_____________________________
    Întocmit la Moscova la 12 august 1982.
    În vigoare din 26 august 2005.


    Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste și Președintele Republicii Socialiste Cehoslovace,
    conduși de voința dezvoltării și în continuare a relațiilor de prietenie între popoarele ambelor state în conformitate cu Tratatul de prietenie, cooperare și ajutor reciproc între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și Republica Socialistă Cehoslovacă din 6 mai 1970, și ținând cont de nivelul atins al cooperării în domeniul relațiilor juridice din momentul încheierii Tratatului între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și Republica Socialistă Cehoslovacă privind acordarea asistenței juridice în materie civilă, de familie și căsătorie și cea penală din 31 august 1957,
    au convenit să încheie prezentul Tratat și în acest scop au împuternicit:
    Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste - pe dl TEREBILOV Vladimir Ion, Ministrul justiției al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste,
    Președintele Republicii Socialiste Cehoslovace - pe dl LOVETINSCHI Cestmir, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Socialiste Cehoslovace în URSS,
    care, făcând schimb cu deplinele puteri ale fiecăruia, considerate a fi în forma cerută și ordinea cuvenită,
    au convenit asupra celor ce urmează:

    1) Cetățenii uneia dintre Părțile Contractante se bucură pe teritoriul celeilalte Părți Contractante în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale de aceeași protecție juridică ca și cetățenii proprii.
    2) Cetățenii uneia dintre Părțile Contractante au dreptul să se adreseze liber și nestingherit instanțelor de judecată, organelor procuraturii, birourilor notariale (numite în continuare „instituții de justiție”) și altor instituții ale altei Părți Contractante, de competența cărora țin cauzele civile, de muncă, familiale și penale, pot să-și susțină interesele în fața acestora, să facă demersuri, să introducă acțiuni și să înfăptuiască alte acțiuni procesuale în aceleași condiții ca și cetățenii celeilalte Părți Contractante.
    3) Prevederile prezentului Tratat se aplică corespunzător și față de persoane juridice ale Părților Contractante.

    1) Instituțiile de justiție ale Părților Contractante acordă asistența juridică reciprocă în cauzele civile, de muncă, familiale și penale în conformitate cu dispozițiile prezentului Tratat.
    2) Instituțiile de justiție acordă asistență juridică și altor instituții în cauze indicate în alin. 1 al prezentului articol.
    3) Alte instituții, de competența cărora țin cauzele prevăzute în alin. 1 al prezentului articol, expediază cererile de asistență juridică prin intermediul instituțiilor de justiție, deoarece altceva nu este prevăzut de prezentul Tratat.

    1) La aplicarea prezentului Tratat instituțiile de justiție ale PărțilorContractante comunică între ele prin Ministerul Justiției sau Procuratura Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste și, respectiv, Ministerul Justiției Republicii Socialiste Cehia sau Ministerul Justiției Republicii Socialiste Slovace sau Procuratura Republicii Socialiste Cehoslovace, deoarece altceva nu este prevăzut de prezentul Tratat.
    2) Ministerul Justiției sau Procuratura Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste și, respectiv, Ministerul Justiției Republicii Socialiste Cehia sau Ministerul Justiției Republicii Socialiste Slovace sau Procuratura Republicii Socialiste Cehoslovace pentru îndeplinirea prezentului Tratat comunică nemijlocit.

    Părțile Contractante își acordă asistența juridică internațională prin realizarea acțiunilor procesuale, prevăzute de legislația Părții Contractante solicitate, în special: întocmirea și transmiterea documentelor, efectuarea perchezițiilor, ridicarea, transmiterea și emiterea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea părților, acuzaților, martorilor, experților și altor persoane, precum și prin înmânarea documentelor.

    1) Cererea de acordare a asistenței juridice trebuie să conțină:
    a) denumirea instituției solicitante;
    b) denumirea instituției solicitate;
    c) denumirea cauzei în care se solicită asistență juridică;
    d) numele și prenumele părților, acuzaților, inculpaților, condamnaților sau părților vătămate, domiciliul sau reședința lor, cetățenia lor, ocupația, iar în cazurile penale și locul și data nașterii și, după posibilitate, numele și prenumele părinților; pentru persoanele juridice - denumirea și sediul lor;
    e) în cazul desemnării persoanelor împuternicite, arătați la subpunctul «a» numele, prenumele și adresa lor;
    f) conținutul cererii, precum și alte date necesare pentru executarea ei;
    g) pe marginea cauzelor penale, de asemenea descrierea și încadrarea juridică a faptei comise și informații privind mărimea pagubei dacă aceasta a fost cauzată de fapta comisă.
    2) în cererea privind înmânarea documentelor, totodată, trebuie să fie indicate adresa exactă a destinatarului și denumirea documentului.
    3) Cererea trebuie să fie semnată și certificată cu sigiliul oficial al instituției solicitante.
    4) La adresarea cu o cerere de acordare a asistenței juridice Părțile Contractante utilizează formulare în două limbi, exemple ale cărora își comunică reciproc.

    1) Pentru îndeplinirea cererii de asistență juridică, instituția de justiție solicitată aplică legislația statului său. însă, la rugămintea instituției solicitante, aceasta poate să aplice normele procesuale ale Părții Contractante solicitante, dacă acestea nu contravin legislației statului solicitat.
    2) Dacă instituția de justiție solicitată nu este competentă să soluționeze cererea, ea o va transmite instituției de justiție competente și va informa despre aceasta instituția solicitantă.
    3) La cererea instituției solicitante, instituția de justiție solicitată va anunța la timp instituția solicitantă și părțile interesate despre data și locul îndeplinirii cererii, pentru ca aceștia să poată să asiste la executarea cererii, în conformitate cu legislația Părții Contractante solicitante.
    4) Dacă adresa exactă a persoanei indicate în cererea de înmînare nu este cunoscută, instituția solicitată va lua toate măsurile necesare în vederea stabilirii adresei exacte, în conformitate cu legislația sa.
    5) După îndeplinirea cererii, instituția de justiție solicitată remite documentele instituției silicitante; în cazul în care asistența juridică n-a putut fi acordată, ea aduce la cunoștință circumstanțele care împiedică îndeplinirea cererii și, concomitent, restituie documentele către instituția solicitantă.

