MODIFICAT
    HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19
    EMO123 din 06.05.16, MO123-127/06.05.16 pag.69


    În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 113-XIX din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 143-148, art. 467), cu modificările ulterioare, şi art. 29 din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 125-129, art. 396), cu modificările şi completările ulterioare, şi pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor sanitar-veterinare acordate, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind stabilirea măsurilor de control şi combatere a anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă la animale, conform anexei nr.1.
    2. Se abrogă unele hotărîri de Guvern, conform anexei nr.2.
    3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

    PRIM-MINISTRU                                              Pavel FILIP

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                        Eduard Grama

    Nr. 404. Chişinău, 6 aprilie 2016.


    Prezentul act normativ transpune prevederile Regulamentului (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 147 din 31 mai 2001, p.  1-40, cu modificările ulterioare.
    1. Normă sanitară-veterinară privind stabilirea măsurilor de control şi combatere a anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă la animale (în continuare – Normă) stabileşte prevederile pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (în continuare – EST) la animalele vii și la produsele de origine animală.
    2. Prezenta Normă nu se aplică:
    1) produselor cosmetice sau medicinale, dispozitivelor medicale, materiilor prime sau produselor intermediare ce provin din acestea;
    2) produselor care nu sînt destinate folosirii ca alimente, furaje, fertilizatori, precum şi materiilor prime sau produselor intermediare ale acestora;
    3) produselor de origine animală destinate expoziţiilor, scopurilor didactice, cercetării ştiinţifice, studiilor specifice sau analizelor, cu condiţia ca acestea să nu fie, în final, consumate de către oameni sau de către animale ori folosite în alte scopuri;
    4) animalelor vii, utilizate pentru cercetare sau destinate cercetării.
    Pentru evitarea contaminării sau substituirii animalelor vii sau a produselor de origine animală cu produsele prevăzute în subpunctele 1)-4) din prezentul punct, acestea se păstrează, în permanenţă, separat, cu excepţia cazului în care respectivele animale vii sau produse de origine animală sînt produse cel puţin în aceleaşi condiţii de protecţie a sănătăţii împotriva formelor de EST.
    3. În sensul prezentei Norme, noțiunile utilizate au următoarele semnificații:
    encefalopatii spongiforme transmisibile – boli neurodegenerative ale sistemului nervos central, transmisibile atît la om, cît şi la animale, cauzate de agenți neconvenţinali transmisibili – prioni, caracterizate prin semne nervoase, perioadă de incubaţie lungă, evoluţie lentă şi sfîrşit letal;
    forme de encefalopatii spongiforme transmisibile – toate formele de EST, cu excepţia formelor care apar la om;
    autoritate competentă – Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – Agenţie), subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei, Centrul Republican de Diagnostic Veterinar, în limitele competenţelor legale;
    categorie – una dintre categoriile de clasificare descrise în punctul 7 din prezenta Normă;
    animal suspectat de a fi infectat cu EST – animal viu, sacrificat sau mort care prezintă sau a prezentat tulburări neurologice sau de comportament ori o deteriorare progresivă a stării generale, asociate cu o degradare a sistemului nervos central,  şi pentru care informaţiile adunate pe baza examinării clinice, a răspunsului la tratament, a examinării post-mortem sau a analizelor de laborator ante-mortem sau post-mortem nu permit stabilirea unui diagnostic alternativ.
    Encefalopatiile spongiforme bovine (în continuare – ESB) sînt suspectate la bovinele care au prezentat un rezultat pozitiv la analiza rapidă pentru ESB;
    prelevare de probe – procedură de extragere a unei probe de la animale, din mediul acestora sau din produsele de origine animală, în scopul stabilirii unui diagnostic de boală, a relaţiilor familiale, pentru a supraveghea sănătatea sau pentru a monitoriza absenţa agenţilor microbiologici sau a unor materiale din produsele de origine animală, precum și al prezentării unei statistici corecte;
    îngrăşăminte – orice substanţă care conţine produse de origine animală, utilizată pe terenurile agricole pentru a intensifica creşterea vegetaţiei, care poate include şi reziduuri digestive de la producţia de biogaz sau de la tratarea cu compost;
    test rapid – metodă de depistare, specificată în punctul 30 din prezenta Normă, ale cărei rezultate sînt disponibile în 24 de ore;
    test alternativ – metodă de diagnostic de laborator ce permite stabilirea diagnosticului adecvat pentru detectarea materialelor cu risc specific;
    carne separată mecanic – produs obţinut prin îndepărtarea cărnii de pe oasele acoperite cu carne după dezosare cu ajutorul mijloacelor mecanice care detrmină distrugerea sau modificarea structurii fibroase a muşchilor;
    supraveghere pasivă – semnalare a tuturor animalelor bănuite că sînt infectate cu o formă de EST şi, atunci cînd prezenţa unei forme de EST nu poate fi exclusă printr-un examen clinic, efectuarea pe animalele respective a unor teste de depistare în laborator;
    supraveghere activă – efectuare de teste de depistare pe animalele care nu au fost semnalate ca fiind bănuite de a fi infectate cu o formă de EST, precum animalele abatorizate de urgenţă, animalele care prezintă semne de boală în momentul inspecţiilor ante-mortem, animalele moarte, animalele sănătoase abatorizate şi animalele abatorizate în legătură cu un caz de EST, în special pentru a stabili evoluţia  şi prevalenţa formelor de EST;
    animal de blană – animal crescut pentru producţia de blană, nedestinat consumului uman;
    colagen – produs pe bază de proteine, obţinut din piei, oase şi tendoane de animale;
    conservă de hrană pentru animale de companie – hrană pentru animale de companie, prelucrată termic și păstrată în recipiente închise ermetic;
    hrană prelucrată pentru animale de companie – hrană pentru animale de companie, supusă unui tratament termic la cel puţin 90 °C, cum ar fi deshidratarea sau fermentarea, care să garanteze că nu prezintă nici un risc inacceptabil pentru sănătatea publică şi animală;
    caz indigen de encefalopatie spongiformă bovină – caz de ESB depistată la un animal pentru care nu s-a demonstrat că infectarea s-a produs înainte  de importarea ca animal viu;
    cohortă – grup de bovine ce cuprinde animalele care fie s-au născut în acelaşi efectiv cu 12 luni înainte sau cu 12 luni după naşterea bovinelor afectate, fie au crescut împreună cu animalul afectat, indiferent de perioada în care au stat împreună în primul lor an de viaţă, şi care ar fi putut consuma aceleaşi furaje pe care le-a consumat animalul afectat în primul său an de viaţă;
    caz index – primul animal dintr-o exploataţie sau grup epidemiologic definit la care s-a confirmat o infecţie aparţinînd EST;
    EST la rumegătoarele de talie mică – caz de EST depistat la o ovină sau o caprină în urma unui test de confirmare a prezenţei proteinei PrP anormale;
    caz de scrapie – caz confirmat de EST depistat la o ovină sau o caprină, pentru care diagnosticul de ESB a fost exclus în conformitate cu criteriile prezentate în Manualul de diagnostic al laboratorului de referinţă internaţional privind caracterizarea tulpinilor de EST la rumegătoarele de talie mică (în continuare – Manual de diagnostic);
    caz de scrapie clasică – caz confirmat de scrapie, calificată ca fiind clasică, în conformitate cu criteriile prezentate în Manualul de diagnostic al laboratorului de referinţă internaţional privind caracterizarea tulpinilor de EST la rumegătoarele de talie mică;
    caz de scrapie atipică – caz confirmat de scrapie, care se deosebeşte de scrapia clasică, în conformitate cu criteriile prezentate în Manualul de diagnostic al laboratorului de referinţă internaţional privind caracterizarea tulpinilor de EST la rumegătoarele de talie mică;
    genotipul proteinei prionice – la ovine, o combinație de două alele, fiecare alelă se defineşte în funcţie de aminoacizii codaţi de codonii 136, 154 şi 171 ai genei proteinei prion;
    caz de ESB – caz de ESB confirmat de Centrul Republican de Diagnostic Veterinar, în conformitate cu metodele şi înregistrările prevăzute în capitolul VI secţiunile 2 şi 3;
    caz de ESB clasică –  caz de ESB, clasificat în conformitate cu criteriile stabilite în metoda utilizată de laboratorul de referinţă internaţional pentru clasificarea izolatelor de EST la bovine;
    caz de ESB atipică – caz de ESB care nu poate fi clasificat drept caz de ESB clasică, în conformitate cu criteriile stabilite în metoda utilizată de laboratorul de referinţă internaţional pentru clasificarea izolatelor de EST la bovine;
    ovine şi caprine în vîrstă de peste 18 luni – ovine şi caprine a căror vîrstă este confirmată de registrele sau documentele de circulaţie prevăzute în Legea nr. 231-XVI din  20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 126-130, art. 623), cu modificările ulterioare, sau la care au erupt deja prin gingie mai mult de doi incisivi permanenţi.
    4. Pentru realizarea măsurilor de biosecuritate se aplică prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 1099 din 29 septembrie 2008 „Cu privire la normele sanitar-veterinare privind controalele sanitar-veterinare la importul animalelor” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 180-181, art. 1104), cu modificările ulterioare, şi Hotărîrii de Guvern nr. 1408 din 10 decembrie 2008 „Cu privire la aprobarea unor norme sanitar-veterinare” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 230-232, art. 1442), cu modificările ulterioare.
    5. Măsurile de biosecuritate vor cuprinde un complex de proceduri organizatorice şi tehnice, aprobate de către Agenţie şi reglementate în Manualul de diagnostic, prin a căror aplicare se va preveni introducerea şi răspîndirea bolii.
    6. Agenţia trebuie să se asigure că personalul subdiviziunilor sale teritoriale, al laboratoarelor de diagnostic, al facultăţilor de medicină veterinară şi zootehnie, medicii veterinari oficiali, medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, personalul abatoarelor, crescătorii şi deținătorii de animale, persoanele care manipulează animale au fost instruite în ceea ce privește semnele clinice, epidemiologia, securitatea muncii, iar în cazul personalului responsabil de efectuarea controalelor – în ceea ce privește interpretarea rezultatelor de laborator în relaţie cu EST.
    7. Statutul unei ţări sau al unei regiuni cu privire la ESB poate fi reprezentat de una din următoarele 3 categorii:
    1) cu risc neglijabil de ESB:
    a) ţara sau regiunea în care a fost întreprinsă o analiză de risc pentru a fi identificaţi următorii factori de risc:
    - prezenţa sau absenţa agentului ESB şi, în cazul în care agentul este prezent, prevalenţa acestuia, întemeiată pe rezultatele activităţilor de supraveghere;
    - producţia de făină de carne şi oase sau jumări de seu provenite de la populaţia de rumegătoare indigene, contaminate cu ESB;
    - făina de carne de seu importată;
    - importurile de bovine, ovine şi caprine;
    - hrana pentru animale şi ingredientele pentru hrana animalelor importate;
    - produsele importate provenite de la rumegătoarele destinate consumului uman, care ar putea conţine ţesuturi precum craniul, cu excepţia mandibulei, inclusiv encefalul şi ochii, măduva spinării la animalele în vîrstă de peste 12 luni, coloana  vertebrală, cu excepţia vertebrelor caudale, apofizelor spinoase şi transversale ale vertebrelor cervicale, toracice şi lombare, crestei sacrale mediene şi aripilor sacrumului, dar incluzînd ganglionii rădăcinii dorsale proveniţi de la animale cu vîrsta de peste 30 de luni, amigdalele, intestinele de la duoden pînă la rect şi mezenterul animalelor de toate vîrstele şi care ar fi putut fi hrănite cu produse provenite de la bovine;
    - craniul, inclusiv encefalul şi ochii, amigdalele şi măduva spinării de la animalele în vîrstă de peste 12 luni sau care prezintă un incisiv permanent, erupt prin gingie, precum și splina şi ileonul provenite de la ovinele și caprinele de toate vîrstele;
    - produsele importate, provenite de la rumegătoarele destinate utilizării in vivo pentru bovine;
    b) ţara sau regiunea care a demonstrat că a luat măsuri specifice adecvate, pentru o perioadă de timp relevantă, în scopul gestionării fiecărui factor de risc identificat;
    c) ţara sau regiunea care a demonstrat că supravegherea de tip B este pusă în aplicare şi că punctele-ţintă relevante au fost atinse, în conformitate cu prevederile anexei nr. 1 la prezenta Normă; precum şi
    d) ţara sau regiunea în care:
    - nu a fost semnalat nici un caz de ESB sau s-a demonstrat că fiecare caz de ESB rezultă dintr-un import şi că a fost complet distrus;
    - criteriile specificate în punctul 8 alineatul întîi  subpunctele 2), 3) şi 5) din prezenta Normă au fost respectate cel puţin 7 ani;
    - s-a demonstrat, prin intermediul unui nivel adecvat de control şi audit, că timp de cel puţin 8 ani nu au fost folosite ca hrană pentru rumegătoare nici făina de carne sau oase, nici jumările de seu provenite de la rumegătoare; sau
    e) ţara sau regiunea în care:
    - s-au semnalat unul sau mai multe cazuri indigene de ESB, dar fiecare caz indigen de ESB a apărut cu mai mult de 11 ani în urmă;
    - criteriile stabilite în punctul 8 alineatul  întîi subpunctele 2), 3) şi 5) au fost respectate cel puţin 7 ani;
    - s-a demonstrat, prin intermediul unui nivel adecvat de control şi audit, că timp de cel 8 ani nu au fost folosite ca hrană pentru rumegătoare nici făina de carne sau oase, nici jumările de seu provenite de la rumegătoare;
    - respectivele animale, dacă sînt în viaţă, sînt identificate în mod permanent și deplasările acestora sînt controlate, iar în cazul sacrificării sau decesului, acestea sînt distruse complet;
    2) cu risc controlat de ESB:
    a) ţara sau regiunea în care a fost întreprinsă o analiză de risc pentru a fi identificaţi următorii factori de risc:
    -  prezenţa sau absenţa agentului ESB şi, în cazul în care agentul este prezent, prevalenţa acestuia, întemeiată pe rezultatele activităţilor de supraveghere;
    - producţia de făină de carne şi oase sau jumări de seu provenite de la populaţia de rumegătoare indigene, contaminate cu ESB;
    - făina de carne de seu importată;
    - importurile de bovine, ovine şi caprine;
    - hrana pentru animale şi ingredientele pentru hrana animalelor importate;
    - produsele importate, provenite de la rumegătoare, destinate consumului uman ce ar putea conţine ţesuturi precum craniul, cu excepţia mandibulei, inclusiv encefalul şi ochii, măduva spinării la animalele în vîrstă de peste 12 luni, coloana  vertebrală, cu excepţia vertebrelor caudale, apofizele spinoase şi transversale ale vertebrelor cervicale, toracice şi lombare, creasta sacrală mediană şi aripile sacrumului, dar incluzînd ganglionii rădăcinii dorsale proveniţi de la animalele cu vîrsta de peste 30 de luni, amigdalele, intestinele de la duoden pînă la rect şi mezenterul animalelor de toate vîrstele şi care ar fi putut fi hrănite cu produse provenite de la bovine;
    - craniul, inclusiv encefalul şi ochii, amigdalele şi măduva spinării de la animalele în vîrstă de peste 12 luni sau care prezintă un incisiv permanent, erupt prin gingie, precum și splina şi ileonul de la animalele de toate vîrstele;
    - produsele importate provenite de la rumegătoare destinate utilizării in vivo pentru bovine;
    b) ţara sau regiunea care a demonstrat că a luat măsuri specifice adecvate pentru a gestiona toţi factorii de risc identificaţi și că aceste măsuri nu au fost luate pentru perioada relevantă de timp;
    c) ţara sau regiunea care a demonstrat că supravegherea de tip A este pusă în aplicare şi că punctele-ţintă relevante au fost atinse, în conformitate cu prevederile anexei nr. 1 la prezenta Normă, precum şi
    d) ţara sau regiunea în care:
    - nu a fost semnalat nici un caz de ESB sau s-a demonstrat că fiecare caz de ESB rezultă dintr-un import şi că a fost distrus complet sau se poate demonstra, prin intermediul unui nivel de control şi de audit adecvat, că rumegătoarele nu au fost hrănite nici cu făină de carne sau oase, nici cu jumări de seu provenite de la rumegătoare;
