––––––––––––––––––––––––––––––––––
    *În vigoare pentru Republica Moldova din 16 octombrie 2005.


    Statele Părţi la prezentul Protocol,
    declarînd că o acţiune eficace vizînd prevenirea şi combaterea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, cere din partea ţărilor de origine, de tranzit şi de destinaţie o apropiere globală şi internaţională cuprinzînd măsuri destinate prevenirii traficului, o acţiune vizînd pedepsirea traficanţilor şi protecţia victimelor acestui trafic, în special prin respectarea drepturilor lor fundamentale internaţionale recunoscute,
    ţinînd cont de faptul că, în ciuda existenţei unor diferite instrumente internaţionale care cuprind reguli şi dispoziţii practice vizînd lupta împotriva exploatării persoanelor, în special a femeilor şi a copiilor, nu există nici un instrument universal care să se refere la toate aspectele traficului de persoane,
    îngrijorate de faptul că, în lipsa unui astfel de instrument, persoanele vulnerabile în faţa acestui trafic nu vor fi protejate suficient,
    conform Rezoluţiei 53/111 a Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 9 decembrie 1998, în care Adunarea generală a decis să creeze un comitet interguvernamental special cu conţinut nelimitat, însărcinat cu elaborarea unei convenţii internaţionale generale împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi cu examinarea, dacă este cazul, a elaborării unui instrument internaţional de luptă împotriva traficului femeilor şi al copiilor,
    convinse că faptul de a asocia Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate un instrument internaţional vizînd prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi al copiilor, va ajuta la prevenirea şi combaterea acestui tip de criminalitate,
    au convenit cele ce urmează:
    1) Prezentul Protocol completează Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate. Acesta este interpretat împreună cu convenţia.
    2) Dispoziţiile convenţiei se aplică mutatis mutandis prezentului Protocol, excepţie făcînd dispoziţiile contrare ale Protocolului menţionat.
    3) Infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 5 din prezentul Protocol sunt considerate infracţiuni stabilite în conformitate cu convenţia.
    Prezentul Protocol are ca obiect:
    a) prevenirea şi combaterea traficului de persoane, acordînd o atenţie specială femeilor şi copiilor;
    b) protecţia şi ajutorarea victimelor unui astfel de trafic, respectînd pe deplin drepturile lor fundamentale; şi
    c) promovarea cooperării între Statele Părţi în vederea atingerii acestor obiective.
    În termenii prezentului Protocol:
    a) expresia “trafic de persoane” indică recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare de recurgere sau prin recurgere la forţă ori la alte forme de constr`ngere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăţi ori avantaje pentru a obţine consimţăm`ntul unei persoane av`nd autoritate asupra alteia în scopul exploatării. Exploatarea conţine, cel puţin, exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe;
    b) consimţămîntul unei victime a traficului de persoane pentru exploatarea amintită, astfel cum este enunţată la lit. a) din prezentul articol, este indiferent atunci cînd unul din oricare dintre mijloacele enunţate la lit. a) a fost folosit;
    c) recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării este considerată trafic de persoane, chiar dacă aceştia nu fac apel la nici unul dintre mijloacele menţionate la lit. a) din prezentul articol;
    d) termenul “copil” indică orice persoană cu v`rsta mai mică de 18 ani.
    Prezentul Protocol se aplică, exceptînd dispoziţiile contrare, pentru prevenirea, anchetele şi urmăririle privind infracţiunile stabilite conform art. 5 al acestuia, atunci cînd aceste infracţiuni sunt de natură transnaţională şi dacă este implicat un grup infracţional, ca şi pentru protecţia victimelor acestor infracţiuni.
    1) Fiecare Stat Parte adoptă măsurile legislative şi altele necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune actelor menţionate la art. 3 din prezentul Protocol, atunci cînd au fost comise intenţionat.
    2) Fiecare Stat Parte adoptă, de asemenea, măsurile legislative şi altele necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune:
    a) sub rezerva conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic, faptului de a încerca comiterea unei infracţiuni stabilite conform alineatului 1 din prezentul articol;
    b) faptului de a fi complice la o infracţiune stabilită conform alineatului 1 al prezentului articol; şi
    c) faptului de a organiza comiterea unei infracţiuni stabilite conform alineatului 1 din prezentul articol sau de a da instrucţiuni altor persoane pentru ca acestea să o comită.
