Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Victor POPA, judecători,
    cu participarea dnei Sorina Munteanu, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 18 ianuarie 2016,
    înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând preliminar sesizarea menţionată,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând la 19 ianuarie 2016 în şedinţă închisă,
    Pronunţă următoarea decizie:
    ÎN FAPT
    1. La 18 ianuarie 2016, deputații în Parlament, dnii Igor Dodon, Vladimir Țurcan, Corneliu Furculiță, Vlad Bătrîncea și Adrian Lebedinschi au adresat Curţii Constituţionale sesizarea privind controlul constituționalității decretelor Președintelui Republicii Moldova nr. 1908-VII din 14 ianuarie 2016 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, nr.1912-VII din 15 ianuarie 2016 privind abrogarea unui decret al Președintelui Republicii Moldova și nr. 1913-VII din 15 ianuarie 2016 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru.
    A. Motivele sesizării
    2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorii sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.
    3. La 21 decembrie 2015, Președintele Republicii Moldova l-a desemnat pe dl Ion Sturza în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru şi l-a autorizat să întocmească programul de activitate şi lista Guvernului, prezentându-le Parlamentului spre examinare. În cadrul ședinței Parlamentului pentru învestirea Guvernului din 4 ianuarie 2016, în lipsa cvorumului necesar pentru a declara ședința deliberativă, Președintele Parlamentului a constatat că tentativa de învestire a Guvernului a eșuat.
    4. Prin Decretul nr. 1908-VII din 14 ianuarie 2016, Președintele Republicii Moldova l-a desemnat pe dl Ion Păduraru în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru. La 15 ianuarie 2016, Președintele Republicii Moldova a abrogat decretul enunțat în legătură cu renunțarea dlui Ion Păduraru la calitatea de candidat desemnat pentru funcția de Prim-ministru. În aceeași zi, Președintele Republicii Moldova a emis Decretul nr. 1913-VII privind desemnarea dlui Pavel Filip pentru funcţia de Prim-ministru.
    5. Autorii sesizării au solicitat Curții Constituționale să supună controlului constituționalității decretele enunțate supra sub următoarele aspecte:
    1) Parlamentul nu s-a pronunțat prin vot asupra învestirii/respingerii Guvernului Sturza, la şedinţa Parlamentului nefiind întrunite cerinţele de cvorum, astfel încât tentativa de formare a Guvernului nu a fost epuizată;
    2) Majoritatea parlamentară nu a fost constituită regulamentar;
    3) Decretele sunt neconstituţionale, deoarece au fost emise în ultimele 15 zile ale termenului de 3 luni, prevăzut pentru învestirea Guvernului;
    4) Preşedintele Republicii Moldova a aplicat duble standarde de integritate la desemnarea/refuzul desemnării candidaţilor pentru funcţia de Prim-ministru;
    5) Neconsultarea fracţiunii parlamentare a Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (în continuare - PSRM).
    6. În opinia autorilor sesizării, emiterea decretelor Președintelui Republicii Moldova nr. 1908-VII din 14 ianuarie 2016, nr. 1912-VII și nr.1913-VII din 15 ianuarie 2016 contravine articolului 98 din Constituție.
    7. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:
    „(1) În exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului.
    (2) Orice mandat imperativ este nul. ”
    „(1) Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului.
    (2) Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.”
    „(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Moldova emite decrete, obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Decretele se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    [...]”
    „(1) După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.
    (2) Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului.
    (3) Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
    (4) În baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul.
    [...]”
    A. Argumentele autorilor sesizării
    8. Autorii sesizării susțin că decretele Președintelui Republicii Moldova au fost emise după eșuarea tentativei de învestire a Guvernului la 4 ianuarie 2016, ca urmare a lipsei de cvorum în şedinţa Parlamentului, care a fost interpretată neîntemeiat ca vot negativ exprimat candidatului la funcția de Prim-ministru, desemnat anterior prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1877 din 21 decembrie 2015.
    9. În susținerea acestei alegații, autorii sesizării afirmă că Președintele Republicii Moldova trebuia să desemneze un alt candidat pentru funcția de Prim-ministru doar în urma convocării unei alte ședințe a Parlamentului, în cadrul căreia deputaţii, în conformitate cu prevederile articolului 98 alin. (3) din Constituţie, să exprime vot de neîncredere dlui Ion Sturza (candidat la acel moment pentru funcția de Prim-ministru), sau în cazul în care acesta și-ar fi retras candidatura.
    10. În același timp, în opinia autorilor sesizării, neprezentarea unor deputați la ședința Parlamentului din 4 ianuarie 2016 urma să fie calificată drept obstrucţionarea puterii în stat, și în nici un caz considerată ca fiind acordarea unui vot negativ. În consecință, Președintele Republicii Moldova urma să sancționeze Parlamentul prin dizolvarea acestuia.