    - criteriile descrise în punctul 8 alineatul întîi subpunctele 2), 3) şi 5) din prezenta Normă au fost respectate o perioadă mai scurtă de 7 ani;
    - nu poate fi demonstrat faptul că alimentaţia rumegătoarelor cu făină de carne sau oase ori cu jumări de seu provenite de la rumegătoare a făcut obiectul unor controale în ultimii 8 ani; sau
    e) ţara sau regiunea în care:
    - s-a semnalat un caz indigen de ESB;
    - criteriile stabilite în punctul 8 alineatul întîi subpunctele 2), 3) şi 5) din prezenta Normă  au fost respectate;
    - se poate demonstra, prin intermediul unui nivel de control şi de audit adecvat, că rumegătoarele nu au fost hrănite nici cu făină de carne sau oase, nici cu jumări de seu provenite de la rumegătoare;
    - criteriile stabilite în punctul 8  alineatul  întîi subpunctele 2), 3) şi 5) din prezenta Normă au fost respectate pentru o perioadă mai scurtă de 7 ani; şi
    - nu se poate demonstra că alimentaţia rumegătoarelor cu făină de carne sau oase ori cu jumări de seu provenite de la rumegătoare a făcut obiectul unor controale timp de cel puțin 8 ani;
    - respectivele animale, dacă sînt în viaţă, sînt identificate în mod permanent și deplasările acestora sînt controlate, iar în cazul sacrificării sau decesului, acestea sînt distruse complet:
    3) cu risc nedeterminat de ESB – ţara sau regiunea al cărei statut în ceea ce priveşte ESB nu a fost încă determinat sau care nu satisface condiţiile ce trebuie îndeplinite de către ţară sau regiune pentru a fi clasificată într-una din celelalte categorii.
    8. Statutul cu privire la ESB al unei ţări sau al unei regiuni poate fi stabilit în baza următoarelor criterii:
    1) rezultatul analizei de risc, care identifică toţi factorii potenţiali ai apariţiei ESB, precum şi evoluţia lor în timp;
    2) programul de pregătire, destinat medicilor veterinari, crescătorilor şi celor care transportă, comercializează şi sacrifică bovinele, care are scopul de a-i încuraja să declare toate cazurile de manifestări neurologice la bovinele adulte;
    3) declararea şi examinarea obligatorie a tuturor bovinelor care prezintă semne clinice de ESB;
    4) sistemul de supraveghere şi monitorizare continuă a ESB, cu referire specială la riscurile descrise în punctul 7 din prezentul capitol, precum şi respectarea cerinţelor minime de supraveghere stabilite în anexa nr. 1 la prezenta Normă;
    5) examinarea, în cadrul Centrului Republican de Diagnostic Veterinar, a probelor de encefal sau de alte ţesuturi colectate în cadrul sistemului de supraveghere şi monitorizare menţionat în prezentul punct.
    Aceste criterii cuprind rezultatele unei analize a riscului, care se bazează pe factorii de risc extern ai apariţiei ESB descrişi în punctul 7 din prezenta Normă, luîndu-se în calcul gradul expunerii la risc (analizarea probabilităţii expunerii bovinelor la agentul ESB), precum și următoarele:
    1) ciclurile şi amplificarea agentului ESB prin consumarea de către bovine a făinii de carne sau oase, a jumărilor de seu provenite de la rumegătoare sau a altei hrane ori ingrediente pentru hrana animalelor contaminate cu acesta;
    2) utilizarea carcaselor de rumegătoare (inclusiv de animale moarte), a subproduselor şi a deşeurilor provenite de la abatoare, a parametrilor proceselor de transformare şi metodele de producere a hranei pentru animale;
    3) furajarea sau nefurajarea rumegătoarelor cu făină de carne şi oase sau cu jumări de seu provenite de la rumegătoare, inclusiv măsurile de prevenire a contaminării încrucişate a hranei pentru animale;
    4) nivelul supravegherii ESB efectuate pe populaţia de bovine la acel moment  şi rezultatele acelei supravegheri.
    9. Guvernul, prin intermediul Agenţei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – Agenţia), pentru determinarea statutului cu privire la ESB, prezintă ţării importatoare (ţară membră a Ununii Europene) o cerere, însoţită de informaţii relevante privind criteriile specificate în punctul 8 din prezenta Normă, precum şi factorii de risc descrişi în punctul 6 din prezenta Normă, luîndu-se în calcul şi evoluţia în timp a acestora.
    În acest sens, în termen de 6 luni de la prezentarea cererii şi a informaţiilor relevante prevăzute în punctele 7 şi 8 din prezenta Normă, se adoptă o decizie finală.
    După ce Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animală a stabilit procedura de clasificare a ţării exportatoare pe categorii, dacă a plasat țara solicitantă în una dintre aceste categorii, se face o reevaluare a categorizării ţării exportatoare.
    În măsura în care se apreciază că informaţiile trimise sînt insuficiente sau neclare, statutul privind ESB se determină pe baza unei analize de risc complete, care include, în special:
    1) prevalenţa ESB;
    2) o analiză statistică concludentă a situaţiei epidemiologice cu privire la formele de EST, bazată pe utilizarea, în cadrul unei proceduri de screening, a testelor rapide.
    10. În cazul în care ţara exportatoare nu a prezentat o cerere de stabilire a statutului cu privire la ESB, aceasta se clasifică în categoria ţărilor care prezintă un risc nedeterminat de ESB, pînă la depunerea cererii respective şi pînă la luarea unei decizii finale asupra statutului cu privire la ESB.
    11. Agenţia elaborează şi pune în aplicare un program anual de monitorizare a EST, bazat pe o supraveghere activă şi pasivă. Acest program include o procedură de screening care utilizează testele rapide specificate în punctul 30 din prezenta Normă.
    Programul anual de monitorizare se referă cel puţin la următoarele grupe:
    1)  bovinele cu vîrsta de peste 24 de luni care sînt trimise spre abatorizare de urgenţă sau care prezintă semne de boală la inspecţiile ante-mortem;
    2) bovinele cu vîrsta de peste 30 de luni care sînt abatorizate în condiţii normale pentru consumul uman;
    3) bovinele cu vîrsta de peste 24 de luni care nu sînt abatorizate pentru consumul uman și care au murit sau au fost omorîte în exploataţie, în timpul transportului sau într-un abator (animale moarte).
    12. În cazul confirmării apariţiei unui focar de EST, Agenţia notifică acest lucru Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animală şi altor organisme internaţionale competente, furnizîndu-le informaţii şi rapoarte, în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 la prezenta Normă.
    Raportul pentru fiecare an calendaristic este înaintat cel tîrziu pînă la data de 31 martie a anului următor.
    13. Se interzice utilizarea proteinelor animale în furajarea rumegătoarelor.
    În plus, interdicţia se extinde şi asupra altor animale decît rumegătoarele, la hrănirea:
    1) rumegătoarelor cu fosfat dicalcic şi fosfat tricalcic de origine animală şi cu furaje combinate ce conţin aceste produse;
    2) animalelor de fermă nerumegătoare, altele decît animalele de blană, cu:
    a) proteine animale prelucrate;
    b) colagen şi gelatină provenite de la rumegătoare;
    c) produse din sînge;
    d) proteine hidrolizate de origine animală;
    e) fosfat dicalcic şi fosfat tricalcic de origine animală;
    f) furaje ce conţin produsele enumerate la literele a)-e) din prezentul subpunct.
    În cazuri excepţionale, pe baza unei evaluări ştiinţifice a nevoilor alimentare ale rumegătoarelor tinere, după o evaluare a aspectelor legate de control, se acceptă, sub supravegherea sanitar-veterinară a subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei, utilizarea de proteine derivate din peşte pentru furajarea rumegătoarelor tinere.
    Interdicţia menţionată în alineatele întîi şi al doilea din prezentul punct nu se aplică pentru hrănirea:
    1) rumegătoarelor cu:
    a) lapte, produse pe bază de lapte, produse derivate din lapte, colostru şi produse din colostru;
    b) ouă şi produse din ouă;
    c) colagen şi gelatină provenite de la animale nerumegătoare;
    d) proteine hidrolizate derivate din părţi de animale nerumegătoare sau piei de rumegătoare;
    e) furaje combinate ce conţin produsele enumerate la alineatul al patrulea subpunctul 1 literele a)-d) din prezentul punct;
    2) animalelor de fermă nerumegătoare cu următoarele materii prime furajere şi furaje combinate:
    a) proteine hidrolizate derivate din părţi de animale nerumegătoare sau din piei de rumegătoare;
    b) făină de peşte şi furaje combinate ce conţin făină de peşte, care sînt produse, plasate pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile prevăzute în anexa nr. 3 la prezenta Normă;
    c) fosfat dicalcic şi fosfat tricalcic de origine animală şi furaje combinate ce conţin astfel de fosfaţi, care sînt produse, plasate pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile prevăzute în anexa nr. 3 la prezenta Normă;
    d) produse din sînge provenite de la animale nerumegătoare şi furaje combinate ce conţin astfel de produse, care sînt produse, plasate pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile prevăzute în anexa nr. 3 la prezenta Normă;
    3) animalelor de acvacultură cu proteine animale prelucrate, altele decît făina de peşte, ce provin din animale nerumegătoare şi furaje combinate ce conţin astfel de proteine, care sînt produse, plasate pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile prevăzute în anexa nr. 3 la prezenta Normă;
    4) rumegătoarelor neînţărcate cu înlocuitori de lapte ce conţin făină de peşte, care sînt produse, plasate pe piaţă şi utilizate în conformitate cu condiţiile stabilite în anexa nr. 3 la prezenta Normă.
    14. Se interzice importul din ţările sau regiunile cu risc nedeterminat de ESB a hranei destinate animalelor de crescătorie ce conţine proteine provenite de la mamifere sau hrană pentru mamifere, cu excepţia celei destinate cîinilor, pisicilor şi animalelor cu blană, care conţine proteine prelucrate, provenite de la mamifere.
    În cazul importului de materii prime furajere şi furaje combinate ce sînt destinate utilizării pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare, altele decît animalele de blană, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei urmează să se asigure că fiecare transport a fost investigat în conformitate cu metodele de analiză pentru determinarea constituienţilor de origine animală pentru controlul furajelor, prevăzute în anexa nr. 6 la Hotărîrea Guvernului nr. 686 din 13 septembrie 2012 „Cu privire la aprobarea unor metode de analiză pentru controlul nutreţurilor” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 198-204, art. 741), cu modificările ulterioare.
    Pe baza unei analize a riscului, care ţine seama cel puţin de amploarea contaminării şi de sursa eventuală a acesteia, precum şi de destinaţia finală a lotului, se fac derogări de la prevederile punctului 13 din prezenta Normă, în măsura în care sînt respectate condiţiile prevăzute în anexa nr. 3 la prezenta Normă.
    15. Materialele cu risc specific sînt îndepărtate şi distruse în conformitate cu prevederile anexei nr. 4 la prezenta Normă, precum şi ale Hotărîrii Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010 „Pentru aprobarea Regulilor sanitar-veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 64-65, art. 385), cu modificările ulterioare.
    Lista materialelor cu risc specific cuprinde cel puţin creierul, măduva spinării, ochii şi amigdalele bovinelor cu vîrstă de peste 12 luni, precum şi coloana vertebrală a bovinelor.
    Alineatele întîi şi al doilea din prezentul punct nu se aplică ţesuturilor provenite de la animale care au fost supuse unui test alternativ, aplicat prin respectarea condiţiilor stabilite în anexa nr. 4 la prezenta Normă, şi care a avut rezultate negative.
    16. În ţările sau regiunile care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB, autoritatea competentă responsabilă de supravegherea sanitar-veterinară  urmează să asigure ca laceraţia ţesuturilor nervoase centrale, după asomare, cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă, introdus în cavitatea craniană sau prin injectarea de gaz în cavitatea craniană în legătură cu asomarea, nu trebuie să se aplice bovinelor, ovinelor sau caprinelor a căror carne este destinată consumului uman sau animal.
    17. Se interzice utilizarea materialelor cu riscuri specifice provenite de la rumegătoare pentru obţinerea următoarelor produse de origine animală:
    1) ţesuturi adipoase distincte, declarate proprii pentru consum uman;
    2) materii prime procesate conform standardelor privind procesarea deşeurilor animaliere şi utilizarea în hrana animalelor a altor produse care pot influenţa starea de sănătate a animalelor.
    Oasele bovinelor, ovinelor şi caprinelor provenite din ţările sau regiunile care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB nu se folosesc pentru producerea cărnii separate mecanic (CSM).
    18. Interdicţia prevăzută în punctul 17 din prezenta Normă nu se aplică rumegătoarelor care au fost supuse unui test alternativ, recunoscut conform procedurii legislative naţionale și aplicat prin respectarea condiţiilor stabilite în anexa nr. 4 la prezenta Normă, care a avut rezultate negative.
    19. Fără a aduce atingere prevederilor Normei sanitar-veterinare privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor, autoritatea competentă trebuie să asigure ca orice suspiciune de EST să fie notificată imediat Agenţiei.
    20. Orice animal suspect de EST va fi supus restricţiilor oficiale de mişcare pînă la primirea rezultatelor examenelor clinice şi epizootologice efectuate de subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei sau va fi ucis în vederea unui examen de laborator sub control oficial.
    Dacă ESB este suspectată la o bovină, ovină sau la o caprină dintr-o exploataţie, toate celelalte animale din exploataţia respectivă vor fi supuse restricţiilor oficiale de mişcare pînă cînd vor fi cunoscute rezultatele examinării.
    Laptele şi produsele lactate provenite de la bovinele, ovinele şi caprinele dintr-o exploataţie pusă sub control oficial, care sînt prezente în exploataţia respectivă de la data la care se suspectează prezenţa EST pînă la aflarea rezultatelor examenelor de confirmare, se folosesc exclusiv în cadrul exploataţiei în cauză.
    În cazul în care subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei decid că posibilitatea infecţiei cu o EST nu poate fi exclusă, animalul va fi ucis, creierul şi, după caz, celelalte ţesuturi vor fi prelevate şi trimise laboratorului naţional de referinţă – Centrul Republican de Diagnostic Veterinar.
    Toate părţile corpului unui animal suspect, inclusiv pielea, vor fi puse sub sechestru sanitar-veterinar pînă la stabilirea diagnosticului sau vor fi nimicite, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010.
    21. Confirmarea oficială a prezenței unei EST impune aplicarea în cel mai scurt timp a următoarelor măsuri:
    1) distrugerea completă a tuturor părţilor corpului animalului, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010, cu excepţia materialelor păstrate pentru evidenţe, indicate în anexa nr. 2 la prezenta Normă;
    2) efectuarea unei anchete epizootologice în scopul identificarii tuturor animalelor cu risc, în conformitate cu prevederile punctului 1 din anexa nr. 5 la prezenta Normă;
    3) toate animalele menționate în punctul 2 din anexa nr. 5 la prezenta Normă ce sînt identificate, prin ancheta prevăzută la subpunctul 2) din prezentul punct, ca fiind de risc vor fi ucise şi distruse complet, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010.
    Pînă la implementarea măsurilor la care se face referire la subpunctele 2) şi 3) din prezentul punct, atunci cînd a fost confirmată prezența unei EST, exploataţia în care animalul se afla va fi pusă sub supraveghere oficială, iar toate deplasările de la sau la exploataţia respectivă ale animalelor susceptibile de EST, precum şi toate produsele de origine animală derivate de la acestea sînt supuse controlului sanitar-veterinar de către subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei, în vederea asigurării trasabilităţii şi identificării imediate a animalelor şi produselor de origine animală în cauză.
    Dacă există dovezi conform cărora exploataţia în care animalul se afla în momentul confirmării EST nu este exploataţia în care animalul a fost contaminat, Agenţia, prin intermediul subdiviziunilor sale teritoriale, poate decide ca ambele exploataţii sau numai exploataţia în care a avut loc contaminarea să fie pusă sub supraveghere oficială.
