În scopul realizării prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 199 din 20.03.2014 cu privire la aprobarea Strategiei de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2028),
    1. Se aprobă Conceptul de regionalizare a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, conform anexei nr. 1.
    2. Se aprobă Ghidul pentru regionalizarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, conform anexei nr. 2.
    3. Se recomandă utilizarea Conceptului de regionalizare a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare și a Ghidului privind regionalizarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare de către toate entitățile de resort implicate în planificarea strategică a sectorului, precum și aprobarea și implementarea proiectelor de infrastructură.

    MINISTRUL MEDIULUI                                           Valeriu MUNTEANU

    Nr. 122. Chişinău, 4 decembrie 2015.


    Regionalizarea reprezintă un element-cheie pentru îmbunătățirea eficienței infrastructurii și serviciilor locale de apă și de canalizare, sub aspectul calității și costurilor, în vederea atingerii obiectivelor de mediu, dar și a asigurării investițiilor, operării, strategiei de dezvoltare pe termen lung a sectorului de alimentare cu apă și sanitație și dezvoltării armonioase a regiunii.
    Această politică are drept scop îmbunătățirea performanțelor din sector printr-un management mai bun și profesional, precum și beneficierea de economii de scară. De asemenea, criteriile de eligibilitate pentru obtinerea finanțării din fonduri europene pentru acest sector impun ca un operator regional să fie constituit de autoritatile locale beneficiare.
    Regionalizarea implică gruparea prestatorilor de servicii într-o singură structură administrativă sau fizică pentru a îmbunătăţi serviciile şi eficienţa acestora. Regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare poate include interconectarea sistemelor fizice pentru a ajuta la corectarea dezechilibrului resurselor de ape între primării și regiuni teritorial-administrative. Această perspectivă mai include şi cooperarea organizaţională între autorităţile publice locale (sau prestatorii de servicii), pentru a îmbunătăţi serviciile şi eficacitatea acestora. Astfel de ameliorări pot fi realizate prin:
    - reducerea costurilor de producţie;
    - gruparea capacităţilor, mijloacelor şi resurselor;
    - sporirea echităţii accesului la servicii;
    - îmbunătăţirea accesului la fonduri şi participarea sectorului privat.
    Multe localități ale țării n-au acces la resurse adecvate de apă. Republica Moldova are parte de surse limitate de apă, având doar două cursuri de apă curgătoare, în majoritatea regiunilor, resursele de apă subterană au o calitate care nu pot fi tratate la costuri accesibile. Acviferele puţin adânci, care de obicei servesc drept sursă de apă în zonele rurale, deseori nu întrunesc standardele de calitate şi fiabilitate.
    Nivelul de servicii prestate este insuficient (iar pe alocuri lipsește) în oraşele mici şi în zonele rurale. Sectorul este fragmentat în mai mulți prestatori ineficienţi de scară mică. Cu excepția celor două oraşe mari (Chișinău și Bălți), 39 de companii de apă deservesc centrele raionale cu o medie de 14,700 locuitori. Din ele numai şase dau dovadă de un nivel acceptabil de performanţă, cu un spaţiu mare pentru îmbunătăţiri. Majoritatea operatorilor nu sunt sustenabili din punct de vedere financiar. Mulți operatori apă-canal înregistrează pierderi de apă excesive, ineficienţă energetică, număr prea mare de colaboratori şi capacităţi interne reduse. În zonele rurale, circa 500 aducţiuni de apă sunt exploatate de prestatori cu capacităţi limitate.
    Alte probleme ţin de accesibilitate financiară, acces fizic echitabil la servicii şi finanţare pentru sector. În multe oraşe locuitorii trebuie să-şi limiteze semnificativ consumul de apă din cauza unor tarife mărite. Cheltuielile capitale se bazează, aproape exclusiv, pe granturile de dezvoltare, însă nivelul acestora este prea mic pentru a stopa deteriorarea infrastructurii. Opţiunile pentru diversificarea şi extinderea finanţării capitale sunt limitate, în special în afara celor câtorva operatori mai mari.
    Prin urmare este, în mod evident, nevoie de un concept privind regionalizarea, care are drept scop oferirea informațiilor referitoare la cadrul legal și etapele care trebuie parcurse pentru înfiintarea unui operator regional și realizarea unui sector de alimentare cu apă și sanitație care să funcționeze în sistem regional. Este esențial în procesul de pregătire și modelare a structurii instituționale a operatorului regional ca aceste aspecte să fie foarte clare pentru toate părtile implicate.
    Un sistem public regional de alimentare cu apă și de canalizare reprezintă ansamblul tehnologic, operațional și managerial constituit prin punerea în comun a două sau mai multe sisteme locale de alimentare cu apă și de canalizare. Abordarea dată este practicată pe larg în multe ţări pentru serviciile de apă şi de canalizare, cât şi pentru alte servicii, cum ar fi colectarea şi tratarea deşeurilor solide. Ideea ar putea fi prezentată ca o agregare sau consolidare. Cu alte cuvinte, regionalizarea ţine de interconectarea sistemelor fizice, dar ar putea implica şi cooperarea organizaţională în baza acordurilor convenite de administraţia publică locală (sau operatorii acesteia) de a partaja un şir de activităţi.
    Obiectivul principal al creării unui sistem public regional de alimentare cu apă și de canalizare îl reprezintă optimizarea serviciilor oferite prin utilizarea de resurse și facilități comune. Ca direcție strategică, este recomandabil ca operarea regională a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare să se facă pentru o zonă care să acopere cel puțin 100.000 de locuitori și cât mai multe zone urbane. Astfel, procesul de regionalizare constă în concentrarea serviciilor furnizate către populația unui grup de unități administrativ-teritoriale. Aria de operare astfel formată acoperă o zonă geografică definită de un bazin hidrografic sau/și de limite administrative.
    Dimensiunea, aria de cuprindere şi procesul de implementare a modelelor de regionalizare diferă de la ţară la ţară, în funcţie de contextul legal, administrativ şi resursele de apă. Există un volum considerabil de literatură cu privire la regionalizarea serviciilor de apă şi canalizare, mai cu seamă din partea Băncii Mondiale care definesc agregarea drept o combinare a trei dimensiuni potenţiale, care sunt discutate în următoarele secţiuni:
    - Scara (sau dimensiunea): structurile agregate pot grupa două primării vecine sau câteva primării într-o singură regiune sau pe un teritoriu mai vast;
    - Aria de cuprindere: structurile agregate ar putea oferi un singur serviciu (de exemplu alimentare cu apă) sau toate serviciile de la extragerea apei ca materia primă până la epurarea apelor uzate; acestea ar putea fi responsabile şi de câteva funcţii (de exemplu exploatarea şi întreţinerea) sau toate funcţiile (inclusiv investiţiile şi finanţarea);
    - Procesul: primăriile ar putea forma structuri agregate în mod voluntar. Iar în mod alternativ, la nivel mai înalt din cadrul guvernului, ar putea impune sau stimula procesul de agregare. O astfel de agregare poate fi una temporară sau permanentă.
    Regionalizarea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare și a operatorilor în general înseamnă consolidarea și integrarea mai ales a:
    • Infrastructurii;
    • Sistemelor și procedurilor financiar-contabile;
    • Sistemelor și procedurilor comerciale (relațiile cu clienții, facturarea și încasarea facturilor);
    • Resurselor umane;
    • Sistemelor și procedurilor de management.
    Înființarea operatorilor regionali și, implicit, delegarea gestiunii serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare către aceștia constituie un proces esențial pentru asigurarea respectării în termenele stabilite a acquis-ului comunitar și de asemenea pentru dezvoltarea capacității de absorbție a fondurilor și de implementare a viitoarelor proiecte de investiții.
    Ca o consecință directă, dezvoltarea sistemelor de apă și de canalizare va juca un rol important în atingerea obiectivelor propuse și în asigurarea de acoperire a serviciilor, la un nivel de calitate conform Directivei 98/83/CE din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman și Directivei  91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale.
    Sunt necesare investiții financiare importante ce depășesc în mod considerabil capacitățile financiare ale majorității autorităților locale. De asemenea, la nivelul comunităților medii și mici se remarca o lipsă de personal specializat și cu experiență în pregătirea și implementarea proiectelor care ar putea duce la o încetinire a procesului de absorbție a fondurilor de investiții disponibile.
    Asocierea mai multor unități administrativ-teritoriale în scopul de a delega împreună gestiunea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare va răspunde, de asemenea, nevoii de a echilibra nivelul de dezvoltare a unităților administrativ-teritoriale și a constitui o aplicare a principiului solidarității ca una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene cu efecte pozitive asupra utilizatorilor.
    Prin urmare, soluția propusă pentru rezolvarea acestor probleme o reprezintă organizarea și operarea serviciilor la nivel regional, în scopul de a asigura dezvoltarea durabilă și economiile de scară, în vederea acoperirii unei părți dintre măsurile impuse pentru respectarea standardelor UE.
