Art. 1. – Se ratifică Acordul de comerț liber dintre Republica Moldova și Republica Turcia, semnat la Chișinău la 11 septembrie 2014.
    Art. 2. – Guvernul va întreprinde măsurile necesare pentru realizarea prevederilor acordului menţionat.
    Art. 3. – Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene va notifica Guvernul Republicii Turcia despre ratificarea acordului nominalizat.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                   Andrian CANDU

    Nr. 49. Chișinău, 31 martie 2016.


    Republica Moldova şi Republica Turcia (denumite în continuare „Părţi”, sau „Moldova” sau „Turcia”, după caz);
    REAFIRMÂND interesul reciproc al Părţilor, în consolidarea continuă a sistemului comercial multilateral şi având în vedere prevederile şi instrumentele din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ din 1994 (denumit în continuare „GATT 1994”), precum şi a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, încheiat la 15 aprilie 1994 (denumit în continuare „Acordul OMC”) constituie o bază pentru politica lor de comerţ exterior;
    CONFIRMÂND intenţia lor de a participa activ la procesul de integrare economică în Europa şi exprimând pregătirea lor pentru a coopera în căutarea unor metode şi mijloace de a consolida acest proces;
    LUÂND ÎN CONSIDERARE Acordul de Instituire a unei Asocieri între Republica Turcia şi Comunitatea Economică Europeană, precum şi Acordul de Asociere între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte;
    DORIND să creeze condiţii mai favorabile pentru dezvoltarea durabilă şi diversificarea comerţului dintre ele şi pentru promovarea cooperării comerciale şi economice în domeniile de interes comun pe baza egalităţii, avantajului reciproc, nondiscriminării, precum şi a unui echilibru între drepturi şi obligaţii;
    HOTĂRÂTE să stabilească în acest scop prevederi care vizează eliminarea progresivă a obstacolelor din calea comerţului între Părţi, în conformitate cu prevederile privind instituirea zonei de comerţ liber;
    DORIND să stabilească reguli clare, previzibile şi durabile pentru a promova dezvoltarea comerţului şi a investiţiilor reciproce, prin stabilirea unei zone de comerţ liber;
    DECLARÂND disponibilitatea de a examina posibilitatea dezvoltării şi aprofundării relaţiilor economice ale acestora prin extinderea domeniilor cuprinse în prezentul Acord;
    RECUNOSCÂND faptul că acordurile de comerţ liber contribuie la expansiunea comerţului mondial, la stabilitatea internaţională mai accentuată, şi, în special, la dezvoltarea unor relaţii mai strânse între popoarele lor;
    AU CONVENIT să încheie prezentul Acord de Comerţ Liber (denumit în continuare „prezentul Acord”).
    Părţile, în conformitate cu prezentul Acord şi Articolul XXIV din GATT 1994, instituie o zonă de comerţ liber.
    Obiectivele prezentului Acord sunt:
    a) sporirea şi consolidarea cooperării economice dintre Părţi şi ridicarea standardelor de viaţă a cetăţenilor acestora;
    b) promovarea extinderii schimburilor comerciale bilaterale, prin dezvoltarea armonioasă a relaţiilor economice dintre Părţi;
    c) eliminarea obstacolelor şi restricţiilor în calea comerţului cu bunuri;
    d) contribuirea, prin înlăturarea barierelor în calea comerţului, la dezvoltarea armonioasă şi expansiunea comerţului mondial; şi
    e) crearea unor condiţii de concurenţă echitabile în schimburile comerciale dintre Părţi.
    Părţile îşi afirmă drepturile şi obligaţiile existente între ele, în conformitate cu prevederile Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, încheiat la 15 aprilie 1994 (denumit în continuare „Acordul OMC”), prevederile Acordului GATT 1994, cît şi prevederile Acordurilor sale succesoare şi alte Acorduri multilaterale la care Părţile fac parte.
    1. Părţile, fără a prejudicia drepturile şi obligaţiile prevăzute în prezentul Acord, păstrează dreptul de a menţine sau stabili uniuni vamale, zone de comerţ liber sau alte acorduri cu ţări terţe.
    2. În cazul în care drepturile şi obligaţiile prevăzute în prezentul Acord sunt afectate, oricare dintre Părţi poate solicita să fie organizate consultări în cadrul Comitetului Mixt cu privire la acordurile de instituire sau de modificare a uniunilor vamale sau a zonelor de comerţ liber şi, dacă este necesar, asupra altor probleme majore legate de politicile comerciale respective ale Părţilor cu ţările terţe.
    În temeiul prezentului Acord, taxa vamală include orice taxă sau impunere de orice tip, inclusiv de orice formă de suprataxă sau impunere suplimentară, aplicate la import sau export în legătură cu importul sau exportul, dar care nu include:
    a) taxe interne sau alte impuneri echivalente cu taxele interne impuse în conformitate cu Articolul 10 (Tratamentul Naţional);
    b) taxe antidumping sau compensatorii impuse în conformitate cu Articolul 20 (Măsuri Antidumping şi Compensatorii);
    c) taxe de salvgardare impuse în conformitate cu Articolul 19 (Măsuri de Salvgardare);
    d) taxe sau alte impuneri aplicate în conformitate cu Articolul 11 (Taxe şi Alte Impuneri).
    1. Clasificarea mărfurilor în comerţul dintre Părţi trebuie să fie stabilită în nomenclatura tarifară a fiecărei Părţi în cauză, în conformitate cu Nomenclatura Combinată a Uniunii Europene (NC).
    2. O Parte poate introduce noi tarife, cu condiţia ca noile tarife preferenţiale să nu fie mai puţin preferenţiale decât cele aplicate iniţial.
    3. În scopul determinării valorii în vamă a bunurilor comercializate între Părţi, prevederile Articolului VII din GATT 1994 şi Acordul OMC privind punerea în aplicare a Articolului VII din GATT 1994, se va aplica mutatis mutandis.
    1. Pentru fiecare produs, taxa de bază la care urmează să se aplice reducerile succesive stabilite în acest Acord va fi taxa aplicată în conformitate cu principiul Naţiunii Celei Mai Favorizate (MFN) şi care va fi în vigoare în comerţul dintre Părţi la data intrării în vigoare a prezentului Acord.
    2. În cazul în care, după data intrării în vigoare a prezentului Acord, orice reducere tarifară va fi aplicată de către părţi în baza principiului Naţiunii Celei Mai Favorizate (MFN), astfel de taxe reduse înlocuiesc taxele de bază menţionate în alineatul 1 din prezentul Articol, din data de la care astfel de reduceri vor fi aplicate.
    3. Părţile îşi comunică reciproc taxele de bază respective.
    1. Taxele vamale la export şi impuneri echivalente acestora vor fi eliminate din comerţul dintre Părţi la intrarea în vigoare a prezentului Acord.
    2. De la data intrării în vigoare a prezentului Acord, nici un fel de taxe vamale noi la export, sau impuneri cu efect echivalent nu vor fi introduse în comerţul dintre Părţi.
    Cu excepţia celor prevăzute în prezentul Acord, nici o Parte nu poate adopta sau menţine nici o interdicţie sau restricţie privind importul oricărui bun a celeilalte Părţi, sau exportul sau vânzarea pentru export a oricărui bun destinat teritoriului celeilalte Părţi, cu excepţia cazului în conformitate cu Articolul XI din GATT 1994 şi a notelor sale interpretative. În acest scop, Articolul XI din GATT 1994, cît şi notele sale interpretative sunt încorporate în prezentul Acord şi fac parte din acesta, mutatis mutandis.
    Fiecare Parte acordă tratament naţional produselor celeilalte Părţi, în conformitate cu Articolul III din GATT 1994, inclusiv notele sale interpretative. În acest scop, Articolul III din GATT 1994 şi notele sale interpretative sunt încorporate în prezentul Acord şi fac parte din acesta, mutatis mutandis.
    Fiecare Parte trebuie să asigure, în conformitate cu Articolul VIII din GATT 1994 şi notele sale interpretative, ca toate taxele şi impunerile de orice caracter (altele decât taxele vamale şi impunerile care sunt excluse din definiţia unei taxe vamale, în conformitate cu Articolul 5 (Taxe Vamale)) impuse, sau tangente la acestea, importul sau exportul este limitat la costul aproximativ a serviciilor prestate şi nu reprezintă o protecţie indirectă a mărfurilor autohtone sau o impozitare a importurilor sau exporturilor în scopuri fiscale.
    1. Părţile îşi afirmă drepturile şi obligaţiile prevăzute de Acordul OMC privind Aplicarea Măsurilor Sanitare şi Fitosanitare.
    2. Părţile nu trebuie să aplice reglementările lor în domeniul sanitar şi fitosanitar ca o discriminare arbitrară sau nejustificată sau o restricţie disimulată în comerţul dintre ele.
    1. Părţile confirmă drepturile şi obligaţiile acestora prevăzute de Acordul OMC vis-à-vis de Barierele Tehnice în calea Comerţului.
    2. Părţile vor coopera şi vor face schimb de informaţii în cadrul Comitetului Mixt din domeniul reglementărilor tehnice, standardelor, metrologiei, şi procedurilor de evaluare a conformităţii, în vederea eliminării Barierelor Tehnice din calea Comerţului.
    3. Părţile convin să intre în negocieri, după caz, în scopul recunoaşterii reciproce în domeniul evaluării conformităţii, cu luarea în considerare a drepturilor şi obligaţiilor internaţionale ale ambelor Părţi.
    Părţile trebuie să acorde reciproc furnizorilor accesul la contractarea procedurilor de atribuire, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat furnizorilor din orice altă ţară.
    1. Părţile îşi afirmă drepturile şi obligaţiile existente cu privire la fiecare din ele, referitor la Acordul OMC privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ (denumit în continuare „Acordul TRIPS”), precum şi orice alte acorduri multilaterale de proprietate intelectuală la care ambele Părţi fac parte.
    2. Părţile vor asigura o protecţie adecvată, eficientă şi nediscriminatorie a drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv măsuri pentru punerea în aplicare a drepturilor date împotriva încălcării acestora, contrafacerii şi pirateriei, în conformitate cu dispoziţiile prezentului Articol, precum şi Acordului TRIPS şi a oricărui alt acord de proprietate intelectuală la care ambele Părţi fac parte.
    3. Părţile vor coopera în aspectele ce ţin de proprietatea intelectuală, şi fiecare dintre ele trebuie să furnizeze mijloacele legale Părţilor interesate pentru a preveni utilizarea comercială a numelui ţării celeilalte Părţi, în cazul în care o astfel de utilizare este de natură să inducă în eroare consumatorii cu privire la indicaţia geografică a bunurilor.
    1. Regulile de origine pentru produsele vizate în temeiul prezentului Acord, aplicate între Părţi, cît şi metodele conexe de cooperare administrativă sunt stabilite în Anexa I.
    2. Regulile de origine stabilite în Anexa I vor fi aplicate temporar şi vor fi înlocuite cu regulile de origine din viitorul Acord comercial preferenţial, între Republica Moldova şi UE, şi anexele sale afiliate. În cazul în care aceste reguli de origine vor fi modificate, Comitetul Mixt va iniţia procedura de modificare a acestor reguli de origine.
    1. Părţile se vor abţine de la orice măsură sau practică de natură fiscală internă care cauzează, în mod direct sau indirect, discriminarea între produsele uneia dintre Părţi şi produsele similare originare ale celeilalte Părţi.