    1) Atunci cînd are loc şi în măsura în care dreptul său intern o permite, fiecare Stat Parte protejează viaţa privată şi identitatea victimelor traficului de persoane, nefăcînd publice procedurile juridice referitoare la acestea.
    2) Fiecare Stat Parte se asigură că sistemul său juridic sau administrativ prevede măsuri care permit furnizarea către victimele traficului de persoane, atunci cînd este cazul:
    a) a informaţiilor asupra procedurilor juridice şi administrative aplicabile;
    b) a unei asistenţe pentru a face astfel încît părerile şi preocupările lor să fie prezentate şi luate în considerare în stadiile corespunzătoare ale procedurii penale angajate împotriva autorilor infracţiunilor, astfel încît să nu aducă prejudicii drepturilor apărării.
    3) Fiecare Stat Parte va implementa măsuri în vederea asigurării restabilirii psihice, psihologice şi sociale a victimelor traficului de persoane, inclusiv, dacă este cazul, în cooperare cu organizaţii neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi alte elemente ale societăţii civile şi, în special, să le furnizeze:
    a) un adăpost convenabil;
    b) sfaturi şi informaţii privind drepturile pe care legea le recunoaşte, într-o limbă pe care o pot înţelege;
    c) asistenţă medicală, psihologică şi materială; şi
    d) posibilităţi de angajare, educaţie şi formare.
    4) Fiecare Stat Parte ţine cont, atunci cînd aplică dispoziţiile prezentului articol, de vîrsta, sexul şi nevoile specifice ale victimelor traficului de persoane, în special de nevoile specifice ale copiilor, şi anume un adăpost, educaţie şi îngrijire convenabilă.
    5) Fiecare Stat Parte depune eforturi pentru a asigura siguranţa psihică a victimelor traficului de persoane cînd acestea se găsesc pe teritoriul său.
    6) Fiecare Stat Parte se asigură că sistemul său juridic prevede măsuri care să ofere victimelor traficului de persoane posibilitatea de a obţine repararea prejudiciului suportat.
    1) Pentru a lua măsuri conform art. 6 din prezentul Protocol, fiecare Stat Parte intenţionează să adopte măsuri legislative sau alte măsuri corespunzătoare care să permită victimelor traficului de persoane să rămînă pe teritoriul său, cu titlu temporar sau permanent, atunci cînd este cazul.
    2) Atunci cînd aplică dispoziţia de la alineatul 1 din prezentul articol, fiecare Stat Parte trebuie să ţină cont de factorii umanitari şi personali.
    1) Statul parte de care aparţine o victimă a traficului de persoane sau în care aceasta avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire facilitează şi acceptă, ţinînd neapărat seama de siguranţa acestei persoane, întoarcerea acesteia fără întîrziere nejustificată sau nechibzuită.
    2) Atunci cînd un Stat Parte trimite o victimă a traficului de persoane într-un Stat Parte de care această persoană aparţine sau în care avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul Statului Parte de primire, această întoarcere este asigurată ţinînd neapărat cont de siguranţa persoanei, precum şi de starea oricărei proceduri judiciare legate de faptul că aceasta este o victimă a traficului, şi de preferat se face voluntar.
    3) La cererea unui Stat Parte de primire, un Stat Parte solicitat verifică, fără întîrziere nejustificată, dacă victima unui trafic de persoane îi aparţine sau avea dreptul de a locui cu titlu permanent pe teritoriul său în momentul intrării sale pe teritoriul Statului Parte de primire.
    4) În scopul facilitării întoarcerii unei victime a traficului de persoane care nu posedă documentele necesare, Statul Parte de care aparţine această persoană ori în care avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul Statului Parte de primire acceptă să elibereze, la cererea Statului Parte de primire, documentele de călătorie sau orice altă autorizaţie necesară pentru a permite acelei persoane a se îndrepta şi a fi readmisă pe teritoriul său.