    Proprietarii vor fi despăgubiţi fără întîrziere pentru pierderea animalelor care au fost ucise sau a produselor de origine animală distruse în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 645 din 19 iulie 2010 „Pentru aprobarea Regulamentului privind modul de calculare a despăgubirilor acordate proprietarilor de animale sacrificate, ucise sau altfel afectate în urma lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 129-130, art. 730), cu modificările ulterioare.
    22. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului va elabora liniile directoare care specifică măsurile naţionale aplicabile şi care precizează competenţele şi responsabilităţile în situația confirmării unor cazuri de EST.
    [Pct.22 modificat prin HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19; în vigoare 18.01.19]
    23. Comercializarea sau, cînd este cazul, exportul de bovine, ovine ori de caprine sau de material seminal, embrioni şi ovule provenite de la acestea sînt supuse condiţiilor prevăzute în capitolul I din anexa nr. 6 la prezenta Normă.
    Animalele vii, embrionii şi ovulele lor trebuie să fie însoțite de un certificat sanitar-veterinar, stabilit în Nomenclatorul actelor permisive, anexă la Legea nr. 160-XIX din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 170-175, art.494), cu modificările și completările ulterioare.
    Este interzisă comercializarea ultimilor născuți proveniţi de la vacile infectate cu EST sau de la ovinele sau caprinele infectate cu EST cu 2 ani înainte şi după apariţia primelor semne clinice ale debutului bolii.
    24. Următoarele produse de origine animală provenite de la animale sănătoase nu fac obiectul restricţiilor comerciale sau, cînd este cazul, al restricţiilor la export:
    1) produsele de origine animală (carnea proaspătă, carnea tocată, preparatele din carne şi produsele din carne);
    2) materialul seminal, embrionii şi ovulele;
    3) laptele crud, laptele pentru prelucrare în produse pe bază de lapte, laptele tratat termic pentru consumul uman;
    4) fosfatul dicalcic (fără urmă de proteină sau grăsime);
    5) pieile tăbăcite şi netăbăcite;
    6) gelatina derivată din pieile tăbăcite şi netăbăcite;
    7) colagenul derivat din pieile tăbăcite şi netăbăcite, cu condiţia ca acestea să fie însoţite de un certificat sanitar-veterinar, eliberat de un medic veterinar oficial, care să ateste sănătatea acestora, conform prevederilor articolului 20 din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 125-129, art.396), cu modificările și completările ulterioare.
    Importul de produse de origine animală are loc în cazul respectării condiţiilor reglementate în capitolul II secţiunea a 3-a din Hotărîrea Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010 „Privind aprobarea Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 85-86, art. 499), cu modificările ulterioare, provin de la animale sănătoase şi nu fac obiectul restricţiilor la import.  Printre acestea se enumără:
    1) carnea proaspătă;
    2) carnea tocată;
    3) preparatele din carne;
    4) produsele din carne;
    5) grăsimile animale topite;
    6) jumările;
    7) gelatina şi colagenul, altele decît cele derivate din piei;
    8) intestinele prelucrate. 
    25. Produsele de origine animală importate dintr-o ţară sau regiune care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB trebuie să provină de la bovine, ovine şi caprine sănătoase, care nu au fost supuse lacerării ţesutului nervos central, menționate în punctul 16 din prezenta Normă, sau nu au fost ucise prin injectare de gaz în cavitatea craniană.
    Produsele de origine animală ce conţin materii prime provenite de la bovine originare dintr-o ţară sau o regiune care prezintă un risc nedeterminat de ESB nu sînt comercializate decît dacă acestea provin de la:
    1) animale născute la 8 ani după data aplicării efective a interdicţiei de utilizare a proteinelor provenite de la mamifere în furajarea rumegătoarelor; sau
    2) animale care au fost născute, crescute şi care au stat în efective atestate ca fiind indemne de ESB de cel puţin 7 ani.
    26. În cazul importului în Republica Moldova al animalelor şi produselor de origine animală, acestea trebuie să satisfacă exigenţele stabilite în capitolul II din anexa nr. 6 la prezenta Normă.
    27. Laboratorul naţional de referinţă pentru EST din Republica Moldova este Centrul Republican de Diagnostic Veterinar, care este responsabil:
    1) de dispunerea echipamentelor şi personalului specializat, care să îi permită identificarea, prin analize de laborator, a tipului şi tulpinii de agent de EST. Dacă acesta nu este în măsură să identifice tipul de tulpină al agentului, trebuie să stabilească o procedură care să garanteze că identificarea tulpinii este incredinţată laboratorului comunitar de referinţă;
    2) de cooperarea cu laboratorul comunitar de referinţă.
    28. Laboratorul naţional de referinţă poate utiliza serviciile laboratorului de referinţă comunitar, cu care încheie un acord de colaborare, pentru a confirma identificarea, prin analize de laborator, a tipului şi tulpinii de EST.
Laboratorul comunitar de referinţă pentru formele de EST este: Agenţia pentru Laboratoare Veterinare, cu sediul în Woodham Lane, New Haw, Addlestone, Surrey KT15 3NB, Regatul Unit.
    29. Recoltarea şi testarea de laborator pentru stabilirea prezenței unei EST sînt efectuate prin metodele şi înregistrările stabilite în Manualul de standarde pentru teste de diagnostic şi vaccinuri al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animală (ultima ediţie) (în continuare – Manual).
    Probele trebuie marcate corect, pentru a stabili identitatea animalului de la care se face recoltarea.
    30. În cazul suspiciunii prezenţei EST, ţesuturile provenite de la bovine, ovine şi caprine trimise pentru testarea de laborator, potrivit descrierelor specificate în punctul 20 din prezenta Normă, sînt supuse examenului histopatologic stabilit în Manual, cu excepţia cazurilor în care materialul este autolizat.
    Cînd rezultatul examenului histopatologic este neconcludent sau negativ ori cînd materialul este autolizat, ţesuturile sînt supuse unei examinări prin una dintre celelalte metode de diagnostic stabilite în Manual (imunocitochimie, imunoblotting sau demonstrarea prezentei fibrilelor caracteristice prin electronomicroscopie), pentru a detecta forma de boală asociată prionului. În orice caz, se efectuează cel puţin un alt examen de laborator, dacă rezultatul examenului histopatologic iniţial este negativ sau neconcludent.
    Se efectuează cel puţin 3 examene diferite în eventualitatea primei apariţii a bolii.
    În particular, în cazul în care ESB este suspectată la altă specie decît bovinele, probele se înaintează pentru identificarea tulpinii, dacă este posibil.
    Numai următoarele metode se utilizează ca teste rapide pentru monitorizarea ESB la bovine:
    1) testul immunoblotting, bazat pe tehnica Western blot de detectare a fragmentului PrPRes rezistent la proteinaza K (Prionics-Check Western test);
    2) imunodozarea pe microplăci pentru detectarea PrPSc (Enfer TSE, versiunea 3);
    3) imunodozarea de tip sandwich pentru detectarea PrPRes (protocol scurt de testare), după denaturare şi concentrare (test rapid Bio-Rad TeSeE  SAP);
    4) imunodozarea  pe  microplăci (ELISA) pentru detectarea PrPRes rezistente la proteinaza K, cu ajutorul anticorpilor monoclonali (Prionics-Check LIA test);
    5) imunodozarea cu ajutorul unui polimer chimic pentru captarea selectivă a PrPSc, precum şi cu ajutorul unui anticorp monoclonal de detectare, îndreptat împotriva regiunilor conservate ale moleculei PrP (IDEXX HerdChek BSE Antigen Test Kit, EIA & IDEXX HerdChek BSE-Scrapie Antigen Test Kit, EIA);
    6) imunodozarea cu flux lateral, cu ajutorul a 2 anticorpi monoclonali diferiţi pentru detectarea fracțiunilor PrP rezistente la proteinaza K (Prionics Check PrioSTRIP);
    7) imunodozarea cu 2 situri, cu ajutorul a 2 anticorpi monoclonali diferiţi, direcţionaţi împotriva a 2 epitopi prezentaţi în PrPSc bovină aflată într-o stare avansată de desfăşurare (Roboscreen Beta Prion BSE EIA Test Kit);
    Numai următoarele metode se utilizează ca teste rapide pentru monitorizarea EST la ovine şi caprine:
    1) imunodozarea de tip sandwich pentru detectarea PrPRes (protocol scurt de testare), după denaturare şi concentrare (test rapid Bio-Rad TeSeE SAP);
    2) imunodozarea de tip sandwich pentru detectarea PrPRes cu ajutorul testului TeSeE SAP Sheep/Goat Detection kit, după denaturare şi concentrare cu ajutorul testului TeSeE Sheep/Goat Purification kit (Bio-Rad TeSeE Sheep/Goat rapid test);
    3) imunodozarea cu ajutorul unui polimer chimic pentru captarea selectivă a PrPSc, precum şi cu ajutorul unui anticorp monoclonal de detectare, îndreptat împotriva regiunilor conservate ale moleculei PrP (IDEXX HerdChek BSE-Scrapie Antigen Test Kit, EIA);
    4) imunodozarea cu flux lateral, cu ajutorul a 2 anticorpi monoclonali diferiţi pentru detectarea fracţiunilor PrP rezistente la proteinaza K (testul rapid Prionics – Check PrioSTRIP SR, protocol de citire vizuală).
    Pentru toate testele rapide, eşantionul de ţesut care trebuie testat este conform cu instrucţiunile de utilizare ale producătorului.
    Producătorii testelor rapide trebuie să dispună de un sistem de asigurare a calităţii, în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 93 din 15 februarie 2012 „Cu privire la aprobarea Regulilor de bună practică de producere a medicamentelor de uz veterinar” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 38-41, art. 122), cu modificările ulterioare, iar pentru ca acestea să fie aprobate urmează să pună la dispoziţia autorităţii competente protocoalele de testare, care să garanteze că performanţa testelor este constantă.
    Testele rapide şi protocoalele de testare nu pot fi modificate decît după ce modificările sînt notificate autorităţii competente şi cu condiţia ca aceasta să constate că modificările nu afectează sensibilitatea, specificitatea sau fiabilitatea testului rapid.
    31. Ţesuturile de bovine, ovine şi caprine specificate în punctul 7 din prezenta Normă ce sînt trimise pentru testarea de laborator sînt examinate printr-un test rapid.
    Atunci cînd rezultatul testului rapid este neconcludent sau pozitiv, ţesuturile sînt supuse imediat examenelor de confirmare.
    Examenul de confirmare începe printr-un examen histopatologic al trunchiului cerebral, aşa cum este stabilit în Manual, cu excepţia cazului în care materialul este autolizat sau din alte motive nu este propriu pentru examinarea histopatologică. Cînd rezultatul exăminarii histopatologice este neconcludent sau negativ ori cînd materialul este autolizat, ţesuturile sînt supuse unei examinări prin una dintre celelalte metode de diagnostic menţionate la punctul 30 din prezenta Normă.
    32. Un animal este considerat un caz de ESB sau scrapie pozitiv dacă rezultatul testului de confirmare este pozitiv.
    33. Monitorizarea stării bovinelor se efectuează conform metodelor de laborator specificate în punctul 30 din prezenta Normă.
    34. Sînt supuse monitorizării:
    1) animalele tăiate pentru consum uman:
    a) bovinele cu vîrsta de peste 24 de luni care sînt:
    - supuse tăierii de necesitate, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.435  din  28 mai 2010; şi
    - bolnave sau suspecte de îmbolnăvire, tăiate conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 1112 din 6 decembrie 2010 „Pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare de organizare a controlului specific oficial al produselor alimentare de origine animală” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 247-251, art. 1235), cu modificările ulterioare, testate pentru ESB, cu excepţia animalelor fără semne clinice de boală ce sînt tăiate în contextul unei campanii de eradicare a bolii;
    b) toate bovinele cu vîrsta de peste 30 de luni care sînt:
    - supuse tăierii normale pentru consum uman; şi
    - tăiate în contextul unei campanii de eradicare a bolii, dar care nu prezintă semne clinice de boală;
    2) animalele care nu au fost tăiate pentru consumul uman, bovinele cu vîrsta de peste 24 de luni care au murit sau care au fost ucise, dar care nu au fost:
    a) ucise în scopul distrugerii; şi
    b) ucise în cadrul unei epidemii, cum ar fi febra aftoasă;
    3) animalele receptive, achiziţionate în scopul distrugerii, supuse tăierii de necesitate sau găsite bolnave la inspecţia ante-mortem vor fi testate pentru ESB.
    Va fi testat pentru ESB un eşantion randomizat, în care numărul de probe va fi calculat pentru a se detecta o prevalenţă de 0,1%, cu o precizie de 95%, bazată pe prezumţia că proporţia acestei subpopulaţii în populaţia totală de bovine cu vîrsta de peste 24 de luni este de 1%.
    Această prcedură de calcul nu se aplică animalelor specificate în subpunctul 3) din prezentul punct.
    35. În cazul în care un animal este tăiat pentru consum uman şi este testat pentru ESB, marca de sănătate, potrivit prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.435 din 28 mai 2010, nu se aplică pe carcasa animalului respectiv pînă la primirea buletinului de analiză cu rezultat negativ.
    36. Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei pot acorda derogări de la prevederile punctului 35 din prezenta Normă în cazul în care se aplică un sistem oficial în abator care să asigure că nici o parte a animalelor examinate ce poartă marca de sănătate să nu părăsească abatorul pînă cînd nu se obţine un rezultat negativ la testul rapid.
    37. Toate părţile corpului unui animal testat pentru ESB, inclusiv pielea, se reţin sub sechestru sanitar-veterinar pînă în momentul primirii buletinului de analiză cu rezultat negativ, în afară de cazul în care ele sînt nimicite, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010.
    38. Toate părţile corpului unui animal găsit pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, sînt nimicite conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010, cu excepţia materialului ce urmează să fie reţinut în raport cu evidenţele prevăzute la secţiunea a 6-a din prezentul capitol.
    39. În cazul în care un animal tăiat pentru consum uman este găsit pozitiv la testul rapid, cel puţin carcasa ce precedă imediat carcasa găsită pozitivă în urma testului şi 2 carcase ce urmează imediat după aceasta pe aceeaşi linie a abatorului sînt înlăturate.
    40. Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei acordă derogări de la punctul 39 din prezenta Normă atunci cînd în abator este aplicat un sistem care previne contaminarea carcaselor între ele.
    41. Monitorizarea stării ovinelor şi caprinelor se efectuează conform metodelor de laborator specificate în punctul 30 din prezenta Normă.
    42. Sînt supuse monitorizării:
    1) animalele cu vîrsta de peste 18 luni sau la care mai mult de 2 incisivi permanenţi au erupt ce sînt tăiate pentru consum uman, testate conform numărului de probe ce a fost calculat pentru a se detecta o prevalenţă de 0,005%, cu o precizie de 95% la animalele tăiate. Vîrsta animalelor este estimată pe baza dentiţiei, a semnelor evidente de maturitate sau a altor informaţii relevante;
    2) animalele cu vîrsta de peste 18 luni care nu sînt tăiate pentru consum uman sau care au mai mult de 2 incisivi permanenti erupti prin gingie, care au murit sau care au fost ucise, dar care nu au fost:
    a) ucise în cadrul unei campanii de eradicare a unei boli; sau
    b) tăiate pentru consum uman sînt testate conform numărului de probe în fiecare raion, ce a fost calculat pentru a se detecta o prevalenţă de 0,05%, cu o precizie de 95% la animalele tăiate, bazat pe prezumţia că proporţia animalelor moarte în populaţia totală de ovine şi caprine în vîrstă de peste 18 luni este de 1%.
    Vîrsta animalelor este estimată pe baza dentiţiei, a semnelor evidente de maturitate sau a altor informaţii relevante.
    În cazul în care numărul total de ovine şi caprine în vîrstă de peste 18 luni nu este cunoscut, trebuie să se folosească numărul total de „oi şi mioare montate” şi numărul total de „capre care au fătat deja şi capre montate”;
    3) efectivele infectate ce cuprind animalele cu vîrsta de peste 18 luni ucise pentru distrugere, în conformitate cu dispoziţiile anexei nr. 5 la prezenta Normă, sînt testate pentru depistarea EST cu ajutorul metodelor şi înregistrărilor de laborator specificate în punctele 29 şi 30 din prezenta Normă, prin selectarea unui eşantion simplu aleatoriu, potrivit mărimii eşantioanelor indicate în următorul tabel.