    2. Produsele exportate către teritoriul uneia dintre Părţi nu pot beneficia de rambursări ale impozitelor indirecte interne, mai mari decât cuantumul impozitelor indirecte percepute asupra lor.
    1. Măsurile excepţionale de durată limitată, care constituie derogări de la prevederile Articolului 23 (Taxe Vamale la Import şi Impuneri cu Efect Echivalent), pot fi luate de către Părţi sub forma unor taxe vamale sporite.
    2. Aceste masuri pot viza doar industriile noi, sau anumite sectoare în curs de restructurare, sau care se confruntă cu dificultăţi grave, în special în cazul în care aceste dificultăţi creează probleme sociale importante.
    3. Taxele vamale la import, aplicabile Părţilor, la produsele originare din cealaltă Parte, introduse prin aceste masuri, nu pot depăşi 25% din taxa vamală ad-valorem şi trebuie să menţină un element de preferinţă pentru produsele originare din cealaltă Parte. Valoarea totală a importurilor de produse care fac obiectul acestor măsuri nu poate depăşi 15% din importurile totale ale produselor industriale din cealaltă Parte, astfel cum sunt definite în Articolul 22 (Scopul) în cursul ultimului an pentru care sunt disponibile datele statistice.
    4. Aceste măsuri se vor aplica pentru o perioadă ce nu depăşeşte cinci ani, cu excepţia cazului în care o perioadă mai mare este autorizată de către Comitetul Mixt. Acestea încetează să mai fie aplicate, cel târziu pînă la data expirării perioadei de tranziţie.
    5. Astfel de măsuri nu pot fi introduse pentru un produs în cazul în care au trecut mai mult de trei ani de la eliminarea tuturor taxelor vamale şi restricţiilor cantitative sau taxelor ori măsurilor cu efect echivalent, referitoare la produsul respectiv.
    6. Părţile vor informa Comitetul Mixt cu privire la orice măsuri excepţionale pe care intenţionează să le ia, şi la cererea oricăreia dintre Părţi, vor avea loc consultări în cadrul Comitetului Mixt privind masurile respective şi sectoarele la care se referă, înainte de a fi aplicate. La adoptarea acestor măsuri, Părţile vor trebui să furnizeze Comitetului Mixt un plan de eliminare a taxelor vamale introduse în temeiul prezentului Articol. Acest plan va prevedea o eliminare treptată a acestor taxe, începând de la maximum doi ani după introducerea lor, în rate egale. Comitetul Mixt poate decide asupra unui plan diferit.
    1. Părţile menţin drepturile şi obligaţiile de a aplica măsuri de salvgardare în conformitate cu articolul XIX din GATT 1994 şi Acordul OMC privind măsurile de Salvgardare.
    2. Prezentul Acord nu conferă nici un drept sau obligaţie suplimentară Părţilor în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor de salvgardare, prevăzute în alineatul 1 din prezentul Articol.
    1. Drepturile şi obligaţiile Părţilor cu privire la măsurile antidumping şi compensatorii sunt reglementate de Articolele VI şi XVI din GATT 1994, Acordul OMC privind punerea în Aplicare a Articolului VI din GATT 1994 şi Acordul OMC privind Subvenţiile şi Măsurile Compensatorii.
    2. Prezentul Acord nu conferă nici un drept sau obligaţie suplimentară Părţilor în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor antidumping şi compensatorii, prevăzute în alineatul 1 din prezentul Articol.
    1. În cazul în care respectarea în conformitate cu prevederile Articolului 8 (Taxe vamale la export şi Impuneri cu efect echivalent), cît şi a Articolului 9 (Restricţii Cantitative la import şi export), conduc la:
    a. reexportul către o ţară terţă faţă de care Partea exportatoare menţine restricţii cantitative la export, pentru produsul în cauză, taxe vamale la export sau măsuri ori impuneri cu efect echivalent, sau:
    b. cauzarea unui deficit accentuat, sau o ameninţare cu acesta, a unui produs esenţial pentru Partea exportatoare;
    şi atunci când situaţiile menţionate mai sus, provoacă sau riscă să genereze unele dificultăţi majore pentru Partea exportatoare, Partea respectivă, poate lua măsurile corespunzătoare în condiţiile şi în conformitate cu procedurile prevăzute în Articolul 31 (Îndeplinirea obligaţiilor şi soluţionarea diferendelor).
    2. Măsurile luate ca urmare situaţiei prevăzută în alineatul 1 se aplică în mod nediscriminatoriu şi trebuie eliminate atunci când condiţiile nu mai justifică menţinerea lor.
    1. Dispoziţiile prezentului Capitol se aplică produselor industriale originare din cele două Părţi.
    2. Termenul „produse industriale” înseamnă, în sensul prezentului Acord, mărfurile care intră sub incidenţa capitolelor 25-97 din Nomenclatura Combinată a UE.
    1. Taxele vamale la import şi Impunerile cu efect echivalent, aplicate de către Turcia la mărfurile originare din Moldova, vor fi eliminate la data intrării în vigoare a prezentului Acord.
    2. Taxele vamale la import şi Impunerile cu efect echivalent, aplicate de către Moldova la mărfurile originare din Turcia, vor fi eliminate la data intrării în vigoare a prezentului Acord fără a aduce prejudiciu alineatului 3 din prezentul Articol.
    3. Taxele vamale la import aplicate de către Moldova la mărfurile originare din Turcia, specificate în Anexa II, vor fi eliminate treptat, în conformitate cu termenele prevăzute în Anexa menţionată.
    4. Pentru mărfurile originare din Turcia, menţionate în Anexa II, Moldova va acorda un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat pentru produsele similare originare din UE. În cazul oricărei schimbări favorabile în tratamentul acordat Uniunii Europene, pentru mărfurile specificate în Anexa II, Moldova trebuie să informeze, fără întârziere, Comitetul Mixt în vederea luării unei decizii, pentru a reflecta aceste modificări asupra mărfurilor originare din Turcia, specificate în Anexa menţionată.
    5. De la data intrării în vigoare a prezentului Acord, în comerţul dintre Părţi nu vor fi introduse noi taxe vamale la import sau impuneri cu efect echivalent.
    1. Dispoziţiile prezentului Capitol vor fi aplicate produselor agricole, originare din cele două Părţi.
    2. Termenul „produse agricole” presupune, în sensul prezentului Acord, mărfurile care intră sub incidenţa capitolelor 01-24 din Nomenclatura Combinată a UE.
    1. Părţile semnatare la prezentul Acord îşi alocă reciproc concesiile prevăzute în Anexa III, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în aceasta.
    2. Luând în consideraţie rolul agriculturii în economiile Părţilor, dezvoltarea comerţului cu produse agricole şi normele politicilor agricole respective, Părţile vor examina în cadrul Comitetului Mixt posibilităţile de acordare a concesiilor suplimentare reciproce în comerţul cu produse agricole.
    În pofida celorlalte dispoziţii ale prezentului Acord, în special Articolul 31 (Îndeplinirea obligaţiilor şi soluţionarea diferendelor), dată fiind sensibilitatea deosebită a pieţei agricole, în cazul în care importurile de produse originare din una dintre Părţi, care fac obiectul concesiilor acordate în temeiul prezentului Acord, provoacă perturbări grave pieţei sau mecanismelor interne de reglementare, în cealaltă Parte, ambele părţi vor intra imediat în consultări pentru a găsi o soluţie adecvată. Până la o astfel de soluţie, Partea în cauză poate lua măsurile corespunzătoare, în conformitate cu prevederile din cadrul GATT, precum şi alte acorduri OMC relevante.
    1. Comitetul Mixt se instituie, unde fiecare Parte va fi reprezentată de către oficialii săi superiori.
    2. Comitetul Mixt este responsabil de administrarea prezentului Acord şi asigură punerea în aplicare eficientă a dispoziţiilor acestuia.
    3. Comitetul Mixt se întruneşte ori de câte ori este necesar, la cerere, dar în mod normal cel puţin o dată pe an. Oricare dintre Părţi poate solicita să aibă loc o reuniune a acestuia. Comitetul Mixt este prezidat prin rotaţie de către Părţi.
    4. Comitetul Mixt îşi adoptă propriul regulament de procedură.
    1. Pentru implementarea eficientă a prezentului Acord, Comitetul Mixt are următoarele funcţii; incluzând dar nefiind limitat la:
    a) revizuirea funcţionării generale a prezentului Acord;
    b) înfiinţarea subcomisiilor pe care le consideră necesare întru îndeplinirea sarcinilor sale, şi supravegherea activităţii acestora;
    c) revizuirea, considerarea şi, după caz, luarea deciziei cu privire la aspectele specifice legate de funcţionarea şi punerea în aplicare a prezentului Acord, inclusiv aspectele raportate de către subcomisii;
    d) facilitarea, după caz, evitării şi soluţionării diferendelor care decurg din prezentul Acord;
    e) conform necesităţii, emiterea interpretărilor prezentului Acord;
    f) revizuirea posibilităţii de a elimina ulterior obstacolele din calea comerţului dintre Părţi şi dezvoltarea ulterioară a relaţiilor comerciale;
    g) explorarea modalităţilor de consolidare a comerţului între Părţi şi contribuirea întru realizarea obiectivelor prezentului Acord; şi,
    h) luarea oricăror alte măsuri, convenite de către Părţi.
    2. Comitetul Mixt poate lua decizii privind aspectele legate de prezentul Acord, inclusiv deciziile de a adopta orice amendament la prezentul Acord. Comitetul Mixt poate face, de asemenea, recomandări la aspectele legate de prezentul Acord. Comitetul Mixt adoptă decizii şi formulează recomandări prin consens.
    3. Deciziile luate de Comitetul Mixt cu privire la orice modificare a prezentului Acord, sunt supuse finalizării procedurilor interne necesare pentru intrarea în vigoarea a Acordului, în conformitate cu Articolul 34 (Amendamente).
    Nimic din acest Acord nu împiedică Părţile să întreprindă acţiuni şi să adopte măsuri în conformitate cu Articolele XX şi XXI din GATT 1994.
    1. În cazul în care o Parte decide să impună măsuri din motive legate de balanţa de plăţi, aceasta trebuie să aibă loc doar în conformitate cu drepturile şi obligaţiile prevăzute de GATT 1994, inclusiv Declaraţia privind măsurile comerciale întreprinse pentru scopuri de balanţă de plăţi (Declaraţiile din 1979) şi Înţelegerea privind balanţa de plăţi a prevederilor din GATT 1994 (Înţelegerea BOP).
    2. Partea interesată trebuie să se consulte imediat cu cealaltă Parte, pentru adoptarea măsurilor în temeiul alineatului 1 din prezentul Articol.
    3. Părţile se vor strădui să evite aplicarea măsurilor restrictive prevăzute în alineatul 1 al prezentului Articol.
    4. Orice măsură restrictivă adoptată sau menţinută în temeiul prezentului Articol trebuie să fie nediscriminatorie.
    1. Părţile vor lua toate măsurile necesare pentru a asigura realizarea obiectivelor prezentului Acord şi îndeplinirii obligaţiilor care le revin în temeiul prezentului Acord.
    2. Părţile, vor depune toate eforturile în orice moment, să convină asupra interpretării şi punerii în aplicare a prezentului Acord şi vor încerca prin intermediul cooperării şi consultării să evite şi să aplaneze disputele dintre ele şi să ajungă la o soluţionare reciproc satisfăcătoare a oricărei probleme care ar putea afecta funcţionarea acestuia.