    11. În ceea ce privește majoritatea parlamentară absolută, constituită în vederea susținerii unui candidat pentru funcția de Prim-ministru, autorii sesizării consideră că aceasta urmează să fie declarată (formalizată) şi în Parlament, nu doar în cadrul consultărilor cu Preşedintele.
    12. În același context, autorii sesizării susțin că după ce dl Ion Păduraru a renunțat la calitatea de candidat pentru funcția de Prim-ministru, Preşedintele Republicii Moldova era obligat să reia consultările cu fracţiunile parlamentare înainte de a desemna un alt  candidat.
    13. De asemenea, potrivit autorilor sesizării, la desemnarea dlui Pavel Filip în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, Președintele Republicii Moldova a neglijat termenul constituțional de 15 zile acordat fiecărui candidat în vederea solicitării votului de încredere în Parlament.
    14. Totodată, autorii sesizării invocă aplicarea unor duble standarde de integritate la desemnarea/refuzul desemnării candidaţilor pentru funcţia de Prim-ministru de către Președintele Republicii Moldova. Or, după cum afirmă autorii sesizării, candidatura dlui Pavel Filip prezintă dubii în ceea ce privește integritatea, din moment ce a făcut parte dintr-un Guvern demis anterior pentru suspiciuni de corupţie, iar acest fapt a determinat Președintele Republicii Moldova să respingă  un alt candidat pentru funcția de Prim-ministru. 
    15. Din motivele expuse mai sus, autorii sesizării susțin că decretele Președintelui Republicii Moldova au fost emise cu încălcarea prevederilor articolului 98 din Constituție.
    B. Aprecierea Curţii
    16. Examinând sesizarea sub aspectul admisibilității, Curtea constată următoarele.
    17. În temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) din Constituţie, articolului 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii decretelor Preşedintelui Republicii Moldova.
    18. Curtea relevă că articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.
    19. Curtea reține că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituție presupune stabilirea corelaţiei dintre decretele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.
    20. Curtea constată că obiectul controlului constituționalității îl constituie decretele Președintelui Republicii Moldova nr. 1908-VII din 14 ianuarie 2016, nr. 1912-VII și nr. 1913-VII din 15 ianuarie 2016.
    21. Curtea menționează că, în esență, autorii sesizării au invocat pretinse încălcări ale procedurii prevăzute de Constituţie şi Regulamentul Parlamentului în cadrul desemnării candidatului la funcția de Prim-ministru.
    22. În continuare, Curtea va examina temeinicia argumentelor invocate de către autorii sesizării.
    1) Cu privire la pretinsa neepuizare a tentativei de formare a Guvernului
    23. În ceea ce privește faptul că Parlamentul nu s-a pronunțat prin vot asupra învestirii/respingerii Guvernului Sturza, la şedinţa Parlamentului nefiind întrunite cerinţele de cvorum, astfel încât tentativa de formare a Guvernului nu a fost epuizată, Curtea consideră aceste alegații ale autorilor sesizării ca fiind vădit nefondate.
    24. Curtea observă că neîntrunirea cerinţei de cvorum în şedinţa Parlamentului din 4 ianuarie 2016 s-a produs anume datorită blocării deliberate a şedinţei de către fracţiunea PSRM, prin absenţa deputaţilor acestei fracţiuni, fiind astfel rezultatul exclusiv al acţiunilor sale.
    25. Urmând jurisprudenţa sa anterioară (Hotărârea nr. 30 din 1 octombrie 2013), Curtea reține că termenul de 15 zile, prevăzut de articolul 98 alin. (2) din Constituţie pentru a cere Parlamentului votul de învestitură, este termenul-limită acordat candidatului desemnat pentru funcția de Prim-ministru pentru efectuarea tuturor procedurilor de formare a Guvernului. Astfel, indiferent dacă Parlamentul și-a exprimat sau nu votul în mod expres, tentativa de formare a Guvernului este considerată epuizată la expirarea acestui termen.
    26. Prin urmare, în cadrul procedurilor de formare a Guvernului, neacordarea votului de încredere de către Parlament în interiorul termenului de 15 zile de la desemnare, indiferent de motivele pentru care nu s-a produs, are semnificaţia eşuării tentativei de formare a Guvernului.
    27. Astfel, în conformitate cu atribuţiile sale constituţionale, Preşedintele Republicii Moldova urma să desemneze din nou un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.