    Necesitatea regionalizării în sectorul de apă și sanitație rezultă din următoarele motive:
    - Raţiuni de integrare europeană - conformarea cu standardele de mediu în termenele stabilite;
    - Raţiuni economice - folosirea economiilor la scară pentru reducerea costurilor de investiţii şi de operare;
    - Raţiuni de solidaritate:
    o Comunităţile mici şi mijlocii nu au capacitatea de pregătire şi implementare a proiectelor, şi de operare a investiţiilor.
    o Oraşele mari au capacitatea de a-şi susţine din surse proprii investiţiile necesare (fără asocierea cu localităţile mai mici, nu vor beneficia de fonduri nerambursabile).
    - Raţiuni de viabilitate - viabilitatea investiţiei (rezultatul analizei economico-financiare) – nu poate fi demonstrată în majoritatea localităţilor mici (cu datorii istorice şi fără experienţa necesară).
    Ca urmare a regionalizării sistemelor de alimentare cu apă și canalizare vor fi generate următoarele avantaje:
    • Furnizarea serviciilor la nivel regional prin sisteme integrate și cu un management mai profesionist duce în timp la reducerea pierderilor de apă, promovarea conservării resurselor, minimizarea investițiilor și protecția surselor de apă;
    • Creșterea capacității de pregătire și implementare a proiectelor de investiții precum și a capacității de negociere a finanțării;
    • Îmbunătățirea calității serviciilor furnizate, a relației cu clienții și a percepției acestora privind operatorii;
    • Realizarea de economii de scară cu impact asupra eficientizării anumitor categorii de costuri: centralizarea activității de facturare și managementul financiar, unitatea de implementare a proiectelor la nivel regional, managementul laboratoarelor la nivel regional etc.;
    • Conducerea activității prin folosirea instrumentelor de management moderne și eficiente și reducerea implicării factorului politic în desfășurarea activității.
    Sectorul alimentării cu apă şi sanitației dă dovadă de multe puncte slabe, care ar putea fi abordate de regionalizare.
    Majoritatea regiunilor duc lipsa unui acces de resurse adecvate de apă:
    Disponibilitatea curentă de apă în Republica Moldova este estimată la circa 500 m³ pers. pe an. Acest nivel este cu mult sub pragul de 1000 m³ pers. - prag sub care deficienţa de apă începe să împiedice dezvoltarea economică, sănătatea şi bunăstarea umană, conform opiniei Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).
    Moldova are două bazine principale de apă: bazinul fluviului Nistru la est, care se revarsă în Marea Neagră, şi bazinul râului Prut la vest, afluent al Dunării. Ambele râuri au afluenţi mici, dar chiar şi cei mai importanţi din aceştia nu sunt cursuri de ape perene. Conform celor relatate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), schimbările climatice ar putea duce la reducerea resurselor de apă de suprafaţă în Moldova cu 16 - 20%.
    În multe regiuni, resursele de apă subterană dau dovadă de o calitate inadecvată şi nu pot fi tratate cu costuri accesibile.
    Circa 5000 de sonde arteziene (150 - 200 metri adâncime) au fost forate în Republica Moldova pentru scopuri potabile, menagere și industriale. Acvifere adânci sunt disponibile pe tot teritoriul ţării, dar sunt foarte eterogene în ceea ce priveşte productivitatea şi calitatea apei. Deşi aceste acvifere sunt protejate din punct de vedere geologic de suprafaţă, totuşi deseori apa este contaminată cu un conţinut mare de hidrogen sulfurat, fluor, fier, amoniac, bor etc. şi nu este recomandat pentru scopuri potabile fără un tratament specific. Reducerea conţinutului de fluor ar implica utilizarea unor astfel de tehnologii cum ar fi distilarea sau osmoza inversă, care sunt prea costisitoare pentru contextul local.
    Acviferele utilizate în zonele rurale nu întrunesc standardele de calitate şi fiabilitate.
    Apa subterană este disponibilă pe tot teritoriul ţării, însă productivitatea fântânilor puţin adânci  (10 - 30 m) utilizate pe larg în zonele rurale  în general se limitează la 0,5 m³ pe oră şi un număr mare din acestea sunt supuse secării. Din cauza lipsei zonelor de protecţie sanitară, acviferele puţin adânci din localităţile rurale sunt deseori contaminate de sistemele inadecvate de canalizare, utilizarea îngrăşămintelor etc.
    Sectorul de alimentare cu apă și sanitație nu este performant pentru ambele servicii.
    În timp ce acoperirea urbană cu servicii de apă este acceptabilă, serviciile de canalizare rămân a fi subdezvoltate în oraşele mici. Acoperirea naţională în zonele urbane este de aproximativ 84% pentru apă şi 72% pentru canalizare, ceea ce lasă spaţiu pentru o extindere în continuare a serviciilor de alimentare cu apă şi mai cu seamă a celor de canalizare. Dincolo de aceste medii pentru întreaga ţară, situaţia este mai sumbră în oraşele mici (până la 25000 de locuitori): 78% dispun de acces la servicii de alimentare cu apă şi 38% la cele de canalizare¹.
    ___________________________________
    ¹ Raportul Băncii Mondiale privind examinarea posibilității regionalizării sectorului de AAS din Republica Moldova (2013)

    Sectorul este fragmentat într-o mulţime de prestatori ineficienţi de scara mică.
    Ţara dispune de peste 1000 de aducţiuni de apă, fiecare fiind sub responsabilitatea unei organizaţii diferite. Descentralizarea serviciilor de apă şi canalizare după anul 2000 a delegat responsabilitatea pentru prestarea serviciilor către primării şi prestatorii de servicii municipali.  În afara oraşelor Chişinău şi Bălţi, un număr de 39 de operatori apă-canal urbani activează în Moldova deservind orăşele cu 14 mii locuitori în medie.
    Doar şase din 39 de operatori urbani apă-canal activează la un nivel acceptabil de performanţă, în baza unui indice compus care combină diverşi parametri de performanţă pentru care există date disponibile (de ex. acoperirea cu servicii de alimenatre cu apă, apă neaducătoare de venituri, coeficientul de funcţionare, rata de contorizare şi de aprovizionare cu cadre). Şase din 11 cei mai mari operatori (în ceea ce priveşte numărul de populaţie deservită) au dat dovadă de un nivel semnificativ mai mare  de performanţă decât ceilalţi:  Ceadîr-Lunga (în UTA Găgăuzia), Cahul, Floreşti, Căuşeni, Chişinău şi Bălţi. Chiar şi în cadrul acestui grup, operatorii necesită o fortificare operaţională semnificativă pentru a atinge niveluri satisfăcătoare de performanţă conform standardelor internaţionale.
    Peste jumătate din operatori nu sunt sustenabili din punct de vedere financiar.
    Veniturile operaţionale din comercializarea serviciile de apă şi de canalizare nu acoperă cheltuielile operaţionale a 21 de operatori.
    În zonele rurale, performanţa şi capacităţile operaţionale sunt foarte reduse. În multe sate, în cadrul primăriei este creată o structură pentru gestionarea serviciilor de alimentare cu apă. Altele au creat asociaţii ale utilizatorilor de apă sau întreprinderi comunale. Doar în câteva sate, companiile private deţin în proprietate şi operează sisteme mici de aprovizionare cu apă. Majoritatea organizaţiilor pur şi simplu gestionează sistemele moştenite din fosta Uniune Sovietică, dar nu sunt capabile să investească sau să realizeze o întreţinere profesională. Infrastructura dată este în stare deplorabilă şi aproape jumătate din aducţiunile de apă nu funcţionează la moment.
    ⇒ Dificultăți în ceea ce priveşte accesibilitatea financiară
    Circa o treime din populaţia țării trebuie să-şi limiteze consumul de apă din cauza constrângerilor accesibilităţii financiare. Deoarece 5% din bugetul gospodăriilor casnice se situează la limita superioară a capacității de plată pentru serviciile de alimentare cu apă și de canalizare a unei familii în țările în curs de dezvoltare, există preocuparea că în Republica Moldova furnizarea unor servicii la un standard minim de calitate s-ar pute să nu poată fi suportată financiar de o mare parte a populației. În prezent costul real al serviciilor de apă și de canalizare, care conține valoarea investițiilor și reinvestițiilor, nu poate fi încasat de la toți consumatorii, se recomandă stabilirea și punerea în aplicare a unor principii de bază  pentru constituirea și operarea viitoarei infrastructuri de alimentare cu apă și de canalizare².
    ______________________________________
    ² Strategia de alimentare cu apă și sanitație (2014-2028)

    ⇒ Finanţarea sectorului nu face faţă necesităţilor curente
    Cheltuielile capitale curente sunt insuficiente pentru a stimula dezvoltarea infrastructurii, cu atât mai puţin sporirea calităţii serviciilor. Cu excepţia întreprinderilor construite recent, infrastructura de alimentare cu apă şi canalizare este învechită şi majoritatea întreprinderilor sunt în condiţii deplorabile, necesitând reabilitări sau înlocuiri majore.