    3. Fiecare Parte poate solicita consultări în cadrul Comitetului Mixt cu privire la o măsură sau oricare alt aspect referitor la interpretarea şi punerea în aplicare a prezentului Acord.
    4. Partea solicitantă va emite o notificare în scris către cealaltă Parte, indicând motivele cererii, inclusiv identificarea măsurii în cauză şi o indicaţie a Articolului(-lelor) relevant(-e) din prezentul Acord, şi va furniza informaţii suficiente pentru a permite examinarea problemei.
    5. Comitetul Mixt se va convoca în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii cererii. La iniţierea consultărilor, Părţile trebuie să furnizeze informaţii care vor permite examinarea modului în care măsurile sau oricare alte aspecte ar putea afecta interpretarea şi punerea în aplicare a prezentului Acord, şi să ofere un tratament confidenţial informaţiilor schimbate în timpul consultărilor.
    6. Comitetul Mixt se va strădui să soluţioneze cu promptitudine diferendul cu ajutorul unei decizii şi în cazul în care Părţile convin, poate face recomandări cu privire la măsurile de punere în aplicare care urmează a fi luate de către Partea în cauză, şi intervalul de timp pentru a face acest lucru.
    7. Comitetul Mixt poate apela la consilierii tehnici sau să creeze grupuri de lucru sau grupuri de experţi după cum consideră necesar, sau pot ajuta Părţile să ajungă la o soluţionare reciproc satisfăcătoare a diferendului.
    8. În cazul în care diferendul nu poate fi soluţionat într-o perioadă rezonabilă de timp pe parcursul consultărilor, Comitetul Mixt poate conveni asupra stabilirii unei Comisii de Arbitraj. Numărul de arbitri, procedurile de selecţie ale arbitrilor, procedura de arbitraj şi intervalul de timp în care Comisia de Arbitraj trebuie să prezinte raportul său, se stabilesc de către Comitetul Mixt.
    9. În cazul în care o Parte consideră că cealaltă Parte nu şi-a îndeplinit o obligaţie în temeiul prezentului Acord, iar Comitetul Mixt nu a reuşit să ajungă la o soluţie acceptabilă de comun în termen de 90 de zile calendaristice de la data primirii notificării menţionate în alineatul 4, Partea în cauză poate lua măsurile corespunzătoare. Comitetului Mixt va fi imediat notificat despre măsurile luate şi va organiza consultări regulate în vederea eliminării acestora. Măsurile vor fi eliminate atunci când condiţiile nu mai justifică menţinerea lor, sau, în cazul în care diferendul este prezentat Comisiei de Arbitraj.
    10. În cazul în care Părţile nu au reuşit să soluţioneze orice diferend în cadrul Comitetului Mixt, acestea pot continua în conformitate cu procedurile stabilite în Înţelegerea OMC privind regulile şi procedurile de soluţionare a diferendelor.
    Părţile pot conveni de comun acord să extindă prezentul Acord, cu scopul de a lărgi domeniul de aplicare şi de completare a acestuia, în conformitate cu legislaţia lor respectivă, prin încheierea de Acorduri privind sectoarele sau activităţile specifice, în funcţie de experienţa dobândită în cursul punerii lor în aplicare.
    Anexele prezentului Acord fac parte integrantă din prezentul Acord.
    1. Părţile pot conveni, în scris, să facă amendamente la prezentul Acord.
    2. Orice amendament la prezentul Acord va fi supus îndeplinirii procedurilor interne necesare pentru intrarea în vigoare a Acordului.
    3. Orice amendament la prezentul Acord va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare de la data notificării celeilalte Părţi, care atestă faptul că procedurile interne necesare pentru intrarea în vigoare a Acordului au fost finalizate, sau la o altă dată când Părţile pot conveni.
    4. Atunci când a fost convenit şi aprobat în conformitate cu procedurile interne necesare pentru intrarea în vigoarea a Acordului, orice amendament trebuie să reprezinte o parte integrantă din prezentul Acord.
    1. Părţile vor ratifica prezentul Acord în conformitate cu procedurile lor interne necesare pentru intrarea în vigoare a Acordului.
    2. Prezentul Acord va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare de la data notificării celeilalte Părţi, ce atestă faptul că procedurile interne necesare pentru intrarea în vigoare a Acordului au fost finalizate.
    1. Prezentul Acord va fi valabil pe termen nelimitat.
    2. Fiecare dintre Părţi poate notifica în scris cealaltă Parte despre intenţia sa de a denunţa prezentul Acord. Denunţarea va intra în vigoare în prima zi a lunii a şaptea de la data notificării celeilalte Părţi.
    3. Părţile convin ca, în cazul aderării uneia dintre Părţi a prezentului Acord, la UE, prezentul Acord va fi denunţat în momentul aderării la UE.
    DREPT pentru care, subsemnaţii plenipotenţiari, deplin autorizaţi în acest scop, au semnat prezentul Acord.
    SEMNAT la Chişinău, la unsprezece septembrie în anul două mii paisprezece, în două exemplare originale fiecare, în limbile română, turcă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul oricărei divergenţe în interpretarea prezentului Acord, textul în limba engleză va prevala.

    PENTRU REPUBLICA MOLDOVA                PENTRU REPUBLICA TURCIA

    Andrian CANDU                                                 Nihat ZEYBEKCI
    Viceprim-ministru                                                Ministru al economiei
    Ministru al economiei   




    Articolul 1      Definiţii
    Articolul 2       Condiţii generale
    Articolul 3       Cumul bilateral
    Articolul 4       Cumulare de origine cu Uniunea Europeană
    Articolul 5       Produse obţinute integral
    Articolul 6       Produse prelucrate sau transformate suficient
    Articolul 7       Transformare sau prelucrare insuficientă
    Articolul 8       Unitate de referinţă
    Articolul 9       Accesorii, piese de schimb şi unelte
    Articolul 10     Seturi
    Articolul 11     Elemente neutre
    Articolul 12     Principiul teritorialităţii
    Articolul 13     Transport direct
    Articolul 14     Expoziţii
    Articolul 15    Interzicerea restituirilor sau a scutirii de taxe vamale
    Articolul 16    Condiţii generale
    Articolul 17    Procedura de emitere a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1
    Articolul 18    Certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1
    Articolul 19    Emiterea unui duplicat al certificatului EUR.1
    Articolul 20    Emiterea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 pe baza unei dovezi de                 origine emise sau întocmite anterior
    Articolul 21    Separare contabilă
    Articolul 22    Condiţiile de întocmire a unei declaraţii de origine
    Articolul 23    Exportator autorizat
    Articolul 24    Valabilitatea dovezii de origine
    Articolul 25    Prezentarea dovezii de origine
    Articolul 26    Importul eplonat
    Articolul 27    Scutiri de la dovada de origine
    Articolul 28    Documente justificative
    Articolul 29    Păstrarea dovezii de origine, a declaraţiei furnizorului şi a documentelor justificative
    Articolul 30    Discordante şi erori formale
    Articolul 31    Sume exprimate în euro
    Articolul 32     Cooperare administrativă
    Articolul 33     Verificarea dovezilor de origine
    Articolul 34     Soluţionarea litigiilor
    Articolul 35     Sancţiuni
    Articolul 36     Zone libere
    Articolul 37     Amendamente la Protocol
    Articolul 38     Dispoziţii tranzitorii pentru mărfurile aflate în tranzit sau depozitare

    Lista anexelor
    Anexa I:         Note introductive la lista din anexa II
    Anexa II:        Lista prelucrărilor sau a transformărilor care trebuie aplicate materialelor neoriginare pentru ca produsul fabricat sa poată obţine caracterul originar
    Anexa III:       Modele de certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi de cerere de eliberare a certificatului de circulaţie EUR.1
    Anexa IV:       Textul declaraţiei de origine

    În sensul prezentului Protocol, prin următoarele se înţelege:
    (a) „fabricare”: orice prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea sau operaţiunile specifice;
    (b) „material”: orice ingredient, orice materie primă, orice componentă, orice Parte etc. utilizată la fabricarea produsului;
    (c) „produs”: produsul fabricat, chiar dacă este destinat să fie utilizat ulterior în cursul unei alte operaţiuni de fabricaţie;
    (d) „mărfuri”: atât materialele cât şi produsele;
    (e) „valoare în vamă”: valoarea determinată în conformitate cu Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ 1994 (Acordul OMC privind valoarea în vamă);
    (f) „preţ franco fabrică”: preţul plătit pentru produs fabricantului din Partea contractantă în a cărui întreprindere s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, inclusiv valoarea tuturor materialelor utilizate şi deducerile tuturor taxelor interne care sunt sau care pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat;
    (g) „valoarea materialelor”: valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preţ determinabil plătit pentru materiale în Partea contractantă exportatoare;
    (h) „valoarea materialelor originare”: valoarea acestor materiale astfel cum este definită la litera (g) aplicată mutatis mutandis;
    (i) „valoare adăugată”: preţul franco fabrică minus valoarea în vamă a fiecărui material încorporat originar din celelalte părţi contractante cu referire la Articolul 3 si 4, iar daca valoarea în vamă nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preţ determinabil plătit pentru materiale în Partea contractantă exportatoare, Turcia sau Moldova;
    (j) „capitole” şi „poziţii”: capitolele şi poziţiile (cu patru cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat de denumire şi codificare al mărfurilor, denumit în prezenta Convenţie „Sistem armonizat” sau „SA”;
    (k) „încadrat”: se referă la clasificarea unui produs sau a unui material la o anumită poziţie;
    (l) „transport”: produsele trimise simultan de acelaşi exportator către acelaşi destinatar sau transportate cu un document de transport unic de la exportator la destinatar sau, în lipsa unui astfel de document, cu o factură unică;
    (m) „teritorii”: teritoriile, inclusiv apele teritoriale.
    1. În scopul implementării prezentului Acord, următoarele produse sunt considerate ca fiind originare din Turcia:
    a) produsele obţinute integral în Turcia, în sensul articolului 5;
    b) produsele obţinute în Turcia ce conţin materiale care nu au fost obţinute integral acolo, cu condiţia ca aceste materiale să fi suferit prelucrări sau transformări suficiente în Turcia, în sensul articolului 6;
    2. În scopul implementării Acordului, se considera că următoarele produse sunt originare din Moldova:
    a) produsele obţinute integral în Republica Moldova, în sensul articolului 5;
    b) produsele obţinute în Moldova ce conţin materiale care nu au fost obţinute integral acolo, cu condiţia ca aceste materiale să fi suferit prelucrări sau transformări suficiente în Turcia, în sensul articolului 6;
    1. Fără a aduce prejudicii dispoziţiilor articolului 2 alineatul (1), produsele sunt considerate originare din Turcia atunci când acestea sunt obţinute aici şi conţin materiale originare din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile Protocolului privind regulile de origine anexat la Acord, cu condiţia că prelucrarea sau transformarea efectuată în Turcia nu se limitează la operaţiunile menţionate la articolul 7. Nu este necesar ca materialele în cauză să fi fost supuse unei transformări sau prelucrări suficiente.
    2. Fără a aduce prejudicii dispoziţiilor articolului 2 alineatul (2), produsele sunt considerate originare din Republica Moldova, dacă aceste produse sunt obţinute aici şi conţin materiale originare din Turcia, în conformitate cu prevederile Protocolului privind regulile de origine anexat la Acord, cu condiţia că prelucrarea sau transformarea efectuată în Republica Moldova nu se limitează la operaţiunile menţionate în articolul 7. Nu este necesar ca materialele menţionate să fi fost supuse unei transformări sau prelucrări suficiente.