    1) Martorul sau expertul, care la chemarea înmânată de instituția de justiție a Părții Contractante solicitate, se va prezenta în instituția de justiție a Părți Contractante solicitante, nu poate, indifirent de cetățenia sa, să fie tras pe teritoriul acestei Părți la răspundere penală sau administrativă, să fie arestat sau pedepsit pentru o anumită faptă, comisă până la traversarea frontierei de stat. Asemenea persoane la fel nu pot fi trase la răspundere, arestate sau pedepsite în legătură cu mărturiile sau cu concluziile făcute de ei în calitate de experți ori în legătură cu dosarul penal ce constituie obiectul dezbaterilor judiciare.
    2) Martorul sau expertul nu se va bucura de privilegiu indicat la paragraful 1 dacă el nu va părăsi teritoriul Părții Contractante solicitante, deși a avut această posibilitate, timp de o săptămînă din ziua când instituția care l-a interogat îi va comunica despre lipsa necesității prezenței lui pe viitor. în acest termen nu e inclus timpul în care această persoană nu a putut părăsi teritoriul Părții Contractante solicitante din motive ce nu au depins de voința lui.
    3) Martorul sau expertul are dreptul la recuperarea cheltuielilor legate de transport și aflarea peste hotare, precum și la recuperarea salariului neprimit pentru zile de lipsă de la serviciu; expertul de asemenea are dreptul și la recuperarea onorariului pentru efectuarea expertizei. în chemare trebuie să fie indicat la ce tipuri de plată au dreptul persoanele chemate; la demersul lor, Partea Contractantă, de la care vine chemarea, plătește un avans pentru acoperirea cheltuielilor respective.
    4) Chemarea martorului sau expertului, domiciliat pe teritoriul unei Părți Contractante, de a se prezenta în instanța de judecată a celeilalte Părți Contractante nu poate conține amenințări de aplicare a măsurilor de constrângere în caz de neprezentare.

    1) Instituția solicitată înmânează actele conform modalității aplicabile înmânării documentelor în statul său, dacă actele înmânate sunt perfectate în limba lui sau sunt însoțite de traducere certificată. în caz contrar, eale înmânează destinatarului dacă acesta este de acord benevol să le primească.
    2) Dacă documentele nu pot fi înmânate pe adresa indicată în cerere, atunci instituția de justiție solicitată din inițiativa proprie întreprinde măsuri necesare pentru stabilirea adresei. Dacă stabilirea adresei de către instituția de justiție solicitată nu va fi posibilă, ea informează despre acest fapt instituția solicitantă și-i remite documentele ce urmau a fi înmânate.

    Înmânarea documentelor se confirmă prin dovada, semnată de persoana căreia i s-a înmânat documentul, și autentificată prin ștampila oficială a instituției, cu indicarea datei îmnânării și semnătura agentului instituției care înmânează documentul, sau printr-o dovadă emisă de această instituție, în care trebuie să fie indicate modalitatea, locul și data înmânării.

    1) Părțile Contractante au dreptul să înmâneze documentele cetățenilor proprii prin intermediul reprezentanțelor sale diplomatice sau oficiilor consulare.
    2) Părțile Contractante au dreptul să interogheze cetățeni proprii prin intermediul reprezentanțelor diplomatice sau oficiilor consulare.
    3) în cazuri indicate în alineatele precedente, nu pot fi aplicate măsuri coercitive sau amenințări cu ele.

    1) Actele care pe teritoriul unei Părți Contractante au fost întocmite sau certificate de către instituția de justiție sau altă instituție, fie de o persoană special împuternicită, în limitele competenței lor și în forma stabilită și certificată cu sigiliul oficial, sunt valabile pe teritoriul celeilaltePărți Contractante fără vreo altă legalizare. Aceasta se referă și la acte întocmite de cetățeni, semnătura cărora este regulamentar autentificată, valabile pe teritoriul unei Părți Contractante.
    2) Actele, care pe teritoriul unei Părți Contractante sunt recunoscute ca oficiale, au pe teritoriul celeilalte Părți Contractante aceeași forță probantă de acte oficiale.

    Cererile cetățenilor unei Părți Contractante pentru eliberarea și transmiterea certificatelor de înregistrare a actelor stării civile, atestatelor de învățământ, actelor privind experiența în muncă și altor documente referitoare la drepturile personale și patrimoniale, precum și la interesele acestor cetățeni, se transmit instituțiilor de justiție altei Părți Contractante pe cale diplomatică. Aceste instituții eliberează documentele în conformitate cu legislația statului său și le transmit fără traducere gratuit celeilalte Părți pe cale diplomatică. Instituția competentă de la domiciliul solicitantului îi transmite acestuia actul, percepând de la el cheltuielile suportate în mărimea, determinată în conformitate cu legislația Părții Contractante pe teritoriul căreia domiciliază solicitantul. Cheltuielile percepute revin Părții Contractante, instituția căreia le-a perceput.

    1) Instituțiile înscrisurilor actelor stării civile unei Părți Contractante la cererea instituțiilor altei Părți Contractante transmit pentru uz de serviciu extrasele din registre de evidență a actelor stării civile.
    2) Extrase din registre de evidență a actelor stării civile, transmise în temeiul prezentului articol, se emit gratuit și se transmit fără traducere pe cale diplomatică.

    Ministerul Justiției sau Procuratura Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste pe de o parte, și Ministerul Justiției Republicii Socialiste Cehiasau Ministerul Justiției Republicii Socialiste Slovace sau Procuratura Republicii Socialiste Cehoslovace, pe de altă parte, prezintă reciproc, la cerere, informații despre legislația în vigoare sau cea care a acționat în statele lor și despre modul aplicării ei de către instituțiile de justiție.

    1) Părțile Contractante la cerere vor acorda asistența reciprocă, în conformitate cu legislația proprie, la stabilirea adreselor persoanelor, care domiciliază pe teritoriul lor, dacă aceasta este necesar pentru exercitarea drepturilor cetățenilor. în acest caz Partea Contractantă solicitantă comunică datele de care dispune pentru determinarea adresei persoanei, indicate în cerere.
    2) Instituțiile de justiție unei Părți Contractante acordă ajutorul instituțiilor de justiție altei Părți Contractante la stabilirea locului de muncă și veniturilor persoanelor domiciliate pe teritoriul lor, cărora în fața instituțiilor de justiție ai Părții Contractante solicitante i-au fost înaintate acțiunile privind perceperea pensiei alimentare.

    1) În relațiile reciproce la aplicarea prezentului Tratat Ministerul Justiției și Procuratura URSS folosesc limba rusă, pe când Ministerul Justiției RSC sau Ministerul Justiției RSS sau Procuratura Generală RSCS folosesc limbile cehă sau slovacă.
    2) Cererile și alte solicitări, adresate în temeiul prezentului Tratat, și documentele anexate la ele, se întocmesc în limba rusă dacă ele sunt adresate instituțiilor RSCS, și în limbile cehă sau slovacă dacă ele se adresează instituțiilor URSS, deoarece altceva nu este prevăzut de prezentul Tratat.

    1) Partea Contractantă solicitată nu va pretinde la rambursarea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenței juridice. Părțile Contractante suportă de sinestătător toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenței juridice pe teritoriul lor.
    2) Instituția de justiție solicitată notifică instituției solicitante suma cheltuielilor. Dacă instituția solicitantă va percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le suporte, sumele percepute revin în folosul Părții Contractante care le-a perceput.

    În cazul inițierii procedurii în cauza între aceleași părți și pe marginea aceluiași litigiu în instanțele de judecată ale ambelor Părți Contractante, competente în conformitate cu prezentul Tratat, iar în cazuri nereglementate de prezentul Tratat - competente în conformitate cu legislația Părții Contractante corespunzătoare, instanța judecătorească care a intentat procedura mai târziu o va înceta.

    1) Capacitatea de exercițiu a persoanei fizice se stabilește de legislația Părții Contractante al cărei cetățean este persoana în cauză.
    2) Capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu a persoanei juridice se stabilește de legislația acelei Părți Contractante care a guvernat constituirea ei.