    5) Dispoziţiile prezentului articol sunt înţelese fără prejudicierea oricărui drept acordat victimei prin orice lege internă a Statului Parte de primire.
    6) Dispoziţiile prezentului articol sunt înţelese fără prejudicierea oricărui acord sau aranjament bilateral ori multilateral aplicabil susţinînd, în totalitate sau în parte, întoarcerea victimelor traficului de persoane.
    1) Statele Părţi stabilesc politici, programe şi alte măsuri de ansamblu pentru:
    a) prevenirea şi combaterea traficului de persoane; şi
    b) protecţia victimelor traficului de persoane, în special a femeilor şi copiilor, împotriva unei noi acţiuni ale cărei victime ar putea fi.
    2) Statele Părţi depun eforturi pentru a lua măsuri, precum cercetări, campanii de informare şi campanii prin mass-media, precum şi iniţiative sociale şi economice, în scopul prevenirii şi combaterii traficului de persoane.
    3) Politicile, programele şi alte măsuri stabilite conform prezentului articol includ, după cum este necesar, o cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi cu alte elemente ale societăţii civile.
    4) Statele Părţi iau sau întăresc măsurile, pe calea unei cooperări bilaterale sau multilaterale, pentru remedierea factorilor care fac persoanele, în special femeile şi copiii, vulnerabile în faţa traficului, precum sărăcia, subdezvoltarea şi inegalitatea şanselor.
    5) Statele Părţi adoptă sau întăresc măsurile legislative ori altele, precum măsuri de ordin educativ, social sau cultural, pe calea unei cooperări bilaterale ori multilaterale, pentru a descuraja cererea care favorizează orice formă de exploatare a persoanelor, în special a femeilor şi a copiilor, care are ca scop traficul.
    1) Serviciile de detectare, reprimare, imigrare sau alte servicii competente ale Statelor Părţi cooperează între ele, după cum este necesar, făcînd schimb, conform dreptului intern al acestor state, de informaţii care le permit să stabilească:
    a) dacă persoanele care trec sau încearcă să treacă o frontieră internaţională cu documente de călătorie aparţinînd unor alte persoane ori fără documente de călătorie sunt autori sau victime ale traficului de persoane;
    b) tipurile de documente de călătorie pe care persoanele le-au folosit sau au încercat să le folosească pentru trecerea unei frontiere internaţionale în scopul traficului de persoane; şi
    c) mijloacele şi metodele folosite de grupurile infracţionale organizate pentru traficul de persoane, inclusiv recrutarea şi transportul victimelor, itinerariile şi legăturile între persoanele şi grupurile care se ocupă de acest trafic, precum şi măsurile care permit descoperirea acestora.
    2) Statele Părţi asigură sau întăresc formarea agenţilor serviciilor de detectare, reprimare, imigrare şi a altor servicii competente pentru prevenirea traficului de persoane. Această formare ar trebui să pună accentul pe metodele folosite pentru prevenirea unui astfel de trafic, trimiterea în judecată a traficanţilor şi respectarea drepturilor victimelor, mai ales protejarea acestora împotriva traficanţilor. Aceasta ar trebui să ţină cont, în egală măsură, de necesitatea de a lua în considerare drepturile fiinţei umane şi problemele specifice ale femeilor şi ale copiilor şi să favorizeze cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi cu alte elemente ale societăţii civile.
    3) Un Stat Parte care primeşte informaţii se conformează oricărei cereri din partea Statului Parte care le-a comunicat, supunînd folosirea acestora la restricţii.
    1) Fără să aducă atingere angajamentelor internaţionale referitoare la libera circulaţie a persoanelor, Statele Părţi întăresc, în măsura în care este posibil, controalele la frontieră necesare pentru prevenirea şi descoperirea traficului de persoane.
    2) Fiecare Stat Parte adoptă măsurile legislative sau altele corespunzătoare pentru prevenirea, pe cît este posibil, a folosirii mijloacelor de transport exploatate de transportatorii comerciali pentru comiterea infracţiunilor stabilite conform art. 5 al prezentului Protocol.