    1. Materialele originare din Uniunea Europeană trebuie să fie considerate ca materiale originare din Republica Moldova sau Turcia respectiv, atunci când sunt ulterior prelucrate sau încorporate într-un produs obţinut în aceste ţări.
    2. Pentru ca produsele menţionate la alineatul 1 să dobândească statutul de originar, nu este necesar ca materialele sa fi fost supuse transformării sau prelucrării suficiente, cu condiţia că:
    a) prelucrarea sau transformarea materialelor efectuată în Republica Moldova sau Turcia să nu se limiteze la operaţiunile menţionate la articolul 7 al prezentului Protocol;
    b) materialele au fost originare din Uniunea Europeană, cu aplicarea regulilor de origine identice cu cele aplicabile în cazul în care aceste materiale au fost exportate direct către Republica Moldova sau Turcia, respectiv; şi
    c) Republica Moldova, Turcia şi Uniunea Europeană dispun de un regim care să permită proceduri adecvate de cooperare administrativă şi care să asigure implementarea completă a mecanismului de cumulare, precum şi a articolelor privind certificarea şi verificarea originii produselor.
    3. Cumulul stabilit în această dispoziţie poate fi aplicat cu condiţia că:
    a) Acordurile comerciale preferenţiale dintre Republica Moldova, Turcia şi Uniunea Europeană, sunt în vigoare;
    b) Notificările în care se indică îndeplinirea cerinţelor necesare pentru aplicarea cumulului în temeiul acestei dispoziţii să fie publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi Turcia, în conformitate cu legislaţia lor internă.
    1. Următoarele produse sunt considerate ca fiind obţinute integral în Moldova sau Turcia:
    (a) produsele minerale extrase din solul sau de la fundul mărilor sau oceanelor;
    (b) produsele de regnul vegetal care sunt recoltate în Partea contractantă exportatoare;
    (c) animalele vii care s-au născut şi au crescut pe teritoriul Părţii contractante exportatoare;
    (d) produsele care provin de la animalele vii crescute pe teritoriul Părţii contractante exportatoare;
    (e) produsele obţinute din activităţi de vânătoare şi pescuit practicate în Partea contractantă exportatoare;
    (f) produsele de pescuit maritim şi alte produse obţinute din mare în afara apelor teritoriale ale Turciei si Moldovei de către navele sale;
    (g) produsele fabricate la bordul navelor sale fabrică, exclusiv din produse menţionate la litera (f);
    (h) articolele uzate colectate în Partea contractantă exportatoare care nu pot servi decât la recuperarea materiilor prime, inclusiv anvelopele uzate care nu pot servi decât pentru reşapare sau ca deşeuri;
    (i) deşeurile provenite din operaţiuni de prelucrare efectuate în Partea contractantă exportatoare;
    (j) produsele extrase din solul sau subsolul marin situat în afara apelor teritoriale ale părţii contractante exportatoare, cu condiţia să aibă drepturi exclusive de exploatare a acestor soluri sau subsoluri;
    (k) mărfurile fabricate în Partea contractantă exportatoare exclusiv din produsele menţionate la literele (a) - (j).
    2. Expresiile „navele sale” şi „navele sale fabrică” utilizate la alineatul (1) literele (f) şi (g) se aplică numai navelor şi navelor fabrică:
    (a) care sunt înmatriculate sau înregistrate în Moldova sau Turcia;
    (b) care navighează sub pavilionul Moldovei sau Turciei;
    (c) care aparţin în proporţie de cel puţin 50% unor resortisanţi ai părţii contractante exportatoare sau unei societăţi al cărei sediu principal este situat în Partea contractantă exportatoare, al căror administrator sau administratori, preşedinte al consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere şi majoritatea membrilor acestor consilii sunt resortisanţi ai Moldovei sau Turciei şi in cazul cărora, în ceea ce priveşte societăţile de persoane sau societăţile cu răspundere limitată, cel puţin jumătate din capital aparţine părţii contractante, unor organisme publice sau unor resortisanţi ai respectivei Părţi contractante;
    (d) ai căror comandanţi de navă şi ofiţeri sunt resortisanţi ai părţii Moldovei şi Turciei; şi
    (e) ale căror echipaje sunt constituite în proporţie de cel puţin 75% din resortisanţi ai Moldovei sau Turciei.
    1. În scopul aplicării articolului 2, produsele care nu sunt obţinute integral sunt considerate ca fiind prelucrate sau transformate suficient atunci când sunt îndeplinite condiţiile stabilite în lista din anexa II.
    Condiţiile menţionate anterior indică prelucrarea sau transformarea la care trebuie supuse materialele neoriginare utilizate la fabricare şi se aplică exclusiv acestor materiale. De aici rezultă că, dacă un produs care a dobândit caracter de produs originar îndeplinind condiţiile stabilite în listă este utilizat la fabricarea unui alt produs, condiţiile aplicabile produsului în care este încorporat nu i se aplică şi nu se ţine seama de materialele neoriginare care au putut fi utilizate la fabricarea lui.
    2. Fără a aduce atingere alineatului (1), materialele neoriginare care, conform condiţiilor prevăzute în lista din anexa II, nu trebuie să fie utilizate la fabricarea unui produs pot fi totuşi utilizate, cu condiţia ca:
    (a) valoarea lor totală să nu depăşească 10% din preţul franco fabrică al produsului;
    (b) aplicarea prezentului alineat să nu conducă la depăşirea procentelor prevăzute în listă pentru valoarea maximă a materialelor neoriginare.
    Prezentul alineat nu se aplică produselor care intră sub incidenţa capitolelor 50 - 63 din Sistemul armonizat.
    4. Alineatele (1) şi (2) se aplică sub rezerva articolului 7.
    1. Fără a aduce atingere alineatului (2), următoarele operaţiuni sunt considerate transformate sau prelucrate insuficient pentru a conferi caracterul de produs originar, indiferent dacă cerinţele de la articolul 5 sunt îndeplinite sau nu:
    (a) operaţiunile de conservare destinate să asigure păstrarea în stare bună a produselor în timpul transportului şi depozitării;
    (b) divizarea şi gruparea pachetelor;
    (c) spălarea, curăţarea, îndepărtarea prafului, a oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor straturi acoperitoare;
    (d) călcarea sau presarea textilelor;
    (e) operaţiunile simple de vopsire şi şlefuire;
    (f) decorticarea, albirea parţială sau completă, netezirea şi glasarea cerealelor şi a orezului;
    (g) operaţiunile de colorare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr;
    (h) decojirea, scoaterea sâmburilor şi înlăturarea cojii fructelor, nucilor şi legumelor;
    (i) ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;
    (j) cernerea, strecurarea, trierea, clasarea, aranjarea pe clase şi pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole);
    (k) simpla imbuteliere în sticle, doze, flacoane, ambalarea în saci, lăzi, cutii, fixarea pe cartoane sau planşete şi orice alte operaţiuni simple de ambalare;
    (l) aplicarea sau imprimarea pe produse sau pe ambalajele lor de mărci, etichete, sigle şi alte semne distinctive similare;
    (m) simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite;
    (n) amestecarea zahărului cu orice alt material;
    (o) simpla asamblare a părţilor de articole în vederea constituirii unui articol complet sau demontarea produselor în părţi componente;
    (p) o combinare a două sau mai multe operaţiuni prevăzute la literele (a)-(o);
    (q)  sacrificarea animalelor.
    2. Pentru a stabili dacă transformarea sau prelucrarea, la care a fost supus un anumit produs, trebuie considerată ca fiind insuficientă în sensul alineatului (1), toate operaţiunile efectuate asupra respectivului produs în Partea contractantă exportatoare sunt analizate împreună.
    1. Unitatea de referinţă pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei Convenţii este produsul specific reţinut ca unitate de bază pentru determinarea clasificării pe baza nomenclaturii Sistemului armonizat.
    În consecinţă:
    (a) În cazul în care un produs compus dintr-un grup sau dintr-un ansamblu de articole este încadrat pe baza Sistemului armonizat la o singură poziţie, ansamblul constituie unitatea de referinţă;
    (b) În cazul în care un transport este compus dintr-un anumit număr de produse identice încadrate la aceeaşi poziţie din Sistemul armonizat, dispoziţiile prezentei convenţii se aplică separat fiecăruia dintre aceste produse.
    2.În cazul în care, prin aplicarea regulii generale nr. 5 din Sistemul armonizat, ambalajele sunt încadrate împreună cu produsul pe care îl conţin, acestea trebuie să fie considerate ca formând un tot întreg cu produsul în scopul stabilirii originii.
    Accesoriile, piesele de schimb şi uneltele livrate cu un echipament, o maşină, un aparat sau un vehicul, care fac parte din echipamentul normal şi sunt incluse în preţ sau nu sunt facturate separat, sunt considerate ca formând un tot întreg cu echipamentul, maşina, aparatul sau vehiculul în cauză.
    Seturile, în sensul regulii generale nr. 3 din Sistemul armonizat, sunt considerate originare dacă toate articolele care intră în componenţa lor sunt originare. Totuşi, un set alcătuit din articole originare şi neoriginare este considerat originar în ansamblu, cu condiţia ca valoarea articolelor neoriginare să nu depăşească 15% din preţul franco fabrică al setului.
    Pentru a stabili dacă un produs este originar, nu este necesar să se stabilească originea următoarelor elemente care ar putea fi utilizate la fabricarea lui:
    (a) energie şi combustibili;
    (b) instalaţii şi echipamente;
    (c) maşini şi unelte;
    (d) mărfuri care nu intră şi care nu sunt destinate să intre în compoziţia finală a produsului.
    1. Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolele 3 şi 4 şi punctul 3 al prezentului articol, condiţiile de dobândire a caracterului originar prevăzute în titlul II trebuie îndeplinite fără întrerupere în Turcia sau în Moldova.
    2. Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolele 3 şi 4, în cazul în care mărfurile originare exportate în altă ţară, din Turcia sau din Republica Moldova sunt returnate, acestea vor fi considerate ca fiind neoriginare, cu excepţia cazului în care se poate demonstra, de către autorităţile vamale, că:
    (a) mărfurile returnate sunt aceleaşi mărfuri care au fost exportate şi
    (b) nu au suferit operaţiuni mai ample decât cele necesare pentru a le păstra în stare bună cât timp au fost pe teritoriul ţării respective sau în timpul exportării lor.
    3. Obţinerea caracterului de produs originar pe baza condiţiilor prevăzute la titlul II nu este afectată de transformările sau prelucrările efectuate în afara teritoriului Turciei sau Republicii Moldova a materialelor exportate şi ulterior reimportate sau din Moldova şi ulterior reimportate, cu condiţia că:
    a) materialele menţionate să fie obţinute integral în Moldova sau Turcia sau să fi fost supuse unor transformări sau prelucrări mai ample decât operaţiunile prevăzute la articolul 7 înainte de exportare
    şi
    b) să se demonstreze în mod satisfăcător pentru autorităţile vamale că:
    i) mărfurile reimportate au fost obţinute prin transformarea sau prelucrarea materialelor exportate
    şi
    ii) valoarea adăugată totală obţinută în afara teritoriului Turciei sau Republicii Moldova prin aplicarea dispoziţiilor prezentului articol nu depăşeşte 10% din preţul franco fabrică al produsului final pentru care se pretinde caracterul de produs originar.