    În cauze de lipsire sau limitare a capacității de exercițiu, cu excepția prevederilor articolului 21, este competentă instanța Părții Contractante al cărei cetățean este persoana, în privința capacității de exercițiu al căreia se adoptă decizia.

    1)În cazul în care instanța de judecată a Părții Contractante va lua cunoștință de existența unor temeiuri pentru lipsirea sau limitarea capacității de exercițiu a persoanei, care este cetățean al unei PărțiContractante și domiciliază pe teritoriul altei Părți Contractante, această instanță va informa instanța Părții Contractante, cetățean al căreia este persoana în privința capacității de exercițiu al căreia urmează a fi adoptată decizia; această reglementare se aplică și în cazul în care instanța a înpreprins măsuri temporare necesare pentru protecția persoanei menționate și a averii acesteia.
    2) Dacă instanța Părții Contractante, care a fost informată despre existența unor temeiuri pentru lipsirea sau limitarea capacității de exercițiu, timp de trei luni nu va intenta procedura sau pe parcursul acestui termen nu-și va exprima opțiunea, cauza de lipsire sau limitare a capacității de exercițiu va fi examinată de instanța acelei Părți Contractante, pe teritoriul căreia acest cetățean are domiciliul permanent. în acest caz decizia privind lipsirea sau limitarea capacității de exercițiu poate fi adoptată doar în baza temeiurilor stabilite de legislația ambelor Părți Contractante. Decizia privind lipsirea sau limitarea capacității de exercițiu se expediază instanței competente celeilalte Părți Contractante.

    Dispozițiile articolelor 20 și 21 se aplică corespunzător și redobândirii capacității de exercițiu.

    1) În cauzele de recunoaștere a absenței fără veste și declararea morții sau de stabilire a faptului morții sunt competente instituțiile acelei Părți Contractante cetățean al căreia a fost persoana în timpul când ea, după ultimele informații, era în viață.
    2) Instituțiile uneia dintre Părțile Contractante pot recunoaște cetățeanul altei Părți Contractante absent fără veste sau mort, precum și să stabilească faptul morții, la cererea persoanelor interesate care domiciliază pe teritoriul acesteia, drepturile și interesele ale cărora rezidă în legislația acestei Părți Contractante.
    3) La examinarea cazurilor de recunoaștere absenței fără veste, declararea morții și stabilirea faptului instituțiile de justiție ale Părților Contractante aplică legislația statului lor.

    1) Condițiile încheierii căsătoriei sunt determinate pentru fiecare dintre viitorii soți de legislația Părții Contractante al cărei cetățean este. în afară de aceasta, trebuie să fie respectate cerințele legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia se încheie căsătoria în privința restricțiilor pentru încheierea căsătoriei.
    2) Forma încheierii căsătoriei este determinată de legislația Părții Contractante pe al cărei teritoriu se încheie căsătoria.

    1) Raporturile juridice personale și patrimoniale ale soților sunt determinate de legislația Părții Contractante pe teritoriul căreia au domiciliu comun.
    2) Dacă unul dintre soți locuiește pe teritoriul uneia dintre Părțile Contractante, iar altul - pe teritoriul celeilalte Părți Contractante și ambii au una și aceeași cetățenie, raporturile lor juridice personale și patrimoniale sunt determinate de legislația acelei Părți Contractante ai cărei cetățeni sunt.
    3) Dacă unul dintre soți este cetățean al uneia dintre Părțile Contractante, iar celălalt - al altei Părți Contractante și unul din ei locuiește pe teritoriul uneia, iar al doilea - pe teritoriul altei Părți Contractante, raporturile lor juridice personale și patrimoniale sunt determinate de legislația Părții Contractante pe al cărei teritoriu au avut ultimul domiciliu comun.
    4) Dacă persoanele indicate la punctul 3 al prezentului articol n-au avut domiciliu comun pe teritoriile Părților Contractante, se aplică legislația Părții Contractante instituția căreia este sesizată pentru examinarea cauzei.
    5) În cauzele privind raporturile juridice personale și patrimoniale ale soților sunt competente instituțiile Părții Contractante, legislația căreia va fi aplicată conform punctelor 1,2 și 3. în situația reglementată de punctul 4, sunt competente instituțiile ambelor Părți Contractante.

    1) În cazul acțiunilor de divorț se aplică legislația Părții Contractante ai cărei cetățeni sunt soții la momentul depunerii cererii.
    2) Dacă unul dintre soți este cetățean al unei Părți Contractante, iar al doilea - al celeilalte Părți Contractante se aplică legislația Părții Contractante instituția căreia examinează cauzà privind desfacerea căsătoriei.

    1)În cazul acțiunilor de divorț în situația prevăzută de articolul 26 punct 1 sunt competente instituțiile Părții Contractante ai cărei sunt cetățeni soții la momentul depunerii cererii. Dacă la momentul depunerii cererii de divorț ambii soți au domiciliul pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, sunt competente de asemenea și instituțiile acestei Părți Contractante.
    2) În cazul acțiunilor de divorț în situația prevăzută de articolul 26 punct 2 sunt competente instituțiile Părții Contractante pe teritoriul căreia domiciliază ambii soți. Dacă unul dintre soți domiciliază pe teritoriul unei Părți Contractante, iar al doilea - pe teritoriul altei Părți Contractante, în cazul acțiunilor de divorț sunt competente instituțiile ambelor Părți Contractante.

    1) La examinarea acțiunilor privind recunoașterea nulității sau anulării căsătoriei se aplică legislația Părții Contractante, care se aplică în conformitate cu articolul 24 la încheierea căsătoriei.
    2) Competența instituțiilor privind acțiunile de recunoaștere a nulității sau anulării căsătoriei se stabilește corespunzător în conformitate cu articolul 25.

    1) Stabilirea și contestarea paternității se determină de legislația Părții Contractante, pe teritoriul căreia s-a născut copilul. 2) în privința modalității recunoașterii paternității este suficientă respectarea legislației Părții Contractante, pe teritoriul căreia are loc recunoașterea.
    3) Pentru adoptarea hotărârilor privind stabilirea și contestarea paternității sunt competente instanțele Părții Contractante, pe teritoriul căreia copilul are domiciliul.

    1) Raporturile juridice dintre părinți și copii se stabilesc de legislația acelei Părți Contractante, pe teritoriul căreia copilul are domiciliul permanent.
    2) În cauzele privind perceperea pensiei de întreținere de la copii majori se aplică legislația Părți Contractante, pe teritoriul căreia are domiciliul persoana care pretinde să primească pensia de întreținere.
    3) Pentru adoptarea hotărîrilor privind raporturile juridice între părinți și copii este competentă instanța Părții Contractante, legislația căreia se aplică în temeiul punctelor 1 și 2.