Numărul de animale din efectivul cu vîrsta peste 18 luni ucise pentru distrugere	Eşantionul minim
70 sau mai puţin	Toate animalele eligibile
80	68
90	73
100	78
120	86
140	92
160	97
180	101
200	105
250	112
300	117
350	121
400	124
450	127
500 şi mai multe	150

    4) restul animalelor, în special cele:
    a) folosite pentru producţia de lapte;
    b) care provin din ţări cu EST şi care au fost indigenizate;
    c) care au consumat furaje potenţial contaminate;
    d) născute sau provenite din mame infectate cu EST;
    e) care provin din efective infectate cu EST.
    43. În cazul în care o ovină sau o caprină tăiată pentru consum uman a fost selectată pentru testul de depistare a EST, în conformitate cu punctul 42 din prezenta Normă, aplicarea mărcii de sănătate, potrivit prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010, nu se efectuează pe carcasa animalului respectiv pînă la primirea buletinului de analiză cu rezultat negativ.
    44. Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei pot acorda derogări de la prevederile punctului 43 din prezenta Normă în cazul în care se aplică un sistem oficial în abator care să asigure că nici o parte a animalelor examinate ce poartă marca de sănătate să nu părăsească abatorul pînă cînd nu se obţine un rezultat negativ la testul rapid.
     45. Toate părţile corpului unui animal, inclusiv pielea, se reţin sub sechestru sanitar-veterinar pînă la primirea buletinului de analiză cu rezultat negativ, cu excepţia subproduselor de origine animală, care sînt eliminate direct, în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010.
    46. Toate părţile corpului unui animal găsit pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, sînt nimicite conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010, cu excepţia materialului ce urmează să fie reţinut în raport cu evidenţele prevăzute la secţiunea a 6-a din prezentul capitol.
    47. Pentru fiecare caz de EST la ovine se determină genotipul proteinei prionului.
    Cazurile de EST depistate la animalele ale căror genotipuri sînt rezistente la boală (ovine ale căror genotipuri codifică alanina pe 2 gene alele ale codonului 136, arginina – pe 2 gene alele ale codonului 154 şi arginina – pe 2 gene alele ale codonului 171) trebuie anunţate imediat Agenţiei.
    Dacă este posibil, aceste cazuri trebuie să facă obiectul identificării suşei. Dacă această identificare nu este posibilă, turma de origine, precum şi celelalte turme care au venit în contact cu animalul sînt supuse unei supravegheri amănunţite, în vederea depistării altor cazuri de EST pentru stabilirea suşei.
    48. În afară de analizarea genotipului, trebuie determinat genotipul proteinei prionului la un subeşantion de ovine ales la întîmplare şi supus testului de depistare conform prevederilor specificate în punctul 44 subpunctul 1) din prezenta Normă. Acest subeşantion trebuie să reprezinte cel puţin 1% din numărul total de animale care constituie eşantionul pentru fiecare ţară şi să aibă cel puţin 100 de animale pentru fiecare stat. Prin derogare, se poate opta pentru analiza genotipului la un număr echivalent de animale vii cu vîrstă similară.
    49. Agenţia, prin intermediul subdiviziunilor sale teritoriale, realizează controale pentru verificarea eficienţei măsurilor stabilite în prezenta Normă.
    50. Verificările se efectuează în conformitate cu procedurile stabilite în Legea nr. 50-XIX din  28 martie 2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 122-124, art. 383).


    1. În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele tipuri de supraveghere:
    1) tipul A de supraveghere, care permite depistarea ESB cu o prevalenţă scontată de cel puţin 1 caz pentru 100 000 în populaţia adultă de bovine, cu un nivel de precizie de 95 %.
    Prevalenţa scontată este folosită pentru a determina întinderea unei anchete de testare, exprimată în puncte-ţintă. Dacă prevalenţa reală este mai mare decît prevalenţa scontată selectată, atunci este foarte probabil că în urma anchetei se va detecta boala;
    2) tipul B de supraveghere, care permite depistarea ESB, cu o prevalenţă scontată de cel puţin 1 caz pentru 50 000 în populaţia adultă de bovine, cu un nivel de precizie de 95 %.
    Supravegherea de tip B se aplică în cazul:
    a) ţărilor sau regiunilor cu un statut de risc neglijabil în ceea ce priveşte ESB, pentru a confirma concluziile analizei de risc, spre exemplu, prin demonstrarea eficienţei măsurilor de atenuare a oricărui factor de risc identificat, prin intermediul unei supravegheri care are ca obiect maximizarea probabilităţii de identificare a eşecului unor astfel de măsuri;
    b) ţărilor sau regiunilor cu un statut de risc controlat în ceea ce priveşte ESB, bazîndu-se pe rezultatele punctelor-ţintă de referinţă în cadrul supravegherii de tip A, pentru a menţine încrederea în cunoştinţele acumulate ca urmare a supravegherii de tip A.
    2. Pentru realizarea supravegherii populaţiei de bovine se cercetează 4 subpopulaţii de bovine cu vîrsta de:
    1) peste 30 de luni ce prezintă simptome de comportament sau clinice similare cu cele ale ESB (cazuri suspecte clinic);
    2) peste 30 de luni:
    a) ce nu se pot deplasa, culcate, incapabile să se ridice sau să meargă fără asistenţă;
    b) trimise pentru sacrificare de urgenţă sau fără observaţii anormale cu ocazia inspecţiilor ante-mortem (deces sau sacrificare de urgenţă);
    3) peste 30 de luni ce sînt găsite moarte sau sînt sacrificate într-o exploataţie, în timpul transportului sau la abator (animale moarte);
    4) peste 36 de luni ce sînt supuse unei sacrificări normale.
    3. Strategia de supraveghere este concepută pentru a se asigura că eşantioanele sînt reprezentative pentru şeptelul de animale, luîndu-se în considerare factorii demografici, ca de exemplu tipul de producţie şi localizarea geografică, precum şi influența potenţială a practicilor tradiţionale de creştere a animalelor.
    Abordarea folosită şi ipotezele înaintate trebuie să fie documentate în detaliu, iar dosarele trebuie păstrate timp de 7 ani.
    4. Pentru a pune în aplicare Strategia de supraveghere pentru ESB, se utilizează registre documentate sau estimări fiabile cu privire la distribuirea pe vîrste a populaţiei adulte de bovine şi cu privire la numărul de bovine testate pentru ESB, clasate pe vîrste şi pe subpopulaţii în interiorul ţării sau regiunii.
    5. Eşantioanele prelevate cu ocazia supravegherii trebuie să fie conforme cu punctele-ţintă stabilite în tabelul nr. 2 din prezenta anexă, pe baza „valorilor în puncte” fixate în tabelul nr. 1 din prezenta anexă.
    Toate cazurile suspecte clinic trebuie investigate, indiferent de numărul de puncte acumulate. Fiecare ţară eşantionează cel puţin 3 din cele 4 subpopulaţii.
    Totalul punctelor pentru eşantioanele colectate se cumulează pe o perioadă de maximum 7 ani consecutiv, pentru a se atinge numărul de puncte-ţintă. Totalul punctelor cumulate este comparat periodic cu numărul de puncte-ţintă pentru fiecare ţară sau regiune.
    6. În cadrul fiecărei populaţii de bovine menţionate în tabelul 2, o ţară sau o regiune poate avea ca ţintă bovine identificate ca provenind din importuri din ţări sau regiuni unde a fost depistată ESB şi bovine care au consumat produse alimentare potenţial contaminate din  ţări sau regiuni unde a fost depistată ESB.
    Fiecare ţară poate alege să folosească modelul BSurvE în întregime sau o metodă alternativă, bazată pe modelul BSurvE, pentru a-şi estima prezenţa/prevalenţa ESB.
    În momentul în care punctele-ţintă au fost atinse, pentru a continua atribuirea statutului de ţară sau regiune cu risc controlat sau cu risc neglijabil de ESB, supravegherea poate fi redusă la supravegherea de tip B (cu condiţia ca toţi ceilalţi indicatori să rămînă pozitivi). Cu toate acestea, pentru a respecta cerinţele stabilite în prezenta anexă, supravegherea anuală permanentă trebuie să continuie să includă cel puţin 3 din cele 4 subpopulaţii prescrise. În plus, toate bovinele suspecte clinic de infectare cu ESB trebuie investigate, indiferent de numărul de puncte acumulate. Supravegherea anuală dintr-o ţară sau regiune, după acumularea punctelor-ţintă necesare, nu poate fi inferioară numărului cerut pentru o şeptime din valoarea-ţintă totală pentru supravegherea de tip B.


    1. În cazul confirmării apariţiei unui focar de EST, Agenţia informează Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, notifică despre acest fapt Organizația Mondială pentru Sănătatea Animală şi altor organisme internaţionale competente, le furnizează informaţii şi rapoarte, care cuprind:
    1) numărul de cazuri suspecte ce fac obiectul unor restricţii oficiale privind circulaţia, în conformitate cu prevederile punctului 20 alineatul întîi din prezenta Normă, pentru fiecare specie de animale;
    2) numărul de cazuri suspecte ce fac obiectul unui examen de laborator, în conformitate cu prevederile punctului 20 alineatul al treilea din prezenta Normă, pentru fiecare specie de animale, inclusiv rezultatele testelor rapide şi de confirmare (numărul de rezultate pozitive şi negative), şi, în ceea ce priveşte bovinele, o estimare a distribuţiei pe vîrste a tuturor animalelor testate. Distribuţia pe vîrste ar trebui să se facă, de cîte ori este posibil, astfel: „sub 24 de luni”, distribuţie pe o tranşă de 12 luni între 24 şi 155 de luni şi „peste 155 de luni”;
    3) numărul de turme în care au fost raportate şi investigate cazuri suspecte la ovine şi caprine, în conformitate cu prevederile punctului 20 alineatele întîi, al treilea şi al patrulea din prezenta Normă;
   4) numărul de bovine testate în cadrul fiecărei subpopulaţii specificate în punctul 34 din prezenta Normă. Se comunică metoda de selectare a eşantioanelor, rezultatele testelor rapide şi de confirmare şi o estimare a distribuţiei pe vîrste a animalelor testate, grupate conform prevederilor subpunctului 2) din prezentul punct;
    5) numărul de ovine, caprine şi de turme testate în cadrul fiecărei subpopulaţii, conform prevederilor punctului 42 din prezenta Normă, precum şi metoda de selectare a eşantioanelor şi rezultatele la testele rapide şi de confirmare;
    6) distribuţia geografică, inclusiv ţara de origine, dacă nu este vorba de ţara raportoare, a cazurilor pozitive de ESB şi scrapie. Se comunică anul şi, dacă este posibil, luna naşterii pentru fiecare caz în parte de EST la bovine, ovine şi caprine. Se prezintă cazurile de EST ce au fost considerate atipice şi motivele pentru aceasta. În cazurile de scrapie se raportează rezultatele testelor moleculare primare cu imunoblotting de discriminare prevăzute în punctul 30 din prezenta Normă;
    7) cazurile de EST pozitive confirmate la alte animale decît bovine, ovine şi caprine;
    8) genotipul proteinei prionului şi, dacă este posibil, rasa fiecărui animal ce a făcut parte din eşantion, în cadrul subpopulaţiei, conform prevederilor specificate în punctele 47 şi 48 din prezenta Normă.
    2. Monitorizarea informaţiilor expuse în punctul 1din prezenta anexă se efectuează de către Centrul Republican de Diagnostic Veterinar.
    Raportarea rezultatelor monitorizării se face lunar la autoritatea publică centrală de supraveghere sanitar-veterinară.
    3. Agenţia, prin intermediul subdiviziunilor sale, va păstra, pentru o perioadă de 7 ani, evidenţa:
    a) numărului şi tipurilor de animale supuse restricţiilor de circulaţie prevăzute la punctul 20 alineatul întîi din prezenta Normă;
    b) numărului şi rezultatului investigaţiilor clinice şi epizootologice prevăzute la punctul 20 alineatul întîi din prezenta Normă;
    c) numărului şi rezultatului examenelor de laborator prevăzute la punctul 20 alineatul al treilea din prezenta Normă;
    d) numărului, identităţii şi originii animalelor supuse recoltărilor de probe în cadrul programelor de supraveghere la care se face referire în capitolul VI secţiunea a 3-a subsecţiunile 1 şi a 2-a din prezenta Normă şi, dacă este posibil, a vîrstei, rasei şi a anamnezei;
    e) genotipului proteinei prionului al cazurilor de EST pozitive la ovine.
    4. Laboratorul responsabil de efectuarea cercetărilor va păstra, pentru  o perioadă de 7 ani, documentele referitoare la cercetări, în special testele de laborator şi, după caz, blocurile de parafină şi fotografiile imunoamprentelor (Western-Blot).
    [Anexa nr.2 modificată prin HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19; în vigoare 18.01.19]