    Conform Strategiei de alimentare cu apă și sanitație (2014-2028), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 199 din 20 martie 2014, investițiile de capital necesare pentru acoperirea cu infrastructură îmbunătățită de apă și de canalizare a republicii până în anul 2028 se estimează la 705 mil. euro pentru alimentarea cu apă potabilă şi managementul apei uzate.
    Alocaţiile bugetare pentru cheltuielile capitale pentru operatori nu ajung până la necesităţile estimate de finanţare, iar cheltuielile reale sunt şi mai reduse din cauza subexecutării.
    În afara granturilor de dezvoltare, opţiunile de finanţare capitală sunt limitate, cu excepţia câtorva operatori mai mari. Dezvoltarea infrastructurii de alimentare cu apă şi canalizare se bazează aproape în mod exclusiv pe granturile de dezvoltare. Accesul la împrumuturi din partea instituţiilor de finanţare internaţionale (IFI) s-a limitat până la moment doar la cele mai mari oraşe, care-şi pot demonstra credibilitatea. Veniturile provenite din tarifele la apă şi canalizare pot fi utilizate pentru cheltuieli capitale minore de câțiva operatori (de obicei, cei mai mari).
    Strategia de alimentare cu apă și sanitație (2014-2028), recunoaşte regionalizarea drept o prioritate pentru abordarea calităţii resurselor de apă şi constrângerilor de fiabilitate.
    Aceasta recomandă următoarele:
    - elaborarea schemelor de alimentare cu apă din râurile Nistru şi Prut;
    - reducerea numărului de operatori prin regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare.
    Schemele intercomunale de alimentare cu apă sunt implementate la o scară mai mică, de obicei în acelaşi raion.
    Acestea constau din extinderea reţelelor de aprovizionare cu apă (şi mai rar a celor de canalizare) de la centrele raionale spre satele din vecinătate.
    Primele discuții privind regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare au început în Republica Moldova în anul 2010, odată cu decizia Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) de a finanța Proiectul Dezvoltarea Companiilor de Apă și Canalizare,  susţinut de BERD, Banca Europeană de Investiții (BEI) și Fondul de Investiții în Vecinătate (FIV).
    În scopul îmbunătățirii situației în sectorul AAC, Ministerul Mediului, cu susținerea financiară din partea celor trei donatori, implementează proiectul de regionalizare a companiilor de alimentare cu apă și canalizare în 6 raioane, câte două din fiecare parte a Moldovei, la sud – Leova și Ceadîr - Lunga; la centru – Orhei și Hîncești;  la nord – Florești și Soroca.
    Acest proiect se implementează în baza:
    - Acordului de Împrumut între Republica Moldova şi BERD, semnat la 16 iunie 2010;
    - Contractului de finanţare dintre Republica Moldova şi BEI, semnat la 26.09.2010;
    - Acordului de finanţare cu FIV, semnat la 26.11.2010.
    Costul total al Proiectului este estimat la 30 milioane euro, din ele
    o 10 milioane de euro împrumut finanţat de BERD;
    o 10 milioane euro împrumut finanţat de BEI;
    o 10 milioane de euro grant finanţat prin FIV.
    Programul presupune regionalizarea companiilor de apă şi canalizare prin intermediul extinderii serviciilor acestora în localitățile învecinate, fiind structurat ca program de investiţii prioritare. Localităţile beneficiare și-au asumat angajamentul de a ajusta tarifele  şi de a introduce principii de operare bazate pe recuperarea costurilor acestor companii, cu scopul de a asigura viabilitatea financiară a acestora. Astfel, au fost regionalizate companiile de apă în Societăți pe Acțiuni și încheiate contracte de prestări (delegare) servicii, au fost elaborate și aprobate Planuri Sociale și de Mediu, sporind accesibilitatea serviciului de alimentare cu apă și canalizare pentru 29 de sate din unitatea administrativ-teritorială a raioanelor menționate. 
    Dezvoltarea apeductului Soroca-Bălţi include priza de apă de pe fluviul Nistru, o staţie de tratare şi o conductă de transmisie spre Bălţi, construit în 1980 pentru a alimenta cu apă oraşul Bălţi, fapt ce va permite utilizarea sistemului la întreaga capacitate de funcționare, care este operat de Î.I.S. „Acva-Nord”, întreprindere constituită de către Agenţia „Apele Moldovei”, care comercializează apă Î.M. Regia „Apă-Canal” Bălţi.
    Actualmente se execută lucrări de reabilitare a stațiilor de pompare finanţate din Fondul Ecologic Naţional (FEN).
    Un studiu de fezabilitate pentru extinderea sistemului de alimentare cu apă spre raioanele din vecinătate (Sîngerei, Teleneşti, Floreşti, Drochia, Rîşcani, Soroca) este elaborat cu suportul financiar acordat de BERD.
    Ca rezultat, a fost semnat Acordul de Împrumut dintre Republica Moldova și BERD în valoare de 10 mln. euro și Contractul de Finanțare cu BEI pentru implementarea Proiectului de alimentare cu apă în regiunea de dezvoltare Nord a Republicii Moldova.
    Obiectivul general al proiectului este fortificarea viabilităţii unui operator regional în vederea:
    (I) îmbunătăţirii nivelului serviciilor cu un accent pe construcţia şi mentenanţa adecvată a infrastructurii de apă;
    (II) creşterea eficienţei;
    (III) efectuarea de investiţii de capital optime; 
    (IV) asigurarea sustenabilităţii financiare, tehnice şi de mediu pe termen lung, luând în considerare constrângerile de suportabilitate ale utilizatorului final.
    Extinderea apeductului Chişinău-Străşeni-Călăraşi va unifica sistemele de alimentare cu apă a mun. Chișinău, or. Strășeni și a or. Călărași, cu conectarea treptată a circa 20 de localități rurale, situate de-a lungul apeductului (respectiv 20 şi 45 km la nord-vest de Chişinău), constituie un element strategic de infrastructură în contextul regionalizării serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare. 
    Este inițiat procesul de elaborare a Studiului de Fezabilitate, susținut financiar de către KfW, în sumă de 730 mii euro.
    Proiecte finanţate de Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională (FNDR)
    FNDR alocă granturi pentru proiecte cu condiţia ca acestea să promoveze regionalizarea activităţilor economice şi infrastructurii, îmbunătăţirea serviciilor în oraşele mici şi localităţile rurale care fac parte din strategiile Instituțiilor de Finanțare Internațională (IFI) în Republica Moldova şi care au încercat să implementeze astfel de strategii prin finanţarea proiectelor de regionalizare.
    Iniţiativele de regionalizare la moment cuprind jumătate din suportul financiar acordat de guvern şi IFI pentru dezvoltarea infrastructurii din sector.
    Acest fond finanţează (2013-2015) extinderea a 13 scheme regionale de aprovizionare cu apă şi canalizare, majoritatea fiind la nivel de raion. Peste 100 km de conducte de apă vor asigura accesul la surse adecvate de apă în zonele rurale îndepărtate. Cinci din ele implică interconectarea serviciilor de canalizare şi dezvoltarea capacităţii de epurare centralizată a apelor uzate.
    Proiectul modernizării serviciilor publice locale (2010 - 2016)
    Acest proiect este cofinanţat de Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ), Guvernul German, Guvernul României şi Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare Internaţională, care oferă asistenţă tehnică extinsă Agenţiilor de Dezvoltare Regională din cadrul Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului. În acest context, GIZ a implementat două proiecte-pilot de regionalizare, care implică extinderea sistemelor urbane din raioanele Cahul şi Rîşcani spre comunităţile învecinate. 
    Urmare a proiectului locuitorii satului Roșu au beneficiat de servicii îmbunătățite de alimentare cu apă prin extinderea infrastructurii de apă în cooperare cu operatorul apă-canal Cahul și satele învecinate.
    Reabilitarea sistemelor de aprovizionare cu apă în raionul Nisporeni. Strategia Agenţiei Austriece de Dezvoltare (ADA) pentru Moldova în 2011-2015 prioritizează alimentarea cu apă şi canalizare a zonelor rurale, cu un buget anual dedicat de circa 2,5USD milioane. ADA este donatorul principal, împreună cu suportul UE şi SDC, Fondul Ecologic Național și contribuția locală, pentru un proiect care va îmbunătăţi alimentarea  oraşului Nisporeni (din râul Prut) şi a comunităţilor rurale din împrejurime. ADA mai oferă asistenţă tehnică pentru reabilitarea stației de epurare a apelor uzate din or. Cantemir și extinderea rețelei de canalizare spre satele vecine.
    Cu excepţia schemelor majore interraionale, proiectele de regionalizare, de obicei, sunt proiectate şi implementate la nivel local fără coordonarea planificării cu autorităţile naţionale. Drept rezultat, majoritatea schemelor sunt prevăzute la nivel de raion, ceea ce nu implică neapărat soluţii cu costuri mai mici.
