Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Tudor PANȚÎRU,
    Dl Victor POPA,  judecători,
    cu participarea dlui Maxim Iurcu, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 3 februarie 2016,
    înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând preliminar sesizarea menţionată,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând la 26 februarie 2016 în camera de consiliu,
    Pronunţă următoarea decizie:
    1. La 3 februarie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a adresat Curţii Constituţionale sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare” de la alin. (1) al articolului 25 din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către avocatul Artur Lungu în cadrul unei cauze aflate pe rolul Curții Supreme de Justiție.
    2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse, pot fi rezumate după cum urmează.
    3. Potrivit articolului 25 alin.(1) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate, la Curtea Supremă de Justiție, doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare.
    4. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, sintagma “doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare”, cuprinsă în dispozițiile articolului 25 din legea menționată, contravine prevederilor articolului 20 din Constituţie și articolului 6 § 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
    5. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:
    „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”
    6. Prevederile relevante ale Legii nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii (republicată în M.O. nr.15-17/65, 2013) sunt următoarele:
    „(1) Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, şi este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.
    (2) Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.”
    „Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate, la Curtea Supremă de Justiţie, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la data comunicării, doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare. Contestaţiile se examinează de un complet format din 9 judecători.”
    7. Prevederile relevante ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997), sunt următoarele:
    „1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, ce va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.”
    8. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate menţionează că articolul 25 al Legii 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în redacția Legii nr. 153 din 5 iulie 2012 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, oferă posibilitatea de a ataca la Curtea Supremă de Justiție hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare.
    9. Autorul excepției consideră că dreptul de contestare pe motive de procedură este caracteristic doar pentru hotărârile administrative ale Consiliului Superior al Magistraturii, nu și pentru hotărârile disciplinare, ele fiind în esență acte jurisdicționale.
    10. Astfel, autorul excepţiei susţine că norma contestată este contrară articolului 20 din Constituţie și articolului 6 § 1 din Convenția Europeană.
    11. Curtea reţine că, în temeiul prevederilor articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, rezolvarea cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate a actelor legislative ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
    12. Curtea statuează că prerogativa de a soluţiona cazurile excepţionale de neconstituţionalitate presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
    13. Curtea constată că obiectul sesizării vizează sintagma „doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare”, cuprinsă în articolul 25 alin. (1) al Legii nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.
    14. Curtea menționează că prevederea contestată a fost supusă controlului constituționalității prin Hotărârea nr. 17 din 2 iulie 2013. Prin respectiva hotărâre, Curtea a recunoscut constituţională sintagma „doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare” din art.25 al Legii nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în redacţia Legii nr. 153 din 5 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.
    15. Astfel, având în vedere identitatea de obiect și faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei anterioare a Curţii, sesizarea nu poate fi declarată admisibilă.
    Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
    1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare” din articolul 25 alin. (1) al Legii nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în redacția Legii nr. 153 din 5 iulie 2012 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.
    2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE                        Alexandru TĂNASE

    Nr. 5. Chişinău, 26 februarie 2016.