    1. Materiile prime furajere în vrac şi furajele combinate în vrac ce conţin produse provenite de la rumegătoare, altele decît cele enumerate în subpunctele1)-3), se transportă în vehicule şi containere ce nu sînt utilizate pentru transportul furajelor destinate animalelor de fermă, altele decît animalele de blană:
    1) lapte, produse pe bază de lapte, produse derivate din lapte, colostru şi produse din colostru;
    2) fosfat dicalcic şi tricalcic de origine animală;
    3) proteine hidrolizate derivate din piei de rumegătoare.
    Prin derogare de la alineatul întîi din prezentul punct, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei urmează să se asigure că vehiculele şi containerele care au fost utilizate anterior pentru transportul materiilor prime furajere în vrac şi a furajelor combinate în vrac pot fi utilizate pentru transportul furajelor destinate animalelor de fermă, altele decît animalele de blană, cu condiţia ca acestea să fi fost curăţate în prealabil, pentru a se evita contaminarea încrucişată.
    Înregistrările ce conţin detalii referitoare la tipurile de produse transportate se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei pentru o perioadă de cel puţin 2 ani.
    2. Se interzice producerea, utilizarea şi depozitarea materiilor prime furajere şi a furajelor combinate destinate animalelor de fermă ce conţin produse provenite de la rumegătoare, altele decît cele prevăzute în subpunctele 1)-3), în fermele care cresc animale de fermă, altele decît animalele de blană:
    1) lapte, produse pe bază de lapte, produse derivate din lapte, colostru şi produse din colostru;
    2) fosfat dicalcic şi tricalcic de origine animală;
    3) proteine hidrolizate derivate din piei de rumegătoare.
    3. Următoarele produse, destinate a fi utilizate pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare, se transportă în vehicule şi containere care nu sînt utilizate pentru transportul furajelor destinate animalelor rumegătoare:
    1) proteine animale prelucrate, în vrac, inclusiv făină de peşte, care provin de la animale nerumegătoare;
    2) fosfatul dicalcic şi tricalcic de origine animală, în vrac;
    3) produse din sînge ce provin de la animale nerumegătoare, în vrac;
    4) furaje combinate, în vrac, ce conţin materii prime furajere enumerate în subpunctele 1)-3) din prezentul punct.
    Prin derogare de la alineatul întîi din prezentul punct, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei urmează să se asigure că vehiculele şi containerele ce au fost utilizate anterior pentru transportul produselor enumerate la alineatul respectiv pot fi utilizate ulterior pentru transportul furajelor destinate rumegătoarelor, cu condiţia ca acestea să fi fost curăţate în prealabil, pentru a se evita contaminarea încrucişată.
    4. Proteinele animale prelucrate, în vrac, ce provin de la animale nerumegătoare şi furajele combinate, în vrac, ce conţin astfel de proteine se transportă în vehicule şi containere ce nu sînt utilizate pentru transportul furajelor destinate animalelor de fermă nerumegătoare, altele decît animalele de acvacultură.
    Prin derogare de la alineatul întîi din prezentul punct, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei urmează să se asigure că vehiculele şi containerele ce au fost utilizate anterior pentru transportul produselor enumerate la alineatul respectiv pot fi utilizate ulterior pentru transportul furajelor destinate animalelor de fermă nerumegătoare, altele decît animalele de acvacultură, cu condiţia ca acestea să fie curăţate în prealabil, pentru a se evita contaminarea încrucişată.
    5. Înregistrările ce conţin detalii referitoare la tipurile de produse transportate se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei pentru o perioadă de cel puţin 2 ani.
    6. Furajele combinate destinate utilizării pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare ce conţin materiile prime furajere enumerate mai jos se produc în unităţi care nu produc furaje combinate destinate rumegătoarelor şi care sînt supuse supravegherii sanitar-veterinare:
    1) făină de peşte;
    2) fosfat dicalcic şi tricalcic de origine animală;
    3) produse din sînge ce provine de la animale nerumegătoare.
    7. Prin derogare de la punctul 6 din prezenta anexă, producţia de furaje combinate destinate rumegătoarelor în unităţi care produc și furaje combinate destinate animalelor de fermă nerumegătoare ce conţin produsele enumerate la punctul precedent se realizează sub supravegherea sanitar-veterinară a subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei, prin respectarea următoarelor condiţii:
    1) furajele combinate destinate rumegătoarelor trebuie să fie fabricate şi păstrate, în timpul depozitării, transportului şi ambalării, în instalaţii care sînt separate fizic de cele în care se fabrică şi se păstrează furajele combinate destinate animalelor nerumegătoare;
    2) înregistrările care conţin detalii privind achiziţiile şi utilizările produselor enumerate la punctul 6 din prezenta anexă şi comercializarea de furaje combinate ce conţin aceste produse se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei pentru o perioadă de cel puţin 5 cinci ani;
    3) se efectuează prelevări de probe şi analize regulate ale furajelor combinate destinate rumegătoarelor, utilizînd metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul furajelor, prevăzute în anexa nr. 6 la     Hotărîrea Guvernului nr. 686 din 13 septembrie 2012 „Cu privire la aprobarea unor metode de analiză pentru controlul nutreţurilor” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 198-204, art. 741), cu modificările ulterioare. Frecvenţa prelevării probelor şi analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor, efectuate de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP (analiza riscurilor şi punctele critice de control). Rezultatele unor astfel de prelevări şi analize se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei pentru o perioadă de cel puţin 5 ani.
    8. Se interzice utilizarea şi depozitarea următoarelor furaje în ferme în care se cresc specii de animale de fermă pentru care nu este destinat acest tip de furaje:
    1) proteine animale prelucrate, inclusiv făină de peşte, provenite de la animale nerumegătoare;
    2) fosfat dicalcic şi tricalcic de origine animală;
    3) produse din sînge provenite de la animale nerumegătoare;
    4) furaje combinate ce conţin materiile prime furajere menţionate la subpunctele 1)-3 din prezentul punct.
    9. Următoarele condiţii specifice se aplică producţiei şi utilizării făinii de peşte şi furajelor combinate ce conţin făină de peşte destinate utilizării pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare, altele decît animalele de blană:
    1) făina de peşte trebuie să fie produsă în instalaţii de prelucrare destinate exclusiv producerii de produse derivate din animale acvatice, cu excepţia mamiferelor marine;
    2) documentul comercial de însoţire sau certificatul de sănătate, după caz, al făinii de peşte şi al furajelor combinate ce conţin făină de peşte, precum şi orice ambalaj ce conţine astfel de produse trebuie să fie clar marcate cu următoarea menţiune: „Conţine făină de peşte – nu poate fi utilizat pentru hrana rumegătoarelor.”
    10. Documentul comercial de însoţire sau certificatul de sănătate, după caz, al fosfatului dicalcic, al fosfatului tricalcic de origine animală şi al furajelor combinate ce conţin astfel de fosfaţi, precum şi orice ambalaj ce conţine astfel de produse sînt etichetate clar cu următoarea menţiune: „Conţine fosfat dicalcic sau tricalcic de origine animală – nu poate fi utilizat pentru hrana rumegătoarelor.”
    11. Următoarele condiţii specifice se aplică producţiei şi utilizării produselor din sînge provenit de la animale nerumegătoare şi a furajelor combinate ce conţin astfel de produse destinate utilizării pentru hrana animalelor de fermă nerumegătoare, altele decît animalele de blană:
    1) sîngele destinat utilizării pentru producerea de produse din sînge provine din abatoare în care nu se sacrifică rumegătoare şi care sînt înregistrate de subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei ca abatoare care nu sacrifică rumegătoare.
    Prin derogare de la această cerinţă, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei dispun sacrificarea rumegătoarelor într-un abator care produce sînge provenit de la animale nerumegătoare pentru fabricarea de produse din sînge destinate utilizării în furajele pentru animale de fermă nerumegătoare, în următoarele condiţii:
    a) sacrificarea de animale nerumegătoare trebuie să fie efectuată în linii separate fizic de liniile utilizate pentru sacrificarea rumegătoarelor;
    b) instalaţiile de colectare, depozitare, transport şi ambalare a sîngelui provenit de la animale nerumegătoare trebuie să fie păstrate separat de cele utilizate pentru sîngele provenit de la rumegătoare;
    c)  efectuarea  prelevărilor de probe şi analize regulate ale sîngelui provenit de la animale nerumegătoare pentru depistarea prezenţei proteinelor de rumegătoare. Metoda de analiză utilizată trebuie să fie validată din punct de vedere ştiinţific în acest scop. Frecvenţa prelevării probelor şi analizelor trebuie să fie determinată pe baza unei evaluări a riscurilor, efectuate de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP;
    2) sîngele pentru producţia de produse din sînge destinate animalelor nerumegătoare se transportă la instalaţiile de prelucrare în vehicule şi containere dedicate exclusiv transportului de sînge provenit de la animale nerumegătoare.
    Prin derogare de la această condiţie specifică, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei urmează să se asigure că vehiculele şi containerele care au fost utilizate anterior pentru transportul sîngelui provenit de la rumegătoare pot fi folosite pentru transportul sîngelui provenit de la nerumegătoare, cu condiţia ca acestea să fi fost curăţate minuţios în prealabil, pentru a se evita contaminarea încrucişată.
    Înregistrările ce conţin detalii referitoare la tipurile de subproduse care au fost transportate se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei pentru o perioadă de cel puţin 2 ani;
    3) produsele din sînge sînt produse în instalaţii de prelucrare care prelucrează exclusiv sînge de nerumegătoare.
    Prin derogare de la această cerinţă, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei dispun producerea de produse din sînge destinate utilizării în furajele pentru animale de fermă nerumegătoare în instalaţii de prelucrare care prelucrează sînge de rumegătoare, în următoarele condiţii:
    a) producţia de produse din sînge provenit de la animale nerumegătoare trebuie să se efectueze într-un sistem închis, care este ţinut separat fizic de sistemul utilizat pentru producerea de produse din sînge provenit de la rumegătoare;
    b) instalaţiile de colectare, depozitare, transport şi ambalare pentru materiile prime în vrac şi produsele finite în vrac provenite de la animale nerumegătoare trebuie să fie păstrate separat de cele utilizate pentru materiile prime în vrac şi produsele finite în vrac provenite de la rumegătoare;
    c) trebuie aplicat în mod continuu un proces de reconciliere între aportul de sânge provenit de la rumegătoare şi, respectiv, nerumegătoare şi produsele din sînge corespunzătoare;
    d) trebuie efectuate prelevări de probe şi analize regulate ale produselor din sînge provenit de la nerumegătoare pentru a verifica absenţa contaminării încrucişate cu produse din sînge provenit de la rumegătoare, utilizînd metodele de analiză pentru determinarea constituienţilor de origine animală pentru controlul furajelor prevăzute în anexa nr. 6 la Hotărîrea Guvernului nr. 686 din 13 septembrie 2012. Frecvenţa prelevării probelor şi analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor, efectuate de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP. Rezultatele unor astfel de prelevări şi analize se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei pentru o perioadă de cel puţin 5 ani;
    4) documentul comercial de însoţire sau certificatul de sănătate, după caz, al produselor din sînge, al furajelor combinate ce conţin produse din sînge şi orice ambalaj al acestor produse trebuie să fie clar marcate cu următoarea menţiune „Conţine produse din sînge – nu poate fi utilizat pentru hrana rumegătoarelor.”
    12. Producţiei şi utilizării proteinelor animale prelucrate, altele decît făina de peşte, provenite de la animale nerumegătoare, precum şi furajelor combinate ce conţin astfel de proteine destinate utilizării pentru hrana animalelor de acvacultură se aplică următoarele condiţii specifice:
    1) subprodusele de origine animală destinate utilizării pentru producţia de proteine animale prelucrate provin fie din abatoare în care nu se sacrifică rumegătoare  şi care sînt înregistrate de subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei ca abatoare care nu sacrifică rumegătoare, fie din instalaţii de tranşare care nu dezosează şi nu tranşează carne de rumegătoare.
    Prin derogare de la această cerinţă, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei dispun sacrificarea rumegătoarelor într-un abator care produce subproduse de origine animală, provenite de la nerumegătoare, destinate producţiei de proteine animale ce sînt prelucrate în următoarele condiţii:
    a) sacrificarea de animale nerumegătoare trebuie să fie efectuată în linii separate fizic de liniile utilizate pentru sacrificarea rumegătoarelor;
    b) instalaţiile de colectare, depozitare, transport şi ambalare a subproduselor de origine animală provenite de la animale nerumegătoare trebuie să fie păstrate separat de cele pentru subprodusele de origine animală provenite de la rumegătoare;
    c) trebuie efectuate prelevări de probe şi analize regulate ale subproduselor de origine animală provenite de la animale nerumegătoare pentru depistarea prezenţei proteinelor de rumegătoare. Metoda de analiză utilizată trebuie să fie validată din punct de vedere ştiințific în acest scop. Frecvenţa prelevării probelor şi analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor, efectuate de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP;
    2) subprodusele de origine animală provenite de la animale nerumegătoare ce sînt  destinate utilizării pentru producţia de proteine animale prelucrate menţionate în prezentul punct se transportă la instalaţiile de prelucrare în vehicule şi containere care nu sînt utilizate pentru transportul subproduselor de origine animală provenite de la rumegătoare.
    Prin derogare de la această cerinţă specifică, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei urmează să se asigure că acestea pot fi transportate în vehicule şi containere care au fost utilizate anterior pentru transportul subproduselor de origine animală provenite de la rumegătoare, cu condiţia ca aceste vehicule şi containere să fi fost curăţate în prealabil pentru a se evita contaminarea încrucişată.
    Înregistrările ce conţin detalii referitoare la tipurile de subproduse care au fost transportate se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei pentru o perioadă de cel puţin 2 ani;
    3) proteinele animale prelucrate menţionate în prezentul punct se produc în instalaţii de prelucrare ce sînt destinate exclusiv prelucrării subproduselor de origine animală provenite de la animale nerumegătoare, care provin din abatoarele şi instalaţiile de tranşare menţionate la subpunctul 1) din prezentul punct.
    Prin derogare de la această cerinţă specifică, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei dispun producerea de proteine animale prelucrate în instalaţii care prelucrează subproduse de origine animală provenite de la rumegătoare, în următoarele condiţii:
    a) producţia de proteine animale prelucrate, provenite de la rumegătoare trebuie să se efectueze într-un sistem închis, separat fizic de cele utilizate pentru producţia de proteine animale prelucrate;
    b) subprodusele de origine animală provenite de la rumegătoare trebuie păstrate, în timpul depozitării şi transportului, în instalaţii separate fizic de cele utilizate pentru subprodusele de origine animală obţinute de la animale nerumegătoare;
    c) proteinele animale prelucrate, provenite de la rumegătoare, trebuie păstrate în timpul depozitării şi ambalării, în instalații separate fizic de cele utilizate pentru produsele finite provenite de la animale nerumegătoare;
    d) trebuie efectuate prelevări de probe şi analize regulate ale proteinelor animale prelucrate pentru a controla absenţa contaminării încrucişate cu proteine animale prelucrate, provenite de la rumegătoare, utilizînd metodele de analiză pentru determinarea constituenţilor de origine animală pentru controlul furajelor descrise în anexa nr. 6 la Hotărîrea Guvernului nr. 686 din 13 septembrie 2012. Frecvenţa prelevării probelor şi analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor, efectuate de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP. Rezultatele unor astfel de prelevări şi analize se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei pentru o perioadă de cel puţin 5 ani;
    4) furajele combinate ce conţin proteine animale prelucrate se produc, sub supravegherea sanitar-veterinară a subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei, în unităţi care sînt destinate exclusiv producerii de hrană pentru animalele de acvacultură.
    Prin derogare de la această cerinţă specifică, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei dispun producţia de furaje combinate pentru animalele de acvacultură în unităţi care produc și furaje combinate destinate altor animale de fermă, cu excepţia animalelor de blană, în următoarele condiţii:
    a) furajele combinate destinate rumegătoarelor trebuie să fie produse şi păstrate, în timpul depozitării, transportului şi ambalării, în instalaţii care sînt separate fizic de cele în care se fabrică şi se păstrează furaje combinate destinate animalelor nerumegătoare;
    b) furajele combinate destinate animalelor de acvacultură trebuie să fie produse şi păstrate, în timpul depozitării, transportului şi ambalării, în instalaţii care sînt separate fizic de cele în care se fabrică  şi se păstrează furaje combinate destinate altor animale nerumegătoare;
    c) înregistrările cu detaliile privind achiziţiile şi utilizările de proteine animale prelucrate şi vînzările de furaje combinate ce conţin astfel de proteine se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei pentru o perioadă de cel puţin 5 ani;
    d) se efectuează prelevări de probe şi analize regulate ale furajelor combinate destinate animalelor de fermă, altele decît animalele de acvacultură, pentru a controla absenţa contaminării încrucişate, utilizînd metodele de analiză pentru determinarea constituienţilor de origine animală pentru controlul furajelor, prevăzute în anexa nr. 6 la Hotărîrea Guvernului nr. 686 din 13 septembrie 2012. Frecvenţa prelevării probelor şi analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor, efectuate de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP. Rezultatele unor astfel de prelevări şi analize se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei pentru o perioadă de cel puţin 5 ani;
    5) documentul comercial de însoţire sau certificatul de sănătate, după caz, al proteinelor animale prelucrate şi orice ambalaj este clar marcat cu următorul text: „Proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare – nu pot fi utilizate pentru producţia de furaje pentru animalele de fermă, cu excepţia animalelor de acvacultură  şi a animalelor de blană.”
    13. Documentul comercial de însoţire sau certificatul de sănătate, după caz, al furajelor combinate pentru animalele de acvacultură ce conţin proteine animale prelucrate menţionate în prezenta secţiune şi orice ambalaj este clar marcat cu următorul text: „Conţine proteine animale prelucrate provenite de la nerumegătoare – nu pot fi utilizate pentru hrana animalelor de fermă, cu excepţia animalelor de acvacultură şi a animalelor de blană.”
    14. Următoarele condiţii specifice se aplică producţiei, plasării pe piaţă şi utilizării înlocuitorilor de lapte ce conţin făină de peşte pentru hrana rumegătoarelor de fermă neînţărcate:
    1) făina de peşte utilizată în înlocuitorii de lapte se produce în instalaţii de prelucrare destinate exclusiv producerii de produse provenite de la animale acvatice, cu excepţia mamiferelor marine, şi este în conformitate cu condiţiile generale stabilite în capitolul I din prezenta anexă;
    2) utilizarea făinii de peşte pentru rumegătoarele de fermă neînţărcate se acceptă doar pentru producţia înlocuitorilor de lapte, distribuiţi sub formă uscată şi administraţi după diluare într-o anumită cantitate de lichid, destinaţi hranei rumegătoarelor neînţărcate ca supliment sau ca înlocuitor al laptelui postcolostral înainte de înţărcarea completă;
    3)  înlocuitorii de lapte ce conţin făină de peşte destinaţi rumegătoarelor de fermă neînţărcate se produc în unităţi care nu produc alte furaje combinate pentru rumegătoare şi care sînt supuse supravegherii sanitar-veterinare de către subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei;
    4) înainte de a fi comercializate, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei se asigură că fiecare transport de înlocuitori de lapte ce conţin făină de peşte este supus unor analize în conformitate cu metodele de analiză pentru determinarea constituienţilor de origine animală pentru controlul furajelor, prevăzute în anexa nr. 6 la Hotărîrea Guvernului nr. 686 din 13 septembrie 2012;
    5) documentul comercial de însoţire sau certificatul de sănătate, după caz, al înlocuitorilor de lapte ce conţin făină de peşte destinaţi rumegătoarelor de fermă neînţărcate, precum şi orice ambalaj ce conţine astfel de înlocuitori de lapte trebuie să fie clar marcate cu următorul text:  „Conţine făină de peşte – nu poate fi utilizat pentru hrana rumegătoarelor, cu excepţia rumegătoarelor neînţărcate.”;
    6) înlocuitorii de lapte în vrac ce conţin făină de peşte destinaţi rumegătoarelor de fermă neînţărcate sînt transportate în vehicule şi containere care nu sînt utilizate pentru transportul altor furaje destinate rumegătoarelor.
    Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei urmează să se asigure că vehiculele şi containerele care vor fi utilizate ulterior pentru transportul altor furaje în vrac destinate rumegătoarelor pot fi utilizate pentru transportul înlocuitorilor de lapte în vrac ce conţin făină de peşte destinaţi rumegătoarelor de fermă neînţărcate, cu condiţia ca aceste vehicule şi containere să fi fost curăţate în prealabil, pentru a se evita contaminarea încrucişată. Înregistrările ce conţin asfel de detalii se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei pentru o perioadă de cel puţin 2 ani.
    15. Prin derogare de la prevederile punctului 14 subpunctele 1)-3) din prezenta anexă, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei dispun producţia altor furaje combinate pentru rumegătoare în unităţile care produc şi înlocuitori de lapte ce conţin făină de peşte destinaţi rumegătoarelor de fermă neînţărcate în următoarele condiţii:
    1) celelalte furaje combinate destinate rumegătoarelor trebuie să fie păstrate în instalaţii separate fizic de cele utilizate pentru făina de peşte în vrac şi înlocuitorii de lapte în vrac ce conţin făină de peşte în timpul depozitării, transportului şi ambalării;
    2) celelalte furaje combinate destinate rumegătoarelor trebuie să fie fabricate în instalaţii care sînt separate fizic de cele în care se fabrică înlocuitorii de lapte ce conţin făină de peşte;
    3) înregistrările ce conţin detalii privind achiziţiile şi utilizările făinii de peşte, precum şi vînzările de înlocuitori de lapte ce conţin făină de peşte se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei  pentru o perioadă de cel puţin 5 ani;
    4) se efectuează prelevări de probe şi analize regulate ale furajelor combinate destinate rumegătoarelor, pentru a controla absenţa contaminării încrucişate, utilizînd metodele de analiză pentru determinarea constituienţilor de origine animală pentru controlul furajelor, prevăzute în anexa nr. 6 la Hotărîrea Guvernului nr. 686 din 13 septembrie 2012. Frecvenţa prelevării probelor şi analizelor se determină pe baza unei evaluări a riscurilor, efectuate de către operator ca parte a procedurilor sale bazate pe principiile HACCP. Rezultatele unor astfel de prelevări şi analize se păstrează în arhiva subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei pentru o perioadă de cel puţin 5 ani.