    Alimentarea oraşului Făleşti cu apă din râul Prut a fost un alt proiect care a avut ca obiectiv consolidarea cooperării regionale în scopul asigurării cu apă potabilă şi canalizare a populaţiei din raionul Făleşti şi oportunităţi create pentru  localităţile din raioanele Ungheni şi Glodeni de gestionare durabilă a resurselor acvatice în context regional. Proiectul dat, de dezvoltare regională, a fost finanțat, în mare parte, de către Fondul Național pentru Dezvoltare Regională (FNDR) și implementat de Agenția de Dezvoltare Regională Nord (ADR Nord).
    Analiza experienței statelor din Europa în domeniul cooperări intercomunitare a scos în evidență trei modele de bază de instituționalizare:
    ⇒ Un model puternic integrat, în mare parte de drept public, cu entități intercomunale specifice (entități ce prestează separat servicii de alimentare cu apă și de canalizare) și funcții-cheie predeterminate în ceea ce privește serviciile de bază, dispunând de resurse considerabile de management.
    Supravegherea de stat, atât în aspectele financiare, cât și legale, este bine dezvoltată, iar cadrul legal este foarte detaliat. Modelul intercomunal puternic integrat este bazat pe o structură specifică autonomă, care centralizează un număr mare de competențe-cheie și se bucură de resurse semnificative și de putere de decizie mare.
    Scopul este acela de cooperare între autoritățile locale, care sunt entități publice, în cadrul unui organism public specific, în întregime conceput pentru gestionarea în comun a serviciilor, care sunt, de obicei, de interes general.
    Acest organism public este proiectat pentru a fi în măsură să ia decizii de sine stătător în numele municipalităților membre prin intermediul mecanismelor interne integrate, care limitează oarecum autonomia acestor autorități. Inițiativa pentru această cooperare provine în principal de la guvern, deși autoritățile locale iau decizia privind înființarea acesteia, durata de cooperare și, uneori, privind formele pe care le ia și domeniile de responsabilitate respective. Astfel de cooperare intercomunală există în Franța, Spania și Portugalia.
    ⇒ Un alt model mai flexibil, bazat pe libertatea autorităților locale de a opta pragmatic pentru furnizarea în comun a serviciilor publice de diferită tehnicitate.
    Acest model se bazează pe entități existente, cum ar fi asociații, uniuni sau întreprinderi - sau chiar pe aranjamente informale de cooperare - și este bazat pe dreptul privat. Legea aplicabilă nu este specifică doar pentru cooperarea intercomunală,  iar supravegherea este limitată.
    Cele mai multe dintre normele aplicabile și procedura contractuală sunt prevăzute în statute (România, Bulgaria, Republica Cehă, Regatului Unit).
    ⇒ Un model mixt, adoptat de majoritatea țărilor din Europa și care combină cele două modele anterioare.
    Cele mai multe țări au optat pentru un model mixt de cooperare intercomunală care cuprinde structuri de drept public și de drept privat, primele fiind alese pentru legitimitatea lor democratică și fiabilitatea resurselor, cel din urmă pentru flexibilitatea lor.
    Un exemplu al modelului mixt poate fi Macedonia, legislația căreia prevede atât structuri de drept privat (pentru serviciile publice de gospodărie comunală în special), cât și structuri de drept public (instituția publică comună, prestarea serviciului de către o municipalitate pentru și în  numele altei municipalități - delegarea).
    Aranjamentele instituţionale ale sectorului de alimentare cu apă și de canalizare sunt diferite în Europa de Vest, variind de la un model foarte fragmentat (Danemarca) la unul foarte consolidat (Anglia şi Ţara Galilor), infrastructura fiind deţinută şi operată de autorităţile publice locale. În unele cazuri serviciile de alimentare cu apă sunt combinate cu serviciile de canalizare şi evacuare a apelor uzate, cu o tendinţă de combinare a tuturor operaţiunilor (managementului lanţului integrat).
    Cazurile Regatului Unit şi al Franţei sunt remarcabile din punctul de vedere al implicării sectorului privat.
    Modelul Regatului Unit: Privatizare totală 
    În 1989 RU a fost printre primele ţări care au iniţiat privatizarea modernă a sectorului de apă. La acea etapă, sectorul consta din 10 autorităţi regionale din domeniul apelor, responsabile de alimentarea cu apă, canalizare şi alte servicii, şi 29 de companii responsabile „doar de apă”, în proprietatea diferitor autorităţi locale.
    Sarcinile regulatorii pentru gestionarea resurselor în domeniul apelor au fost atribuite unei autorităţi nou-create şi cele 10 autorităţi au fost restructurate într-o societate pe acţiuni cu o perioadă concesională de 25 de ani, acţiunile fiind scoase la vânzare la bursă pe data de 12 decembrie 1989.
    Cele 29 de companii responsabile „doar de apă” au fost supuse aceluiaşi regim, iar restricţiile statutare de contractare a împrumuturilor şi achitare a dividendelor pentru acţionari au fost anulate.
    Guvernul a creat Biroul pentru Servicii în domeniul Apelor (OFWAT) în calitate de agenţie de reglementare. Procesul de stabilire a preţurilor a fost reglementat de metodologia privind preţurile-limită, care prevede stabilirea unor plafoane pentru limitarea creşterii preţurilor, însă permite operatorilor să-şi păstreze beneficiile obţinute prin sporirea eficienţei. Limitarea creşterilor preţurilor s-a bazat pe experienţa pozitivă precedentă a companiei British Telecom.
    Comisia Marii Britanii de Promovare a Concurenţei era organul de ultim resort pentru operatorii care doreau să atace hotărârile agenţiei de reglementare.
    În urma reformelor a fost atras un volum enorm de investiţii noi, s-a asigurat respectarea deplină a standardelor UE, o calitate mai înaltă a apelor din râu şi un sistem mai transparent de tarifare, însă şi o majorare semnificativă a preţurilor (40% în anii 90).
    Analiza comparativă a tarifelor medii pentru apă în principalele oraşe din întreaga lume (2011) a arătat, însă, că tarifele pentru apă din RU sunt relativ mici (1.48 EUR/m³), în comparaţie cu alte state membre UE.
    Accesul la servicii îmbunătăţite de alimentare cu apă şi canalizare în RU este universal. S-a estimat că 97% din gospodăriile casnice sunt conectate la o reţea de canalizare. Ponderea apei nefacturate (pierderi tehnice şi comerciale) este de 19% (în comparaţie cu 26% în Franţa şi 6% în Olanda). 
    Investitorii străini acum domină piaţa, în timp ce companiile responsabile „doar de apă” au trecut printr-un proces de fuzionare (din 29 iniţial au rămas doar 12).
    Modelul francez (managementul delegat)
    Trăsătura principală a sectorului alimentării cu apă și de canalizare din Franţa este participarea înaltă a sectorului privat. Conform legislaţiei Franţei, infrastructura sectorului  este în proprietatea autorităţilor publice locale.
    În Franţa autorităţile locale sunt fragmentate, cu 36 700 de municipii, care deseori formează asociaţii cu alte municipii în domeniul alimentării cu apă şi canalizării. Aproximativ 12 000 de entităţi administrative (municipale sau ale asociaţiilor municipale) sunt responsabile de alimentarea cu apă, în timp ce aproximativ 16 700 entităţi sunt responsabile de canalizare. Managementul este asigurat de autorităţile municipale (management direct) sau este externalizat, fiind contractaţi prestatori de servicii privaţi în baza diferitor aranjamente contractuale, de obicei contracte de management, leasing şi concesiune (management delegat). 99,5% din populaţie are acces la alimentarea cu apă, şi 82% sunt conectaţi la un sistem de canalizare (2004).  Conform estimărilor conservative, 75% din serviciile de alimentare cu apă potabilă şi 50% din serviciile de canalizare sunt gestionate de sectorul privat. Părţile rămase sunt gestionate de circa 2000 entităţi intermunicipale de servicii comunale cu scopul specific de a oferi servicii de alimentare cu apă, deservind aproximativ 23 000 municipii. Entităţile de servicii comunale ar putea oferi şi servicii de canalizare, însă uneori de aceasta se ocupă în mod direct autorităţile municipale (în timp ce alimentarea cu apă este în responsabilitatea unei entităţi intermunicipale de servicii comunale). 
    Franţa este dominată de 3 operatori privaţi mari, şi anume Veolia, Suez şi Saur, deservind 38%, 18% şi, respectiv, 8% din populaţie, care împart între ele piaţa „privată” a sectorului. Modelul francez se bucură de o largă recunoaştere internaţională. Principalul punct forte al acestuia este considerată a fi flexibilitatea.
    Tarifele pentru apă sunt aprobate de autorităţile locale şi diferă semnificativ din punct de vedere a structurii şi nivelului costurilor. Consiliul de Stat al Franţei este instanţa de ultimul resort pentru soluţionarea conflictelor şi a activat în calitate de agenţie de reglementare „de facto”.
    Modelul francez de management delegat se bucură de o apreciere universală şi ar putea funcţiona bine în Moldova, care are un regim similar al drepturilor de proprietate.
