ACC2/2016
ID intern unic:  364111
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
AVIZ Nr. 2
din  16.03.2016
asupra iniţiativei de revizuire a articolului 70 alineatul (3)
din Constituţia Republicii Moldova
(imunitatea deputatului)
(Sesizarea nr. 14c/2016)
Publicat : 08.04.2016 în Monitorul Oficial Nr. 90-99     art Nr : 30     Data intrarii in vigoare : 16.03.2016
    În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Victor POPA, judecători,
    cu participarea dnei Sorina Munteanu, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 1 martie 2016
    şi înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând sesizarea menţionată în camera de consiliu,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Adoptă următorul aviz:
    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 1 martie 2016 de către Guvern, în temeiul prevederilor articolelor 135 alin.(1) lit. c) şi 141 alin.(1) lit. c) din Constituția Republicii Moldova, articolului 4 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolelor 2 alin. (1), 38 alin. (2) și 63 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, prin care se solicită avizarea proiectului de lege pentru modificarea articolului 70 alineatul (3) din Constituţia Republicii Moldova.
    2. Proiectul de lege pentru modificarea Constituţiei prevede următoarele:
    „Articol unic. – La articolul 70 din Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr. 1), cu modificările și completările ulterioare, alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    (3) Deputatul nu poate fi supus percheziției corporale sau la domiciliu și/sau reședință, nu poate fi reținut sau arestat fără încuviințarea Parlamentului, cu excepția existenței unei hotărîri irevocabile de condamnare sau a cazurilor de infracțiune flagrantă.”
    3. Proiectul de lege pentru modificarea articolului 70 din Constituţia Republicii Moldova a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 202 din 26 februarie 2016.
    LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
    4. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:
Articolul 1
Statul Republica Moldova
    „[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”
Articolul 7
Constituţia, Lege Supremă
    „Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”
Articolul 60
Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ
     „(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.
    (2) Parlamentul este compus din 101 deputaţi.”
Articolul 63
Durata mandatului
    „(1) Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani [...].
    (3) Mandatul Parlamentului se prelungeşte până la întrunirea legală a noii componenţe. În această perioadă nu poate fi modificată Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.”
Articolul 70
Incompatibilităţi şi imunităţi
    „(1) Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.
    (2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
    (3) Deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviinţarea Parlamentului, după ascultarea sa.
Articolul 72
Categorii de legi
    „(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
     (2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
     [...]”
Articolul 135
Atribuţiile [Curţii Constituţionale]
    „(1) Curtea Constituţională:
     [...]
     c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
     [...]”
Articolul 141
Iniţiativa revizuirii
    „(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:
    [...]
    c) Guvern.
    (2) Proiectele de legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai împreună cu avizul Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători.”
Articolul 142
Limitele revizuirii
    „(1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
    (2) Nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
    (3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război.”
Articolul 143
Legea privind modificarea Constituţiei
    „(1) Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare. Legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi.
    (2) Dacă, de la prezentarea iniţiativei cu privire la modificarea Constituţiei, Parlamentul nu a adoptat timp de un an legea constituţională corespunzătoare, propunerea se consideră nulă.”
     5. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2012, nr. 263-269, art. 855) sunt următoarele:
Articolul 1
Noţiunea şi scopul procesului penal
    „[...](2) Procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, precum şi protejarea persoanei şi societăţii de faptele ilegale ale persoanelor cu funcţii de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracţiunilor presupuse sau săvîrşite, astfel ca orice persoană care a săvîrşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată. [...]”
    6. Prevederile relevante ale Legii nr. 39 din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament (republicată în M.O., 2005, nr. 59-61, art. 201) sunt următoarele:
     „Art.10. - (1) Deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată pe cauză penală ori contravenţională fără încuviinţarea prealabilă a Parlamentului după ascultarea sa. [...]”
    ÎN DREPT
    7. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă posibilitatea revizuirii Constituţiei în partea ce ține de limitarea imunității deputatului.
    8. Potrivit prevederilor în vigoare ale articolului 70 din Constituţie, deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviinţarea Parlamentului, după ascultarea sa.
    9. Prin proiectul de lege se propune excluderea imunității parlamentare nu numai în cazurile de infracţiune flagrantă, ci și, adițional, (1) la etapa trimiterii cauzei în judecată și (2) în cazul existenței unei hotărâri irevocabile de condamnare.