    2) Cu privire la pretinsa constituire neregulamentară a majorității parlamentare
    28. În ceea ce privește afirmația autorilor sesizării că majoritatea parlamentară nu a fost constituită regulamentar, Curtea reamintește că prin Hotărârea nr. 32 din 29 decembrie 2015 a adoptat o Adresă, prin care a solicitat Parlamentului să reglementeze expres conceptul de formalizare a majorităţii parlamentare în scopul susţinerii unei anumite candidaturi pentru funcția de Prim-ministru şi a procedurii de notificare a Preşedintelui în această privință.
    29. Potrivit raționamentelor expuse în Hotărârea nr. 32 din 29 decembrie 2015, care au fost reiterate și în Adresă, Curtea a subliniat necesitatea constituirii în mod transparent a unei majorități parlamentare, care urmează a fi formalizată, nu doar declarată, cu indicarea deputaţilor care o constituie, cu specificarea disponibilităţii  de a susţine o anumită candidatură pentru funcția de Prim-ministru şi cu notificarea oficială în adresa Președintelui Republicii Moldova.
    30. Prin urmare, din conţinutul Hotărârii şi Adresei menționate, este absolut evident că în speţă este vorba de o situaţie diferită decât cea prevăzută de Regulamentul Parlamentului, care se referă nemijlocit la configuraţia Parlamentului imediat după alegeri, şi nu la reconfigurările ulterioare.
    31. În contextul viciilor de procedură la constituirea majorităţii parlamentare, invocate de către autorii sesizării, Curtea reamintește că anterior a statuat în jurisprudenţa sa că, potrivit articolului 68 din Constituţie, orice mandat imperativ este nul. Prevederile acestui articol valorifică fără limite mandatul reprezentativ și constituie punctul de plecare în explicarea raporturilor constituționale dintre deputat și alegătorii săi.
    32. De altfel, în interpretarea dispozițiilor constituționale de la art. 68, în Hotărârea nr. 8 din 19 iunie 2012, Curtea a statuat:
    „34. [M]andatul de parlamentar exprimă relaţia parlamentarului cu întregul popor, în serviciul căruia este, nu numai cu alegătorii care l-au votat, deşi aceştia beneficiază de prezenţa parlamentarului în virtutea obligaţiei sale de a ţine legătura cu alegătorii. Astfel, sintagma „a fi în serviciul poporului” de la articolul 68 alin. (1) din Constituţie înseamnă că, din momentul alegerii şi până la încetarea mandatului, fiecare deputat devine reprezentantul poporului în integralitatea sa şi are drept misiune să servească interesului comun, cel al poporului, şi nu doar partidului din care provine. [...]
    35. În definirea acestor interese, opţiunea parlamentarului este liberă, chiar dacă el face parte dintr-un partid pe care îl reprezintă în Parlament. În conformitate cu articolul 2 alin. (2) din Constituţie, nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. În acest sens, principiile fundamentale ale statului de drept trebuie respectate cu sfinţenie pentru a se obstacula tentaţia pe care ar putea-o avea unul sau mai multe partide politice, devenite majoritare în Parlament, de a-şi transforma „aleşii” în „activişti ai partidului” sau structurile administraţiei publice centrale sau locale în „organe de partid”, centrale sau locale.”
    33. În plus, Curtea relevă că, în Raportul nr. CDL-AD(2009)027 privind mandatul imperativ și practicile similare, Comisia de la Veneția a menționat:
    „[...] Comisia de la Veneția nu a încetat de a susține că pierderea calității de reprezentant, din cauza schimbării afiliației politice, este contrară principiului mandatului liber și independent. Cu toate că scopul urmărit prin acest tip de măsuri poate     fi considerat ca fiind oarecum justificat, principiul constituțional fundamental care interzice mandatul imperativ sau alte practici similare vizând privarea unui reprezentant de mandatul său, trebuie să prevaleze ca o piatră de temelie a constituționalismului democratic european.”
    34. În contextul celor expuse, Curtea subliniază caracterul neimperativ al mandatului, care include dreptul deputatului de a vota independent de fracţiunea/partidul din care face parte. Astfel, modul de asociere a deputaţilor pentru susţinerea unui guvern poate depăşi cadrul fracţiunilor constituite imediat după alegeri.
    3) Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a decretelor emise în ultimele 15 zile ale termenului de 3 luni
    35. Cu referire la faptul că decretele Președintelui Republicii Moldova sunt neconstituţionale, deoarece au fost emise în ultimele 15 zile ale termenului de 3 luni (cu o întârziere de o zi), Curtea notează că acest argument de asemenea este nefondat.