    3) Atunci cînd este cazul şi fără a aduce atingere convenţiilor internaţionale aplicabile, aceste măsuri constau mai ales în prevederea obligaţiei pentru transportatorii comerciali, inclusiv orice companie de transport sau orice proprietar sau exploatator al oricărui mijloc de transport, de a verifica dacă toţi pasagerii sunt în posesia documentelor de călătorie cerute pentru intrarea în statul de primire.
    4) Fiecare Stat Parte ia măsurile necesare, conform dreptului său intern, pentru a prevedea sancţionarea cazurilor de încălcare a obligaţiei prevăzute la paragraful 3 al prezentului articol.
    5) Fiecare Stat Parte intenţionează să ia măsuri care să permită, conform dreptului său intern, refuzarea intrării persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor stabilite conform prezentului articol sau anularea vizei acestora.
    6) Fără să aducă atingere art. 27 al convenţiei, Statele Părţi intenţionează să întărească cooperarea între serviciile lor de control la frontieră, stabilind şi menţinînd căi de comunicare directă.
    Fiecare Stat Parte ia măsurile necesare, în funcţie de mijloacele disponibile:
    a) pentru a face astfel încît documentele de călătorie sau de identitate pe care le eliberează să fie de o astfel de calitate încît să nu poată fi folosite cu uşurinţă în mod impropriu, să fie falsificate ori modificate, reproduse sau eliberate în mod ilicit; şi
    b) pentru a asigura integritatea şi securitatea documentelor de călătorie sau de identitate eliberate de acesta ori în numele său şi pentru a împiedica faptul de a fi create, eliberate şi folosite în mod ilicit.
    La cererea unui Stat Parte, un alt Stat Parte verifică, conform dreptului său intern şi într-un termen rezonabil, legitimitatea şi valabilitatea documentelor de călătorie sau de identitate eliberate ori considerate că au fost eliberate în numele său şi despre care se bănuieşte că sunt utilizate pentru traficul de persoane.
    1) Nici o dispoziţie a prezentului Protocol nu are incidenţă asupra drepturilor, obligaţiilor şi responsabilităţilor statelor şi particularilor în virtutea dreptului internaţional, inclusiv a dreptului internaţional umanitar şi a dreptului internaţional referitor la drepturile omului, şi, în special, atunci cînd se aplică, a Convenţiei din 1951 şi a Protocolului din 1967 referitoare la statutul refugiaţilor, precum şi a principiului de nerespingere prevăzut în acestea.
    2) Măsurile precizate în prezentul Protocol sunt interpretate şi aplicate astfel încît persoanele să nu facă obiectul unei discriminări pe motiv că sunt victime ale unui trafic. Interpretarea şi aplicarea acestor măsuri sunt conforme principiilor de nediscriminare recunoscute pe plan internaţional.
    1) Statele Părţi depun eforturi pentru a rezolva diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentului Protocol pe calea negocierilor.
    2) Orice diferend între două State Părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentului Protocol, care nu poate fi rezolvat pe calea negocierilor într-o perioadă rezonabilă, este, la cererea unuia dintre Statele Părţi, supus arbitrajului. Dacă în termen de 6 luni începînd de la data cererii de arbitraj Statele Părţi nu se pot înţelege asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate să supună diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, adresînd o cerere conform Statutului Curţii.
    3) Fiecare Stat Parte poate, în momentul semnării, al ratificării, al acceptării sau al aprobării prezentului Protocol sau al aderării la acesta, să declare că nu se consideră legat prin paragraful 2 din prezentul articol. Celelalte state Părţi nu sunt legate prin paragraful 2 din prezentul articol de orice Stat Parte care a formulat o astfel de rezervă.
    4) Orice Stat Parte care a formulat o rezervă în virtutea paragrafului 3 din prezentul articol o poate retrage în orice moment, înaintînd o notificare secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    1) Prezentul Protocol va fi deschis spre semnare de către toate statele din 12 pînă la 15 decembrie 2000 la Palermo (Italia) şi apoi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, pînă la 12 decembrie 2002.
    2) Prezentul Protocol este deschis în egală măsură spre semnare organizaţiilor regionale de integrare economică, cu condiţia ca cel puţin un stat membru al unei astfel de organizaţii să fi semnat prezentul Protocol conform paragrafului 1 din prezentul articol.