    10. Competenţa Curţii Constituţionale de a soluţiona prezenta cauză este prevăzută de dispoziţiile art.135 alin. (1) lit. c) din Constituţie, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei.
    I. Aspecte generale privind modificarea Constituţiei
    11. Constituţia reprezintă cadrul juridic fundamental, în ceea ce priveşte conţinutul normativ, dar şi cadrul juridic suprem, ca forţă juridică, pentru organizarea şi funcţionarea statului şi a societăţii, ea fiind sursa tuturor reglementărilor juridice.
    12. În Avizul nr. 1 din 22 septembrie 2014, Curtea Constituțională a menționat că:
    „21. Protecţia Constituţiei Republicii Moldova se exprimă atât în limitele revizuirii prevăzute de articolul 142 din Constituţie, cât şi în rigiditatea procedurilor prevăzute pentru adoptarea revizuirii.”
    13. Cu referire la problema revizuirii Constituţiei, în Hotărârea nr. 57 din 3 noiembrie 1999 privind interpretarea art. 75, art. 141 alin.(2) şi 143 din Constituţie, Curtea a menţionat:
    „3. În opinia Curţii Constituţionale, revizuirea Constituţiei constă în modificarea acesteia prin reformularea, abrogarea anumitor norme sau prin adăugarea unui text nou.
    14. În ceea ce priveşte garanţiile de protecţie a Constituţiei Republicii Moldova, în aceeaşi Hotărâre nr. 57 din 3 noiembrie 1999,  Curtea Constituţională a statuat că:
    „[Î]n calitatea sa de  aşezământ scris  şi sistematic, de lege supremă în sistemul juridic normativ, Constituţia Republicii Moldova este relativ rigidă, în sensul că ea admite revizuirea, dar numai pentru un sistem tehnic prestabilit vizând iniţiativa de revizuire (art.141), limitele revizuirii (art.142) şi procedura acesteia (art.143).
    15. În Hotărârea nr. 7 din 4 martie 2016, privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000 cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova, Curtea a menţionat că prevederile constituționale referitoare la revizuirea Constituției sunt determinate de noțiunea, natura și scopul Constituției înseși. În acest sens, orice revizuire poate fi operată doar cu respectarea principiilor supremaţiei Constituţiei, stabilităţii acesteia, unităţii materiei şi echilibrului valorilor consacrate prin Legea Supremă, precum şi a atribuţiei Curţii Constituţionale de a se pronunţa în privinţa iniţiativelor de revizuire a Constituţiei în cadrul competenţei partajate a Parlamentului şi a Curţii în procesul de modificare a Constituţiei. Nu poate fi adoptată nici o modificare a Constituției care ar afecta armonia prevederilor Constituției sau armonia valorilor consacrate prin acestea. Or, natura Constituției de act cu forță juridică supremă și ideea de constituționalitate implică faptul că nu există și nici nu pot exista lacune sau contradicții interne ale Constituției.
    16. În același timp, în hotărârea menționată Curtea a subliniat că, în sensul articolului 135 alin. (1) lit. c) coroborat cu prevederile articolului 141 alin.(2) din Constituţie, după pronunțarea avizului de către Curtea Constituţională, nu se admit intervenții în textul proiectului legii de revizuire a Constituţiei, iar ignorarea sau depășirea acestuia pot servi drept temei pentru nulitatea modificărilor astfel operate.
    II. Cu privire la propunerea legislativă de modificare a Constituţiei
    1. Prevederile și scopul proiectului
    17. Prin proiectul de lege înaintat se propune excluderea imunității parlamentare la etapa „trimiterii cauzei în judecată”.
    18. Respectiv, potrivit proiectului, imunitatea deputatului urmează a fi menținută doar la efectuarea anumitor măsuri procesuale de constrângere, și anume perchezițiile corporale sau la domiciliu și/sau reședință, reținerea și arestarea. Aceste măsuri nu vor putea fi aplicate decât cu încuviințarea Parlamentului, cu excepția cazurilor de infracțiune flagrantă sau existența unei hotărâri irevocabile de condamnare.
    19. Potrivit Guvernului, proiectul de lege constituțională a fost elaborat în scopul executării punctului 5.3 al Secțiunii A „Politici anticorupție, independența și eficiența instituțiilor” din Planul de acțiuni al Guvernului pentru anii 2015-2016, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 680 din 30 septembrie 2015, iar modificarea prevederilor art. 70 alin. (3) din Constituție este impusă de insuficiența mecanismelor legale existente în prezent pentru tragerea la răspundere penală a deputaților pentru infracțiunile săvârșite.