    1) Instituirea sau încetarea tutelei și curatelei se efectuează în conformitate cu legislația Părții Contractante, cetățean al căreia este persoana asupra căreia se instituie sau încetează tutela sau curatela.
    2) Raporturile juridice între tutore sau curator și persoana asupra căreia s-a instituit tutela sau curatela sunt determinate de legislația Părții Contractante a cărei instituție 1-a numit pe tutore sau curator.
    3) Obligațiunea de tutelă sau curatelă se determină de legislația Părții Contractante, cetățean al căreia este persoana numită ca tutore sau curator.
    4) Ca tutore sau curator al persoanei, care este cetățean al unei Părți Contractante, poate fi numit cetățean al altei Părți Contractante în cazul dacă el domiciliază pe teritoriul acelei Părți Contractante în care va fi efectuată tutela sau curatela.

    În cauzele privind instituirea sau încetarea tutelei și curatelei sunt competente instituțiile Părții Contractante, cetățean al căreia este persoana asupra căreia se instituie sau încetează tutela sau curatela, deoarece altceva nu este prevăzut de prezentul Tratat.

    1) În cazul în care e necesar să se instituie tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor persoanei cetățean al unei Părți Contractante, al cărei domiciliu, reședință ori bunurile căreia se află pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, instituția acestei Părți Contractante va informa neîntârziat instituția competentă potrivit articolului 32.
    2) În cazuri de neamânat instituția celeilalte Părți Contractante poate să adopte de sinestătător măsurile necesare temporare în conformitate cu legislația sa națională, dar este obligată să înștiințeze neîntârziat instituția competentă potrivit articolului 32. Aceste măsuri rămân valabile până la luarea de către instituția indicată în articolul 32 a unei decizii contrare.

    1) Instituția competentă conform articolului 32, poate transmite competența privind tutela sau curatela instituției altei Părți Contractante dacă persoana asupra căreia s-a instituit tutela sau curatela își are domiciliul, reședința ori averea pe teritoriul acestei Părți Contractante. Transmiterea tutelei sau curatelei devine valabilă când instituția solicitată acceptă preluarea acestei competențe și informează despre aceasta instituția solicitantă.
    2) Instituția care potrivit punctului 1 a acceptat preluarea competenței privind tutela sau curatela își îndeplinește atribuțiile în conformitate cu legislația statului său. Ea, însă, nu este în drept să adopte hotărâri în legătură cu statutul personal al persoanei asupra căreia s-a instituit tutela sau curatela, dar poate da permisiunea de încheiere a căsătoriei necesară conform legislației Părții Contractante al cărei cetățean este această persoană.

    1) Înfierea este determinată de legislația Părții Contractante al căreicetățean este înfietorul la momentul depunerii cererii de înfiere sau de anularea acesteia.
    2) Dacă copilul este cetățean al altei Părți Contractante, pentru înfiere sau anularea acesteia este necesar de obținut consimțământul reprezentantului legal și organului de stat competent, precum și consimțământul copilului în cazul în care acesta se cere potrivit legislației Părții Contractante al cărei cetățean este.
    3) Dacă copilul este înfiat de soți, dintre care unul este cetățean a uneia dintre Părțile Contractante, iar celălalt - cetățean al celeilalte Părți Contractante, înfierea sau anularea acesteia se va efectua în conformitate cu condițiile prevăzute de legislația în vigoare pe teritoriul ambelor Părți Contractante.
    4) În cauzele privind înfierea sau anularea acesteia este competentă instituția Părții Contractante al cărei cetățean este înfietorul la momentul depunerii cererii de înfiere sau de anularea acesteia. în cazul prevăzut de punctul 3 al prezentului articol, este competentă instituția acelei Părți Contractante pe teritoriul căreia soții au sau au avut ultimul domiciliu sau reședință comună.

    1) Forma tranzacției se stabilește potrivit legislației Părții Contractante care se aplică însăși tranzacției. Este suficientă, însă, respectarea legislației locului încheierii tranzacției.
    2) Forma tranzacției în privința bunurilor imobile se stabilește de legislația Părții Contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri imobile.

    Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se stabilește potrivit legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia se află bunurile imobile. Deciziile în privința acestor bunuri este competentă să adopte instituția de justiție a acestei Părți Contractante.

    1) Angajamentul cu privire la repararea prejudiciului, în afară de acțiunile legale ce reies din contracte și alte acțiuni legale, se determină de legislația Părții Contractante pe teritoriul căreia s-a produs acțiunea sau o altă circumstanță ce a servit drept temei pentru cererea de reparare a prejudiciului.
    2) Dacă cauzatorul de prejudiciu și păgubașul sunt cetățeni ai uneia și aceleiași Părți Contractante, se aplică legislația acestei Părți Contractante.
    3) În cauzele prevăzute de prezentul articol este competentă instanța de judecată a Părții Contractante pe teritoriul căreia a avut loc acțiunea sau o altă circumstanță ce a servit drept temei pentru cererea de reparare a prejudiciului. Păgubașul poate să înainteze cererea și în instanța de judecată a Părții Contractante pe teritoriul căreia reclamatul are domiciliul.

    Cetățenii uneia dintre Părțile Contractante pot moșteni bunuri sau drepturi pe teritoriul altei Părți Contractante prin testament sau moștenire legală în condiții egale și în același volum ca și cetățenii proprii.

    1) Dreptul de succesiune a bunurilor mobile este determinat de legislația Părții Contractante pe teritoriul căreia testatorul avea ultimul domiciliu stabil.
    2) Dreptul de succesiune a bunurilor imobile este determinat de legislația Părții Contractante pe al cărei teritoriu se află bunurile imobile.
    3) Chestiunea privind care bunuri succesorale urmează a fi considerate mobile și care imobile se va soluționa în conformitate cu legislația Părții Contractante pe teritoriul căreia se află bunurile.

    Dacă în conformitate cu legislația Părții Contractante, care urmează a fi aplicată succesiunii, statul devine succesor, bunurile mobile succesorale revin Părții Contractante a cărei cetățean era defunctul la momentul decesului, iar bunurile imobile - Părții Contractante pe teritoriul căreia se află.

    1) Capacitatea de întocmire sau revocare a testamentului, consecințe juridice viciilor de consimțământ, precum și modul de contestare a puterii legale a testamentului se stabilește de legislația Părții Contractante, al cărei cetățean era testatorul la momentul întocmirii sau revocării testamentului.
    2) Forma unui testament este stabilită de legislația Părții Contractante, al cărei cetățean a fost testatorul la data întocmirii testamentului. Este suficientă, însă, și respectarea legislației Părții Contractante pe al cărei teritoriu a fost întocmit testamentul. Această dispoziție se aplică și în privința revocării testamentului.

    1) Procedura în cauzele cu privire la succesiunea bunurilor mobile ține de competența instituției de justiție a Părții Contractante pe teritoriul căreia defunctul a avut domiciliu permanent la data morții sale.
    2) Procedura în cauzele succesorale privind bunurile imobile este de competența instituțiilor de justiție ale Părții Contractante pe al cărei teritoriu se află aceste bunuri.
    3) Dispozițiile punctelor 1 și 2 se aplică de asemenea și la examinarea litigiilor, apărute în legătură cu cauzele succesorale.