    4. În scopul aplicării alineatului (3), condiţiile de obţinere a caracterului de produs originar prevăzute la titlul II nu se aplică transformărilor sau prelucrărilor efectuate în afara părţii contractante exportatoare. Totuşi, în cazul în care pentru lista din anexa II, la determinarea caracterului de produs originar al produsului final se aplică o regulă care stabileşte o valoare maximă pentru toate materialele neoriginare utilizate, valoarea totală a materialelor neoriginare utilizate pe teritoriul părţii contractante exportatoare împreună cu valoarea adăugată totală obţinută în afara respectivei părţi contractante exportatoare prin aplicarea dispoziţiilor prezentului articol nu trebuie sa depăşească procentajul indicat.
    5. În scopul aplicării dispoziţiilor alineatelor (3) şi (4), „valoare adăugată totală” însemnând toate costurile acumulate în afara teritoriului Turciei sau Republicii Moldova, inclusiv valoarea materialelor adăugată.
    6. Dispoziţiile alineatelor (3) si (4) nu se aplică produselor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în lista din anexa II sau care pot fi considerate transformate sau prelucrate suficient numai dacă se aplică toleranţa generală fixată la articolul 5 alineatul (2).
    7. Dispoziţiile alineatelor (3) si (4) nu se aplică produselor de la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat.
    8. Orice transformare sau prelucrare de tipul celor reglementate de dispoziţiile prezentului articol şi efectuate în afara teritoriului Turciei sau Moldovei se efectuează în conformitate cu regimul de perfecţionare pasivă sau cu regimuri similare.
    1. Tratamentul preferenţial prevăzut de Acord se aplică numai produselor care îndeplinesc condiţiile prezentei convenţii şi care sunt transportate direct între Turcia şi Republica Moldova. Cu toate acestea, produsele care constituie o singură expediere pot fi transportate prin alte teritorii, dacă este necesar cu transbordarea sau depozitarea temporară pe aceste teritorii, cu condiţia că produsele să ramână sub supravegherea autorităţilor vamale din ţara de tranzit sau de depozitare şi să nu fie supuse altor operaţiuni decât cele de descărcare, de reîncarcare sau orice altă operaţiune destinată să asigure păstrarea lor în stare bună.
    Produsele originare pot fi transportate prin conducte de-a lungul altor teritorii decât cele ale Moldove şi Turciei.
    2. Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alineatul (1) se furnizează autorităţilor vamale din Partea contractantă importatoare prin prezentarea:
    (a) fie a unui document de transport unic care atestă trecerea din Partea contractantă exportatoare prin ţara de tranzit;
    (b) fie a unui certificat emis de autorităţile vamale ale ţării de tranzit:
    (i) care prezintă o descriere exactă a produselor;
    (ii) care indică data descărcării şi data reîncarcării produselor şi, după caz, denumirile navelor sau ale altor mijloace de transport utilizate
    şi
    (iii) care certifică condiţiile în care au staţionat produsele în ţara de tranzit;
    (c) fie, în lipsa acestora, a oricăror alte documente justificative.
    1. Produsele originare trimise pentru a fi expuse în altă ţară decât Moldova şi Turcia pot fi vândute, după expunere, pentru a fi importate în Moldova sau în Turcia vor beneficia la import de dispoziţiile Acordului, cu condiţia să se demonstreze în mod satisfăcător pentru autorităţile vamale:
    (a) că un exportator a expediat aceste produse dintr-o Parte contractantă în ţara în care are loc expoziţia şi că le-a expus acolo;
    (b) că respectivul exportator a vândut produsele sau le-a cedat unui destinatar din Moldova sau Turcia;
    (c) că produsele au fost expediate în timpul expoziţiei sau imediat după aceasta în starea în care au fost expediate pentru expoziţie
    şi
    (d) că, din momentul în care au fost expediate pentru a fi expuse, produsele nu au fost utilizate în alte scopuri decât prezentarea la expoziţia respectivă.
    2. O dovadă a originii trebuie emisă sau întocmită în conformitate cu dispoziţiile titlului V şi prezentată autorităţilor vamale de Partea contractantă importatoare după procedurile obişnuite. Pe această dovadă trebuie indicate denumirea şi adresa expoziţiei. Dacă este necesar, se poate solicita un document suplimentar care să ateste condiţiile în care au fost expuse produsele.
    3. Alineatul (1) se aplică tuturor expoziţiilor, târgurilor sau manifestărilor publice similare cu caracter comercial, industrial, agricol sau artizanal care nu sunt organizate în scopuri private în localuri sau magazine comerciale care au ca scop vânzarea de produse străine, şi pe durata cărora produsele rămân sub control vamal.
    1. Materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor originare dintr-o Parte contractantă pentru care se emite sau se întocmeşte o dovadă de origine în conformitate cu dispoziţiile titlului V nu beneficiază, în Partea contractantă exportatoare, de restituire şi de scutire de taxe vamale, indiferent de natura acestora.
    2. Interdicţia prevăzută la alineatul (1) se aplică oricărui regim de restituire, remitere sau neplată parţială sau totală a taxelor vamale sau a taxelor cu efect echivalent aplicabile în Moldova şi Turcia a materialelor utilizate la fabricare dacă această restituire, remitere sau neplată se aplică, în mod expres sau atunci când produsele obţinute din aceste materiale sunt exportate, şi nu atunci când sunt destinate consumului naţional.
    3. Exportatorul produselor care fac obiectul unei dovezi de origine trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităţilor vamale, toate documentele necesare care stabilesc că pentru materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor respective nu s-a obţinut nicio restituire şi că toate taxele vamale sau taxele cu efect echivalent aplicabile respectivelor materiale au fost efectiv achitate.
    4. Dispoziţiile alineatelor (1)-(3) se aplică, de asemenea, ambalajelor în sensul articolului 8 alineatul (2), precum şi accesoriilor, pieselor de schimb şi uneltelor în sensul articolului 9 şi produselor din seturi în sensul articolului 10 care nu sunt originare.
    5. Dispoziţiile alineatelor (1)-(4) se aplică numai materialelor care intră sub incidenţa prezentului Acord.
    1. Atunci când sunt importate în alte părţi contractante, produsele originare din una din părţile contractante beneficiază de dispoziţiile prezentului Acord, prin prezentarea uneia dintre următoarele dovezi de origine:
    (a) un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, al cărui model este prezentat în anexa III a;
    (b) în cazurile prevăzute la articolul 22 alineatul (1), o declaraţie, denumită în continuare „declaraţie de origine”, dată de exportator pe o factură, pe o notă de livrare sau pe orice alt document comercial care descrie produsele în cauză suficient de detaliat pentru a permite acestea să poată fi identificate; textul declaraţiei de origine figurează în anexa IV.
    2. Fără a aduce prejudicii (1), produsele originare în sensul prezentei convenţii beneficiază, în cazurile prevăzute la articolul 27, de dispoziţiile Acordului aplicabil fără a fi necesară prezentarea vreuneia dintre dovezile de origine menţionate la alineatul (1).
    1. Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autorităţile vamale ale părţii contractante exportatoare la cererea scrisă a exportatorului sau, sub responsabilitatea acestuia, a reprezentantului său autorizat.
    2. În acest scop, exportatorul sau reprezentantul autorizat al acestuia completează atât certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, cât şi formularul de cerere, ale căror modele sunt prezentate în anexele III a şi b. Aceste formulare se completează în una dintre limbile în care este redactat Acordul aplicabil, conform prevederilor legislaţiei naţionale a ţării exportatoare. Dacă formularele se completează de mână, ele trebuie completate cu cerneală şi cu litere de tipar. Denumirea produselor trebuie indicată în rubrica rezervată în acest scop, fără spaţii între rânduri. În cazul în care rubrica nu se completează în întregime, se trasează o linie orizontală sub ultimul rând al descrierii, spaţiul necompletat fiind barat.
    3. Exportatorul care solicită eliberarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităţilor vamale din Partea contractantă exportatoare în care se eliberează certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, toate documentele necesare care fac dovada caracterului originar al produselor respective, precum şi a îndeplinirii tuturor celorlalte condiţii prevăzute de prezenta convenţie.
    4. Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autorităţile vamale ale Turciei sau ale Republicii Moldova în cazul în care produsele respective pot fi considerate produse originare din Turcia sau din Republica Moldova şi îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute de prezentul Protocol.
    5. Autorităţile vamale care eliberează certificatele EUR.1 iau toate măsurile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor şi îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de prezentul Protocol. În acest scop, ele au dreptul să solicite orice dovezi şi să efectueze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control considerat necesar. Ele se asigură, de asemenea, că formularele prevăzute la alineatul 2 sunt completate în mod corespunzător. În special, acestea se verifică dacă spaţiul rezervat pentru descrierea produselor a fost completat astfel încât să excludă orice posibilitate de adăugare frauduloasă.
    6.  Data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 trebuie să fie indicată în rubrica 11 a certificatului.
    7. Un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 este emis de autorităţile vamale şi pus la dispoziţia exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului real.
    1. Fără a aduce atingere articolului 17 alineatul (7), un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 poate fi emis, în condiţii excepţionale, după exportul produselor la care se referă, dacă:
    (a) nu a fost emis în momentul exportului ca urmare a unor erori, a unor omisiuni involuntare sau a unor circumstanţe deosebite
    sau
    (b) se demonstrează în mod satisfăcător pentru autorităţile vamale că un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 a fost emis, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.
    2. Pentru punerea în aplicare a alineatului 1, exportatorul trebuie să indice în cererea sa locul şi data exportului produselor la care se referă certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, precum şi motivele cererii sale.
    3. Autorităţile vamale pot emite ulterior un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 numai după ce au verificat dacă informaţiile furnizate în cererea exportatorului sunt conforme cu cele din dosarul corespunzător.
    4. Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 emise ulterior trebuie să cuprindă următoarea menţiune în limba engleză:
    „ISSUED RETROSPECTIVELY”
    5. Menţiunea prevăzută la alineatul (4) se face în rubrica 7 a certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
    1. În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, exportatorul le poate solicita autorităţilor vamale care l-au emis un duplicat, pe baza documentelor de export pe care le deţin.
    2. Duplicatul astfel emis trebuie să cuprindă următoarea menţiune în limba engleză: „DUPLICATE”
    3. Menţiunea prevăzută la alineatul (2) se face în rubrica 7 a duplicatului certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.
    4. Duplicatul, pe care trebuie reprodusă data emiterii certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau, intră în vigoare la acea dată.
    Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal dintr-o Parte contractantă, este posibil să se înlocuiască dovada de origine iniţială cu unul sau mai multe certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1, în scopul trimiterii tuturor sau a unora dintre aceste produse în alt loc din respectiva Parte contractantă. Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sunt emise de către biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate produsele.
    1. În cazul în care păstrarea unor stocuri separate de materiale originare şi neoriginare care sunt identice şi interschimbabile creează costuri substanţiale sau dificultăţi materiale considerabile, autorităţile vamale pot, la cererea scrisă a celor în cauză, să autorizeze utilizarea metodei „separării contabile” (denumită in continuare „metoda”) pentru gestionarea stocurilor respective.
    2. Metoda trebuie să poată garanta că, pentru o anumită perioadă de referinţă, numărul de produse obţinute care ar putea fi considerate „originare” este acelaşi cu cel care ar fi fost obţinut în cazul în care ar fi existat o separare fizică a stocurilor.