    1. Materiale cu risc specific se consideră ţesuturile, instrumentele şi suprafeţele ce au fost în contact cu materiale posibil contaminate.
    Următoarele ţesuturi se consideră materiale cu risc specific:
    1) în cazul bovinelor:
    a) craniul, cu excepţia mandibulei,  inclusiv encefalul şi ochii, precum şi măduva spinării la animalele în vîrstă de peste 12 luni;
    b) coloana  vertebrală, cu excepţia vertebrelor caudale, apofizele spinoase şi transversale ale vertebrelor cervicale, toracice şi lombare, precum şi creasta sacrală mediană şi aripile sacrumului, dar incluzînd ganglionii rădăcinii dorsale proveniţi de la animalele cu vîrsta de peste 30 luni; şi
    c) amigdalele, intestinele de la duoden pînă la rect şi mezenterul animalelor de toate vîrstele;
    d) carnea de pe craniul animalelor în vîrstă de peste 12 luni şi limba animalelor de toare vîrstele;
    2) în cazul ovinelor şi caprinelor:
    a) craniul, inclusiv encefalul şi ochii, amigdalele şi măduva spinării de la animalele în vîrstă de peste 12 luni sau care prezintă un incisiv permanent ce a erupt prin gingie; şi
    b) splina şi ileonul provenite de la animalele de toate vîrstele.
    2. Materialele cu risc specific trebuie să fie îndepărtate în abatoare, secţii de tranşare, unităţi de prelucrare a materiilor cu risc înalt sau în centrele de colectare la care se face referire în Hotărîrea Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010 „Pentru aprobarea Regulilor sanitar-veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 64-65, art. 385), cu modificările ulterioare, sub supravegherea personalului sanitar-veterinar desemnat de către autoritatea competentă. Aceste unităţi vor fi aprobate în acest scop de către subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei.
    3. Toate materialele cu risc specific trebuie să fie colorate cu vopsea şi, dacă este cazul, marcate cu un marker imediat după îndepărtare şi complet nimicite prin incinerare, fără un tratament prealabil sau, cu condiţia că vopseaua sau markerul să rămînă detectabile după tratamentul prealabil, conform sistemelor de tratament termic alternativ pentru prelucrarea materialelor cu grad sporit de risc existent la momentul respectiv:
    1) prin incinerare;
    2) prin coincinerare, conform următoarelor condiţii minime:
    a) mărimea maximă a particulelor: 50 mm;
    b) temperatura: >133°C;
    c) timp: 20 de minute fără întrerupere;
    d) presiunea (absolută) produsă de 3 bari abur saturat.
    ________________
    Notă: Abur saturat înseamnă că tot aerul este evacuat şi înlocuit cu abur în întreaga cameră de sterilizare.

    Prelucrarea se poate efectua în sistem discontinuu sau în sistem continuu.
    La momentul actual se utilizează următoarele metode de prelucrare şi decontaminare:
    1) inactivarea fizică, pentru echipament şi resturi, excluzînd fluidele şi suprafeţele:
    a) autoclavare cu pereţi poroşi la o temperatură de 134-138°C timp de 18 minute la 2 atm sau 6 cicluri separate timp de 3 minute fiecare. Trebuie specificat că, la limita mai mică a acestui interval de temperatură, inactivarea agentului s-ar putea să nu fie eficientă complet;
    b) autoclavele cu variaţii de temperatură nu trebuie folosite;
    2) inactivarea chimică, pentru echipamente, scurgeri şi suprafeţe:
    a) dezinfecţie cu hipoclorit de sodiu ce conţine 2% clor liber în produsul final, aplicat timp de cel puţin 1 oră la 20°C pentru suprafeţe sau peste noapte pentru echipament. Alternativ, dacă această procedură este contraindicată, de exemplu, datorită efectelor corozive, atunci;
    b) hidroxid de sodiu 2N pentru cel puţin o oră la 20°C pentru suprafeţe sau peste noapte pentru echipament. Inactivarea nu este eficientă complet împotriva titrurilor ridicate ale agentului sau în cazul în care materialul este protejat de material organic uscat.
    Agenţii chimici şi timpii de contact ce s-a demonstrat a fi eficienţi includ:
    - 20,000 ppm clor din hipocloritul de Na pentru 1 oră;
    - 2 M NaOH pentru 1 h.
    4. Folosirea mîinilor la manipularea instrumentelor contaminate trebuie redusă la minimum, prin utilizarea proceselor de decontaminare automată, care ar trebui folosite ori de cîte ori este posibil.
    5. Instrumentele contaminate trebuie trecute printr-o baie ultrasonică acoperită şi prin aparatul de dezinfectare/spălător automat în care nu a fost dezinfectat nici un alt instrument.
    Toate instrumentele trebuie curăţate de cel puţin 2 ori înaintea tratamentului cu căldură umedă sau lichide chimice. Prima spălare trebuie realizată într-un aparat ultrasonic, iar a doua – într-un spălător/dezinfector termal automat. Trebuie folosit un detergent neutru sau enzimatic corespunzător echipamentului de prelucrare.
    6. Instrumentele trebuie curăţate cît se poate de repede după folosire, pentru a evita uscarea sîngelui sau a fluidelor corpului pe instrument, care apoi se curăţă mai greu. Instrumentele nu trebuie înmuiate în dezinfectant înainte de curăţare.
    După curăţare, instrumentele trebuie trecute printr-o etuvă sterilizatoare cu porozitate (ultravidată), folosind unul dintre următoarele cicluri:
    1) un singur ciclu de 134-137°C timp de 18 minute;
    2) 6 cicluri succesive de 134-137°C, timp de minimum 3 minute pentru fiecare ciclu;
    3) alte cicluri nu sînt recomandate.
    Sterilizatorul trebuie validat şi testat zilnic.
    7. Personalul însărcinat cu dezinfecţia şi prelucrarea următoarelor instrumente şi echipamente trebuie să urmeze precauţiunile standard, de bază, pentru a evita contaminarea cu material infectat (să poarte haine de protecţie, să acopere zgîrieturile cu materiale rezistente la apă, să evite folosirea obiectelor tăioase).
    8. Materialele cu risc specific sau materialele procesate din acestea nu pot fi importate în Republica Moldova.
    9. Utilizarea unui test alternativ pentru îndepărtarea materiilor cu risc specific se acceptă sub supravegherea sanitar-veterinară a subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei în următoarele condiţii:
    1) testele trebuie să fie efectuate în abatoare pe toate animalele selecţionate pentru îndepărtarea materiilor cu risc specific;
    2) nici un produs provenit de la bovine, ovine sau caprine, destinat consumului uman sau furajării animalelor, nu iese din abator înainte ca subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei să fi primit şi să fi acceptat rezultatele testelor efectuate pe toate animalele sacrificate, potenţial contaminate, dacă ESB a fost confirmată la unul dintre ele;
    3) în cazul în care un test alternativ are un rezultat pozitiv, toate materiile provenite de la bovine, ovine şi caprine care au fost potenţial contaminate în abator sînt nimicite conform punctului 3 din prezenta anexă.
    10. Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei trebuie să efectueze controale oficiale frecvente pentru a verifica aplicarea corectă a prevederilor prezentei anexe şi să se asigure că sînt luate măsuri pentru a se evita contaminarea, în special în abatoare, secţii de tranşare, unităţi de prelucrare a deşeurilor animaliere, unităţi de prelucrare a materiilor cu risc înalt sau în centrele de colectare.