    3) Prezentul Protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O organizaţie regională de integrare economică îşi poate depune instrumentele de aprobare dacă cel puţin unul dintre statele membre a făcut acest lucru. În acest instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare această organizaţie declară extinderea competenţei sale privitoare la problemele ridicate de prezentul Protocol. Aceasta informează în egală măsură depozitarul asupra oricărei modificări pertinente a extinderii competenţei sale.
    4) Prezentul Protocol este deschis aderării oricărui stat sau oricărei organizaţii regionale de integrare economică la care cel puţin un stat membru este parte a prezentului Protocol. Instrumentele de aderare sunt depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În momentul aderării sale o organizaţie regională de integrare economică îşi declară extinderea competenţei privitoare la problemele ridicate de prezentul Protocol. În acelaşi timp aceasta îl informează pe depozitar asupra oricărei modificări pertinente a extinderii competenţei sale.
    1) Prezentul Protocol va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al patruzecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fiind înţeles că nu va intra în vigoare înainte de intrarea în vigoare a convenţiei înseşi. În conformitate cu prezentul paragraf, nici unul dintre instrumentele depuse de o organizaţie regională de integrare economică nu este considerat ca instrument care vine să se adauge instrumentelor deja depuse de către statele membre ale acestei organizaţii.
    2) Pentru fiecare stat sau organizaţie regională de integrare economică care va ratifica, va accepta sau va aproba prezentul Protocol sau va adera la el după depunerea celui de-al patruzecilea instrument pertinent, prezentul Protocol va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii instrumentului pertinent de către statul menţionat sau de către organizaţia menţionată sau la data în care intră în vigoare prin aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol, dacă aceasta este posterioară.
    1) La expirarea unui termen de 5 ani începînd de la intrarea în vigoare a prezentului Protocol, un Stat Parte poate să propună un amendament şi să depună textul acestuia la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acesta din urmă comunică propunerea de amendament Statelor Părţi şi Conferinţei Părţilor la convenţie în vederea examinării propunerii şi adoptării unei decizii.
    Statele Părţi la prezentul Protocol reunite în Conferinţa Părţilor fac toate eforturile pentru a ajunge la un consens asupra oricărui amendament. Dacă toate eforturile făcute în acest sens au fost epuizate fără să se ajungă la un acord, va fi necesar, în ultimă instanţă, pentru ca amendamentul să fie adoptat, un vot al majorităţii a două treimi ale Statelor Părţi la prezentul Protocol prezente la Conferinţa Părţilor şi exprimîndu-şi votul lor.
    2) Organizaţiile regionale de integrare economică dispun, pentru a-şi exercita, în virtutea prezentului articol, dreptul de vot în domeniile care ţin de competenţa lor, de un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre părţi la prezentul Protocol. Acestea nu îşi exercită dreptul de vot dacă statele lor membre îl exercită pe al lor şi invers.
    3) Un amendament adoptat conform paragrafului 1 din prezentul articol este supus ratificării, acceptării, aprobării sau aderării Statelor Părţi.
    4) Un amendament adoptat conform paragrafului 1 din prezentul articol va intra în vigoare pentru un Stat Parte la nouăzeci de zile de la data depunerii de către Statul Parte amintit la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului precizat.
    5) Un amendament intrat în vigoare are forţă obligatorie faţă de Statele Părţi care şi-au exprimat consimţămîntul pentru a fi legate de către acesta. Celelalte state Părţi rămîn legate prin dispoziţiile prezentului Protocol şi ale oricărui amendament anterior pe care l-au ratificat, acceptat sau aprobat.
    1) Un Stat Parte poate să denunţe prezentul Protocol prin notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O astfel de denunţare are efect la un an de la primirea notificării de către secretarul general.
    2) O organizaţie regională de integrare economică încetează să fie parte a prezentului Protocol atunci cînd statele membre au denunţat-o.
    1) Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul prezentului Protocol.
    2) Originalul prezentului Protocol, ale cărui texte în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    Fapt pentru care plenipotenţiarii subsemnaţi, autorizaţi în acest sens de respectivele guverne, au semnat prezentul Protocol.