    3. Autorităţile vamale pot acorda autorizaţia menţionată la alineatul (1) sub rezerva oricăror condiţii pe care le consideră adecvate.
    4. Metoda se înregistrează şi se aplică pe baza principiilor generale de contabilitate aplicabile în ţara în care a fost fabricat produsul.
    5. Beneficiarul acestei metode poate întocmi sau solicita dovezi de origine, după caz, pentru cantitatea de produse care pot fi considerate originare. La cererea autorităţilor vamale, beneficiarul furnizează o declaraţie privind modul în care au fost gestionate cantităţile.
    6. Autorităţile vamale monitorizează utilizarea autorizaţiei şi o pot retrage în orice moment dacă beneficiarul o utilizează necorespunzător în orice mod sau dacă nu îndeplineşte oricare din celelalte condiţii prevăzute de prezenta convenţie.
    1. O declaraţie de origine prevăzută la articolul 16 alineatul (1) litera (b) poate fi întocmită:
    a) de către un exportator autorizat în sensul articolului 23,
    sau
    b) de către orice exportator pentru orice transport constituit din unul sau mai multe pachete care conţin produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte 6000 EUR.
    2. O declaraţie de origine poate fi întocmită dacă produsele în cauză pot fi considerate produse originare din Turcia sau din Republica Moldova şi îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute de prezentul Protocol.
    3. Exportatorul care întocmeşte o declaraţie de origine trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităţilor vamale ale ţării exportatoare, toate documentele necesare care dovedesc caracterul originar al produselor în cauză, precum şi îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de prezentul Protocol.
    4. O declaraţie de origine se întocmeşte de către exportator prin dactilografiere, ştampilarea sau imprimarea pe factură, pe bonul de livrare sau alt document comercial, a declaraţiei, al cărei text apare în anexa IV, utilizând una dintre versiunile lingvistice stabilite în acea anexă şi în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei interne a ţării exportatoare. În cazul în care declaraţia este scrisă de mână, aceasta trebuie scrisă cu cerneală şi cu litere de tipar.
    5. Declaraţiile de origine poartă semnătura originală a exportatorului, în manuscris. Cu toate  acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 23 nu este obligat să semneze aceste  declaraţii cu condiţia ca el să înmâneze autorităţilor vamale ale ţării exportatoare un angajament scris că acceptă responsabilitatea totală pentru orice declaraţie de origine care îl identifică ca şi cum ar fi fost semnată de către el.
    6. O declaraţie de origine poate fi întocmită de către exportator atunci când produsele la care se referă sunt exportate sau după export, cu condiţia ca aceasta este prezentată în ţara importatoare nu mai mult de doi ani de la importul produselor la care se referă.                                         
    1. Autorităţile vamale din ţara exportatoare pot autoriza orice exportator, denumit în continuare „exportator autorizat”, care efectuează frecvent transporturi de produse în temeiul prezentului Acord, să întocmească declaraţii de origine, indiferent de valoarea produselor în cauză. Un exportator care solicită o astfel de autorizaţie trebuie să ofere satisfacţia autorităţilor vamale toate garanţiile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor, precum şi îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de prezentul Protocol.
    2. Autorităţile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat în orice condiţii pe care le consideră adecvate.
    3. Autorităţile vamale acordă exportatorului autorizat un număr de autorizaţii vamale, care trebuie să figureze pe declaraţia de origine.
    4. Autorităţile vamale trebuie să monitorizeze folosirea autorizaţiei de către exportatorul autorizat.
    5. Autorităţile vamale pot retrage autorizaţia în orice moment. Ele trebuie să facă acest lucru atunci când exportatorul autorizat nu mai oferă garanţiile menţionate la alineatul 1, nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul 2 sau abuzează în orice mod de autorizaţie.
    1. O dovadă de origine este valabilă timp de patru luni de la data emiterii sale în Partea contractantă exportatoare şi trebuie prezentată autorităţilor vamale din Partea contractantă importatoare în acelaşi termen.
    2. Dovezile de origine care sunt prezentate autorităţilor vamale din Partea contractantă importatoare după expirarea termenului de prezentare prevăzut la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării tratamentului preferenţial dacă nerespectarea termenului este cauzată de circumstanţe excepţionale.
    3. În alte cazuri de prezentare tardivă, autorităţile vamale din Partea contractantă importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea respectivului termen.
    Dovezile de origine sunt prezentate autorităţilor vamale din Partea contractantă importatoare în conformitate cu procedurile aplicabile în ţara respectivă. Autorităţile menţionate anterior pot solicita traducerea unei dovezi de origine şi totodată pot solicita ca declaraţia de import să fie însoţită de o declaraţie prin care importatorul să ateste că produsele îndeplinesc condiţiile necesare pentru implementarea Acordului aplicabil.
    În cazul în care, la cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale din Partea contractantă importatoare, produsele demontate sau neasamblate în sensul regulii generale nr. 2 litera (a) din Sistemul armonizat încadrate la secţiunile XVI şi XVII sau la poziţiile 7308 şi 9406 din Sistemul armonizat sunt importate eşalonat, autorităţilor vamale li se prezintă o singură dovadă de origine pentru respectivele produse, la importul primului transport.
    1. Produsele expediate sub formă de colete mici de persoane particulare către persoane particulare sau care fac parte din bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare, fără a fi necesară prezentarea unei dovezi de origine, cu condiţia ca aceste produse nu sunt importate şi sunt declarate ca îndeplinind condiţiile prezentului Protocol şi în cazul în care nu există nici o îndoială cu privire la veridicitatea unei astfel de declaraţii. În cazul produselor expediate prin poştă, această declaraţie poate fi făcută pe declaraţia vamală CN22/CN23 sau pe o foaie de hârtie anexată la acest document.
    2. Sunt considerate lipsite de caracter comercial importurile ocazionale ce constau exclusiv din produse destinate uzului personal al destinatarilor, călătorilor sau al familiilor lor, dacă este evident că aceste produse, prin natura şi cantitatea lor, nu sunt detinate comercializării.
    3. Totodată, valoarea totală a acestor produse nu poate depăşi 500 EUR în cazul coletelor mici şi 1200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajul personal al călătorilor.
    Documentele menţionate în Art. 17 alineatul (3) şi Art.22 (3) care au scop de a dovedi că produsele care fac obiectul unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau o declaraţie de origine pot fi considerate produse originare din Turcia sau din Republica Moldova şi îndeplinesc alte cerinţe ale prezentului Protocol, pot consta, inter alia, din următoarele:
    (a) dovada directă a operaţiunilor efectuate de exportator sau de furnizor pentru a obţine mărfurile respective, conţinută, de exemplu, în conturile sale sau în contabilitatea sa internă;
    (b) documente care atestă caracterul originar al materialelor utilizate, emise sau întocmite în Turcia sau Republica Moldova, atunci când aceste documente sunt utilizate în conformitate cu legislaţia naţională;
    (c) documente care dovedesc prelucrarea sau transformarea materialelor în Turcia sau în Moldova, eliberate sau întocmite în Turcia sau în Moldova, în cazul în care aceste documente sunt utilizate în conformitate cu dreptul intern;
    (d) certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau declaraţii de origine care dovedesc caracterul originar al materialelor utilizate, eliberate sau întocmite în Turcia sau în Moldova, în conformitate cu prezentul Protocol;
    (e) dovezi corespunzătoare cu privire la prelucrare sau transformare efectuate în afara teritoriului Turciei sau Republicii Moldova prin aplicarea articolului 12, dovedind că cerinţele din articolul menţionat au fost îndeplinite.
    1. Exportatorul care solicită eliberarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 trebuie să păstreze timp de cel puţin trei ani documentele prevăzute la articolul 17 alineatul (3).
    2. Exportatorul care întocmeşte o declaraţie de origine trebuie să păstreze timp de cel puţin trei ani copia acestei declaraţii, precum şi documentele menţionate la articolul 22 alineatul (3).
    3. Autorităţile vamale din ţara exportatoare care eliberează certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 trebuie să păstreze timp de cel puţin trei ani formularul de cerere menţionat la articolul 17 alineatul (2).
    4. Autorităţile vamale ale ţării importatoare trebuie să păstreze timp de cel puţin trei ani certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi declaraţiile de origine care le sunt prezentate.
    1. Constatarea unor mici discordanţe între declaraţiile făcute pe dovada de origine şi cele făcute pe documentele prezentate biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităţilor de import al produselor nu duce ipso facto la invalidarea dovezii de origine dacă se constată în mod satisfăcător că respectivul document corespunde produselor prezentate.
    2. Erorile formale evidente, cum sunt greşelile de dactilografiere dintr-o dovadă de origine, nu duc la refuzarea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea declaraţiilor făcute pe respectivul document.
    1. Pentru aplicarea dispoziţiilor articolului 22 alineatul (1) litera (b) şi articolul 27 alineatul (3), în cazurile în care produsele sunt facturate în altă monedă decât euro, sumele exprimate în monedă naţională a Turciei şi a Republicii Moldova echivalente cu sumele exprimate în euro se stabilesc anual, de către fiecare dintre ţările în cauză.
    2. Un transport beneficiază de dispoziţiile articolului 22 alineatul (1) litera (b) sau articolul 27 alineatul (3), cu referire la moneda în care este redactată factura şi, în funcţie de suma stabilită, de ţara în cauză.
    3. Sumele care urmează să fie utilizate în orice monedă naţională dată reprezintă contravaloarea în această monedă a sumelor exprimate în euro în prima zi lucrătoare din luna octombrie. Sumele vor fi comunicate celeilalte părţi contractante pina la 15 octombrie şi se va aplica de la data de 1 ianuarie a anului următor.
    4. O ţară poate sa rotunjeasca prin adaos sau în minus suma rezultată din conversia în moneda sa naţională a unei sume exprimate în euro. Suma aproximată nu poate să difere de suma rezultată din conversie cu mai mult de 5 procente. O ţară poate menţine neschimbată contravaloarea în moneda sa naţională a unei sume exprimate în euro dacă, la momentul ajustării anuale prevăzute la alineatul 3, conversia acestei sume, înainte de orice rotunjire, duce la o creştere mai mică de 15 la suta în echivalent cu moneda naţională. Contravaloarea în moneda naţională poate fi menţinută neschimbată în cazul în care conversia ar duce la o scădere a acestei contravalori.
    5. Sumele exprimate în euro vor fi revizuite de către comitetul mixt la cererea Turciei sau a Moldovei. Atunci când se efectuează aceasta revizuire, Comitetul mixt examinează oportunitatea păstrării efectelor limitelor respective în termeni reali. În acest scop, acesta poate decide modificarea sumelor exprimate în euro.
    1.  Autorităţile vamale din Turcia şi Moldova îşi comunică reciproc, cu specimenele de ştampile utilizate în birourile lor vamale pentru eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1, precum şi adresele autorităţilor vamale competente pentru verificarea certificatelor şi a declaraţiilor de origine.
    2. În scopul asigurarii aplicării corecte a prezentului Protocol, Turcia şi Moldova îşi acordă reciproc asistenţă, prin intermediul administraţiilor vamale competente, pentru verificarea autenticităţii certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau a declaraţiilor de origine şi a corectitudinii informaţiilor furnizate în aceste documente.