    1. Ancheta epizootologică la care se face referire în punctul 21 subpunctul 2) din prezenta Normă trebuie să identifice:
    1) pentru bovine:
    a) toate rumegătoarele din exploataţia din care face parte animalul la care boala a fost confirmată;
    b) atunci cînd boala a fost confirmată la o femelă, toţi descendenţii săi nascuţi în cursul a 2 ani înainte sau după apariţia clinică a bolii;
    c) toate animalele din cohorta animalului la care a fost confirmată boala;
    d) posibila origine a bolii;
    e) alte animale din exploataţia în care se află animalul la care a fost confirmată boala ori din alte exploataţii ce s-ar fi putut infecta cu agentul EST sau ar fi fost expuse la aceleasi furaje ori sursă de contaminare;
    f) circulaţia furajelor potenţial contaminate, a altor materiale sau mijloace de transmitere ce ar fi putut propaga agentul EST la sau de la exploatația în cauză;
    2) pentru ovine şi caprine:
    a) toate rumegătoarele, altele decît ovinele şi caprinele, din exploataţia din care face parte animalul la care a fost confirmată boala;
    b) părinții, toţi embrionii, ovulele şi ultimii descendenţi ai animalului la care a fost confirmată boala, în măsura în care sînt identificabili;
    c) toate ovinele şi caprinele din exploataţia din care face parte animalul la care a fost confirmată boala, pe lîngă cele menţionate la litera b) din prezentul subpunct;
    d) posibila origine a bolii şi identificarea celorlalte exploataţii în care se găsesc animale, embrioni sau ovule care ar fi putut fi infectate cu agentul unei EST sau care ar fi putut fi expuse la aceleași furaje ori sursă de contaminare;
    e) circulaţia furajelor potenţial contaminate, a altor materiale sau mijloace de transmitere ce ar fi putut propaga agentul EST la sau de la exploataţia în cauză.
    2. Măsurile prevăzute în punctul 21 subpunctul 3) din prezenta Normă vor avea în vedere cel puţin următoarele:
    1) în caz de confirmare a ESB la o bovină, uciderea şi distrugerea completă a bovinelor identificate prin ancheta prevăzută la punctul 1 subpunctul 1) litera a)-c) din prezenta anexă;
    2) în caz de confirmare a EST la ovine sau caprine, autoritatea competentă decide, după caz:
    a) uciderea şi distrugerea completă a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin ancheta prevăzută la punctul 1 subpunctul 2) litererele b) şi c) din prezenta anexă; sau
    b) uciderea şi distrugerea completă a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin ancheta prevăzută la punctul 1 subpunctul 2) litera b) şi c) din prezenta anexă, cu excepţia:
    - berbecilor de reproducţie cu genotip ARR/ARR;
    - ovinelor de reproducţie purtătoare cel puţin a unei alele ARR, care nu prezintă alele VRQ;
    - ovinelor purtătoare cel puţin a unei alele ARR destinate exclusiv tăierii;
    - ovinelor clinic sănătoase, destinate exclusiv tăierii, iar în acest caz acestea vor fi examinate pentru EST prin teste rapide şi, în funcție de rezultat, se va decide destinaţia cărnii, pînă la implementarea testării genetice a ovinelor din efectivele în care s-a diagnosticat EST;
    c) dacă animalul infectat a fost introdus din altă exploataţie, autoritatea competentă poate decide, pe baza istoricului cazului, să aplice măsuri de eradicare în exploataţia de origine, pe lîngă sau în loc de exploataţia în care a fost confirmată infecţia. În cazul utilizării pentru păşunat a unui teren comun pentru mai mult de un efectiv, autoritatea competentă poate decide să limiteze aplicarea măsurilor la un singur efectiv, pe baza unei analize a tuturor factorilor epizootologici;
    3) în cazul confirmării ESB la un animal din specia ovină sau caprină, uciderea şi distrugerea completă a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin ancheta prevăzută la punctul 1 subpunctul 2) litera b)-e) din prezenta anexă.
    3. Numai următoarele animale pot fi introduse în exploataţia/exploataţiile în care o distrugere a avut loc în conformitate cu punctual 2 subpunctul 2) literele a) sau b) din prezenta anexă:
    1) masculi din specia ovină cu genotip ARR/ARR;
    2) ovine femele purtătoare cel puţin a unei alele ARR, care nu prezintă alele VRQ;
    3) caprine, cu condiţia ca:
    a) nici un animal din specia ovină, altele decat cele cu genotip ARR/ARR, nu este prezent în exploataţie;
    b) au fost efectuate curăţenia şi dezinfecţia completă a tuturor adăposturilor de animale din clădiri în urma depopulării;
    c) exploataţia va fi supusă monitorizării intensificate a EST, incluzînd testarea tuturor caprinelor reformate şi moarte în fermă, în vîrstă de peste 18 luni.
    4. Numai următoarele produse germinale de la ovine pot fi utilizate în exploataţia/exploataţiile în care o distrugere a avut loc în conformitate cu punctul 2 subpunctul 2) litera a) sau b) din prezenta anexă:
    1) material seminal de la berbeci cu genotip ARR/ARR;
    2) embrioni purtători cel puţin a unei alele ARR, care nu prezintă alele VRQ.
    5. În urma aplicării într-o exploataţie a măsurilor la care se referă punctul 2 subpunctul 2) litera a) şi b) din prezenta anexă:
    1) circulaţia oilor ARR/ARR din exploataţie nu va face subiectul nici al unei restricţii;
    2) oile purtătoare numai a unei alele ARR pot ieşi din exploataţie numai pentru a merge direct pentru tăiere sau în scopuri de distrugere;
    3) oile de alte genotipuri pot ieși din exploataţie numai în scopuri de distrugere sau, pînă la implementarea testării genotipice, şi în scopul tăierii, cu efectuarea testării pentru EST prin teste rapide.
    6. Restricțiile la care se referă punctele 3-5 din prezenta anexă vor continua să se aplice exploataţiei pentru o perioadă de timp stabilită de către autoritatea publică centrală de supraveghere sanitar-veterinară de la:
    1) data atingerii statusului ARR/ARR de către toate ovinele din exploataţie; sau
    2) ultima dată la care orice animal din specia ovină sau caprină a fost ţinut în exploataţie; sau
    3) în cazul prevăzut la punctul 3 subpunctul 3) din prezenta anexă, data la care a început monitorizarea intensificată a EST.
    7. Atunci cînd frecvența alelei ARR în cadrul rasei sau exploataţiei este scăzută sau atunci cînd se consideră necesar pentru a se evita consangvinizarea, autoritatea competentă poate decide:
    1) să amîne distrugerea animalelor la care se referă punctul 2 subpunctul 2) literele a) şi b) din prezenta anexă pentru maximum 2 ani de creştere;
    2) să permită ovinelor, la care se referă punctul 2 subpunctul 2) litererele a) şi b) din prezenta anexă, altele decît cele specificate la punctele 3 şi 4 din prezenta anexă, să fie introduse în exploataţii, cu condiţia ca acestea să nu poarte alele VRQ.
    8. Autoritatea de reglementare a activităţilor în domeniul de reproducere a efectivelor de ovine elaborează şi contribuie la punerea în aplicare a programelor de reproducere a ovinelor cu valoare genetică ridicată faţă de EST, ţinînd cont de progresul tehnico-ştiinţific în domeniul respectiv.