    2. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei
    20. Potrivit articolului 141 din Constituţie:
    „Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:
    a) un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot [...];
    b) un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament;
    c) Guvern.
    21. În prezenta cauză, propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei este înaintată spre avizare Curții Constituționale de Guvern, fiind aprobată prin Hotărârea nr. 202 din 26 februarie 2016. Prin urmare, dreptul de iniţiativă legislativă privind revizuirea Constituţiei a fost exercitat cu respectarea prevederilor art.141 alin.(1) lit. c) din Constituţie.
    3. Limitele revizuirii Constituţiei
    22. În ceea ce priveşte limitele revizuirii, articolul 142 din Constituţie prevede următoarele:
    „(1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
    (2) Nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
    (3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război.”
    23. Textul citat reglementează condiţii de constituţionalitate intrinsecă a iniţiativei de revizuire [alin.(1) şi (2) ale art.142] şi de constituţionalitate extrinsecă a acesteia [alin.(3) al art.142].
    a) Constituţionalitatea extrinsecă (limitele temporale)
    24. Sub aspectul constituţionalităţii extrinseci, cu privire la împrejurările revizuirii Constituţiei, textul articolului 142 alin.(3) din Legea fundamentală, care interzice revizuirea Constituţiei pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război, coroborează cu cel al articolului 63 alin.(3) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia Parlamentul nu poate revizui Constituţia în perioada în care mandatul se prelungeşte până la întrunirea legală a noii componenţe.
    25. De asemenea, limitele temporale includ termenul de adoptare a iniţiativei de revizuire a Constituţiei.
    26. În conformitate cu articolul 143 din Constituţie, care reglementează modificarea Constituţiei, o lege cu privire la modificarea Constituţiei poate fi adoptată după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare.
    27. Curtea constată că, în momentul iniţierii revizuirii Constituţiei în prezenta cauză, nu subzistă niciuna dintre situaţiile la care fac referire textele constituţionale menţionate, fiind întrunite condiţiile de constituţionalitate extrinsecă a iniţiativei de revizuire.
    b) Constituţionalitatea intrinsecă (limitele materiale)
    1.1. Considerații generale
    28. Pronunţarea cu privire la constituţionalitatea intrinsecă (limitele materiale) impune analiza modificărilor propuse prin raportare la dispoziţiile art.142 alin.(1) şi alin. (2) din Constituţie, pentru a determina dacă obiectul revizuirii îl constituie caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, precum şi dacă modificările propuse au ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
    29. De asemenea, Curtea va examina dacă modificările constituționale propuse nu contravin altor prevederi constituționale și dacă vor asigura aplicabilitatea în ansamblu a acestora fără a se exclude reciproc.
    1.2. Excluderea imunității parlamentare la etapa trimiterii cauzei în judecată
    30. Curtea observă că prin excluderea sintagmei „trimis în judecată” de la articolul 70 alin. (3) din Constituție, adițional etapei de urmărire penală, se propune lipsirea deputaților de imunitate și la etapa trimiterii cauzei în judecată.
    31. Astfel, în partea ce ţine de imperativul luptei împotriva corupţiei, invocat de autorul inițiativei de revizuire a Constituției, Curtea reţine că Rezoluţia (97) 24 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei (adoptată la 6 noiembrie 1997), ce are ca obiect cele douăzeci de principii directorii pentru lupta împotriva corupţiei, prevede că statele urmează „să vegheze la limitarea oricărei imunităţi în privinţa anchetelor, urmăririlor şi sancţiunilor privind infracţiunile de corupţie, a ceea ce este necesar într-o societate democratică” (p. 6) şi „să încurajeze cercetarea în domeniul corupţiei” (p. 18).
    32. De asemenea, Curtea menționează că articolul 30 alin. (2) din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei (31 octombrie 2003) prevede că „fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru a stabili sau menţine, conform sistemului său juridic şi principiilor sale constituţionale, un echilibru adecvat între orice imunitate sau orice privilegiu de jurisdicţie acordat agenţilor săi publici în exerciţiul funcţiilor lor şi posibilitatea, dacă este necesar, de a cerceta, urmări şi judeca efectiv infracţiunile stabilite, prevăzute de prezenta convenţie”.