    În cauze succesorale, inclusiv litigii apărute în legătură cu cauzelesuccesorale, reprezentanțele diplomatice sau oficii consulare ale Părților Contractante sunt competente să reprezinte, cu excepția dreptului de renunțare la moștenire, fără procură specială, cetățenii săi în fața instituțiilor celeilalte Părți Contractante, dacă acești cetățeni lipsesc sau nu au desemnat un reprezentant.

    1) Instituțiile ambelor Părți Contractante iau în conformitate cu legislațiile proprii măsuri necesare pentru paza averii succesorale, lăsate pe teritoriile lor de către cetățeanul altei Părți Contractante, sau pentru administrarea ei.
    2) Despre măsurile luate în conformitate cu p.1 al prezentului articol, fără întârziere se informează reprezentanța diplomatică sau instituția consulară celeilalte Părți Contractante, care ar putea să ia parte la efectuarea acestor măsuri. La propunerea reprezentanței diplomatice sau instituției consulare măsurile luate în conformitate cu p.1 pot fi modificate, ridicate sau suspendate.
    3) La cererea instituției de justiție competente să administreze cauzele succesorale, măsurile luate în conformitate cu p. 1 pot fi modificate, ridicate sau suspendate.

    Dacă cetățeanul unei Părți Contractante a decedat în timpul șederii de scurtă durată pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, bunurile care le-a avut asupra sa se transmit, însoțite de un inventar, reprezentanței diplomatice sau oficiului consular al Părții Contractante al cărei cetățean era acesta. Bunurile indicate pot fi scoase din statul pe teritoriul căruia a decedat cetățeanul doar în conformitate cu legislația acestui stat.

    Deschiderea și citirea publică a testamentului se efectuează de instituția de justiție a Părții Contractante pe teritoriul căreia se află testamentul. Dacă competența procedurală privind cauza succesorală revine instituției de justiție a celeilalte Părți Contractante, acesteia i se transmite copia autentificată a testamentului și procesul-verbal de deschidere și citire publică a lui.

    Dacă după încheierea procedurii succesorale pe teritoriul unei Părți Contractante averea succesorală mobilă sau suma bănească, obținută de la realizarea averii succesorale mobile sau imobile, urmează a fi transmisă moștenitorilor, domiciliul sau reședința cărora se află pe teritoriul altei Părți Contractante, și nu le poate fi transmisă nemijlocit sau reprezentanților săi legali, atunci averea succesorală sau suma bănească obținută de la realizare este transmisă reprezentanței diplomatice sau instituției consulare a acestei Părți Contractante, în cazul în care:
    a) biroul notarial de stat a chemat, dacă așa este prevăzut de legislația statului unde se află averea succesorală, creditorii defunctului pentru înaintarea pretențiilor până la expirarea termenului de trei luni;
    b) toate taxele succesorale și pretențiile înaintate au fost asigurate sau achitate;
    c) instituțiile corespunzătoare au încuviințat, în caz de necesitate, scoaterea din țară a bunurilor care fac parte din averea succesorală sau transferul sumelor bănești obținute din realizare.

    Cetățenii unei Părți Contractante, prezenți în fața instanțelor judecătorești ale altei Părți Contractante și care au domiciliul sau reședință pe teritoriul uneia dintre Părțile Contractante, nu pot fi obligați să asigure achitarea cheltuielilor judecătorești exclusiv în temeiul faptului că sunt cetățeni străini sau nu au pe teritoriul altei Părți Contractante domiciliul sau reședința.

    1) Cetățenilor uneia dintre Părțile Contractante li se acordă pe teritoriul altei Părți Contractante eliberarea de la plata taxelor și cheltuielilor judiciare și notariale, precum și asistența juridică gratuită în aceleași condiții ca și cetățenilor altei Părți Contractante.
    2) Înlesnirile prevăzute la p. 1 se răsfrâng asupra întregii proceduri judiciare efectuate într-o anumită cauză, inclusiv executarea hotărârilor.

    1) Înlesnirile prevăzute la articolul 50 se acordă în baza documentului privind starea personală, familială și patrimonială a persoanei care inițiază demersul. Acest document se eliberează instituției competente a Părții Contractante pe teritoriul căreia are domiciliul sau reședința persoana care inițiază demersul.
    2) Dacă persoana care inițiază demersul nu are pe teritoriul Părților Contractante domiciliul sau reședința, este suficient documentul eliberat de reprezentanța diplomatică sau instituția consulară Părții Contractante al cărei cetățean este.
    3) Instituția care adoptă decizia asupra demersului de acordare a înlesnirilor poate solicita datele suplimentare sau explicațiile necesare de la instituția emitentă a documentului.

    1) Cetățean al unei Părți Contractante doritor să inițieze pe teritoriul altei Părți Contractante un demers de acordare a înlesnirilor conform articolului 50, poate transmite acest demers prin intermediul instituției competente a statului său. Această instituție transmite demersul, însoțit de documente eliberate conform articolului 51, și împreună cu alte documente depuse de persoana care a inițiat demersul, instituției competente ale altei Părți Contractante conform modalității prevăzute în articolul 3.
    2) Concomitent cu demersul de acordare a înlesnirilor conform articolului 50 poate fi transmisă și cererea de intentare a cauzei, precum și demersul de desemnare a reprezentantului sau alte demersuri eventuale.

    1) Hotărârile în vigoare adoptate în cauze nepartimoniale de către instituțiile de justiție ale unei Părți Contractante se recunosc pe teritoriul altei Părți Contractante fără o procedură suplimentară cu condiția că instituțiile de justiție ale acestei Părți Contractante nu au adoptat anterior în această cauză o hotărâre, care a intrat în vigoare, sau dacă cauza conform dispozițiilor prezentului Tratat - iar în cazurile neprevăzute de prezentul Tratat, conform legislației Părții Contractante pe al cărei teritoriu urmează să fie recunoscută hotărârea – este de competența exclusivă a instituțiilor acestei Părți Contractante.
    2) Prevederile punctului 1 se referă corespunzător la hotărârile privind tutela și curatela, precum și la hotărârile privind desfacerea căsătoriei, emise de către instituțiile competente conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia a fost emisă hotărârea.

    1) Părțile Contractante, în condițiile stabilite de prezentul Tratat, recunosc și execută următoarele hotărâri adoptate pe teritoriul altei părți Contractante:
    a) hotărârile instituțiilor de justiție în cauzele civile, familiale și de muncă cu caracter patrimonial, inclusiv transzancțiile admise de instanța judecătorească în asemenea cauze (în continuare „hotărârile”);
    b) hotărârile instanțelor judecătorești în cauze penale privind repararea prejudiciului.
    2) Hotărârile indicate în subpunctul a) se recunosc și se execută dacă au fost adoptate în privința raporturilor izvorâte după 9 mai 1958, adică după intrarea în vigoare a Tratatului între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și Republica Cehoslovacă privind acordarea asistenței juridice în materie civilă, familială și penală din 31 august 1957. Hotărârile indicate în subpunctul b) se recunosc și se execută dacă au fost adoptate după intrarea în vigoare a Tratatului menționat.