    Olanda: Afacerile private - proprietarii publici
    Sectorul public în Olanda a trecut printr-un proces de agregare la toate nivelurile. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sectorul de alimentare cu apă și sanitație al Olandei, care constă din serviciile de alimentare cu apă potabilă (10 operatori regionali), colectare a apelor uzate (deţinute şi operate de 426 municipii), şi epurarea apelor uzate (27 Consilii Regionale în domeniul apelor).
    Un Operator Regional are statutul unei societăţi pe acţiuni care operează cu activele care le deține, iar acţiunile acesteia fiind în posesia autorităţilor publice locale. Operatorilor regionali li se permite să obţină profituri „rezonabile”, definite de legislaţie, şi sunt capabili să-şi finanţeze propriile investiţii (65% finanţate prin credite comerciale).
    Sectorul a trecut printr-un proces de agregare, care iniţial a fost promovat de Guvern, iar de către sectorul de apă și sanitație a fost preluat la o etapă mai târzie. Procesul de agregare a început după cel de-al doilea război mondial, însă Guvernul a hotărât să accelereze acest proces în 1975 pentru a satisface cererea în creştere.
    Legea cu privire la alimentarea cu apă din 1975 a oferit Guvernului atribuții de a da indicaţii adecvate operatorilor. S-a argumentat că cererea în creştere va necesita ca un volum din ce în ce mai mare de ape subterane să treacă în ape de suprafaţă, şi în acelaşi timp poluarea a devenit o problemă acută. Au fost necesare investiţii masive în epurarea apelor, şi pentru a le obţine mai multe municipalităţi au stabilit relaţii de colaborare. Dimensiunea minimă a unui operator a fost stabilită la 100 000 conexiuni.
    În 1999 în Olanda activau 33 de operatori cu dimensiunea medie de 200 000 conexiuni, 7 operatori fiind încă sub limita de 100 000 de conexiuni. Ultimii operatori mici au fuzionat abia în 2010.  Procesul de fuzionare a fost complicat de mediul psihologic din cadrul sectorului, necesitatea de compensare şi drepturile de vot în noii operatori regionali.
    Conform legii cu privire la alimentarea cu apă, proprietarilor trebuie să li se compenseze pierderea viitoarelor profituri. Aceste sume au fost semnificative: Rotterdam a fost cel mai clar caz cu o compensaţie de circa 100 milioane USD, finanţate dintr-un împrumut contractat de noul operator regional. Controlul noilor operatori a fost o altă temă controversată, şi pentru acest caz o soluţie olandeză tipică a devenit o practică standard: drepturile de vot pentru acţionarii majoritari au fost limitate până la cel mult 50%.
    9 operatori responsabili „doar de alimentarea cu apă” funcţionează până în prezent (2012), Waternet, care se ocupă de alimentarea cu apă, colectarea şi epurarea apelor uzate în regiunea din jurul oraşului Amsaterdam, fiind unica excepţie (lanţul integrat). Probabil pe viitor, în rezultatul proceselor de agregare se va ajunge la modelul managementului lanţului integrat în sectorul apelor, combinînd cele 3 subsectoare şi obţinînd economii de scară şi financiare evidente.
    Sectorul de apă al Olandei este bine cunoscut pentru eficienţa sa, înregistrând o majorare cu 15% a eficienţei în perioada anilor 1997 - 2008 (preţul din 2008: 1,31 EUR/m³). Conform rezultatelor analizei comparative a tarifelor medii pentru apă în oraşele principale din întreaga lume (2011), tarifele medii pentru apă sunt 1,59 EUR/m³. Accesul la servicii îmbunătăţite de alimentare cu apă şi canalizare în Olanda este universal. S-a estimat că 97% din gospodăriile casnice sunt conectate la o reţea de canalizare. Volumul apei nefacturate are o pondere de 6%.
    Modelul român de instituționalizare a regionalizării
    Autoritățile române au inițiat procesul de regionalizare a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare având scopul de a asista autoritățile locale în crearea operatorilor regionali pentru serviciile de alimentare cu apă și de canalizare și în întărirea capacității autorităților locale de a controla în mod eficient activitățile acestora.
    Regionalizarea se realizează prin intermediul a trei elemente instituționale:
    • Asociația de Dezvoltare Intercomunitară (ADI);
    • Operatorul Regional (ROC);
    • Contractul de delegare a gestiunii serviciilor.
    Relația dintre acestea va fi reglementată prin statutul ADI, actul constitutiv al ROC si Contractul de delegare a gestiunii.
    Rolul Autorităților Locale (AL) în acest proces se reflectă prin participarea cu aport la capitalul social al ROC, aprobarea actului constitutiv al ROC, precum și actului constitutiv și statutului ADI prin care aceasta din urma este învestită să exercite o serie de atribuții, drepturi și obligații pentru și în numele unităților administrativ-teritoriale membre.
    ADI va fi principalul interlocutor al ROC ca interfață de discuții și cu rol de coordonare și va reprezenta interesele comune ale membrilor săi în ceea ce privește serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare.
    Contractul de delegare a gestiunii reprezintă elementul care stă la baza organizării operaționale și instituționale a gestiunii serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare și este destinat să:
    • Asigure o relație echilibrată între AL si ROC.
    • Să concentreze pe pregătirea, finanțarea și executarea planurilor de investiții, ca o bază pentru îmbunătățirea performanței serviciilor.
    • Asigure controlul elementelor-cheie care determină o gestiune eficientă, dinamica și durabilă în sectorul de apă și sanitație.
    Astfel, ROC este responsabil pentru administrarea, operarea, întreținerea, îmbunătățirea, reînnoirea și extinderea, acolo unde este cazul, a tuturor mijloacelor fixe ce fac obiectul contractului, cel mai important risc asumat de ROC fiind neplata serviciilor furnizate de către clienți, conform prevederilor contractuale.
    Proprietatea asupra bunurilor publice și responsabilitatea pentru furnizarea de servicii de alimentare cu apă și de canalizare la costuri suportabile le revin în continuare AL.
    Luând în considerare că procesul de regionalizare a serviciilor necesită o perioadă de timp relativ lungă atât pentru crearea ROC, cât şi pentru consolidarea sa, sprijinul activ al autorităților naționale/locale este absolut necesar în vederea finalizării la termen a acestui proces.
    Pentru Republica Moldova se propune aplicarea modelului român de instituționalizare a regionalizării, care și-a dovedit pe deplin, eficacitatea în România și în alte țări din Uniunea Europeană. Modelul dat a fost identificat ca cel mai compatibil cu legislația Uniunii Europene și aplicabilitatea sa în practica Republicii Moldova.


    În condițiile în care Republica Moldova are una dintre cele mai fragmentate sisteme de organizare administrativ – teritoriale, furnizarea/prestarea unor servicii publice de alimentare cu apă și de canalizare eficiente este posibilă doar în cadrul inițiativelor de regionalizare care depășesc limitele administrative ale unei localități și care presupun implicarea mai multor unități administrativ-teritoriale. Din punct de vedere economic, un serviciu public de alimentare cu apă și de canalizare poate fi durabil doar când este asigurat un număr minim de utilizatori și este furnizat un volum de servcii. Astfel, regionalizarea are un potențial deosebit de a contribui la îmbunătățirea și dezvoltarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, de a răspunde mai eficient provocărilor curente.
    Regionalizarea are scopul de a îmbunătăţi calitatea şi accesul la infrastructura de apă şi de canalizare, prin furnizarea unor servicii de alimentare cu apă şi de canalizare aliniate politicilor şi practicilor UE.  Practica internațională arată că elementul-cheie pentru îmbunătățirea eficienței infrastructurii și serviciilor locale de apă și de canalizare, sub aspectul calității și costurilor, îl reprezintă organizarea și operarea serviciilor la nivel regional prin utilizarea de resurse și facilități comune.
    Înființarea operatorilor regionali și implicit delegarea gestiunii serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare către aceștia, constituie un proces esențial pentru asigurarea respectării în termenii stabiliți a acquis-ului comunitar și de asemenea pentru dezvoltarea capacității de absorbție a fondurilor și de implementare a viitoarelor proiecte de investiții. 
    Ghidul este destinat factorilor de decizie, persoanelor cu funcții de răspundere și experților implicați în procesul de regionalizare la nivel local și național.
    Sisteme de alimentare cu apă
    În anul 2014 pe teritoriul ţării au fost construite 836 sisteme de alimentare cu apă. Din total apeducte, pe parcursul anului au funcţionat 784 sisteme sau circa 94 la sută.
    Lungimea totală a reţelelor  de distribuţie a apei potabile a constituit 10,5 mii km sau cu 0,6 mii km mai mult faţă de anul 2013. Dat fiind că nu toate sistemele de alimentare cu apă sunt funcţionale, de facto pe parcursul anului au funcţionat 10,3 mii km de reţea (98,1%). Volumul de apă captată a constituit 115,1 mil. m.c., inclusiv 71,6% din surse de suprafaţă, 22,1% din surse subterane şi 6,3% din alte surse.