    33. În acelaşi timp, Curtea reaminteşte că imunitatea parlamentară este justificată de necesitatea protecţiei mandatului parlamentar, ca o garanţie a înfăptuirii prerogativelor constituţionale, având ca scop protejarea parlamentarului împotriva unor măsuri represive, arbitrare, ce ar putea fi luate de puterea politică şi ar afecta independenţa acestuia.
    34. Cu referire la inviolabilitatea parlamentară, Comisia de la Veneţia a menţionat următoarele:
    „184. Comisia de la Veneţia consideră că regulile ce reglementează inviolabilitatea parlamentară nu sunt o parte necesară a unei democraţii moderne. Într-un sistem politic bine funcţional, membrii Parlamentului se bucură de o protecţie adecvată cu ajutorul altor mecanisme şi nu au nevoie de o imunitate specială de acest gen.
    185. Comisia de la Veneţia, cu toate acestea, recunoaşte că regulile ce prevăd inviolabilitatea pot, în unele state, să îndeplinească funcţia democratică de protecţie a Parlamentului ca instituţie, şi în particular a opoziţiei parlamentare, de o presiune necorespunzătoare sau hărţuire din partea executivului, puterii judecătoreşti sau din partea altor oponenţi politici. Regulile ce instituie inviolabilitatea parlamentară pot, prin urmare, să fie justificate acolo unde alte măsuri de protecţie a membrilor Parlamentului nu sunt adecvate. Dar ele trebuie să fie întotdeauna interpretate şi aplicate într-o manieră restrictivă. Astfel de norme trebuie să fie supuse unor limitări şi condiţii, şi trebuie să existe întotdeauna posibilitatea ridicării imunităţii, urmând o procedură clară şi imparţială.”
    [Raportul cu privire la limitele şi ridicarea imunităţilor parlamentare (CDL-AD(2014)011), aprobat în cadrul celei de-a 98-a reuniuni plenare din 21-22 martie 2014]
    35. În ceea ce privește conceptul de „inviolabilitate” parlamentară, Comisia de la Veneția a indicat că acesta se referă la toate reglementările care protejează deputatul, într-un fel sau altul, de consecințele legale ale unor pretinse încălcări ale legii. În general, aceste reglementări protejează deputații în Parlament de tragere la răspundere penală fără încuviințarea Parlamentului.
    36. Totodată, Comisia de la Veneția a stabilit anumite criterii de reglementare a domeniului de aplicare a inviolabilității parlamentare, astfel încât cadrul legal național să prevadă următoarele: supunerea inviolabilității parlamentare unor limite prevăzute în lege sau regulamentul Parlamentului; limitarea temporală a inviolabilității parlamentare, cu posibilitatea reluării ulterioare a procedurilor; posibilitatea ridicării inviolabilității parlamentare, conform unei proceduri clare și imparțiale; neextinderea inviolabilității parlamentare asupra examinării preliminare a unei cauze; neextinderea inviolabilității parlamentare asupra cazurilor de infracțiune flagrantă; neextinderea inviolabilității parlamentare asupra cazurilor de infracțiuni deosebit de grave; neextinderea inviolabilității parlamentare asupra încălcărilor minore ale legii sau asupra contravențiilor administrative.
    37. Ținând cont de constatările Comisiei de la Veneția, Curtea reține că Parlamentul este unica autoritate competentă să decidă asupra instituirii, excluderii sau limitării imunității deputaților.
    38. Curtea menționează că anterior s-a pronunţat asupra revizuirii prevederilor constituționale privind imunitatea parlamentară prin Avizele nr. 1 din 25 ianuarie 2001 și nr.1 din 25 noiembrie 2011 asupra iniţiativelor de revizuire a articolelor 70 și 71 din Constituţie, precum și prin Avizul nr.2 din 10 noiembrie 2015 asupra inițiativei civice de revizuire a articolelor 60, 70, 78, și 89 din Constituția Republicii Moldova prin referendum republican.
    39. În toate aceste cazuri, Curtea a avizat pozitiv proiectele de legi constituționale înaintate, care prevedeau inclusiv excluderea alineatului (3) de la articolul 70 din Constituție.