    36. În acest context, urmând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea reiterează că termenul de 15 zile este unul limitativ pentru candidat în vederea solicitării votului de învestitură, şi nu pentru Preşedinte, în vederea desemnării candidatului. Aceasta nu exclude pentru candidat dreptul de a solicita votul de învestitură înainte de expirarea termenului-limită de 15 zile.
    37. Astfel, epuizarea termenului de 15 zile nu este obligatorie pentru solicitarea votului de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate și a întregii liste a Guvernului din partea candidatului desemnat pentru funcția de Prim-ministru. În acest sens, Curtea reține că scopul urmărit prioritar îl constituie învestirea unui Guvern înainte de expirarea termenului constituțional de 3 luni.
    38. Prin urmare, nerespectarea de către Preşedintele Republicii Moldova  a termenului de 15 zile enunțat nu poate afecta valabilitatea decretului de desemnare a candidatului, cu atât mai mult cu cât în speţă este vorba de micşorarea acestui termen cu o singură zi şi nu afectează substanţa procedurilor de învestire a noului Guvern. În acest context, Curtea reţine că 14 zile este un termen suficient pentru candidatul desemnat pentru a solicita votul de învestitură a Guvernului.
    39. De asemenea, Curtea relevă că desemnarea candidatului Pavel Filip  s-a efectuat cu acordul acestuia, fapt care presupune şi acceptul implicit pentru această limitare de o zi.
    40. Urmând jurisprudenţa sa constantă, Curtea reține că, în sensul articolului 98 din Constituţie, în interiorul termenului de 3 luni, inclusiv în ultimele 15 zile, Preşedintele Republicii Moldova şi Parlamentul nu sunt limitaţi în privinţa numărului tentativelor de formare a Guvernului.
    4) Cu privire la pretinsa aplicare a dublelor standarde de integritate la emiterea decretelor de desemnare a candidaților pentru funcția de Prim-ministru
    41. În ceea ce privește alegația autorilor sesizării că Preşedintele Republicii Moldova a aplicat duble standarde de integritate la desemnarea/refuzul desemnării candidaţilor pentru funcţia de Prim-ministru, Curtea notează că anterior s-a pronunţat asupra unor afirmații similare.
    42. În esenţă, autorii sesizării invocă faptul că dl Pavel Filip a făcut parte dintr-un Guvern demis prin moţiune de cenzură pe motive de corupţie.
    43. Astfel, Curtea reaminteşte că, prin Decizia de inadmisibilitate nr. 10 din 18 noiembrie 2014, a subliniat distincția care urmează a fi operată între răspunderea personală pe care o poartă un Prim-ministru pentru Guvernul pe care îl conduce în raport cu ceilalţi membri ai Guvernului.
    44. Prin urmare, ținând cont de jurisprudenţa sa anterioară, Curtea reţine că demiterea prin moţiune de cenzură nu presupune pentru membrii Guvernului demis imposibilitatea automată de a exercita o funcţie de demnitate publică.
    5) Cu privire la pretinsa neconsultare a fracţiunii parlamentare a PSRM
    45. Referitor la neconsultarea fracţiunii parlamentare a PSRM, Curtea notează că anterior s-a pronunţat asupra acestui aspect în Hotărârea nr. 32 din 29 decembrie 2015. Prin urmare, Curtea constată că în această parte sesizarea este repetitivă.
    46. Adiţional, având în vedere faptul că fracțiunea PSRM şi-a anunţat public refuzul de a participa la consultările cu Preşedintele Republicii Moldova în vederea formării Guvernului, în această parte sesizarea este abuzivă.
    Concluzii
    47. În lumina celor expuse, cu referire la pretinsele încălcări invocate în speţă, Curtea constată că autorii sesizării nu au argumentat incidenţa normelor constituţionale asupra actelor contestate.
    48. Totodată, Curtea menționează că sesizarea depusă este abuzivă, deoarece fracţiunea PSRM a refuzat să participe la formarea Guvernului şi, anume datorită absenţei membrilor fracţiunii PSRM, a contribuit la lipsa cvorumului la şedinţa Parlamentului şi la eşuarea tentativei de învestire a Guvernului Sturza.
    49. Prin urmare, având în vedere raționamentele enunțate supra, Curtea notează că sesizarea este vădit nefondată, formulată abuziv și argumentată defectuos.
    Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
    1. Se declară inadmisibilă sesizarea unui grup de deputați pentru controlul constituționalității decretelor Președintelui Republicii Moldova nr. 1908-VII din 14 ianuarie 2016 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, nr. 1912-VII din 15 ianuarie 2016 privind abrogarea unui decret al Președintelui Republicii Moldova și nr. 1913-VII din 15 ianuarie 2016 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru.
    2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE                        Alexandru TĂNASE

    Nr. 1. Chişinău, 19 ianuarie 2016.