    1. Verificarea ulterioară a dovezilor de origine se efectuează prin sondaj sau de fiecare dată când autorităţile vamale ale părţii contractante importatoare au îndoieli justificate cu privire la autenticitatea acestor documente, la caracterul originar al produselor respective sau la respectarea celorlalte condiţii ale prezentei convenţii.
    2. În scopul punerii în aplicare a dispoziţiilor de la alineatul 1, autorităţile vamale ale ţării importatoare returnează certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 şi factura, în cazul în care a fost prezentată, declaraţia de origine sau o copie a acestor documente, la autoritatile din ţara exportatoare indicând, dacă este cazul, şi motivele pentru anchetă. Toate documentele şi informaţiile obţinute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de verificare.
    3. Verificarea este efectuată de autorităţile vamale ale părţii contractante exportatoare. În acest sens, ele sunt abilitate să solicite orice dovezi şi să efectueze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră necesar.
    4. În cazul în care decid să suspende acordarea tratamentului preferenţial produselor în cauză până la obţinerea rezultatelor verificării, autorităţile vamale din Partea contractantă importatoare acordă importatorului liberul de vamă pentru produsele respective, sub rezerva oricăror măsuri de precauţie considerate necesare.
    5. Autorităţile vamale care solicită verificarea sunt informate cu privire la rezultatele acestei verificări cât mai curând posibil. Aceste rezultate trebuie să indice cu claritate dacă documentele sunt autentice şi dacă produsele în cauză pot fi considerate produse originare din Turcia sau din Republica Moldova şi îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute de prezentul Protocol.
    6. Dacă în cazul unor suspiciuni întemeiate şi în absenţa unui răspuns în termen de zece luni de la data cererii de verificare sau dacă răspunsul nu conţine informaţii suficiente pentru a stabili autenticitatea documentului în cauză sau originea reală a produselor, autorităţile vamale care au solicitat, cu excepţia unor circumstanţe excepţionale, pot refuza dreptul la tratament preferenţial.
    1. În cazul în care apar litigii în legătură cu procedurile de verificare prevăzute la articolul 33 care nu pot fi soluţionate între autorităţile vamale care solicită verificarea şi autorităţile vamale responsabile de efectuarea lui sau atunci când acestea ridică o problemă de înterpretare a prezentului Protocol, acestea trebuie să fie înaintate Comitetului mixt.
    2. În toate cazurile, soluţionarea litigiilor dintre importator şi autorităţile vamale din ţara importatoare se efectuează în conformitate cu legislaţia din ţara respectiva.
    Se aplică sancţiuni oricărei persoane care întocmeşte sau determină să fie întocmit un document care conţine date inexacte în scopul obţinerii unui tratament preferenţial pentru produse.
    1. Turcia şi Moldova trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele comercializate sub acoperirea unei dovezi de origine şi care în cursul transportului folosesc o zonă liberă situată pe teritoriul or, nu sunt substituite cu alte mărfuri şi nu fac obiectul de manipulare, altele decât operaţiunile normale concepute pentru a preveni deteriorarea lor.
    2. Prin derogare de la alineatul 1, atunci când produsele originare din Turcia sau din Moldova sunt importate într-o zonă liberă, sub acoperirea unei dovezi de origine sunt supuse unui tratament sau unei transformări, autorităţile vamale competente eliberează la cererea exportatorului un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, în cazul în care tratamentul sau transformarea suferită este în conformitate cu dispoziţiile prezentului Protocol.
    Comitetul mixt poate decide modificarea dispoziţiilor prezentului Protocol.
    Dispoziţiile Acordului pot fi aplicate mărfurilor care sunt conforme cu dispoziţiile prezentului Protocol şi care, la data intrării în vigoare a prezentului Acord, sunt fie în tranzit sau sunt în depozitare temporară în antrepozite vamale sau în zone libere, sub rezerva înaintării către autorităţile vamale ale părţii importatoare, în termen de patru luni de la data menţionată, a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv de autorităţile vamale ale părţii exportatoare, împreună cu documentele care să arate că mărfurile au fost transportate direct în conformitate cu articolul 13.

    Nota 1:
    În listă sunt prevăzute condiţiile pe care toate produsele trebuie să le indeplinească pentru a fi considerate prelucrate sau transformate suficient în sensul articolului 6 din apendicele I al Protocolului.
    Nota 2:
    2.1. Primele două coloane din listă descriu produsul obţinut. Prima coloană indică numărul poziţiei sau numărul capitolului din Sistemul armonizat, iar a doua coloană indică denumirea mărfurilor folosită în acest sistem pentru poziţia sau capitolul respectiv. Pentru fiecare menţiune din primele două coloane este enunţată o regulă în coloana 3 sau 4. Acolo unde, în unele cazuri, numărul din prima coloană este precedat de un „ex”, înseamnă că regula din coloana 3 sau 4 se aplică numai părţii din poziţia descrisă în coloana 2.
    2.2. Acolo unde, în coloana 1, sunt grupate mai multe numere de poziţii sau acolo unde se indică un număr de capitol, iar denumirea produselor din coloana 2 este, prin urmare, dată in termeni generali, regulile corespunzătoare din coloana 3 sau 4 se aplică tuturor produselor care, în cadrul Sistemului armonizat, sunt încadrate la diferite poziţii ale capitolului sau la oricare dintre poziţiile grupate în coloana 1.
    2.3. În cazul în care lista conţine diferite reguli aplicabile diferitelor produse incadrate la aceeaşi poziţie, fiecare liniuţă poartă denumirea părţii din poziţie care face obiectul regulii corespunzătoare din coloana 3 sau 4.
    2.4. Acolo unde, în dreptul unei intrări din primele două coloane, este menţionată câte o regulă atât în coloana 3, cât şi în coloana 4, exportatorul poate alege să aplice fie regula din coloana 3, fie pe cea din coloana 4. Dacă în coloana 4 nu este indicată nici o regulă de origine, se aplică regula din coloana 3.
    Nota 3:
    3.1. Dispoziţiile articolului 5 din Apendicele I la convenţie, referitoare la produsele care au dobândit caracterul originar şi care sunt folosite la fabricarea altor produse, se aplică indiferent dacă acest caracter a fost obţinut în fabrica în care au fost folosite produsele sau într-o altă fabrică dintr-o Parte contractantă.
    Exemplu:
    Un motor de la poziţia 8407, pentru care regula prevede că valoarea materialelor neoriginare care pot fi utilizate nu poate depăşi 40% din preţul franco fabrică, este fabricat din „alte piese forjate din alte oţeluri aliate” de la poziţia ex 7224.
    Dacă semifabricatul a fost fabricat în Turcia prin forjarea unui lingou neoriginar, el a dobândit deja caracter originar prin aplicarea regulii prevăzute în listă pentru poziţia ex 7224. Prin urmare, semifabricatul poate fi considerat produs originar la calcularea valorii motorului, indiferent dacă a fost fabricat în aceeaşi fabrică sau într-o altă fabrică din Turcia.
    Valoarea lingoului neoriginar nu trebuie deci luată în considerare la calcularea valorii materialelor neoriginare utilizate.
    3.2. Regula indicată în listă stabileşte nivelul minim de prelucrare sau de transformare necesar, iar prelucrările sau transformările suplimentare conferă, la rândul lor, caracterul de produs originar; dimpotrivă, prelucrările sau transformările sub nivelul minim necesar nu pot conferi caracterul de produs originar. Astfel, dacă o regulă prevede că anumite materiale neoriginare pot fi folosite într-un anumit stadiu de fabricaţie, folosirea respectivelor materiale într-un stadiu mai puţin avansat de fabricaţie este autorizată, însă folosirea lor într-un stadiu de fabricaţie avansat, nu.
    3.3. Fără a aduce prejudicii notei 3.2, atunci când o regulă utilizează expresia „Fabricare din materiale de la orice poziţie” pot fi utilizate materiale de la orice poziţie (poziţii) (chiar materiale cu aceeaşi denumire şi de la aceeaşi poziţie cu produsul), însă sub rezerva eventualelor restricţii specifice care pot fi cuprinse, de asemenea, în regulă.
    Cu toate acestea, expresia „Fabricare din materiale de la orice poziţie, inclusiv din alte materiale de la poziţia ...” sau „Fabricare din materiale de la orice poziţie, inclusiv din alte materiale de la aceeaşi poziţie cu produsul”, înseamnă că se pot utiliza materiale de la orice poziţie(poziţii), cu excepţia materialelor care au aceeaşi denumire cu produsul, astfel cum este prevăzută în coloana 2 a listei.
    3.4. Atunci când o regulă din listă prevede că un produs poate fi fabricat din mai multe materiale, acest lucru înseamnă că se pot utiliza unul sau mai multe dintre aceste materiale. Regula nu prevede obligativitatea utilizării tuturor acestor materiale.
    Exemplu:
    Regula aplicabilă ţesăturilor de la poziţiile 5208 - 5212 prevede că se pot utiliza fibre naturale şi că, printre altele, se pot utiliza şi materiale chimice. Aceasta nu înseamnă că ambele trebuie utilizate; este posibilă utilizarea fie a unora sau a celorlalte din aceste materiale, fie a ambelor.
    3.5. Atunci când o regulă din listă prevede că un produs trebuie fabricat dintr-un anumit material, această condiţie nu împiedică utilizarea altor materiale care, prin natura lor, nu pot satisface regula (a se vedea şi nota introductivă 6.2 de mai jos privind textilele).
    Exemplu:
    Regula privind produsele alimentare preparate de la poziţia 1904, care exclude în mod explicit utilizarea cerealelor şi a derivaţilor acestora, nu interzice utilizarea sărurilor minerale, a substanţelor chimice sau a altor aditivi care nu sunt obţinuţi din cereale.
    Cu toate acestea, regula nu se aplică produselor care, deşi nu pot fi fabricate din materialele specificate în listă, pot fi fabricate dintr-un material de aceeaşi natură într-un stadiu mai puţin avansat de fabricaţie.
    Exemplu:
    În cazul unui articol de îmbrăcăminte de la ex capitolul 62 fabricat din materiale neţesute, dacă se prevede că această categorie de articol poate fi fabricată numai din fire neoriginare, nu este permisă utilizarea materialelor textile neţesute, chiar dacă materialele neţesute nu pot fi obţinute în mod normal din fire. În astfel de cazuri, materialul recomandat ar fi în mod normal cel aflat în stadiul de prelucrare anterior firelor, adică în stadiul de fibră.
    3.6. Atunci când o regulă din listă prevede două procentaje ale valorii maxime a materialelor neoriginare care pot fi folosite, aceste procentaje nu pot fi adunate. Cu alte cuvinte, valoarea maximă a tuturor materialelor neoriginare utilizate nu poate depăşi niciodată cel mai mare procentaj dat. De asemenea, procentajele individuale care se aplică unor anumitor produse nu trebuie depăşite.
    Nota 4:
    4.1. Noţiunea de „fibre naturale” utilizat în listă se referă la alte fibre decât cele artificiale sau sintetice. Noţiunea se limitează la stadiile anterioare filării, inclusiv deşeurile, şi, dacă nu se prevede altfel, include fibrele care au fost cardate, pieptănate sau prelucrate în alt mod, dar nefilate.
    4.2. Noţiunea „fibre naturale” include părul de cal de la poziţia 0511, mătasea de la poziţiile 5002 şi 5003, precum şi lâna, părul fin şi părul grosier de animale de la poziţiile 5101 - 5105, fibrele de bumbac de la poziţiile 5201 - 5203 şi celelalte fibre de origine vegetală de la poziţiile 5301 - 5305.
