action shall be designed and implemented in consultation with relevant government institutions and employersî and workersî organizations, taking into consideration the views of other concerned groups as appropriate.
    1) Each Member shall take all necessary measures to ensure the effective implementation and enforcement of the provisions giving effect to this Convention including the provision and application of penal sanctions or, as appropriate, other sanctions.
    2) Each Member shall, taking into account the importance of education in eliminating child labour, take effective and time-bound measures to:
    a) prevent the engagement of children in the worst forms of child labour;
    b) provide the necessary and appropriate direct assistance for the removal of children from the worst forms of child labour and for their rehabilitation and social integration;
    c) ensure access to free basic education, and, wherever possible and appropriate, vocational training, for all children removed from the worst forms of child labour;
    d) identify and reach out to children at special risk; and
    e) take account of the special of girls.
    3) Each Member shall designate the competent authority responsible for the implementation of the provisions giving effect to this Convention.
    Members shall take appropriate steps to assist one another in giving effect to the provisions of this Convention through enhanced international cooperation and/of assistance including support for social and economic development, poverty eradication programmes and universal education.
    The formal ratifications of this Convention shall be communicated to the Director-General of the International Labour Office for registration.
    1) This Convention shall be binding only upon those Members of the International Labour Organization whose ratifications have been registered with the Director-General of the International Labour Office.
    2) It shall come into force 12 months after the date on which the ratifications of two Members have been registered with the Director-General.
    3) Thereafter, this Convention shall come into force for any Member 12 months after the date on which its retification has been registered.
    1) A Member which has ratified this Convention may denounce it after the expiration of ten years from the date on which the Convention first comes into force, by an act communicated to the Director-General of the International Labour Office for registration. Such denunciation shall not take effect until one year after the date on which it is registered.
    2) Each Member which has ratified this Convention and which does not, within the year following the expiration of the period of ten years mentioned in the preceding paragraph, exercise the right of denunciation provided for in this Article, will be bound for another period of ten years and, thereafter, may denounce this Convention at the expiration of each period of ten years under the terms provided for in this Article.
    1) The Director-General of the International Labour Office shall notify all Members of the International Labour Organization of the registration of all ratifications and acts of denunciation communicated by the Members of the Organization.
    2) When notifying the Members of the Organization of the registration of the second ratification, the Director-General shall draw the attention of the Members of the Organization to the date upon which the Convention shall come into force.
    The Director-General of the International Labour Office shall communicate to the Secretary-General of the United Nations, for registration in accordance with article 102 of the Charter of the United Nations, full particulars of all ratifications and acts of denunciation registered by the Director-General in accordance with the provisions of the preceding Articles.
    At such times as it may consider necessary, the Governing Body of the International Labour Office shall present to the General Conference a report on the working of this Convention and shall examine the desirability of placing on the agenda of the Conference the question of its revision in whole or ir part.
    1) Should the Conference adopt a new Convention revising this Convention in whole or in part, then, unless the new Convention otherwise provides:
    a) the ratification by a Member of the new revising Convention shall ipso jure involve the immediate denunciation of this Convention, notwithstanding the provisions of Article 11 above, if and when the new revising Convention shall have come into force;
    b) as from the date when the new revising Convention comes into force, this Convention shall cease to be open to ratification by the Members.
    2) This Convention shall in any case remain in force in its actual form and content for those Members which have ratified it but have not ratified the revising Convention.
    The English and French versions of the text of this Convention are equally authoritative.