    40. Prin urmare, modificările constituționale propuse de autorul sesizării în partea ce ține de excluderea prevederilor privind imunitatea parlamentară la etapa trimiterii cauzei în judecată nu depăşesc limitele de revizuire a Constituţiei impuse de dispoziţiile art. 142 alin.(2), fiind în corespundere cu exigenţele privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, şi nu sunt de natură să conducă la suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau garanţiilor acestora.
    1.3. Efectele existenței unei hotărâri irevocabile de condamnare asupra imunității parlamentare
    41. Curtea reține că proiectul de lege pentru modificarea alineatului (3) al articolului 70 din Constituție, adițional flagrantului, propune excluderea imunității parlamentare la aplicarea unor măsuri procesuale de constrângere în privința deputatului în cazul existenței unei hotărâri irevocabile de condamnare a acestuia.
    42. Curtea constată că, potrivit autorului proiectului de lege, excluderea încuviințării Parlamentului pentru efectuarea unor măsuri speciale în privința deputatului în cazul existenței unei hotărâri irevocabile de condamnare se impune pentru a asigura executarea actului de justiție.
    43. Curtea subliniază că executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive reprezintă o etapă inseparabilă a procesului judiciar, care nu poate fi restricționată sub imperativul imunității.
    44. În acest sens, Curtea reţine că, potrivit articolului 120 din Constituţie, respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti este obligatorie. Caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătoreşti se exprimă prin obligativitatea executării acestora.
    45. În același timp, examinând textul proiectului de lege, Curtea constată lipsa unei legături de cauzalitate între hotărârea judecătorească de condamnare a deputatului și acțiunile procesuale care urmează a fi efectuate asupra acestuia. Or, este necesar a stabili în mod cert că acțiunile procesuale indicate (percheziția, reținerea, arestul) urmează a fi efectuate anume în scopul executării hotărârii judecătorești.
    46. Totodată, în Hotărârea nr. 2 din 20 ianuarie 2015 privind interpretarea articolului 1 alin. (3) combinat cu articolele 69 şi 70 din Constituție, Curtea a constatat efectele existenței unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile asupra mandatului deputatului și, implicit, asupra imunității acestuia.
    47. Astfel, în Hotărârea nr. 2 din 20 ianuarie 2015, Curtea a menționat că în cazul condamnării deputatului pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie şi/sau condamnării la închisoare (privaţiune de libertate) prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, inclusiv a unui stat străin, deputatul este în situaţie de ineligibilitate, fiind incompatibil cu calitatea de deputat, iar mandatul acestuia încetează de drept.
    48. Respectiv, Curtea reține că, potrivit hotărârii menționate, imunitatea deputatului nu operează în cazul condamnării deputatului pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie şi/sau condamnării la închisoare prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. În circumstanțele menționate mai sus mandatul acestuia încetează de drept, fără necesitatea existenței altor condiții de formă și fond.
    49. Din aceste motive, Curtea menționează că modificarea constituțională propusă creează confuzii privind incidenţa imunităţii deputatului în cazul existenței unei hotărâri irevocabile de condamnare, de natură să genereze incertitudini şi dificultăţi de interpretare şi aplicare.
    50. În lumina celor expuse, analiza conţinutului proiectului de lege constituţională denotă că acesta încalcă limitele revizuirii prevăzute de articolul 142 alin. (2) din Constituţie.
    Pentru considerentele expuse, în temeiul art.135 alin.(1) lit. c), art.141 alin.(2) din Constituţie, art.26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 61 alin.(1) şi art. 63 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituțională adoptă următorul
AVIZ:
    1. Iniţiativa de revizuire a articolului 70 alin. (3) din Constituţie, provenind de la Guvern, este prezentată de subiectul autorizat şi, în acest sens, este conformă prevederilor articolului 141 alin. (1) lit. c) din Constituţie.
    2. Proiectul de lege constituţională privind revizuirea articolului 70 alin. (3) din Constituţie depăşeşte limitele de revizuire impuse de dispoziţiile constituţionale ale articolului 142 alin. (2) din Constituție, în partea ce ține de confuzia generată de corelația între imunitatea deputatului și existența unei hotărâri irevocabile de condamnare. În consecință, proiectul de lege constituţională privind revizuirea articolului 70 alin. (3) din Constituţie în actuala redacție nu poate fi înaintat spre examinare Parlamentului.
    3. Prezentul aviz este definitiv, nu poate fi supus nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE                Alexandru TĂNASE

    Nr. 2. Chişinău, 16 martie 2016.