    1) Demersul de încuviințare a executării silite se înaintează instanței care a adoptat decizia în cauză în prima instanță. Această instanță transmite demersul, prin modalitatea prevăzută în articolul 3, instanței competente să adopte decizia în privința demersului. Dacă persoana care solicită încuviințarea executării silite a hotărârii are domiciliul sau reședința pe teritoriul statului în care hotărârea urmează a fi executată, demersul poate fi înaintat și nemijlocit instanței judecătorești competente a acestei Părți Contractante.
    2) Rechizitele demersului de încuviințare a executării silite a hotărârii se determină de legislația Părții Contractante pe teritoriul căreia urmează a fi efectuată executarea silită.
    3) La demers se anexează:
    a) hotărârea sau copia ei autentificată, precum și documentul oficial privind intrarea în vigoare a hotărârii și dobândirea caracterului executoriu, fie că devine executorie până la intrarea în vigoare dacă aceasta nu rezultă din textul însuși a hotărârii;
    b) actul din care rezultă că reclamatul care nu a participat la proces a fost citat în forma cuvenită și la timp, iar în cazul incapacității procesuale a fost reprezentată în modul corespunzător.
    4) Demersul de încuviințare a executării silite a hotărârii și documentele anexate se însoțesc cu traducerea autentificată în limba Părții Contractante solicitate și se înaintează într-un număr de exemplare necesar astfel ca un exemplar să rămână în instituția de justiție care va adopta decizia în privința executării și fiecare parte să primească câte unul.

    1) Demersurile privind recunoașterea și încuviințarea executării silite în cauze prevăzute de articolul 54 se examinează de către instanțele judecătorești ale Părții Contractante pe teritoriul căreia urmează să aibă loc executarea.
    2) Instanța de judecată care examinează demersul de recunoaștereși încuviințare a executării silite a hotărârii se limitează la stabilirea faptului că condițiile prevăzute de prezentul Tratat sunt respectate. în cazul în care condițiile sunt respectate instanța de judecată adoptă hotărârea de încuviințare a executării și dispune executarea silită.

    Dacă la eliberarea autorizației pentru executarea silită instanța judecătorească va avea careva dubii, ea poate să citeze persoana care a formulat demersul, să-i ceară explicații sau să o oblige să înlăture carențele demersului. Instanța de asemenea poate să audieze debitorul asupra esenței demersului și să solicite explicații de la instanța care a adoptat hotărârea.

    1) Modul de executare silită se reglementează de legislația Părții Contractante pe al cărei teritoriu trebuie să aibă loc executarea.
    2) Debitorul poate face obiecții în fața instanței care a adoptat hotărârea de încuviințare a executării, atât împotriva admisibilității, cât și împotriva pretențiilor satisfăcute prin hotărârea judecătorească, doar în cazul în care aceasta se permite de legislația Părții Contractante pe teritoriul căreia este adoptată hotărârea.

    În privința cheltuielilor de judecată legate de executare silită se aplică legislația Părții Contractante pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea hotărârii.

    Recunoașterea hotărârilor prevăzute în articolul 54 și încuviințarea executării silite poate fi refuzată:
    a) dacă hotărârea, potrivit legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia a fost adoptată, nu a intrat în vigoare sau nu este susceptibilă de executare, cu excepția cazurilor când hotărârea devine executorie până la intrarea în vigoare;
    b) dacă potrivit legislației cel puțin uneia dintre Părțile Contractante a expirat termenul de prescripție pentru înaintarea spre executarea silită;c) dacă persoana care a intentat demersul, sau debitorul nu a participat la proces, ca urmare a faptului că lui sau reprezentantului lui nu i-a fost înmânată la timp și în forma cuvenită citația de chemare în instanța de judecată, sau ca urmare a acelui fapt că citația a avut loc doar prin anunț public sau printr-o modalitate care derivă de la prevederile prezentului Tratat;
    d) dacă pe marginea aceluiași litigiu juridic între aceleași părți, pe teritoriul Părții Contractante unde urmează a fi recunoscută și executată hotărârea, a fost deja adoptată o hotărâre intrată în vigoare sau dacă de instituția acestei Părți Contractante a fost anterior pornită procedura în această cauză;
    e) dacă conform dispozițiilor prezentului Tratat, iar în cazurile neprevăzute de prezentul Tratat, potrivit legislației Părții Contractante pe al cărei teritoriu urmează să se recunoască și sa se execute hotărârea, cauza este de competența exclusivă a instituțiilor proprii.

    Prevederile prezentului Tratat privind executarea hotărârilor nu aduc atingere legislației Părții Contractante referitoare la transferul sumelor de bani și transportarea obiectelor dobândite ca rezultat al executării.

    1) Dacă partea în temeiul hotărârii definitive emise pe teritoriul unei Părți Contractante este obligată să restituie cheltuielile de judecată, instanța de judecată competentă a celeilalte Părți Contractante la cerere încuviințează executarea gratuită a hotărârii de percepere a acestor cheltuieli.
    2) Ca cheltuieli de judecată se consideră a fi inclusiv și cheltuieli de traducere și legalizare a documentelor indicate în articolul 64.

    În cazul recuperării cheltuielilor de judecată suportate de către stat, demersul se înaintează de către instanța de judecată a Părții Contractante pe teritoriul căreia au apărut cheltuielile.

    La demersul de încuviințarea executării silite se anexează copia hotărârii, sau a unei părți din ea care conține indiciu referitor la cheltuieli, autentificate de către instanța de judecată de prima instanță, precum și certificatul emis de aceeași instanță care atestă faptul că hotărârea a intrat în vigoare și este susceptibilă de executare.

    1) Demersul de executare a hotărârii privind cheltuielile de judecată care urmează a fi examinat pe teritoriul altei Părți Contractante se depune la instanța care a emis hotărârea privind cheltuielile de judecată, sau la instanța care a adoptat hotărârea în cauză în prima instanță.
    2) Instanța de judecată menționată la punctul 1 transmite demersul instanței competente celeilalte Părți Contractante utilizând modalitatea indicată la articolul 3.

    Instanța de judecată care încuviințează în temeiul demersului executarea silită a hotărârii privind perceperea cheltuielilor de judecată se limitează doar la verificarea faptului dacă hotărârea a intrat în vigoare și dacă este susceptibilă de executare. Hotărîrea privind încuviințarea executării silite sau privind refuzul în executare se emite fără audierea părților; ea poate fi atacată în conformitate cu legislația Părții Contractante pe teritoriul căreia se examinează demersul.

    1) Părțile Contractante se obligă, în condiții stabilite de prezentul Tratat, la cerere să-și extrădeze reciproc persoanele care se află pe teritoriul lor, în vederea tragerii la răspundere penală sau în vederea executării pedepsei.
    2) Extrădarea în vederea atragerii la răspundere penală are loc pentru acele acțiuni care, în conformitate cu legislația ambelor PărțiContractante, sunt sancționate și pentru comiterea cărora se prevede pedeapsa de privațiune de libertate nu mai mică decât un an sau cu o pedeapsă mai aspră.
    3) Extrădarea în vederea executării pedepsei are loc pentru acele acțiuni care, în conformitate cu legislația ambelor Părți Contractante, sunt sancționate și pentru comiterea cărora persoana, extrădarea căreia se solicită a fost condamnată la privațiune de libertate nu mai mică decât șase luni sau la o pedeapsă mai aspră.