    În anul 2014 cu servicii de alimentare cu apă au fost asigurate 30,7% din localităţile ţării (în anul 2013 – 25,1%), 85,9% din oraşe (75,4%) şi 28,6% din localităţile rurale (22,9%). Dacă ne referim la populaţie, constatăm că circa 1,6 milioane cetățeni beneficiază de servicii de alimentare cu apă, ce reprezintă 44,4% din populaţia ţării.
    În anul 2014 volumul de apă distribuită de către operatori a constituit 74,3 mil. m.c sau cu 0,6 mii m.c. mai puţin decât în anul 2013. În medie pe an, la un locuitor revine 14,9 m.c. apă furnizată. În profil teritorial cel mai mare volum de apă furnizată la un locuitor se înregistrează în mun. Chişinău – 42,2 m.c., UTA Găgăuzia – 8,9 m.c., după care urmează regiunea Sud – 7,7 m.c. Din volumul total de apă distribuită, 53,2 mil. m.c. sau 71.7% este distribuită populaţiei, 5,5% - instituţiilor bugetare, iar 22,8% altor consumatori, precum agenţii economici. Volumul de apă realizat populaţiei comparativ cu anul precedent s-a majorat cu 0,8%. În aspect regional, de asemenea, se remarcă o majorare a volumului de apă livrat populaţiei, în mod special în regiunea de Centru cu 27,2%, iar în regiunea Nord şi UTA Găgăuzia cu circa 5 la sută.
    Sisteme de canalizare centralizate
    În anul 2014, din total apeducte, 166 au fost dotate cu sisteme de canalizare, din care au funcţionat 121 sisteme sau cu 13 unităţi mai mult comparativ cu anul 2013. Din total sisteme de canalizare, 101 sunt dotate cu staţii de epurare, din care funcţionale sunt doar 70 unităţi. Numărul localităţilor cu sisteme de canalizare a constituit 136, dar funcţionale au fost doar în 107 localităţi.

    Lungimea totală a reţelei de canalizare a constituit 2,7 mii km, din care de facto au funcţionat 2,5 mii km (92,6%). Capacitatea zilnică de epurare a apelor uzate pe parcursul anului 2014 a fost de 0,6 mil. m.c. de apă.
    Volumul total al apelor uzate colectate în 2014 a constituit 66,6 mil. m.c., din care 56,5% reprezintă apele uzate recepţionate de la populaţie.
    Prin staţiile de epurare a apei uzate au trecut 63,8 mil. m.c. apă uzată (95,8%). Din volumul total de apă uzată 93,9% au fost epurate biologic, 81,0% mecanic, iar 5,5% au fost epurate insuficient. Pe parcursul anului la reţelele de canalizare au fost înregistrate 16,6 mii de avarii, cu 7,8 mii mai puţin comparativ cu anul 2013.
    Dezvoltarea sectorului alimentare cu apă şi sanitaţie se bazează pe principalul document din sector Strategia de alimentare cu apă şi sanitaţie(2014-2028), precum şi alte politici de dezvoltare a Republicii Moldova. Cadru legislativ vizează îmbunătăţirea politicilor naţionale şi armonizarea cadrului legal în conformitate cu acquis-ul comunitar şi standardele europene, obligație pe care și-a asumat-o Republica Moldova prin semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană.
    Obiectivul general al Strategiei îl constituie asigurarea graduală a accesului la apă sigură şi sanitaţie adecvată pentru toate localităţile şi populaţia Republicii Moldova, contribuind astfel la îmbunătăţirea sănătăţii, demnităţii şi calităţii vieţii şi la dezvoltarea economică a ţării.
    Realizarea acestui obiectiv necesită adoptarea și implementarea unor politici adecvate de dezvoltare, concentrate pe nevoile reale ale populației, având  în rezultat servicii mai eficiente și mai bine organizate.
    Politica adoptată de Republica Moldova menită să asigure îndeplinirea obiectivelor Strategiei constă în regionalizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, care sunt fragmentate și dispersate în prezent.
    Procesul de regionalizare constă în concentrarea serviciilor furnizate către un grup de municipii/orașe într-o anumită zonă geografică definită de un bazin hidrografic sau/și de limite administrative (municipii, orașe, comune, raioane).
    În realizarea acestui proces, Strategia prevede unele măsuri, cum ar fi:
    - asocierea autorităţilor administraţiei publice locale în structuri intercomunitare, în scopul dezvoltării în comun a serviciilor de alimentare cu apă şi sanitaţie;
    - reorganizarea întreprinderilor apă-canal, care îşi vor extinde aria de prestare a serviciilor de alimentare cu apă şi sanitaţie către alte unităţi administrativ-teritoriale, devenind modele de întreprinderi viabile economic etc. Ţinta intermediară o reprezintă crearea unor companii regionale, care să furnizeze servicii de alimentare cu apă şi canalizare pentru cel puţin 100 000 de locuitori, cu un prag de excludere a comunităţilor cu mai puţin de 5 000 de persoane în cazul canalizării şi de 500 de persoane în cazul conectării la alimentarea cu apă potabilă.
    Regionalizarea serviciilor are ca scop final crearea a 3-5 companii regionale, care să furnizeze/presteze servicii de alimentare cu apă şi sanitaţie pentru întreaga populaţie din Republica Moldova, cu excepţia satelor mici.
    Regionalizarea este un element-cheie pentru îmbunătățirea eficienței infrastructurii și serviciilor locale de apă și canalizare, sub aspectul calității și costurilor, urmărind, în același timp, depașirea fragmentării actuale excesive din sector și realizarea economiilor de scară.
    În Republica Moldova, reglementarea sectorului de alimentare cu apă și de canalizare este asigurată prin:
    Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28.12.2006, care stabileşte şi reglementează modul de organizare şi funcţionare a autorităţilor administraţiei publice în unităţile administrativ-teritoriale.
    Legea cu privire la apa potabilă nr. 272 din 10.02.1999. Această lege reglementează relaţiile din domeniul alimentării cu apă potabilă şi stabileşte norme referitoare la asigurarea persoanelor fizice şi juridice cu apă potabilă, la funcţionarea sigură a sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi la calitatea ei, răspunderea pentru încălcări în acest domeniu, stabileşte cerinţele pentru asigurarea exploatării sigure a serviciului de alimentare cu apă şi necesită a fi revizuită în conformitate cu Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman. 
    Legea apelor nr. 272 din 23.12.2011, armonizată cu mai multe prevederi ale Directivelor europene, are ca scop crearea unui cadru legal pentru gestionarea, protecția și folosința eficientă a apelor de suprafață și a apelor subterane în baza evaluării, planificării și luării deciziilor în mod participativ.
    Legea privind descentralizarea administrativă nr. 435 din 28.12.2006 stabilește cadrul general de reglementare a descentralizării administrative pe baza principiilor de repartizare a competențelor între autoritățile publice. La domeniile proprii de activitate ale administrației publice locale se include și distribuirea apei potabile, construirea și întreținerea sistemelor de canalizare și de epurare a apelor.
    Legea privind serviciile publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24.10.2002 stabileşte cadrul juridic unitar privind înfiinţarea şi  organizarea serviciilor publice de gospodărie comunală în unităţile administrativ-teritoriale, inclusiv monitorizarea şi controlul funcţionării lor.
    Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13.12.2013 stabileşte cadrul legal pentru înființarea, organizarea, gestionarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, cerințele și condițiile de încheiere a contractului de delegare a gestiunii.
    Legea privind Statutul-cadru al satului (comunei), oraşului (municipiului)  nr. 436 din 06.11.2003 prevede că consiliul local stabileşte în Statutul localității, pe care îl aprobă, condiţiile de cooperare a autorităţilor unităţii administrativ-teritoriale cu alte autorităţi ale  administraţiei publice din ţară şi cu autorităţile similare din străinătate, modul de aderare la organismele naţionale sau internaţionale în vederea protecţiei şi promovării intereselor comune.
    Legea nr.179-XVI din 10.07.2008 cu privire la parteneriatul public-privat stabileşte principiile de bază ale parteneriatului public-privat, formele şi modalităţile de realizare, procedura de iniţiere şi de realizare a acestuia, drepturile şi obligaţiile partenerului public şi ale partenerului privat. 
    Hotărârea Guvernului nr.476 din 04.07.2012 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile standard și condițiile generale de selectare a parteneriatului public-privat prevede aspecte metodologice privind realizarea parteneriatelor publice-private, precum şi  documentele standard de aplicare, în acord cu bunele practici referitoare la procedurile standard privind iniţierea şi realizarea parteneriatelor public-private, monitorizarea şi încetarea acestora.
    Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25.11.2013 pentru  aprobarea Regulamentului privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în corpurile de apă pentru localitățile urbane și rurale. Scopul prezentului Regulament este stabilirea cerinţelor de epurare a apelor uzate în localităţile rurale privind colectarea, depozitarea, epurarea şi deversarea apelor uzate casnice în localităţile rurale, inclusiv a cerinţelor de exploatare a sistemelor de colectare locale, a staţiilor şi a proceselor de epurare alternative, a tehnologiilor şi a proceselor adecvate.
    Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 802 din 09.10.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 243-247 din 01.11.2013. Scopul Regulamentului este de a reglementa condițiile de deversare a substanţelor prioritar periculoase în corpuri de apă de suprafaţă și subterane sau pe terenuri ale fondului apelor;
    Hotărârea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.741 din 18.12.2014  cu privire la aprobarea  Metodologiei de determinare, aprobare şi aplicare a  tarifelor pentru serviciul  public de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 33-38 din 13.02.2015. Metodologia are drept scop stabilirea modului de calculare, aprobare, ajustare şi aplicare a tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare şi epurare a apelor uzate.
    Autorităţile deliberative ale unităților administraiv-teritoriale au competenţa exclusivă privind înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, precum şi crearea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică din infrastructura tehnico-edilitară a unităţilor administrativ-teritoriale aferente acestui serviciu.
    Potrivit Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13.12.2013, consiliile locale decid în tot ceea ce privește:
    • elaborarea și implementarea planurilor proprii de dezvoltare și de funcționare, pe termen scurt, mediu și lung, a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare;
    • aprobarea tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare;
    • administrarea sistemului public de alimentare cu apă și de canalizare, ca parte a infrastructurii tehnico-edilitare a unităților administrativ-teritoriale;
    • aprobarea regulamentelor și a caietului de sarcini ale serviciului;
    • adoptarea modalității de gestiune și aprobarea documentației privind organizarea și derularea procedurii de delegare a gestiunii;
    • aprobă indicatorii de performanță ai serviciului etc.
    Operatorii serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare
    Aproximativ 38 de operatori furnizează/prestează serviciul de alimentare cu apă și de canalizare în mediul urban, organizați din punct de vedere juridic în societăți pe acțiuni („Apă-canal Chișinău” S.A., „Servicii comunale Florești” S.A., „Apă-canal Leova” S.A., „Apă-Termo Ceadîr-Lunga” S.A., „Regia Apă-canal Orhei” S.A., „Regia Apă-canal Soroca” S.A., „Amen-Ver Hîncești” S.A.) sau întreprinderi municipale. Dintre aceștia, 7 pot fi numiți operatori regionali, deoarece furnizează/prestează serviciul de alimentare cu apă și de canalizare orașului, precum și localităților  învecinate. În mediul rural, acest serviciu este asigurat, fie de autoritățile publice locale, în regim de gestiune directă, fie de întreprinderi individuale, societăți cu răspundere limitată sau  asociaţiile consumatorilor de apă, în regim de gestiune delegată.
    Agenţia Naţională pentru Reglementare Energetică
    Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică este autoritatea națională responsabilă de reglementarea și monitorizarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, competentă să exercite următoarele atribuții:
    - eliberarea de licenţe operatorilor care furnizează/prestează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş;
    - avizarea tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi tarifele pentru serviciile auxiliare furnizate la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş;
    - monitorizarea şi controlul activității operatorilor care furnizează/prestează serviciul la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş, inclusiv respectarea de către aceştia a obligaţiilor stabilite prin lege, licenţe, regulamente şi metodologii;
    - elaborarea și aprobarea legislației secundare, în calitatea sa de autoritate de reglementare.
    În reglementarea, dezvoltarea și monitorizarea sectorului de alimentare cu apă și de canalizare, un rol nu mai puțin important îl joacă următoarele autorități publice:
    - Cancelaria de Stat;
    - Ministerul Mediului şi instituţiile subordonate: Agenţia Apele Moldovei, Inspectoratul Ecologic de Stat, Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Expediţia Hidrogeologică “EHGeoM”, Institutul de Ecologie şi Geografie;
    - Ministerul Sănătăţii prin Centrul Naţional de Sănătate Publică și oficiile teritoriale a Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății;
    - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, iar la nivel regional Agenţiile de Dezvoltare Regională (Nord, Sud, Centru), care acordă suport în implementarea proiectelor de infrastructură în domeniul AAC cât și suport în planificarea strategică a sectorului;
    - Ministerul Finanţelor;
    - Biroul Naţional de Statistică.
    La nivel naţional se evidenţiază asociații neguvernamentale cu interese de importanţă majoră, şi anume Asociaţia operatorilor de apă din Republica Moldova ”Moldova Apă-Canal” (AMAC) şi Congresul Autorităţilor Locale din Moldova (CALM), Asociația Patronală a Serviciilor Publice din Republica Moldova.
    4.1. Elementele instituționale ale regionalizării
    În Republica Moldova, regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare urmează să fie iniţiată, promovată şi motivată de Guvern, iar deciziile vor fi luate de consiliile locale şi municipale. Scopul procesului de regionalizare este de a asista autoritățile publice locale în crearea operatorilor regionali și întărirea capacităților de a controla în mod eficient activitatea acestora.
    Regionalizarea se realizează prin intermediul a trei elemente instituţionale:
    •  Asociație de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) – structură de cooperare cu statut de persoană juridică, înființată, în condițiile legii, de autoritățile administrației publice locale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare regională.
    •  Operatorul Regional reprezintă o societate comercială cu capital social public, înfiinţată de toți sau de o parte din membrii asociației de dezvoltare intercomunitară, căruia i se atribuie în mod direct contractul de delegare a gestiunii.
    • Contractul de Delegare a gestiunii serviciilor. Autoritățile administrației publice locale, membre a asociației de dezvoltare intercomunitară deleagă împreună, gestiunea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare către Operatorul Regional, printr-un contract unic de delegare a gestiunii serviciului public.
    Relația dintre aceste entități va fi reglementată prin statutul Asociației de dezvoltare intercomunitară, actul constitutiv al operatorului regional și contractul de delegare a gestiunii.
    Autoritățile publice locale participă cu aport la capitalul social al operatorului regional, aprobă actul constitutiv al operatorului regional, precum și actul constitutiv și statutul ADI, prin care aceasta din urmă este învestită să exercite o serie de atribuții, drepturi și obligații, pentru și în numele unităților administrativ-teritoriale membre, în ceea ce privește exclusiv serviciile de alimentare cu apă și de canalizare.
    ADI va fi principalul interlocutor al operatorului regional ca interfață de discuții și cu rol de coordonare și va reprezenta interesele comune ale membrilor săi în ceea ce privește serviciile de alimentare cu apă și de canalizare, în principal privind:
    - Strategia comună de dezvoltare;
    - Semnarea și monitorizarea contractului de delegare;
    - Politica tarifară;
    - Controlul activității și performanțelor operatorului regional.
    Prin contractul de delegare a gestiunii, care constituie un instrument juridic eficace și recunoaște obiectivul Operatorului de a dobândi mai multă eficiență, de a-și dezvolta propriile sale capacități de autofinanțare bazate pe un sistem regional veritabil de gestiune a activelor, pe un proces managerial și decizional profesional și autonom, se vor introduce și aplica drepturi și obligații detaliate, operaționale și echilibrate pentru Delegatar și pentru Operator.
    „Delegare”  înseamnă:
    - dreptul exclusiv de a furniza/presta serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare în cadrul ariei de competență teritorială a autorității delegante.
    - dreptul exclusiv de a exploata, întreține și administra bunurile delegate, precum și investițiile privind reabilitarea bunurilor existente și cu extinderea ariei delegării.
    Deci, Contractul de delegare a gestiunii serviciilor este actul juridic, încheiat în formă scrisă, prin care unitățile administrativ-teritoriale, individual sau în asociere, după caz, în calitate de delegatar atribuie, pe o perioadă determinată, unui operator licențiat, în calitate de delegat, dreptul și obligația de a presta/furniza integral serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, inclusiv dreptul și obligația de a exploata infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciului/activității furnizate/prestate, în schimbul unei redevențe, după caz.
    Astfel, operatorul regional este responsabil pentru furnizarea/prestarea serviciului către utilizatori, cât și pentru administrarea, operarea, întreținerea, îmbunătățirea, reînnoirea și extinderea, acolo unde este cazul, a tuturor mijloacelor fixe ce fac obiectul contractului.
    Conform Legii nr. 303 din 13.12.2013, infrastructura aferentă serviciilor de alimentare cu apă și canalizare (sistemele publice de alimentare cu apă și de canalizare) aparțin domeniului public.  Prin urmare, atât infrastructura existentă la data semnării contractului de delegare a gestiunii, cât și bunurile aferente infrastructurii care rezultă din investiții derulate în perioada executării contractului de delegare sunt bunuri publice care aparțin unităților administrativ-teritoriale și care urmează să fie returnate proprietarului lor la încetarea contractului de delegare.
    Politica tarifară are ca țintă recuperarea completă a costurilor și este aplicată de către operatorul regional în conformitate cu reglementările aplicabile emise de ANRE, sub controlul și cu aprobarea unității administrativ-teritoriale.
    Proprietatea asupra bunurilor publice și responsabilitatea pentru furnizarea/prestarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare, la costuri suportabile, le revin în continuare autorităților locale. Regionalizarea presupune ca grupuri de autorități locale dintr-o regiune specifică să îsi coordoneze eforturile în vederea implementării programelor de dezvoltare regională și gestiunea serviciilor.