    4.3. Noţiunile „pastă textilă”, „materiale chimice” şi „materiale folosite la fabricarea hârtiei” utilizate In listă descriu materialele care nu sunt încadrate la capitolele 50 – 63 şi care pot fi utilizate la fabricarea fibrelor sau a firelor sintetice sau artificiale ori a firelor sau a fibrelor de hârtie.
    4.4. Noţiunea „fibre sintetice sau artificiale discontinue” utilizată în listă cuprinde cablurile din filamente, fibrele discontinue şi deşeurile de fibre sintetice sau artificiale discontinue de la poziţiile 5501 - 5507.
    Nota 5:
    5.1. Atunci când, pentru un anumit produs din listă, se face trimitere la prezenta notă introductivă, condiţiile prevăzute în coloana 3 nu se aplică niciunuia dintre materialele textile de bază utilizate la fabricarea respectivului produs dacă, luate impreună, acestea reprezintă 10% sau mai puţin din greutatea totală a tuturor materialelor textile de bază utilizate (a se vedea şi notele 5.3 şi 5.4).
    5.2. Cu toate acestea, toleranţa menţionată la nota 5.1. se aplică numai produselor care au fost obţinute din două sau mai multe materiale textile de bază.
    Materialele textile de bază sunt următoarele:
    - mătase,
    - lână,
    - păr grosier de animale,
    - păr fin de animale,
    - păr de cal,
    - bumbac,
    - materiale utilizate pentru fabricarea hârtiei şi hârtie,
    - in,
    - cânepă,
    - iută şi alte fibre textile liberiene,
    - sisal şi alte fibre textile din genul „agave”,
    - cocos, abacă, ramie şi alte fibre textile vegetale,
    - filamente sintetice, filamente artificiale,
    - filamente conductoare electrice,
    - fibre sintetice discontinue de polipropilenă,
    - fibre sintetice discontinue de poliester,
    - fibre sintetice discontinue de poliamidă,
    - fibre sintetice discontinue de poliacrilonitril,
    - fibre sintetice discontinue de poliimidă,
    - fibre sintetice discontinue de politetrafluoretilenă,
    - fibrele sintetice discontinue de polisulfură de fenilen,
    - fibrele sintetice discontinue de policlorură de vinil,
    - alte fibre sintetice discontinue,
    - fibre artificiale discontinue de viscoză,
    - alte fibre artificiale discontinue,
    - fire de poliuretan segmentate cu segmente flexibile de polieter, izolate sau nu,
    - fire de poliuretan segmentate cu segmente flexibile de poliester, izolate sau nu,
    - produsele de la poziţia 5605 (fire metalice şi fire metalizate) formate dintr-un miez care constă fie dintr-o bandă îngustă de aluminiu, fie dintr-o peliculă de material plastic acoperită sau nu cu praf de aluminiu, cu o lăţime de cel mult 5 mm, acest miez fiind inserat prin lipire între două pelicule de material plastic cu un lipici transparent sau colorat,
    - celelalte produse de la poziţia 5605.
    Exemplu:
    Un fir de la poziţia 5205 obţinut din fibre de bumbac de la pozîţia 5203 şi din fibre sintetice discontinue de la poziţia 5506 este un fir mixt. Din acest motiv, fibrele sintetice discontinue neoriginare care nu indeplinesc regulile de origine (care impun fabricarea din materiale chimice sau pastă textilă) pot fi utilizate până la un nivel de 10% din greutatea firului.
    Exemplu:
    O ţesătură din lână de la poziţia 5112 obţinută din fire de lână de la pozitia 5107 şi fire din fibre sintetice discontinue de la poziţia 5509 este o ţesătură mixtă. De aceea, firele sintetice care nu îndeplinesc regulile de origine (care impun fabricarea din materiale chimice sau pastă textilă) sau firele de lână care nu indeplinesc regulile de origine (care impun fabricarea din fibre naturale necardate şi nepieptănate sau altfel prelucrate pentru filare) sau o combinaţie a acestor două tipuri de fire pot fi utilizate, cu condiţia că greutatea lor totală să nu depăşească 10% din greutatea ţesăturii.
    Exemplu:
    O ţesătură cu smocuri de la poziţia 5802, fabricată din fire de bumbac de la poziţia 5205 şi din ţesătură din bumbac de la poziţia 5210, se consideră produs în amestec numai dacă ţesătura de bumbac este o ţesătură în amestec fabricată din fire încadrate la două poziţii diferite sau dacă firele de bumbac utilizate sunt la rândul lor în amestec.
    Exemplu:
    Dacă acea ţesătură cu smocuri este fabricată din fire de bumbac de la poziţia 5205 şi dintr­-o ţesătură sintetică de la poziţia 5407, este evident ca cele două fire utilizate sunt două materiale textile diferite şi ţesătura cu smocuri este, în consecinţă, un produs în amestec.
    5.3. În cazul produselor care incorporează „fire de poliuretan segmentate cu segmente flexibile de polieter, izolate sau nu”, toleranţa este de 20% în ceea ce priveşte firele.
    5.4. În cazul produselor formate dintr-un „miez care constă fie dintr-o bandă ingustă de aluminiu, fie dintr-o peliculă de material plastic acoperită sau nu cu praf de aluminiu, cu o lăţime de cel mult 5 mm, acest miez fiind inserat prin lipire între două pelicule de material plastic cu un lipici transparent sau colorat”, toleranţa este de 30% pentru acest miez.
    Nota 6:
    6.1. Atunci când în listă se face trimitere la prezenta notă, materialele textile (cu excepţia dublurilor şi a captwlilor) care nu respectă regula stabilităţii în coloana 3 din listă în ceea ce priveşte produsul confecţionat respectiv pot fi folosite, cu condiţia să fie încadrate la o poziţie diferită de cea la care este încadrat produsul, iar valoarea lor să nu depăşească 8% din preţul franco fabrică al produsului.
    6.2. Fără a aduce atingere notei 6.3, materialele care nu sunt încadrate la capitolele 50 - 63 pot fi utilizate fără restricţii la fabricarea produselor textile, indiferent dacă acestea conţin sau nu materiale textile.
    Exemplu:
    Dacă o regulă din listă prevede, pentru un anumit articol din material textil (de exemplu, un pantalon), că trebuie utilizate firele, acest lucru nu împiedică folosirea articolelor din metal, cum sunt nasturii, deoarece aceştia nu sunt încadraţi la capitolele 50 - 63. Din acel motiv, acest lucru nu împiedică utilizarea fermoarelor, chiar dacă acestea conţin în mod obişnuit materiale textile.
    6.3. Atunci când se aplică o regulă de procentaj, la calcularea valorii materialelor neoriginare încorporate, trebuie luată în considerare valoarea materialelor care nu sunt încadrate la capitolele 50 - 63.
    Nota 7:
    7.1. În sensul poziţiilor 2707, 2713 - 2715, ex 2901, ex 2902 şi ex 3403, „tratamentele specifice” sunt următoarele:
    (a) distilarea în vid;
    (b) redistilarea printr-un procedeu de fracţionare foarte intens;
    (c) cracarea;
    (d) reformarea;
    (e) extracţia cu solvenţi selectivi;
    (f) tratamentul care cuprinde toate operaţiunile următoare: tratare cu acid sulfuric concentrat, cu oleum sau cu anhidridă sulfurică, neutralizare cu agenţi alcalini, decolorare şi epurare cu pământ activ natural, pamânt activat, cărbune activ sau bauxită;
    (g) polimerizarea;
    (h) alchilarea;
    (i) izomerizarea.
    7.2.În sensul poziţiilor 2710, 2711 şi 2712, „tratamentele specifice” sunt următoarele:
    (a) distilarea în vid;
    (b) redistilarea printr-un procedeu de fracţionare foarte intens;
    (c) cracarea;
    (d) reformarea;
    (e) extracţia cu solvenţi selectivi;
    (f) tratamentul care cuprinde toate operaţiunile următoare: tratare cu acid sulfuric concentrat, cu oleum sau cu anhidrida sulfurică, neutralizare cu agenţi alcalini, decolorare şi epurare cu pamânt activ natural, pamânt activat, cărbune activ sau bauxită;
    (g) polimerizarea;
    (h) alchilarea;
    (i) izomerizarea;
    (k) numai în ceea ce priveşte uleiurile grele de la poziţia ex 2710, desulfurarea cu hidrogen, care produce o reducere cu cel puţin 85% a conţinutului de sulf al produselor tratate (metoda ASTM D 1266-59 T);
    (l) numai în ceea ce priveşte produsele de la poziţia 2710, deparafinarea printr-un alt procedeu decât filtrarea simplă;
    (m) numai în ceea ce priveşte uleiurile grele de la poziţia ex 2710, tratarea cu hidrogen, alta decât desulfurarea, în care hidrogenul participă activ la o reacţie chimică realizată la o presiune mai mare de 20 bari şi la o temperatură mai mare de 250°C cu ajutorul unui catalizator. Tratamentele de finisare cu hidrogen a uleiurilor lubrifiante de la poziţia ex 2710 care au ca scop principal ameliorarea culorii sau a stabilităţii (de exemplu hidrofinisare sau decolorare) nu sunt însă considerate tratamente specifice;
    (n) numai în ceea ce priveşte păcura de la poziţia ex 2710, distilarea atmosferică, cu condiţia ca aceste produse să distileze ca volum, inclusiv pierderile, mai puţin de 30% la o temperatură de 300°C, prin metoda ASTM D 86;
    (o) numai în ceea ce priveşte uleiurile grele altele decât motorina şi păcura de la poziţia ex 2710, tratamentul prin descărcări electrice de Înaltă frecvenţă;
    (p) numai în ceea ce priveşte produsele de la poziţia ex 2712 (altele decât vaselina, ozocherita, ceara de lignit sau de turbă, ceara de parafină cu un conţinut de ulei de maximum 0,75% din greutate), dezuleierea prin cristalizare fracţionată.
    7.3. În sensul poziţiilor 2707, 2713 - 2715, ex 2901, ex 2902 şi ex 3403, operaţiunile simple precum curăţarea, decantarea, desalinizarea, separarea apei, filtrarea, colorarea, marcarea, obţinerea unui conţinut de sulf prin amestec cu produse cu conţinuturi diferite de sulf şi toate combinaţiile acestor operaţiuni sau ale unor operaţiuni similare nu conferă caracterul de produs originar.

    Nu toate produsele menţionate în listă sunt reglementate prin acord. Prin urmare, este necesar să se consulte celelalte părţi ale acordului.

    1.  Fiecare formular este de 210 x 297 mm, o toleranţă de până la minus 5 mm sau plus 8 mm în lungime poate fi admisă. Hârtia folosită trebuie să fie albă, dimensionată pentru scris, fără pastă mecanică şi să nu cântărească mai puţin de 25 g/m². Acesta are imprimat un fond verde ghioşat astfel încât orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice să fie vizibilă.
    2. Autorităţile competente ale părţilor contractante îşi pot rezerva dreptul de a tipări formularele sau pot să comande tipărirea acestora la tipografii autorizate. În acest din urmă caz, fiecare formular trebuie să includă o trimitere la o astfel de aprobare. Fiecare formular trebuie să poarte numele şi adresa tipografiei sau un semn prin care imprimanta poate fi identificat. Aceasta trebuie să conţină, de asemenea, un număr de serie, imprimat sau nu, prin care acesta poate fi identificat.

    anexa