    1) Extrădarea nu are loc, dacă:
    a) persoana, extrădarea căreia se solicită, este cetățean al Părții Contractante solicitate;
    b) la momentul primirii cererii de extrădare, în conformitate cu legislația Părții Contractante solicitate, urmărirea penală nu poate fi pornită sau sentința nu poate fi executată ca urmare a expirării termenului de prescripție sau pentru alt temei legal;
    c) în privința persoanei, extrădarea căreia se solicită, pe teritoriul Părții Contractante solicitate pentru aceeași infracțiune a fost pronunțată sentința sau hotărârea privind încetarea procedurii în cauză intrată în vigoare;
    d) infracțiunea în conformitate cu legislația cel puțin a unei Părți Contractante se urmărește la plângerea victimei.
    2) Extrădarea poate fi refuzată dacă infracțiunea în privința căreia se solicită extrădarea a fost comisă pe teritoriul Părții Contractante solicitate.
    3) în caz de refuz de a extrăda Partea Contractantă solicitantă trebuie să fie informată despre temeiurile de refuz.

    1) Cererea de extrădare trebuie să conțină următoarele rechizite:
    a) denumirea instituției solicitante; b) textul legii Părții Contractante solicitante în baza căreia fapta se consideră ca infracțiune;
    c) după posibilitate descrierea exteriorului persoanei, extrădarea căreia se solicită, fotografia ei, date de identitate, inclusiv cetățenia, despre domiciliul sau reședința;
    d) mărimea prejudiciului cauzat de infracțiune.
    2) La cererea de extrădare în vederea urmăririi penale trebuie să fie anexată copia certificată a hotărârii de arestare cu indicarea circumstanțelor reale ale cauzei.
    3) La cererea de extrădare în vederea executării sentinței trebuie să fie anexată copia certificată a sentinței cu mențiunea intrării lui în vigoare, și textul legii penale, în baza căreia persoana a fost condamnată. Dacă persoana și-a executat parțial pedeapsa, se comunică și datele în acest sens.
    4) Cererea și documentele anexate se întocmesc în conformitate cu prevederile articolului 16.

    1) Dacă cererea de extrădare nu conține toate datele necesare, Partea Contractantă solicitată poate cere informații suplimentare, pentru prezentarea cărora stabilește un termen până la o lună. Acest termen dacă există motive întemeiate va putea fi prelungit la cererea Părții Contractante solicitante.
    2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu va prezenta informațiile suplimentare în termenul stabilit, Partea Contractantă solicitată trebuie să pună în libertate persoana arestată.

    La primirea cererii de extrădare Partea Contractantă solicitată va lua neîntârziat măsuri pentru arestarea persoanei a cărei extrădare se cere, cu excepția cazurilor în care extrădarea nu poate să aibă loc.

    1) Persoana, extrădarea căreia se solicită, la cerere poate fi arestatăși până la primirea cererii de extrădare. Asemenea cerere urmează să conțină referința la ordonanța cu privire la arestarea sau sentința ce a intrat în vigoare, și mențiunea că cererea de extrădare va fi înaintată suplimentar. Cererea de arestare până la primirea cererii de extrădare poate fi transmisă prin poștă, telegraf sau telefax.
    2) Persoana, extrădarea căreia se solicită, poate fi arestată și în lipsa cererii menționate la punctul 1, dacă există bănuieli întemeiate că ea a comis pe teritoriul celeilalte Părți Contractante o infracțiune ce implică extrădarea.
    3) Despre arestarea până la primirea cererii de extrădare este necesar de a fi înștiințată imediat cealaltă Parte Contractantă.

    1) Persoana arestată conform punctului 1 al articolului 72 poate fi eliberată dacă pe parcursul unei luni de la data expedierii notificării de arestare nu va parveni cererea de extrădare.
    2) Persoana arestată conform punctului 2 al articolului 72 trebuie să fie eliberată, dacă pe parcursul unei luni de la data expedierii notificării de arestare nu va parveni cererea de extrădare.

    Dacă persoana a cărei extrădare se cere este trasă la răspundere penală sau condamnată pentru o altă infracțiune pe teritoriul Părții Contractante solicitate, extrădarea poate fi amânată până la terminarea urmăririi penale, ispășirii pedepsei sau liberare de pedeapsă.

    1) Dacă amânarea extrădării, prevăzută de articolul 74, poate să atragă după sine expirarea termenului de prescripție a urmăririi penale sau creează prejudiciu considerabil efectuării cercetării infracțiunii, persoana extrădarea căreia este necesară la o cerere întemeiată poate fi extrădată pe un termen.
    2) Persoana extrădată pe un termen trebuie să fie înapoiată dupăefectuarea acelei acțiuni în cauza penală pentru care a fost extrădată, dar nu mai târziu decât trei luni începând de la data predării. în cazuri justificate termenul poate fi prelungit.

    Dacă cererile de extrădare au parvenit de la mai multe state, Partea Contractantă solicitată hotărăște care dintre aceste cereri urmează a fi satisfăcută.

    1) Fără acordul Părții Contractante solicitate persoana extrădată nu poate fi trasă la răspundere penală sau supusă pedepsei pentru o altă infracțiune comisă anterior extrădării, pentru care ea nu a fost extrădată.
    2) Persoana nu poate fi de asemenea extrădată unui stat terț fără acordul Părții Contractante solicitate.
    3) Acordul Părții Contractante solicitate nu este necesar, dacă persoana extrădată până la scurgerea unei luni după sfârșitul urmăririi penale, iar în cazul condamnării - până la scurgerea unei luni după executarea pedepsei sau liberarea de pedeapsă nu va părăsi teritoriul Părții Contractante solicitante sau dacă se reîntoarce acolo de bună voie. în acest termen nu se include perioada în care persoana extrădată nu a putut din motive ce nu depind de voința sa să părăsească teritoriul Părții Contractante solicitante.

    Partea Contractantă solicitată comunică Părții Contractante solicitante locul și data predării. Dacă Partea Contractantă solicitantă nu preia persoana care este supusă extrădării timp de 15 zile de la data stabilită pentru predare, această persoană trebuie să fie eliberată de sub arest.

    Dacă persoana extrădată se va sustrage de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei și se va întoarce pe teritoriul Părții Contractantesolicitate, la o nouă cerere ea va fi extrădată fără prezentarea documentelor menționate în articolele 69 și 70.

    Părțile Contractante se informează reciproc asupra rezultatelor urmăririi penale împotriva persoanei care le-a fost extrădată. La cerere, se trimite și copia sentinței definitive.

    1) Fiecare Parte Contractantă la cererea celeilalte Părți Contractante permite tranzitarea pe teritoriul său a persoanelor extrădate de un stat terț celeilalte Părți Contractante.
    2) Cererea de permisiunea unei astfel de tranzitări se înaintează și se examinează în același mod ca și cererea de extrădare.
    3) Părțile Contractante nu sunt obligate să permită tranzitarea persoanelor, extrădarea cărora nu poate avea loc potrivit prevederilor prezentului Tratat.
    4) Partea Contractantă solicitată permite tranzitarea prin modalitatea pe care o consideră ca fiind cea oportună.