    1. EmbrioniI şi ovulele pentru comerț trebuie să provină de la femele care, la momentul colectării, nu erau suspecte de infectare cu EST.
    2. Următoarele condiţii se aplică comerţului cu ovine şi caprine destinate pentru reproducţie:
    1) să provină dintr-o exploataţie care îndeplineşte următoarele condiţii, cel puţin în ultimii 3 ani:
    a) este supusă controalelor veterinare oficiale regulate;
    b) animalele sînt identificate;
    c) nu a fost confirmat nici un caz de scrapie;
    d) controlul prin prelevarea probelor se efectuează în exploataţie pentru femelele vîrstnice destinate abatajului;
    e) femelele sînt introduse în exploataţia respectivă numai dacă provin dintr-o exploataţie care îndeplineşte condiţiile enumărate la literele a)-d) din prezentul subpunct; sau
    2) au fost ţinute în permanent, de la naştere sau în ultimii 3 ani, într-o exploataţie/exploataţii ce îndeplinesc condiţiile stabilite la subpunctul 1) din prezentul punct; sau
    3) de la data testării genotipice a animalelor, rezultatele acestui test de laborator să confirme că genotipul proteinei prionice reprezintă ARR/ARR.
    3. Bovinele vii şi produsele de origine animală derivate de la acestea urmează să fie supuse, în ceea ce priveşte exportul către alte ţări, regulilor stabilite în prezentul act normativ.
    4. Un animal din specia bovină poate fi selectat pentru sacrificare, dacă a fost născut şi crescut la o exploataţie şi dacă în momentul sacrificării se demonstrează faptul că sînt respectate următoarele condiţii:
    1) animalul a fost clar identificat pe parcursul întregii sale vieţi, permiţînd astfel stabilirea trasabilităţii sale pînă la mamă şi efectivul de origine; numărul unic al crotaliei, data naşterii şi exploataţia de origine, precum şi toate mişcările sale după naştere sînt înregistrate în paşaportul oficial al animalului, iar identitatea mamei sale este cunoscută;
    2) animalul este în vîrstă de peste 6 luni, dar are mai puţin de 30 de luni, fapt stabilit prin înregistrarea informatică oficială a datei sale de naştere sau prin paşaportul său oficial;
    3) subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei au obţinut şi au verificat dovada concretă ce atestă faptul că mama animalului nu a avut ESB şi nu a fost suspectată de a fi avut ESB, a trăit cel puţin 6 luni de la naşterea animalului ce urmează a fi selectat;
    4) mama animalului nu a avut ESB şi nu a fost suspectată de a fi avut ESB.
    Animalele prezentate pentru sacrificare, care nu îndeplinesc cerinţele prezentului punct, trebuie respinse automat, iar paşapoartele lor – confiscate.
    5. Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei controlează ca procedurile utilizate în secţiile de tranşare să garanteze îndepărtarea următorilor limfonoduli: popliteu, ischiatic, inghinal superficial, inghinal profund, iliac median şi lateral, renal, prefemural, lombar, costocervical, sternal, prescapular, axilar, caudal şi cervical profund.
    6. Carnea trebuie să fie identificabilă pînă la animalul eligibil sau, după tranşare, pînă la animalele tăiate, aparţinînd aceluiaşi lot de tăiere, prin intermediul unui sistem oficial de trasabilitate pînă în momentul tăierii. După tăiere, etichetele trebuie să permită identificarea cărnii proaspete şi a produselor pe bază de carne pînă la animalul eligibil, pentru a se permite retragerea lotului în cauză. În cazul hranei pentru animalele de companie, documentele de însoţire şi evidenţele trebuie să permită trasabilitatea.
    7. Toate carcasele valabile pentru consum uman trebuie să aibă numere individuale corespunzătoare numărului crotaliei.
    8. Agenţia, prin intermediul subdiviziunilor sale teritoriale, trebuie să întocmească protocoale detaliate, care să se refere la:
    1) trasabilitatea şi controalele efectuate înainte de tăiere;
    2) controalele efectuate pe parcursul tăierii;
    3) controalele efectuate pe parcursul fabricării hranei pentru animalele de companie;
    4) toate cerinţele în materie de etichetare şi de certificare după sacrificare pînă la punctul de vînzare, precum şi să aplice un sistem de înregistrare a controalelor de conformitate, astfel încît acestea să poată fi demonstrate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50-XIX din 28 martie 2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor (Monitorul Oficial al Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 122-124, art. 383).
    9. Carnea proaspătă dezosată, de la care au fost îndepărtate ţesuturile aderente, inclusiv principalele ţesuturi limfoide şi nervoase, şi produsele de origine animală derivate din aceasta pot fi comercializate în cazul în care sînt obţinute de la efective în care nu a apărut nici un caz de ESB în ultimii 7 ani, fiind certificate sanitar-veterinar, reieşind din poziţia 11 din anexa la Legea nr. 160-XIX din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, că îndeplinesc condiţiile prevăzute la punctul 4 din prezenta anexă şi sînt produse în unităţi care îndeplinesc condiţiile stabilite în punctul 15 din prezenta anexă.
    Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei urmează să se asigure că sînt îndeplinite condiţiile stabilite în punctele 4-8 şi 16 din prezenta anexă cu privire la sistemul de trasabilitate computerizată şi la controale.
    10. Animalele trebuie identificate prin intermediul unor numere unice de identificare a animalelor şi efectivelor – grupuri de animale care formează o unitate separată şi distinctă, crescute, adăpostite şi ţinute separat de orice alt grup de animale.
    11. Un efectiv este eligibil în cazul în care, în ultimii 7 ani, nu a fost confirmat nici un caz de ESB şi nu a existat nici un caz suspect pentru care diagnosticul acestei boli să nu fi fost exclus la animalele care sînt încă în efectiv, la cele care au fost introduse sau care au plecat din efectiv.
    12. Dacă un animal prezentat pentru sacrificare nu îndeplineşte una sau toate cerinţele prezentei Norme, precum şi nu întruneşte criteriile reglementate în punctul 11 din Legea nr. 231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor, acesta trebuie să fie respins automat şi paşaportul său să fie confiscat. Dacă această informaţie devine disponibilă după tăiere, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei urmează să suspende imediat eliberarea certificatelor şi să le anuleze pe cele eliberate.
    13. Carnea trebuie să fie identificabilă pînă la efectivul animalului eligibil sau, după tranşare, pînă la animalele tăiate în acelaşi lot, prin intermediul unui sistem computerizat de trasabilitate aplicat pînă în momentul tăierii.
    După tăiere, etichetele trebuie să permită identificarea cărnii proaspete, a cărnii tocate, a cărnii preparate, a produselor pe bază de carne, a alimentelor pentru animalele de companie destinate carnivorelor domestice, pînă la efectiv, pentru a se putea retrage lotul în cauză.
    În cazul hranei pentru animalele de companie, documentele de însoţire şi evidenţele trebuie să permită trasabilitatea.
    14. Toate carcasele eligibile aprobate trebuie să aibă numere individuale asociate numărului crotaliei.
    15. Agenţia supraveghează ca produsele alimentare să fie fabricate numai de către întreprinderi autorizate, în conformitate cu prevederilor articolelor 13 şi 18 din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară.
    Pentru a fi autorizată, unitatea trebuie să elaboreze şi să aplice un sistem prin care carnea şi/sau produsul eligibil să fie identificabil şi toată carnea să poată fi identificată pînă la efectivele sale de origine sau, după tranşare, pînă la animalele tăiate în acelaşi lot. Sistemul trebuie să faciliteze trasabilitatea totală a cărnii sau a produselor de origine animală la toate etapele tranşării, iar evidenţele trebuie păstrate cel puţin pentru o perioadă de 2 ani.
    16. Detaliile privind sistemul utilizat trebuie furnizate, în scris, subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei de către conducerea unităţii, care urmează să evalueze, să aprobe şi să monitorizeze sistemul furnizat de unitate, pentru a se asigura că aceasta realizează o separare totală şi asigură trasabilitatea în aval şi în amonte.
    17. Importurile de bovine dintr-o ţară sau regiune cu risc neglijabil de ESB se realizează prin prezentarea unui certificat internaţional de sănătate, care atestă următoarele:
    1) animalele au fost născute şi crescute în mod permanent într-o ţară sau regiune clasificată, în conformitate cu punctul 7 subpunctul 1) din prezenta Normă, drept ţară sau regiune cu un risc neglijabil de ESB;
    2) animalele sînt identificate printr-un sistem permanent de identificare, care permite identificarea originii acestora pînă la mamă sau cireada de provenienţă şi nu sînt bovine expuse riscului, astfel cum este descris în punctul 7 subpunctul 1) litera d) ultima liniuţă din prezenta Normă; şi
    3) dacă au existat cazuri indigene de ESB în ţara respectivă, animalele au fost născute după data de la care interdicţia de hrănire a rumegătoarelor cu făină din carne  şi oase sau jumări de seu provenite de la rumegătoare s-a aplicat efectiv sau după naşterea ultimului caz indigen de ESB, dacă animalul s-a născut după data interdicţiei.
    18. Importurile de bovine dintr-o ţară sau regiune cu risc controlat de ESB se realizează prin prezentarea unui certificat internaţional de sănătate, care atestă următoarele:
    1)  ţara sau regiunea este clasificată, în conformitate cu punctul 7 subpunctul 2) din prezenta Normă, drept ţară sau regiune cu un risc controlat de ESB;
    2) animalele sînt identificate printr-un sistem permanent de identificare, care permite identificarea originii acestora pînă la mamă sau cireada de provenienţă şi nu sînt bovine expuse riscului astfel cum este descris în punctul 7 subpunctul 2) litera d) ultima liniuţă din prezenta Normă;
    3) animalele au fost născute după data de la care interdicţia de hrănire a rumegătoarelor cu făină din carne şi oase sau jumări de seu provenite de la rumegătoare s-a aplicat efectiv sau după naşterea ultimului caz indigen de ESB, dacă animalul s-a născut după data interdicţiei.
    19. Importurile de bovine dintr-o ţară sau regiune cu risc nedeterminat de ESB se realizează prin prezentarea unui certificat internaţional de sănătate care atestă următoarele:
    1) ţara sau regiunea nu a fost clasificată în conformitate cu punctul 7 subpunctul 3) din prezenta Normă sau a fost clasificată drept ţară sau regiune cu un risc nedeterminat de ESB;
    2) animalele sînt identificate printr-un sistem permanent de identificare, care permite identificarea originii acestora pînă la mamă sau cireada de provenienţă şi nu sînt bovine expuse riscului, astfel cum este descris în punctul 7 subpunctul 2) litera d) ultima liniuţă din prezenta Normă;
    3) animalele au fost născute la cel puţin 2 ani după data de la care interdicţia de hrănire a rumegătoarelor cu făină din carne şi oase sau jumări de seu provenite de la rumegătoare s-a aplicat efectiv ori după naşterea ultimului caz indigen de ESB, dacă animalul s-a născut după data interdicţiei.
    20. Ovinele şi caprinele importate în Republica Moldova trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală, care să ateste că aceste animale au fost fătate şi crescute în mod continuu în exploataţii în care nu a fost diagnosticat niciodată vreun caz de scrapie şi, în cazul ovinelor şi caprinelor pentru reproducţie, acestea sînt conforme cerinţelor specificate în punctul 2 din prezenta anexă.
    21. Importurile de produse de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine, menţionate în punctul 24 din prezenta Normă, dintr-o ţară sau regiune cu risc neglijabil de ESB se realizează prin prezentarea unui certificat internaţional de sănătate, care atestă următoarele:
    1)  ţara sau regiunea este clasificată, în conformitate cu prevederile punctului 7 subpuntul 1) din prezenta Normă, drept ţară sau regiune cu un risc neglijabil de ESB;
    2) animalele din care au derivat produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine au provenit de la animale născute, crescute şi sacrificate într-o ţară cu un risc neglijabil de ESB şi au fost supuse inspecţiilor ante-mortem şi post-mortem ale căror rezultate au fost favorabile;
    3) în cazul în care au existat cazuri indigene de ESB, respectîndu-se următoarele condiţii:
    a) animalele s-au născut după data aplicării interdicţiei de hrănire a rumegătoarelor cu făină din carne şi oase sau jumări provenite de la rumegătoare; sau
    b) produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu conţin şi nu sînt derivate din materiale cu risc specific, astfel cum se specifică în anexa nr. 4 la prezenta Normă, sau din carnea separată mecanic obţinută de pe oasele de bovine, ovine şi caprine.
    22. Importurile de produse de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine menţionate în punctul 24 din prezenta Normă, dintr-o ţară sau regiune cu risc controlat de ESB se realizează prin prezentarea unui certificat internaţional de sănătate, care atestă următoarele:
    1) ţara sau regiunea este clasificată în conformitate cu prevederile punctului 7 subpunctului 2) din prezenta Normă, drept ţară sau regiune cu un risc controlat de ESB;
    2) animalele din care au derivat produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine  şi caprine au fost supuse inspecţiilor ante-mortem şi post-mortem ale căror rezultate au fost favorabile;
    3) animalele din care au derivat produsele de origine animală din bovine, ovine şi caprine destinate exportului nu au fost sacrificate după asomare prin injectarea de gaz în cavitatea craniană sau sacrificate imediat prin aceeaşi metodă sau sacrificate, după asomare, prin lacerarea ţesutului nervos central cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană;
    4) produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu conţin şi nu provin din materiale cu risc specific, astfel cum sînt indicate în anexa nr. 4 la prezenta Normă, sau din carnea separată mechanic, obţinută de pe oasele de bovine, ovine şi caprine.
    Prin derogare de la subpunctul 4) din prezentul punct, carcasele, semicarcasele sau semicarcasele tranşate în cel mult 3 bucăţi pentru vînzare angro şi sferturile care nu conţin alte materiale cu risc specific, în afară de coloana vertebrală, inclusiv ganglionii rădăcinii dorsale, pot face obiectul importurilor.
    Dacă nu se solicită îndepărtarea coloanei vertebrale, carcasele sau bucăţile pentru vînzare angro ale carcaselor de bovine care au coloană vertebrală sînt identificate printr-o dungă albastră uşor de vizualizat, aplicată pe eticheta menţionată în Hotărîrea Guvernului nr. 1406 din  10 decembrie 2008 „Pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind clasificarea şi sistemul de etichetare a cărnii de bovine, precum şi a produselor din carne de bovine” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 226-229, art. 1424), cu modificările ulterioare;
    5) dacă au existat cazuri indigene de ESB, respectîndu-se următoarele condiţii:
    a) animalele s-au născut după data aplicării interdicţiei de hrănire a rumegătoarelor cu făină din carne şi oase sau jumări provenite de la rumegătoare; sau
    b) produsele de origine animală derivate din bovine, ovine şi caprine nu conţin şi nu sînt derivate din materiale cu risc specific, astfel cum se specifică în anexa nr. 4 la prezenta Normă.
    23. Importurile de produse de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine, menţionate în punctul 24 din prezenta Normă, dintr-o ţară sau regiune cu risc nedeterminat de ESB se realizează prin prezentarea unui certificat internaţional de sănătate, care atestă următoarele:
    1)  animalele din care au derivat produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu au fost hrănite cu făină din carne sau oase sau cu jumări de seu provenite de la rumegătoare şi au fost supuse inspecţiilor ante-mortem şi post-mortem ale căror rezultate au fost favorabile;
    2) animalele din care au derivat produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu au fost sacrificate după asomare prin injectarea de gaz în cavitatea craniană sau sacrificate imediat prin aceeaşi metodă sau sacrificate, după asomare, prin lacerarea ţesutului nervos central cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană;
    3) produsele de origine animală provenite de la bovine, ovine şi caprine nu sînt derivate din:
    a) materiale cu risc specific indicate în anexa nr. 4 la prezenta Normă;
    b) ţesuturi limfoide şi nervoase supuse procesului de dezosare;
    c) carne separată mecanic, obţinută de pe oasele de bovine, ovine sau caprine.
    Prin derogare de la subpunctul 3) litera c) din prezentul punct, carcasele, semicarcasele sau semicarcasele tranşate în cel mult 3 bucăţi pentru vînzare angro  şi sferturile care nu conţin alte materiale cu risc specific, în afară de coloana vertebrală, inclusiv ganglionii rădăcinii dorsale, pot face obiectul importurilor.
    Dacă nu se solicită îndepărtarea coloanei vertebrale, carcasele sau bucăţile pentru vînzare angro ale carcaselor de bovine care au coloană vertebrală sînt identificate printr-o dungă albastră uşor de vizualizat, aplicată pe eticheta menţionată în Hotărîrea Guvernului nr. 1406 din  10 decembrie 2008;
    4) dacă au existat cazuri indigene de ESB, respectîndu-se următoarele condiţii:
    a) animalele s-au născut după data aplicării interdicţiei de hrănire a rumegătoarelor cu făină din carne şi oase sau jumări provenite de la rumegătoare; sau
    b) produsele de origine animală derivate din bovine, ovine şi caprine nu conţin şi nu sînt derivate din materiale cu risc specific, astfel cum se specifică în anexa nr. 4 la prezenta Normă.
    24. Importul de subproduse şi produse derivate de origine animală are loc în cazul respectării condiţiilor reglementate în Hotărîrea Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010 „Pentru aprobarea Regulilor sanitar-veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 64-65, art. 385), cu modificările ulterioare, provin de la animale sănătoase şi nu fac obiectul restricţiilor la import, printre acestea se enumeră:
    1) grăsimi topite obţinute din materiale de categoria 2 şi destinate utilizării ca îngrăşăminte organice sau amelioratori de sol, astfel cum este menţionat în capitolul II secţiunea 2 din Hotărîrea Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010 sau din materia primă ori produsele intermediare ale acestora;
    2) oase sau produse din oase obţinute din materiale de categoria 2;
    3) grăsimi topite obţinute din materiale de categoria 3 şi destinate utilizării ca îngrăşăminte organice sau amelioratori de sol sau ca hrană pentru animale, astfel cum este specificat în punctul 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 315 din 26 aprilie 2010 sau din materia primă ori produsele intermediare ale acestora;
    4) alimente pentru animalele de companie, inclusiv produse de ros pentru cîini;
    5) produse din sînge;
    6) proteine animale prelucrate;
    7) oase sau produse din oase obţinute din materiale de categoria 3;
    8) gelatină şi colagen, altele decît cele derivate din piei;
    9) materiale de categoria 3 şi produse derivate, altele decît cele menţionate la subpunctele 3)-8) din prezentul punct, cu excepţia următoarelor:
    a) piei netratate, piei tratate;
    b) gelatină şi colagen derivate din piei;
    c) derivaţi din grăsimi.
    25. Suplimentar, la condiţiile enunţate în punctul 24 din prezenta anexă, subprodusele şi produsele derivate de origine animală urmează să fie însoţite de un certificat de sănătate, care conţine următoarele informaţii:
    1) subprodusele şi produsele derivate de origine animală nu conţin şi nu provin din materii cu risc specific sau din carne separată mecanic, obţinută de pe oasele de bovine, ovine şi caprine, şi animalul de la care provine acest subprodus sau produs derivat nu a fost sacrificat după asomare prin injectarea de gaz în cavitatea craniană sau ucis prin aceeaşi metodă sau sacrificat prin lacerarea ţesutului nervos central cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă, introdus în cavitatea craniană;
    2) subprodusele ori produsele derivate de origine animală cu conţinut de lapte ori produse din lapte de la ovine sau caprine, care sînt destinate hrănirii animalelor, provin de la animale care au fost ţinute permanent, de la naştere, într-o ţară unde sînt respectate următoarele cerinţe:
    a) notificarea scrapiei clasice este obligatorie;
    b) există un sistem de informare, supraveghere şi monitorizare;
    c) se aplică restricţii oficiale exploataţiilor de ovine sau caprine în cazul unei suspiciuni de EST sau al confirmării prezenţei scrapiei clasice;
    d) ovinele şi caprinele afectate de scrapie clasică sînt ucise şi distruse complet;
    e) interdicţia de hrănire a ovinelor şi a caprinelor cu făină de carne şi oase sau cu jumări provenite de la rumegătoare a fost introdusă şi pusă efectiv în aplicare pe întreg teritoriul ţării respective pentru o perioadă de cel puţin 7 ani;
    3) laptele şi produsele lactate provin de la ovine sau caprine din exploataţii în care nu este impusă nici o restricţie oficială ca urmare a unei suspiciuni de EST;
    4) laptele şi produsele lactate provin de la ovine sau caprine din exploataţii în care nu a fost detectat niciun caz de scrapie clasică în ultimii 7 ani sau în urma confirmării unui caz de scrapie clasică:
    a) toate ovinele şi caprinele din exploataţie au fost ucise şi distruse sau sacrificate, cu excepţia berbecilor de reproducţie cu genotipul ARR/ARR, a oilor de reproducţie cu cel puţin o alelă ARR şi care nu prezintă alele VRQ, precum şi a altor ovine cu cel puţin o alelă ARR; sau
    b) toate animalele la care s-a confirmat scrapia clasică au fost ucise şi distruse, iar exploataţia a fost supusă timp de cel puţin 2 ani de la confirmarea ultimului caz de scrapie clasică unei monitorizări intensificate vizînd EST, inclusiv unei testări cu rezultate negative pentru depistarea prezenţei EST, în conformitate cu metodele de laborator menţionate în punctul 30 din prezenta Normă, a tuturor animalelor cu vîrsta de peste 18 luni, cu excepţia ovinelor cu genotipul ARR/ARR care:
    - au fost sacrificate pentru consumul uman;
    - au murit sau au fost ucise în exploataţie, cu excepţia celor ucise în cadrul unei campanii de eradicare a unei boli.
    26. Materialul seminal şi embrionii de la ovine şi caprine importate trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală care să ateste că animalele donatoare:
    1) au fost ţinute permanent, de la naştere, într-o ţară în care sînt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) notificarea scrapiei clasice este obligatorie;
    b) există un sistem de informare, supraveghere şi monitorizare;
    c) ovinele şi caprinele infectate sînt ucise şi distruse complet;
    d) interdicţia de hrănire a ovinelor şi a caprinelor cu făină de carne şi oase sau cu jumări provenite de la rumegătoare a fost introdusă şi pusă efectiv în aplicare pe întreg teritoriul ţării respective pentru o perioadă de cel puţin 7 ani;
    2) au fost ţinute, în permanenţă, în cursul ultimilor 3 ani înainte de colectarea materialului seminal sau a embrionilor exportaţi, într-o exploataţie/în exploataţii care au îndeplinit, cel puţin în ultimii 3 ani, toate cerinţele stabilite în capitolul I secţiunea 1 din prezenta anexă sau:
    a) materialul seminal provenit de la ovine a fost colectat de la masculi cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR;
    b) embrionii proveniţi de la ovine au genotipul proteinei prionice ARR/ARR.
    27. La importul materialului seminal, autoritatea sanitar-veterinară competentă se va conduce de prevederile specificate în Hotărîrea Guvernului nr. 1408 din 10 decembrie 2008 şi Hotărîrea Guvernului nr. 1099 din 29 septembrie 2008.


    1. Hotărîrea Guvernului nr.1081 din 22 septembrie 2008 „Pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind stabilirea regulilor de control şi supraveghere a unor encefalopatii spongiforme transmisibile” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.179, art.1090).
    2. Punctul 38 din anexa nr.4 la Hotărîrea Guvernului nr.51 din 16 ianuarie 2013 „Privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.15-17, art. 89).
    3. Punctul 18 subpunctul 1) din Hotărîrea Guvernului nr.513 din 2 iulie 2014 „Cu privire la aprobarea modificărilor și completărilor ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.174-177, art. 541).
    [Pct.3 modificat prin EMO123 din 06.05.16, MO123-127/06.05.16 pag.69]