    Este recomandabil ca procesul de regionalizare sa fie coordonat și mediat de Consiliul Raional, având în vedere funcția și autoritatea pe care o are la nivel local.
    4.2. Etapele implementării
    Dezvoltarea sectorului alimentare cu apă şi sanitaţie se bazează pe principalul document din sector Strategia de alimentare cu apă şi sanitaţie(2014-2028), precum şi alte politici de dezvoltare a Republicii Moldova. Acest cadru vizează îmbunătăţirea politicilor naţionale şi armonizarea cadrului legal în conformitate cu acquis-ul comunitar şi standardele europene, obligație pe care și-a asumat-o Republica Moldova prin semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană.
     ETAPA 1: Etapa Pregătitoare.  Studiul De Oportunitate
    Obiectivele acestei etape sunt următoarele: (i) clarificarea cadrului legal, instituţional şi financiar al reformei; (ii) pregătirea unui plan de alimentare cu apă și sanitație (Master Plan) care să îngusteze gama opţiunilor de agregare şi să descrie necesităţile de investiţii; (iii) generarea interesului în rândul consiliului local pentru procesul dat.
    Conform Legii privind administrația publică locală nr. 436 din 28.12.2006, Consiliile Locale ar trebui să ia decizia cu privire la strategia şi gestionarea operatorului lor comun.
    Înființarea, organizarea, funcționarea și gestiunea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare sunt fundamentate pe baza unor studii de oportunitate (numit studiu de fezabilitate  pentru fundamentarea și identificarea soluțiilor optime de delegare a gestiunii în art.13 alin. (14) din Legea nr.303 din 13.12.2013) care vor analiza următoarele elemente:
    - nevoile comunităților locale;
    - mărimea, gradul de dezvoltare și particularitățile economico-sociale ale localităților;
    - starea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare existente;
    - posibilitățile locale de finanțare a exploatării și funcționării serviciului, respectiv a înființării ori dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare;
    - raportul cost-calitate optim pentru serviciul furnizat/prestat utilizatorilor.
    Activitățile care urmează a fi întreprinse în această etapă:
    1. Elaborarea de către autoritățile publice locale a unui studiu privind înființarea, organizarea, funcționarea și gestiunea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare, în comun, prin asociația de dezvoltare intercomunitară.
    2. Adoptarea deciziilor consiliilor locale de aprobare a studiului privind înființarea, organizarea, funcționarea și gestiunea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare, în comun, în termen de 6 luni de la luarea deciziei privind delegarea gestiunii.
    3. În temeiul studiului, consiliile locale și raionale vor adopta decizia privind alegerea modalității de gestiune a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare.
    Acest studiu de oportunitate va sta, de asemenea, la baza înființării Operatorului Regional.
    ETAPA 2. Înființarea Asociației De Dezvoltare Intercomunitară (ADI)
    Activitățile care urmează a fi întreprinse în această etapă:
    1. Această etapă demarează cu stabilirea unităţilor administrativ-teritoriale care vor participa la înfiinţarea ADI, respectiv a operatorului regional.
    2. Elaborarea și negocierea Actului Constitutiv şi Statutului ADI
    În acest sens, viitorii asociaţi trebuie să convină asupra următoarelor aspecte importante:
    - Modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de membru;
    - Drepturile şi obligaţiile asociaţilor;
    - Contribuţia fiecărui asociat la patrimoniul ADI;
    - Structura organelor de conducere;
    - Componenţa nominală a organelor de conducere;
    - Procesul de adoptare a hotărârilor în cadrul structurii.
    3. Aprobarea asocierii şi a formelor finale ale Actului Constitutiv şi Statutului ADI prin decizii ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre;
    4. Semnarea Actului Constitutiv şi Statutului ADI de către preşedinţii consiliilor raionale, primari pentru unităţile administrativ-teritoriale membre;
    5. Depunerea de către fiecare unitate administrativ-teritorială asociată a contribuţiei sale la patrimoniul iniţial al ADI şi punerea la dispoziţie a sediului ADI;
    6. Dobândirea personalităţii juridice de către ADI, prin înregistrarea în Registrul de Stat al Organizațiilor necomerciale.
    ETAPA 3: Înființarea Operatorilor Regionali
    Punctul de plecare în înfiinţarea Operatorului Regional este reprezentat de hotărârile consiliilor locale şi raionale privind aprobarea studiului de oportunitate privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi gestiunea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, în comun.
    Operatorul Regional poate fi înfiinţat plecându-se de la operatorii existenţi, într-una dintre următoarele modalităţi:
    - Prin reorganizarea administrativă a fostelor întreprinderi municipale de interes local  într-o societate comercială, urmată de majorarea capitalului social al acesteia prin aporturi de capital ale tuturor sau unei părţi dintre membrii ADI;
    - Prin majorarea capitalului unei societăţi comerciale existente (deja deţinută de o unitate administrativ-teritorială - principala societate comercială din sector existentă în raion) prin aporturi de capital ale tuturor sau unei părţi dintre membrii ADI care devin astfel acţionari ai Operatorului Regional;
    - Prin înfiinţarea unei societăţi comerciale noi, cu capital social integral public, care are drept acţionari doar unităţi administrativ-teritoriale din zona în care Operatorul Regional va furniza serviciul şi care sunt totodată şi membri ai ADI.
Activitățile care urmează a fi întreprinse în vederea înființării Operatorului Regional:
    1. Înfiinţarea unui comitet de negociere pentru stabilirea aportului fiecărei autorități locale la capitalul social al Operatorului Regional, ale cărui concluzii să fie consemnate într-un raport de negociere. (Această activitate este opţională, însă creează premisele unei analize detaliate anterior înfiinţării operatorului).
    2. Agrearea unei forme a Actului Constitutiv al societăţii comerciale nou-înfiinţate sau rezultate din reorganizare.
    Următoarele elemente principale vor fi luate în discuţie atunci cînd se convine asupra formei finale a Actului Constitutiv al Operatorului Regional:
    - Obiectul de activitate al Operatorului, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;
    - Clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiunii operatorului de către organele statutare, controlul acesteia de către acţionari prin intermediul ADI, precum şi documentele la care aceştia vor putea să aibă acces pentru a se informa şi a-şi exercita controlul;
    - Modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;
    - Modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
    3. Adoptarea deciziilor autorităţilor deliberative ale unităților administrativ-teritoriale membre ale ADI, care sunt viitorii acţionari ai Operatorului Regional, privind participarea lor la capitalul social al operatorului, privind aprobarea Actului Constitutiv, privind desemnarea reprezentanţilor care vor semna Actul Constitutiv, precum şi a persoanei care va reprezenta interesele fiecărei autorități locale acţionare în adunarea generală a acţionarilor Operatorului Regional;
    4. Semnarea Actului Constitutiv al Operatorului Regional;
    5. Înregistrarea Operatorului Regional, conform legii, la Camera Înregistrării de Stat.
    Etapele ulterioare înfiinţării Operatorului Regional.
    După ce Operatorul este înfiinţat, este necesar de prevăzut:
    - Asigurarea transferului/angajării de personal în noua societate comercială;
    - Obţinerea autorizaţiilor/ permiselor/ licenţelor de funcţionare (de asemenea transferul  acestora de la foştii operatori, dacă este posibil);
    - Stabilirea structurii organizatorice a noului Operator;
    - Definitivarea şi aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Operatorului, cu avizul conform al ADI;
    - Întocmirea unui plan de acţiune privind consolidarea operatorului nou-înfiinţat.
    ETAPA 4: Delegarea gestiunii serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare
    În procesul de delegare a serviciului către Operatorul Regional trebuie avute în vedere următoarele activități:
    1. Întocmirea de către autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, de ADI având ca obiect de activitate serviciul de apă şi de canalizare, a unui studiu de specialitate privind stabilirea indicatorilor de performanţă ai serviciului furnizat/prestat utilizatorilor;
    2. Elaborarea de către ADI a Regulamentului de organizare /funcţionare şi a Caietului de sarcini pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare;
    3. Adoptarea de decizii ale autorităţilor administraţiei publice locale privind aprobarea Regulamentului de organizare/funcţionare şi a Caietului de sarcini pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv a indicatorilor de performanţă ai serviciului furnizat/prestat utilizatorilor;
    4. Adoptarea de decizii ale autorităţilor administraţiei publice locale privind aprobarea Contractului de delegare a gestiunii, precum şi a atribuirii directe a contractului de delegare a gestiunii către Operatorul Regional;
    5. Semnarea Contractului de delegare de către preşedintele ADI, pentru şi în numele unităţilor administrativ-teritoriale membre, în baza mandatului acordat de acestea.
    Este recomandat ca procesul de negociere să fie uniform și un singur contract de delegare a gestiunii va fi semnat de către ADI, mandatată în acest sens de către autoritățile administrativ-teritoriale implicate.