    Cheltuieli ocazionate de extrădare sunt suportate de Partea Contractantă pe teritoriul căreia au survenit, pe când cheltuielile legate de tranzitare - de către Partea Contractantă care s-a adresat cu cererea pentru asemenea tranzitare.

    1) Fiecare Parte Contractantă se obligă, la cererea celeilalte Părți Contractante, să efectueze, în conformitate cu legislația sa, urmărirea penală împotriva cetățenilor săi, suspectați de comiterea pe teritoriulPărții Contractante solicitante a infracțiunii, iar potrivit legislației RSSC - a infracțiunii sau a abaterii grave.
    2) Obligativitatea efectuării în conformitate cu legislația sa a urmăririi penale se răsfrânge și asupra unor astfel de încălcări care potrivit legislației Părții Contractante solicitante sunt considerate ca fiind infracțiuni (potrivit legislației RSSC - infracțiuni sau abateri grave), iar conform legislației Părții Contractante solicitate - doar ca contravenții administrative.
    3) Dacă infracțiunea pentru comiterea căreia a fost pornită urmărirea penală, implică revendicări civile din partea persoanelor care au suferit prejudiciul material în urma comiterii infracțiunii, aceste revendicări dacă există cererea de recuperare a prejudiciului cauzat se examinează în acest dosar.

    1) Cererea de efectuare a urmăririi penale trebuie să cuprindă:
    a) denumirea instituției solicitante;
    b) descrierea faptei în legătură cu care este formulată cererea de pornire a urmăririi penale;
    c) indicarea cât mai exactă a timpului și locului comiterii infracțiunii;
    d) textul legii Părții Contractante solicitante în baza căreia fapta este considerată ca infracțiune sau abatere gravă, precum și textul altor prevederi legale care au importanța deosebită pentru administrarea cauzei;
    e) numele și prenumele persoanei suspectate, datele privind cetățenia acesteia, precum și alte date de identitate a acesteia;
    f) cererea persoanei vătămate în cauza penală intentată în baza declarației lui, și cererea acestuia vizând repararea prejudiciului cauzat;
    g) mărimea prejudiciului material cauzat de infracțiune.
    La cerere se anexează materialele urmării penale care se află la dispoziția Parții Contractante solicitante, precum și probele.
    2) Cererea și documentele anexate se întocmesc în conformitate cu prevederile articolului 16. 3) Dacă persoana acuzată la momentul înaintării cererii de pornire a urmăririi penale se află în stare de arest pe teritoriul Părții Contractante solicitante, ea va fi adusă pe teritoriul Părții Contractante solicitate.

    Partea Contractantă solicitată este obligată să informeze Partea Contractantă solicitantă despre hotărârea definitivă. La cererea Părții Contractante solicitante trebuie să se transmită copia hotărârii definitive.

    Dacă Părții Contractante i-a fost, în conformitate cu articolul 83, adresată cererea de efectuare a urmăririi penale, după intrarea în vigoare a sentinței sau luarea de către instituțiile Părții Contractante solicitate a unei alte decizii definitive, dosarul penal nu poate fi intentat de către instituțiile Părții Contractante solicitante, iar dosarul intentat urmează a fi clasat.

    1) Dacă apare necesitatea audierii în calitate de martori a persoanelor care se află sub arest sau ispășesc pedeapsa privativă de libertate pe teritoriul altei Părți Contractante, instituțiile menționate la punctul 1 al articolului 3 pot dispune aducerea lor pe teritoriul Părții Contractante solicitante, cu condiția ca aceste persoane să se afle sub arest și să fie returnate în cel mai scurt timp după audiere.
    2) Dacă va apărea necesitatea audierii în calitate de martori a persoanelor care se află sub arest sau ispășesc pedeapsa privativă de libertate pe teritoriul statului terț, instituțiile menționate la punctul 1 al articolului 3 ale Părții Contractante solicitate autorizează tranzitarea acestor persoane pe teritoriul statului său cu respectarea condițiilor din punctele 1 și 2 ale articolului 7.

    1) Părțile Contractante se obligă să-și transmită reciproc:
    a) obiecte care au fost folosite pentru comiterea infracțiunii, care atrage extrădarea în conformitate cu prevederile prezentului Tratat, instrumente ce au servit la săvârșirea infracțiunii, obiecte obținute ca rezultat al infracțiunii sau ca o recompensă pentru ea, fie obiecte pe care infractorul le-a primit în schimbul obiectelor obținute în acest mod;
    b) obiecte care pot avea importanță în calitate de corpuri delicte într-o cauză penală; aceste obiecte se transmit și în cazul în care extrădarea infractorului nu poate avea loc urmare decesului acestuia, evadării sau oricăror alte circumstanțe.
    2) Dacă Părții Contractante solicitate îi sunt necesare obiectele în calitate de probe într-o cauză penală, transmiterea acestora poate fi amânată până la terminarea procesului penal.
    3) Drepturile persoanelor terțe asupra obiectelor transmise rămân intacte. După terminarea procesului penal aceste obiecte trebuie să fie restituite gratuit Părții Contractante care le-a transmis.

    1) Părțile Contractante anual își vor comunica reciproc informații despre sentințele de condamnare intrate în vigoare, pronunțate de instanțele judecătorești ale unei Părți Contractante în privința cetățenilor celeilalte Părți Contractante, concomitent luând măsuri pentru transmiterea amprentelor digitale existente ale persoanelor condamnate.
    2) Părțile Contractante își vor acorda reciproc, la cerere și gratuit, informații vizând antecedentele penale ale persoanelor condamnate anterior de către instanțele de judecată a lor, dacă aceste persoane sunt trase la răspundere penală pe teritoriul Părții Contractante solicitante.

    1) Prezentul Tratat va intra în vigoare la expirarea a 30 zile de ladata schimbului instrumentelor de ratificare și va acționa pe parcurs a 5 ani din ziua intrării lui în vigoare.
    2) Dacă nici una dintre Părțile Contractante nu va renunța la prezentul Tratat în termen mai mic de șase luni până la expirarea termenului de cinci ani sus-indicat, aplicarea sa se prelungește pentru o perioadă nedeterminată, și Tratatul va rămâne în vigoare până când una dintre Părțile Contractante nu-l va denunța cu preîntâmpinarea cu un an înainte.

    Din data intrării în vigoare a prezentului Tratat își pierde valoarea Tratatul între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și Republica Cehoslovacă privind acordarea asistenței juridice în materia civilă, de familie și căsătorie și cea penală din 31 august 1957.

    În cazuri în care Convenția consulară între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și Republica Socialistă Cehoslovacă din 27 aprilie 1972 conține trimiteri la Tratatul între Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și Republica Socialistă Cehoslovacă privind acordarea asistenței juridice în materia civilă, de familie și căsătorie și cea penală, după intrarea în vigoare a prezentului Tratat se subînțelege că trimiterile se fac la prezentul Tratat.
    Întocmit la Moscova, la 12 august 1982, în două exemplare, fiecare în limba rusă și cehă, ambele texte având aceeași valabilitate.